Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #981  
Vechi 30.11.2017, 05:21:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida, orășel pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, fiind fiul lui Iona și fratele lui Simon-Petru. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.
Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând pe Iisus și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat lui Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos” (Ioan 1, 41). Și astfel, l-a atras și pe Petru spre urmarea Domnului. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel întâi chemat.
Din zilele acelea, ca și ceilalți Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-L pe drumurile Țării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieștilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate săvârșite de Domnul, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viață, al credinței celei noi întemeiată de Hristos, și, mai presus de toate, a văzut Pătimirile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință, în ziua Învierii.
La rândul ei, Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Sinaxarele bizantine amintesc că Apostolul cel întâi chemat a propovăduit în Bitinia și Pont, precum și în alte ținuturi ce se află lângă Marea Neagră, ajungând în Sciția, la Dunăre, unde a zăbovit propovăduind geto-dacilor, romanilor și grecilor aflați atunci acolo.
Însemnătatea vestirii Evangheliei la sciți este sprijinită de faptul că cele mai vechi mărturii amintesc mai ales de această misiune în partea de apus a Pontului Euxin. Astfel, potrivit mărturiilor Sfântului Ipolit al Romei și ale scriitorilor bisericești Origen și Eusebiu de Cezareea, Sfântul Andrei a predicat sciților și tracilor. Prin Sciția se înțelege atât Sciția Mare, adică sudul Ucrainei de astăzi, cât și Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi.
Plecând din Dobrogea, Sfântul Andrei s-a îndreptat spre miazăzi, punând episcop la Odessos (Varna de astăzi) pe Sfântul Amplie, unul dintre cei 70 de ucenici. A propovăduit de asemenea în Tracia și la Bizanț, unde a pus episcop pe Sfântul Stahie, precum și în Macedonia, unde l-a rânduit episcop pe Sfântul Urban (acești trei ucenici ai Sfântului Andrei fiind prăznuiți la 31 octombrie).
Apostolul a străbătut toate aceste locuri nu în grabă, ci zăbovind în fiecare și răbdând multe împotriviri și primejdii, dar pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. La urmă a străbătut Elada și a ajuns în ținutul Peloponezului, unde pe mulți i-a adus de la idoli la Hristos. La Patras, lângă Corint, a pus episcop pe Sfântul Stratrocleu și, din porunca dregătorului Egeat, a primit moarte de mucenic, fiind răstignit pe o cruce de măslin în forma literei X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfântului Andrei”. Unii socotesc că Apostolul a pătimit pe vremea împăratului Nero (54-68), dar alții cred că în timpul lui Domițian (81-96).
Sfintele sale moaște au fost mutate la Constantinopol în anul 357, dar capul Sfântului a fost trimis înapoi la Patras în veacul al IX-lea. După cucerirea Constantinopolului de către cruciați în anul 1204, moaștele au fost duse în Italia, la Amalfi, iar în 1460 și capul i-a fost dus la Roma, pentru a nu cădea în mâinile păgânilor. În anul 1964 Vaticanul a trimis înapoi la Patras capul Sfântului, ca semn al frățietății creștine.
Întrucât acest Sfânt Apostol a adus la lumina cunoașterii lui Hristos pe aceia dintre strămoșii noștri care locuiau în Dobrogea, Biserica Ortodoxă Română îl cinstește în mod deosebit, ca întemeietor al ei. În anul 1995 Sfântul Sinod a hotărât înscrierea sărbătorii lui cu cruce roșie în calendar. În anul 1996 capul Sfântului Andrei a fost adus spre închinare la Iași și Galați, iar în anul 2011 la București, Sibiu și Alba Iulia.
În februarie 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca Ocrotitor al României, iar în anul 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină Sărbătoare Națională Bisericească. În 2012, Parlamentul României a declarat ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei – 30 noiembrie, ca sărbătoare legală. Semn al cinstirii neamului nostru față de Sfântul Apostol Andrei este și faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe lângă hramul Înălțarea Domnului, care este și Ziua Eroilor Români.
Pentru rugăciunile Sfântului Andrei, Apostolul Tău cel întâi chemat, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #982  
Vechi 01.12.2017, 23:00:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

1. Sfântul Proroc Naum – Numele Sfântului Cuvios Naum înseamnă odihnă, mângâiere, minte sau pricepere. Proorocul Naum se trăgea din seminția lui Simeon. Locuia în satul Elcos de dincolo de Iordan și a proorocit în a doua jumătate a domniei regelui Ezechia (725-697). A proorocit ninevitenilor că cetatea lor va fi distrusă de foc și apă, lucru care s-a și întâmplat deoarece au mâniat pe Dumnezeu prin necredința lor.
De la Proorocul Naum a rămas o carte în trei capitole cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament din care se vede că regatul Israel fusese cucerit de Asirieni. Naum încredințează pe iudei de puterea lui Dumnezeu și le vestește căderea cetății Ninive, capitala Asiriei și timpuri de pace și propășire pentru Ierusalim. Proorocul Naum a trecut la Domnul cu pace, la vârsta de 45 de ani.
2. Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv – S-a născut în Galatia (Asia Mică), din părinți binecredincioși, Gheorghe și Ana care l-au crescut în lumina faptelor bune. Filaret s-a căsătorit cu Teozva, o fată ce provenea dintr-o familie bogată. După căsătorie, Filaret și Teozva au locuit în satul Amnia din Paflagonia (Asia Mică). Dumnezeu le-a binecuvântat casa cu un băiat (Ioan) și două fete (Ipatia și Evantia).
Averea lui Filaret a crescut din zi în zi, prin muncă cinstită. El era nespus de milostiv și cu cât își înmulțea milosteniile, cu atât Dumnezeu îi mărea averile. Odată cu invaziile arabilor, Filaret a pierdut tot. Chiar și în această situație Filaret nu a uitat de fapta cea bună a milosteniei și a dăruit și ceea ce îi mai rămăsese. În vara anului 788, au ajuns în oraș trimișii împărătesei Irina (780-802).
Aceștia căutau în toată împărăția o logodnică pentru prințul moștenitor, Constantin al IV-lea, după cum era obiceiul. Trimișii împărătesei au rămas în casa lui Filaret unde au găsit pe copiii și pe nepoata lui, Maria. În luna noiembrie a anului 788 s-a făcut la Constantinopol nuntă mare, deoarece prințul Constantin alesese pe Maria.
Filaret și-a petrecut restul vieții în milostenie și smerenie, refuzând orice rang împărătesc care i s-ar fi cuvenit în urma căsătoriei nepoatei sale cu prințul moștenitor și apropiindu-i-se sfârșitul, despre care a fost înștiințat mai înainte de Dumnezeu, s-a retras la Mănăstirea Rodolfia de lângă Constantinopol unde și-a pregătit mormântul.
A chemat pe copiii fiului său Ioan, i-a binecuvântat și le-a prevestit ceea ce li se va întâmpla, după care a început să rostească rugăciunea „Tatăl nostru”, iar când a ajuns la cuvintele: „fie voia Ta..” și-a dat sufletul său Domnului, fiind în vârstă de 90 de ani.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #983  
Vechi 03.12.2017, 01:26:32
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfântul Proroc Avacum – A fost fiul lui Asafat, din seminția patriarhului Simeon și a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos. Înainte de căderea în robie a evreilor, Avacum a proorocit căderea Ierusalimului și a Templului.
Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim (586 î.Hr.), proorocul a fugit și a trăit ca un străin în pământul lui Israel. Avacum a murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie. În Vechiul Testament găsim și cartea Proorocului Avacum, în trei capitole. Învățătura lui este aceea că Pronia lui Dumnezeu cârmuiește toate popoarele.
Dumnezeu este împăratul omenirii. El pedepsește popoarele, unele prin altele, dar le și eliberează pe unele prin altele. Cel drept va trăi prin credința sa în Dumnezeu.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfintei Mucenițe Miropi și a Sfântului Ierarh Solomon, Arhiepiscopul Efesului.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #984  
Vechi 04.12.2017, 21:12:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305), în cetatea Heliopolis (Egipt), fiind fiica unui dregător păgân cu numele Dioscor, care o ținea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseți trupești. Aceasta credea în Hristos și n-a vrut să-și ascundă credința de tatăl ei.
Odată, când acesta a poruncit să se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fericita Varvara a cerut să se facă trei ferestre, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte, tatăl ei s-a repezit să o omoare cu sabia, dar ea, fugind, a plecat și s-a ascuns în munți. Alergând după ea, tatăl ei a găsit-o în munți, și, luând-o de cosițe, a dus-o și a dat-o în seama stăpânitorului țării aceleia, pe nume Martinian, înaintea căruia ea a mărturisit pe Hristos.
Și, ocărând idolii, fericita a fost bătută cumplit, tăiată pe trup fără milă, arsă la coaste, lovită cu toiege, dezbrăcată și purtată prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu. Pentru aceasta, mișcată la suflet de pătimirea Sfintei, o tânără pe nume Iuliana s-a înfățișat înaintea judecătorului, mărturisind că este creștină, și a fost și ea supusă la chinuri. În cele din urmă s-a dat asupra celor două Sfinte Mucenițe hotărârea de a fi ucise cu sabia.
Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, a fost atât de împietrit de diavolul, încât, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale, nu l-a durut nicidecum inima, ci, fără rușine, el însuși i-a fost ucigaș. Și, cu o mână a luat pe fiica sa, iar cu cealaltă ținea sabia, și a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era așezat pe un munte, afară din cetate.
Și a fost dusă de un ostaș și Sfânta Iuliana; iar când mergeau pe cale, Sfânta Varvara se ruga, zicând: „Dumnezeule, Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un cort (cf. Psalm 103, 3) și pământul l-ai întemeiat pe ape (cf. Psalm 135, 6), Cel ce faci să răsară soarele peste cei buni și peste cei nedrepți (cf. Matei 5, 45), Tu, și acum, auzi-mă pe mine roaba Ta, care mă rog Ție.
Ascultă-mă, Împărate, și dă harul Tău oricărui om care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năprasnică, și moarte neașteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu, Doamne, știi, că trup și sânge suntem și lucrul preacuratelor Tale mâini”.
Și astfel rugându-se Sfânta, s-a auzit glas din cer chemând-o împreună cu Iuliana întru cele de sus și făgăduindu-i a-i împlini cele cerute. Și mergeau amândouă Sfintele Mucenițe, Varvara și Iuliana, spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup și a merge la Dumnezeu Cel în Treime.
Și fiind ucise, sfintele lor suflete au mers către Hristos, Mirele lor. Iar pe Dioscor l-a ajuns năprasnica pedeapsă a lui Dumnezeu, că, după ce a ucis-o pe fiica sa Varvara, a fost lovit de un trăsnet pe când se cobora din munte și a murit.
Și era în cetatea aceea un bărbat credincios, cu numele Galențian. Acesta, luând cinstitele moaște ale Sfintelor Mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu cinste, și, mai apoi, a zidit peste ele o biserică, în care se făceau multe vindecări și minuni.
Sfântul Ioan Damaschin a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) și a lui Constantin Copronim (741-775). Era de loc din Damasc, de neam înalt, care strălucea și în dreapta credință. Având tată iubitor de fapte bune, a învățat toată știința vremii și a cercetat bine și adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu.
Pentru credința în Hristos și-a lăsat averea părintească și a îmbrățișat viața călugărească împreună cu fericitul Cosma († 781), care a ajuns mai târziu episcop al Maiumei (prăznuit ca sfânt la 12 octombrie). Și pentru că Ioan și Cosma avuseseră parte de dascăli foarte învățați, au ajuns amândoi înțelepți. Când fericitul Ioan a îmbrățișat viața călugărească, starețul mănăstirii l-a dat să învețe ascultarea la un bătrân înțelept în cele dumnezeiești.
Acesta i-a poruncit să nu cânte nici cea mai neînsemnată cântare după meșteșugul cântării muzicale pe care îl cunoștea. Și Cuviosul Ioan a păzit neschimbată porunca bătrânului, vreme de mulți ani. Însă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat în vis bătrânului și i-a spus să îngăduie ucenicului său, Ioan, să alcătuiască imne și cântări spre slava lui Hristos, Celui ce S-a născut dintru ea și spre luminarea creștinilor, celor ce sunt datori să o laude din inimă, lucru pe care l-a și făcut, punând acest temei scrierilor sale.
Deci, viețuind amândoi sihăstrește, fericitul Cosma, lăsând multe scrieri Bisericii, s-a odihnit în pace, iar fericitul Ioan, întărind dreapta credință, prin puterea cuvintelor lui și prin dovezile cele înțelepte ale Scripturilor, a înfierat ca nimeni altul erezia iconomahilor, adică al luptătorilor împotriva sfintelor icoane, și a lăsat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, în care se găsește răspuns temeinic aproape la orice întrebare despre credința ortodoxă.
Pentru mărturisirea dreptei credințe vrăjmașii ei au făcut de i s-a tăiat Sfântului mâna dreaptă, dar Maica Domnului l-a vindecat în chip minunat. Cuviosul Ioan Damaschin, viețuind în lavra Sfântului Sava, fiind cunoscut ca teolog dogmatic, apărător al cinstirii icoanelor și mare imnograf al Răsăritului creștin, și-a săvârșit viața la adânci bătrâneți, trecând la Domnul în vârstă de 104 ani, la 4 decembrie 749.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #985  
Vechi 08.12.2017, 17:56:00
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfântul Cuvios Patapie (sec. VII) – S-a născut în orașul Teba (Egipt) din părinți binecredincioși. Dorind să îmbrățișeze viața pustnicească și-a părăsit familia, ascultând cuvântul sfintei evanghelii la Matei X, 37-38. Datorită evlaviei sale și a vieții desăvârșite pe care o trăia lumea a început să vină la el. Nedorind lauda lumii, Cuviosul Patapie a părăsit Egiptul și s-a dus la Constantinopol. Aici și-a făcut o colibă lângă zidul marelui oraș, aproape de localitatea Vlaherna. Trăindu-și viața întru sfințenie, Cuviosul Patapie a fost învrednicit de către Bunul Dumnezeu cu darul tămăduirii. A săvârșit minuni până la bătrânețe, când s-a mutat cu pace la Domnul, fiind îngropat în biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Constantinopol.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #986  
Vechi 10.12.2017, 22:58:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf au trăit în timpul împăratului Maximin Daza (305-314). În vremea aceea, în Alexandria (Egipt) au apărut mari tulburări între creștini și păgâni. Împăratul Maximin a trimis pe unul din slujitorii săi de neam atenian, pe Mina, care era creștin în ascuns, să potolească aceste tulburări, lucru pe care l-a îndeplinit.
Aflându-se că este creștin, împăratul Maximin l-a trimis pe atenianul Ermoghen în Alexandria ca să îl convingă pe Mina să renunțe la credința creștină. Refuzând, Mina a fost întemnițat după prima zi de judecată în timpul căreia poporul auzise cum înțelepciunea creștină copleșea filosofia greacă păgână, fiind întărită de minunile săvârșite de Mina în toată Alexandria.
A doua zi, Mina a mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu vitejie, deși avea multe răni pe corp. În cele din urmă, Ermoghen a poruncit să-i taie limba, să-i scoată și ochii și l-a trimis pentru a doua oară în temniță. În timpul nopții, temnița s-a luminat și Însuși Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat mucenicului Mina și l-a tămăduit.
Tot în această noapte, Ermoghen s-a hotărât să îl îngroape pe fostul său prieten, pe atenianul Mina. Dimineața s-a dus la locul de judecată cu gândul de a înștiința poporul de hotărârea sa. Era sigur că Mina murise în timpul nopții. Când ostașii l-au adus pe Mina din temniță și l-a văzut tămăduit și strălucind de bucurie, Ermoghen a strigat: ‘Roagă-te pentru mine, adevăratule slujitor al lui Dumnezeu. Roagă-te ca și eu nevrednicul să mă învrednicesc a fi sluga Dumnezeului tău’.
Din acel moment, cei doi creștini atenieni, Ermoghen și Mina, nu s-au mai despărțit. Peste câteva zile s-au strâns în Alexandria 13 episcopi și au botezat pe Ermoghen în fața poporului și l-au sfințit și episcop al Alexandriei. Însă păgânul Rustic a înștiințat pe împăratul Maximin de cele întâmplate. Ajungând în Alexandria, Maximin i-a adus în fața judecății pe cei ce fuseseră oamenii lui de încredere, Mina și Ermoghen. Cei doi au mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos chiar și când au fost supuși supliciilor, primind amândoi moarte martirică.
În fața acestor nelegiuiri comise de împăratul Maximin, Evgraf, fostul grefier din timpul când Mina venise judecător în Alexandria, a strigat cu mult curaj împăratului: ‘Și eu sunt creștin și mă lepăd de poruncile tale. Ai intrat ca un leu în cetatea noastră și vrei să înghiți turma lui Hristos prin închinarea la idoli și să pierzi sfânta credință. Dar noi suntem gata de moarte pentru buna credință și te privim ca pe o vulpe bătrână’. Neașteptându-se la o astfel de înfruntare, Maximin s-a ridicat furios și, luând o sabie, a retezat capul Sfântului Evgraf.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #987  
Vechi 11.12.2017, 01:52:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (†490) era din Mesopotamia, din Eparhia Samosatelor, dintr-un sat ce se numea Vitara. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa se numea Marta. Pe când avea vârsta de cinci ani, părinții săi l-au dus într-o mănăstire, iar acolo a strălucit în viața monahală. Deoarece sporea tot mai mult în nevoințe duhovnicești, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul († 459) și a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeiești, s-a dus în Anaplu, care era în părțile Traciei, aproape de Bizanț. Acolo, fericitul Daniil s-a închis într-un templu idolesc unde a îndurat multe ispite de la diavoli. După această experiență, sfântul s-a suit pe un stâlp, unde a stat pentru o lungă perioadă de timp, dând dovadă de multă răbdare în asprele nevoințe pustnicești. A îndurat arșița verii și frigul aprig al iernii, dar și vânturile puternice. Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, faptele sale bune și minunate ajungând chiar și la urechile împăraților: Leon cel Mare (457-474), Zenon (474-475; 476-491) și Vasilisc tiranul, care au mers și s-au închinat sfântului. Acesta le-a prorocit cele ce aveau să li se întâmple. Ajutând Biserica lui Hristos care era atacată de eretici, trăind o viață sfântă și neprihănită, s-a mutat în pace la Domnul.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #988  
Vechi 12.12.2017, 14:07:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, era de neam din Cipru și a trăit pe vremea împăraților Constantin cel Mare (306-337) și Constanțiu (337-361). Era un om smerit cu inima. A fost păstor de oi, apoi s-a însurat, iar după moartea soției sale a fost ales Episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Deoarece Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. Prin rugăciunile sale către Domnul a adus ploaie pe pământ în vreme de secetă și a oprit ploaia care cădea peste măsură. Altă dată, a pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul. De asemenea, a prefăcut un șarpe în aur, iar după ce l-a scăpat pe un om sărac din lipsă, a prefăcut din nou aurul în șarpe, cum fusese mai înainte. Sfântul Spiridon a oprit curgerile râurilor și a întors pe mulți păcătoși la dreapta viețuire. În vremea prigo*nirii creștinilor de către Maximian și Galeriu, Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept și i s-a tăiat pulpa stângă. A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți care au mărturisit deoființimea Persoanelor Sfintei Treimi. Sfântul Ierarh Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, căci, luând o cărămidă, a făcut prin rugăciune ca aceasta să se desfacă în stihiile din care era alcătuită: pământ, apă și foc. Sfântului Ierarh Spiridon i se arătau îngerii lui Dumnezeu în timp ce el să*vârșea Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Și așa, păstorind cu multă grijă turma cea cuvântătoare încredințată lui, s-a mutat în pace la cereștile locașuri. Sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Spiridon sunt păstrate cu cinste, până astăzi, într-o raclă, în insula Corfu. Fragmente din sfintele sale moaște se găsesc și la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou din București, Paraclis Patriarhal, precum și la Biserica „Sfântul Spiridon”-Vechi din Capitală.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #989  
Vechi 15.12.2017, 01:51:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

Sfântul Elefterie (†126) a trăit pe vremea împăratului Adrian (117-138) și era din Roma. Rămânând orfan de tată a fost crescut de mama sa Antia, care primise credința creștină de la Sfântul Apostol Pavel. Copil fiind, Elefterie a fost dus la Sfântul Anichit, Episcopul Romei (†167), de la care a învățat Sfintele Scripturi. Tot Sfântul Anichit l-a hirotonit diacon la vârsta de 15 ani, preot la 18 ani, iar la vârsta de 20 de ani a fost rânduit Episcop al Iliricului. Luminându-i pe păgâni cu învățăturile creștine, a adus pe mulți dintre aceștia la Hristos. Împăratul, auzind acestea s-a mâniat și l-a adus înaintea sa pentru a-l judeca. Sfântul Elefterie L-a mărturisit senin și cu mult curaj pe Iisus Hristos, ca fiind Dumnezeu adevărat, și pentru aceasta a fost supus la multe și cumplite chinuri. A fost culcat pe un pat de aramă încins în foc, apoi a fost aruncat într-un cazan cu untură și smoală clocotită. Însă, prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Elefterie a rămas nevătămat. Sfătuit de prefectul Coremon, împăratul a făcut un cuptor cu țepușe de o parte și de alta. Atunci, rugându-se Sfântul Elefterie, Coremon s-a umplut de Duh Sfânt și a intrat el însuși în cuptor. Ieșind nevătămat de acolo, Coremon l-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos și pentru aceasta i s-a tăiat capul. Iar Sfântul Elefterie, ieșind și el neatins din cuptor, a fost întemnițat. Scăpând din închisoare cu ajutorul îngerilor Domnului s-a retras într-un munte, unde trăia alături de fiarele sălbatice. A fost prins însă din nou și din porunca lui Adrian a fost ucis cu sulițele, dându-și astfel sufletul în mâinile Domnului. Mama sa, Antia, a fost și ea ucisă cu sabie, pe când îl îmbrățișa pe fiul ei mort.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
  #990  
Vechi 18.12.2017, 21:13:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 30.050
Implicit

1. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul s-a născut într-un sat nu departe de Rădăuți, din părinți binecredincioși, primind la botez numele de Dimitrie.
Iubind cele duhovnicești, a părăsit încă de la vârsta de 16 ani casa părintească și a intrat în obștea mănăstirii din Rădăuți închinată Sfântului Nicolae, nevoindu-se și sporind în credință și în fapte bune, în rugăciune și în privegheri de toată noaptea. Se îndeletnicea zilnic cu citirea cărților Sfinților Părinți și a cărților de slujbă, arătând ascultare și smerenie în toate cele încredințate lui de starețul acestei obști.
Ca răsplată a nevoințelor sale a primit chipul îngeresc, cu numele de David, însă râvna pentru nevoințele duhovnicești mai aspre l-a îndrumat către mănăstirea Sfântului Leontie de la Rădăuți, aproape de satul Laura de astăzi. Aici, lucra ziua împreună cu viețuitorii mănăstirii, iar noaptea se ruga în chilia sa necontenit. Văzându-i râvna și simțindu-i dorința neîncetată după Dumnezeu, starețul mănăstirii i-a dat schima cea mare, la sfatul părintelui său duhovnic, primind numele de Daniil.
Nu după multă vreme de la primirea schimei celei mari, s-a retras, cu binecuvântarea starețului său, lângă pârâul Vițău, în pădurile din jurul Putnei, unde și-a săpat într-o stâncă o chilie care se vede și astăzi, nu departe de Mănăstirea Putna. Asprele sale nevoințe îl vor face repede cunoscut, fiind căutat de mulți credincioși spre a-i cere sfat și îndrumare duhovnicească dar și pentru a mijloci la Dumnezeu pentru vindecarea bolilor sufletești și trupești.
Între nenumărații săi fii duhovnicești care-l cercetau adesea, pomenim pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare († 1504), care a primit de la Cuviosul sfaturi duhovnicești și binecuvântare. Se spune că pentru întâia dată Ștefan a venit la chilia Cuviosului în anul 1451, când tatăl său fusese ucis la Reuseni. Sfântul l-a îmbărbătat și i-a prorocit că va ajunge domnitor, ceea ce s-a și împlinit peste șase ani (1457). La sfatul Cuviosului, marele Ștefan a ctitorit, în 1466, Mănăstirea Putna.
După sfințirea acesteia, în 1470, Cuviosul a mers să pustnicească la stânca Șoimului, lângă Voroneț. Ștefan cel Mare l-a cercetat și acolo, în anul 1476, după înfrângerea de la Războieni. Sfântul sihastru l-a încurajat să strângă iarăși oaste și să apere țara și creștinătatea de păgânii năvălitori. Voievodul l-a ascultat și a făgăduit că după fiecare biruință va ridica o biserică, ceea ce a și împlinit. Astfel, alături de marele Voievod, Sfântul Daniil ocrotea Moldova prin rugăciunile sale cele neîncetate și bine-primite de Dumnezeu.
În anul 1488 marele Ștefan a construit, în doar patru luni și jumătate, Mănăstirea Voroneț. Cuviosul Daniil a venit atunci în obște, fiind ales ca stareț. Aici a povățuit obștea monahală și pe pustnicii din împrejurimi, fiind părinte duhovnicesc și multor credincioși care-l căutau pentru folos sufletesc. Dumnezeu i-a dăruit și darul facerii de minuni, pe care Cuviosul căuta din smerenie să-l ascundă în tot chipul.
Totuși vindecările de boli și izgonirea duhurilor necurate erau semne ale sfințeniei sale, pentru care era mult cinstit. Cuviosul Daniil a trecut cu pace la Domnul Hristos, Căruia I-a slujit din fragedă tinerețe, în anul 1496. Pe piatra de mormânt așezată de Sfântul Voievod Ștefan, stă scris: Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil.
În anul 1547, din porunca mitropolitului Moldovei Grigorie Roșca († 1570), ucenic al său, chipul i-a fost zugrăvit, cu aureolă de sfânt, deasupra ușii de la intrare, pe latura de miazăzi a bisericii. Pe pergamentul pe care Cuviosul Daniil îl ține în mână stă scris: „Veniți, fiilor, ascultați-mă pe mine și vă voi învăța frica Domnului” (Psalmul 33, 11).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat la 21 iunie 1992, rânduindu-i zi de prăznuire la 18 decembrie
2. Sfinții Mucenici Sebastian și Zoe – Sfântul Mucenic Sebastian s-a născut în anul 255 în orașul Narbona din Galia (Franța de astăzi), dar a crescut în Mediolan (Milan – Italia) de unde era familia sa. În anul 283 a trebuit ca fiu de nobil ce era, să intre în armata împăratului Carin (283-285). Dorința lui Sebastian era aceea de a ajuta pe creștini în suferințele și necazurile lor. Ocazia s-a ivit atunci când doi frați, Marcelin și Marcu, mărturisiseră pe Hristos cu mult curaj și își așteptau moartea în liniște.
Părinții lor, Tranquilin și Marcia, ceruseră judecătorilor un răgaz de 30 de zile pentru a-i readuce la păgânism. În clipa aceasta de grea cumpănă a venit la ei Sebastian, comandantul cohortei I de pretorieni. Cei de față au rămas uimiți auzindu-l pe Sebastian cum îi îmbărbăta pe cei doi frați să moară pentru credința lor în Dumnezeu: Ostași ai lui Hristos, iată că prin înălțarea sufletelor voastre v-ați apropiat de biruință.
Nu vă lipsiți de El pentru o astfel de tânguire nefolositoare… Dacă părinții și frații voștri ar ști de viața cea veșnică, cea plină de bucurie, s-ar sârgui să meargă și ei împreună cu voi. Toate acestea s-au întâmplat în casa lui Nicostrat, care se ocupa cu paza celor întemnițați. Soția lui Nicostrat, de șase ani era mută. Văzând aceasta pe Sebastian cum încuraja pe cei doi mucenici, a căzut în genunchi înaintea lui arătându-i că este mută.
Sebastian i-a făcut semnul crucii peste gură și în clipa aceea și-a recăpătat glasul. În urma acestei minuni, mucenicii Marcu și Marcelin și părinții lor Marcia și Tranquilin, Zoe și soțul ei Nicostrat și încă 16 din cei întemnițați au primit sfântul botez din mâinile pretoului Policarp.
În momentul când persecuția împotriva creștinilor s-a întețit, Zoe a fost prinsă în timp ce se ruga la mormântul Sfântului Apostol Petru și după cinci zile de temniță a suferit moarte martirică. Marcelin și Marcu au fost supus supliciilor și în cele din urmă au primit moarte martirică. Sfântul Mucenic Sebastian a murit în hipodrom (locul de întrecere al călăreților) încredințând sufletul său lui Dumnezeu în chip mucenicesc.
3. Sfântul Ierarh Modest – A fost stareț al Mănăstirii Sfântului Teodosie din Palestina. În anul 614, patriarhul Zaharia al Ierusalimului i-a încredințat Cuviosului Modest grija eparhiei, pe durata exilului său. După moartea lui Zaharia, Modest a fost ales patriarh. A fost un păstrător al Ortodoxiei și luptător împotriva ereziilor. A trecut cu pace la Domnul.
__________________
De ce ii este omului de astazi foame?
De iubire si de sens. -- Nicolae Steinhardt
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 22:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 23:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 10:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 09:30:11