Pilde din PATERIC

[strajeru]

Era un bătrân în Kellia, anume Apollo, şi de venea cineva să-l roage să-l ajute la orice fel de lucru, cu bucurie se ducea, zicând: „Cu Hristos am astăzi să lucrez pentru sufletul meu, căci aceasta este plata sufletului”.

Se spunea despre avva Apollo de la Sketis, că în tinereţe era ţăran, păstor de oi. Văzând el odată în ţarină o femeie care avea în pântece, îndemnându-se de diavolul, şi-a zis: „Oare cum se află pruncul în pântecele ei?”, şi despicând-o, a văzut. Atunci, îndată l-a lovit pe el durerea inimii şi umilindu-se, a veni la Sketis şi a vestit părinţilor ceea ce a făcut. Auzindu-i psalmodiind: „Zilele anilor noştri întru dânşii şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere optzeci de ani. Şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere”, le-a zis: „Am patruzeci de ani şi nici măcar o rugăciune n-am făcut, aşa că, de voi trăi alţi patruzeci de ani, nu voi înceta rugând pe Dumnezeu să-mi ierte păcatele mele”. Deci, nici un lucru de mâini nu făcea, ci totdeauna se ruga, zicând: „Am greşit ca un om, iar Tu ca un Dumnezeu curăţeşte-mă!” I s-a făcut astfel rugăciunea aceasta întru cugetare ziua şi noaptea. Având un frate petrecând cu el şi l-a auzit acesta: „Supăratu-Te-am, supăratu-Te-am, Doamne, lasă-mă ca să mă odihnesc puţin”. Şi i s-a făcut lui încredinţare că i-a iertat Dumnezeu toate păcatele împreună cu cel al femeii ucise, numai pentru copil nu s-a încredinţat. I-a zis atunci unul din bătrâni: „Şi păcatul uciderii copilului ţi l-a iertat Dumnezeu, dar te lasă în durere, că este de folos sufletului tău”.

Spunea avva Apollo despre primirea fraţilor: „Trebuie să ne închinăm fraţilor care vin la noi; căci nu lor, ci lui Dumnezeu ne închinăm. De aceea se zice că „dacă l-ai văzut pe fratele tău, ai văzut pe Domnul Dumnezeul tău”, şi aceasta de la Avraam am luat-o. Şi când îl primiţi, să-l siliţi spre odihnă, că şi aceasta de la Lot am învăţat, care a primit pe îngeri”.

[andrei_im]

A zis iarasi : bine este a ne linisti, caci barbatul intelept, liniste aduce. Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri; apoi ingreuneaza si trupul cu boale, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica : sunt slab si nu pot sa-mi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Ca era un calugar si cand venea sa-si faca pravila, il apuca raceala si fierbinteala ( adica friguri ) si capul tare i se supara. Si asa isi zicea lui-si : iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu mor si sa-mi fac pravila. Si dupa ce va inceta pravila, incetau si frigurile , si iarasi, cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa a biruit pe vicleanui.

[andrei25]

În prealabil postat de anna21

Iubirea este cel mai vehiculat termen astazi. Eu tare cred ca intelesul cotidian (ba chiar si cel folosit de multi crestini) difera de cel folosit de sf. parinti.
Eu cred ca dragostea exista doar unde este smerenie.
Ceea ce inseamna ca eu NU am dragoste, doar mi se pare.
Este corect sa gandesc astfel?
(Am mai facut aceasta afirmatie si am fost etichetata ca extremista in gandire.. dar asa cred eu. Ma gandesc ca daca mi-as iubi cu adevarat copiii, m-as ruga neincetat pentru mantuirea lor, nu doar cand imi amintesc.. si in general cred ca cel ce are dragoste se roaga neincetat pentru toti)

Asa este. Nu poti sa ai dragoste daca nu ai smerenie. Adevarata dragoste e numai in Hristos. In rest, nu e dragoste, e amagire de-a noastra ca e "dragoste". Nu esti extremista. Atunci cand ajungi sa gusti putin din dragostea lui Dumnezeu, iti dai seama ce inseamna. Pana atunci, ne dam cu presupusul.

[glykys]

În prealabil postat de strajeru

Şi i s-a făcut lui încredinţare că i-a iertat Dumnezeu toate păcatele împreună cu cel al femeii ucise, numai pentru copil nu s-a încredinţat. I-a zis atunci unul din bătrâni: „Şi păcatul uciderii copilului ţi l-a iertat Dumnezeu, dar te lasă în durere, că este de folos sufletului tău”.

Minunate judecatile lui Dumnezeu!

[andrei_im]

Aceeasi maica zicea iarasi ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care gonea dracii si ii intreba : cu ce iesiti voi ? Cu postul ? Si ei ziceau : noi nici nu mancam, nici nu bem. Dar cu privigherea ? Si ei raspundeau : noi nu dormim. Cu pustnicia ? Iar ei ziceau : noi prin pustietati petrecem. Cu ce iesiti dar ? Si ei raspundeau : nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor.



A zis iarasi maica Theodora, ca era un calugar care de multimea ispitelor, zicea : ma duc de aici. Si dupa ce si-a pus sandale in picioare, a vazut pe alt om ca-si pune si el sandalele lui si a zis catre dansul omul : au nu pentru tine iesi ? Iata eu merg mai inainte decat tine, ori unde vei merge. Si acest om era dracul, care ii facea lui ispite

[Imogene]

Precum nu se ingaduie apa si focul laolalta, asa nu se ingaduie laolalta indreptatirea de sine si smerenia.

[andrei_im]

Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai mare : voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui : Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand : eu sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. Iar mai pe urma, deschizandu-i, i-a zis : om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca sa te hranesti. Si a facut metanie, zicand : iarta-ma !

[andrei_im]

Zis-a avva Pimen lui avva Iosif : spune-mi, cum sa ma fac calugar ? Si a zis : de voiesti sa afli odihna si aici si acolo, pentu tot lucrul zi : eu cine sunt ? Si nu judeca pe nimeni.

[andrei_im]

A mers avva Lot la avva Iosif si i-a zis : avvo, dupa puterea mea imi fac putina pravila si putinul post si rugaciunea si citirea si linistea si dupa puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face ? Deci, sculandu-se batranul, si-a intins mainile la cer si i s-au facut degetele ca zece faclii de foc. Si i-a zis : de voiesti, fa-te tot ca focul !

În prealabil postat de andrei_im

Si i-a zis : de voiesti, fa-te tot ca focul !

deci, ce ar trebui sa intelegem de aici? putin comentariu n-ar strica in cazul asta.