Comunicat de presa din partea Patriarhiei Romane

[cristiboss56]

Aniversarea, la 31 octombrie 2017, a 500 de ani de la începuturile Reformei Protestante s-a încheiat cu un apel la iertare reciprocă, între catolici şi protestanţi, pentru denigrarea reciprocă de-a lungul secolelor, după cum se vede în Comunicatul comun al Federaţiei Mondiale a Luteranilor şi al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, din 31 octombrie 2017.
Acest eveniment constituie şi un prilej de evidenţiere a relaţiilor intercreştine ortodoxe-luterane, în general, şi a relaţiilor istorice dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică Luterană din Transilvania, în particular.
Produsă la aproape 500 de ani după marea schismă din anul 1054, dintre Biserica Apuseană şi Biserica Răsăriteană, Reforma protestantă, începută în anul 1517 de teologul german Martin Luther, a fost o amplă mişcare de contestare a puterii papale absolute şi o încercare dramatică de a înlocui autoritatea Papei şi a tradiţiei eclesiale, cu autoritatea unică a Sfintei Scripturi (Sola Scriptura), pe care a tradus-o apoi în limba poporului, dar şi de a înlocui doctrina faptelor meritorii, cu suficienţa credinţei (Sola Fide) şi a harului (Sola Gratia), preoţia clericală, primită prin hirotonie, cu preoţia universală, primită prin botez, teologia scolastică raţionalistă, cu o teologie scripturistică, respingând totodată cultul sfinţilor şi al sfintelor icoane.
Confruntarea polemică şi uneori violentă (războaie religioase) dintre creştinii catolici, fideli Romei papale, şi creştinii protestanţi, despărţiţi de Roma, a durat secole de-a rândul, până la mijlocul secolului 20, când polemica a fost înlocuită cu dialogul ecumenic. Confruntarea polemică dintre catolici şi protestanţi a slăbit considerabil unitatea creştină a Occidentului şi parţial, în plan social, a cauzat secularizarea acestuia. Adesea, ambele tabere aflate în conflict religios încercau să-i atragă de partea lor pe creştinii ortodocşi.
Întâlnirea, convieţuirea şi chiar cooperarea creştinilor ortodocşi români cu creştinii luterani de etnie germană s-au realizat mai ales în Translivania. Reformatorul umanist Johannes Honterus a marcat profund istoria luteranismului german din Transilvania.
Începând cu anul 1544, au fost tipărite primele cărți în limba română prin colaborarea dintre sașii din Transilvania, care au acceptat ideile Reformei luterane, și tipografii ortodocși români, precum Filip Moldoveanul sau diaconul Coresi. Tipografii ortodocși români au beneficiat de sprijinul și susținerea materială a sașilor luterani sibieni sau brașoveni, evidențiind în lucrările lor necesitarea dezvoltării culturale a românilor ortodocşi și grija clericilor pentru hrana spirituală a poporului.
Evoluția istorică a relațiilor dintre românii ortodocși și sașii luterani din Transilvania, în secolul al 19 lea, prezintă numeroase interese comune la nivel instituțional, comunitar și al dezvoltării identității etnice şi religioase. Ambele comunități au fost marcate de activitatea și prestigiul celor două mari personalități ecleziastice – mitropolitul ortodox Andrei Șaguna și episcopul luteran Daniel Teutsch.
Îndelungata tradiţie a relaţiilor de convieţuire paşnică şi bună înţelegere, într-un context de pluralism religios, cultural şi etnic, a permis adesea o cooperare culturală şi socială, precum şi o solidaritate practică în situaţii dificile. Aceasta explică şi faptul că Biserica Ortodoxă Română cultivă în prezent un dialog academic şi o bună cooperare cu Biserica Evanghelică Luterană din Germania (EKD).
Într-o Europă tot mai secularizată, tensionată şi fragmentată spiritual este necesară o mărturisire comună a valorilor eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos pentru umanitate şi o conlucrare practică, social-filantropică, în fața suferințelor multiple pentru a împărtăși oamenilor iubirea milostivă sau darnică a Preasfintei Treimi.
Biroul de presă al Patriarhiei Române

[DragosP]

Bla, bla, bla.

[cristiboss56]

Am aflat cu tristeţe despre trecerea din această viaţă a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, veste care a îndoliat şi îndurerat pe toţi românii din ţară şi străinătate.
Personalitate remarcabilă în plan naţional şi internaţional, Regele Mihai I al României rămâne în istorie ca simbol al unităţii şi demnităţii poporului român de pretutindeni şi exemplu de curaj, înțelepciune şi devotament în slujirea patriei şi a neamului românesc în vremurile dificile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada de început a regimului comunist din România.
De-a lungul întregii sale vieți în care a reprezentat cu demnitate poporul român, Majestatea Sa a fost un susţinător permanent al Bisericii Ortodoxe Române, participând adesea la slujbele din Catedrala Patriarhală, precum şi la sfinţirea Catedralei mitropolitane din Timişoara, în anul 1946, împreună cu Patriarhul Nicodim.
În aceste momente de întristare, în numele Sfântului Sinod, al clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, adresăm sincere condoleanţe Casei Regale a României şi ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să aşeze sufletul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi şi să dăruiască alinare sufletească tuturor celor îndureraţi de trecerea sa din această viaţă.
În toate bisericile din Patriarhia Română se vor înălța rugăciuni pentru odihna sufletului Regelui Mihai.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântare pentru membrii Casei Regale şi pentru toţi cei îndoliaţi,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[cristiboss56]

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul şedinţei solemne comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor ale Parlamentului României, dedicată omagierii Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, luni, 11 decembrie 2017:
Omagiem astăzi personalitatea luminoasă a Majestății Sale Regele Mihai I al României, pentru marile virtuţi care l-au călăuzit de-a lungul întregii sale vieți: credința în Dumnezeu, iubirea faţă de poporul român, răbdarea în suferinţă, demnitatea în comportament şi puterea de-a ierta pe cei ostili.
Mare personalitate istorică a veacului său, monarh, mareșal al României, veteran al celui de-Al II-lea Război Mondial, eroic în actul de la 23 august 1944, Regele Mihai I al României a fost, în același timp, un credincios statornic al Bisericii Ortodoxe Române, un om cu o credință puternică pe care nu s-a sfiit niciodată să o mărturisească în public, trăind potrivit principiului călăuzitor al Monarhiei Române „Nihil sine Deo” („Nimic fără Dumnezeu”).
Născut la 25 octombrie 1921, în ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (la orele 19.40), tânărul prinț a fost botezat de către Mitropolitul Primat al României, viitorul Patriarh Miron Cristea, duminică, 22 ianuarie 1922.
În prima parte a copilăriei, definitorie pentru formarea personalității unui om, tânărul principe Mihai s-a bucurat de educația duhovnicească a mamei sale, Regina Elena, o femeie deosebit de credincioasă și evlavioasă. Mai târziu, Regele avea să mărturisească, adesea, faptul că de la mama sa Elena a deprins obiceiul de a se ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a se spovedi și împărtăşi.
În perioada primei domnii, 20 iulie 1927 – 8 iunie 1930, Regele minor Mihai I s-a bucurat de protecția și grija părintească a Patriarhului Miron Cristea, membru al Regenței Regale, din care mai făceau parte principele Nicolae, unchiul tânărului Rege, și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație. Mărturiile vremii și fotografiile care se păstrează arată această relație apropiată dintre Rege și Patriarh ca una dintre nepot și bunic.
Între anii 1932-1940, la clasa palatină organizată special de tatăl său, Regele Carol al II-lea, pentru educația tânărului prinț, devenit Mare Voievod de Alba Iulia, acesta a avut ca profesor de religie pe preotul academician Nicolae M. Popescu, o mare personalitate a epocii, care, împreună cu savanții Nicolae Iorga și Simion Mehedinți, a contribuit mult la formarea intelectuală și spirituală a viitorului Rege.
În toată această perioadă a formării sale, Principele Mihai venea în mod frecvent la Catedrala Patriarhală sau la diferite biserici din București participând la Sfintele Liturghii de Paști, de Anul Nou, de Bobotează, la slujbele de Te-Deum din zilele oficiale, dar și în duminicile obișnuite, însoțit de membri ai Familiei Regale sau de oficialități.
După abdicarea Regelui Carol al II-lea, în ziua de 6 septembrie 1940, Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, a depus jurământul de credință în fața Patriarhului Nicodim Munteanu, la Palatul Regal, după care, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, a primit din mâinile aceluiași Patriarh ungerea cu Sfântul și Marele Mir, devenind Rege al României.
Relațiile Regelui Mihai I cu Biserica se vor intensifica acum și din perspectivă instituțională.
Noul Rege va participa la marile sărbători religioase şi chiar la sfințiri de biserici, ca de pildă în ziua de 6 octombrie 1946, când a avut loc târnosirea Catedralei Mitropolitane din Timișoara, de către Patriarhul Nicodim, Regele Mihai numărându-se între ctitorii acestei noi şi impunătoare catedrale.
În baza prevederilor constituționale, Regele Mihai I va învesti, la Palatul Regal, pe noii ierarhi aleși ai Bisericii Ortodoxe Române: Mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei (1941), Episcopul Veniamin Nistor al Caransebeșului (1941), și alții.
Actul de abdicare forţată, de la 30 decembrie 1947, şi plecarea Regelui Mihai I din România într-un îndelungat și nedrept exil a fost o grea lovitură pentru România, dar şi pentru Biserică, deoarece în anii următori regimul comunist va începe o cruntă perioadă de persecuții împotriva Bisericii şi împotriva celor care manifestau fidelitate sau admiraţie faţă de Monarhie.
În pofida politicii de ștergere a tuturor urmelor care aminteau de contribuția Monarhiei la progresul României, Biserica a găsit soluții inteligente de salvare a inscripțiilor sau pisaniilor în care apărea numele Regelui sau a tablourilor votive ale acestuia, ca de pildă tabloul votiv din Catedrala din Timișoara, din Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din biserica de parohie de la Dragoslavele – Argeș, din biserica de la parohia Salcia, jud. Dolj, şi altele.
În exilul îndelungat al Regelui Mihai, credința sa puternică l-a ajutat să treacă răbdător, biruitor și demn peste toate necazurile și nedreptățile îndurate, potrivit propriilor sale mărturisiri. Deşi geografic departe de România, Regele Mihai a continuat să frecventeze Biserica Ortodoxă al cărui fiu spiritual era prin Botez şi care, la Atena, în ziua de 10 iunie 1948, va oficia Cununia sa cu principesa Ana de Bourbon, ca apoi, tot în Biserica Ortodoxă, ei să-şi boteze şi cele cinci fiice.
《VA URMA 》

[cristiboss56]

La doi ani după prăbuşirea regimului comunist, vizita Majestății Sale Regele Mihai, în România, din zilele de 25-27 aprilie 1992, a avut o semnificație profundă. Alungat din România, în anul 1947, de regimul comunist instalat la putere, Regele Mihai revine, după 45 de ani, în anul 1992, în ţară, la Mănăstirea Putna, ctitorie a Sfântului Domnitor Ştefan cel Mare, pentru a participa la Sărbătoarea Paștelui sau a Învierii Domnului, confirmând astfel că, după crucea suferinţei, a sosit învierea sau eliberarea poporului român de sub stăpânirea comunistă ateistă.
De atunci, în ultimele două decenii, prezența Regelui Mihai în România, la marile sărbători creștine sau la diverse evenimente importante din viața Bisericii a devenit una familiară şi mult apreciată de cler şi popor.
A fost la Catedrala Patriarhală şi la Reşedinţa Patriarhală din București, în anii 1997, 2000, 2001 şi 2006. A fost la Catedrala Mitropolitană şi la Reşedinţa Mitropolitană din Iaşi, în anii 1997 şi 1999, a fost la Catedrala Mitropolitană şi Reşedinţa Mitropolitană din Timişoara, în anii 1997, 2002 şi 2008, a fost la Catedrala Mitropolitană şi Reşedinţa Mitropolitană din Craiova, în anii 2005 şi 2007, precum şi la alte Catedrale eparhiale, în care a fost primit cu onoruri bisericești deosebite.
A vizitat multe biserici şi mănăstiri din România, fiind primit cu respect şi mare bucurie. La Mănăstirea Sihăstria de Neamţ a dorit să aibă o întrevedere cu marele duhovnic Cleopa Ilie, care l-a preţuit şi l-a admirat foarte mult pe Rege.
La 15 martie 1998, Regele Mihai a participat, în Paris, la hirotonia Mitropolitului Iosif Pop al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, arătând astfel românilor din Occident legătura sa cu Biserica poporului român.
Apoi, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif i-a devenit duhovnic și confident. La 30 septembrie 2007, Regele Mihai a participat personal la evenimentul întronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, adresând un mesaj celor prezenţi în Palatul Patriarhiei de azi, adică în fostul Palat al Parlamentului României în care Majestatea Sa a fost prezent, în anul 1946, pe când era Rege al României.
Ultimii ani ai vieții Regelui Mihai s-au identificat într-un fel cu viața de rugăciune a călugărului, deoarece fiind înconjurat și îngrijit de maici călugărițe, le cerea acestora să facă pravila lor zilnică de rugăciune cu voce tare, în prezența sa. A fost vizitat adeseori de Mitropolitul Iosif de la Paris şi de preotul ortodox român Adrian Diaconu de la Geneva și Lausanne, cărora le solicita diferite slujbe şi rugăciuni.
Regele Mihai a trăit cu discreție, dar cu intensitate, credința sa în care a fost botezat și pe care a păstrat-o cu multă grijă în toată viața sa ca fiind cea mai prețioasă comoară primită de la mama sa, Regina Elena, şi de la poporul român evlavios. Această credinţă l-a ajutat să fie statornic în iubirea sa faţă de poporul român, de Biserică şi de familie. Totuşi, trebuie să menţionăm că, deşi era un creştin ortodox în cuvânt şi faptă, Regele Mihai era, în acelaşi timp, respectuos faţă de alte culte religioase, fiind un om al păcii interetnice şi interreligioase.
Regele Mihai I al României a militat şi a contribuit intens pentru integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană, pentru că preţuia mult libertatea şi democraţia, dar, după realizarea acestor deziderate, a adresat Parlamentului României, în 25 octombrie 2011, îndemnul de a cultiva, de asemenea, identitatea şi demnitatea naţională, valori pe care Regele Mihai le-a apărat prin exemplul personal în tot timpul vieţii sale.
Prin personalitatea, viaţa şi lucrarea sa, Regele Mihai I al României va rămâne în memoria poporului român o făclie de Înviere în vremuri de răscruce.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[cristiboss56]

În cadrul ceremoniilor religioase oficiate cu prilejul înmormântării Regelui Mihai I al României vor exista trei momente în care vor fi trase clopotele catedralelor, mănăstirilor şi bisericilor din întreaga ţară, după cum urmează:Miercuri, 13 decembrie 2017, ora 11:00, la sosirea sicriului cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai I pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă;Sâmbătă, 16 decembrie 2017, ora 12:30, la începutul slujbei de prohodire (înmormântare) din interiorul Catedralei Patriarhale;Sâmbătă, 16 decembrie 2017, ora 18:30, la începutul ceremoniei religioase de îngropare în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală din Curtea de Argeş.
Întrucât spaţiul Catedralei Patriarhale din București este insuficient de încăpător pentru toţi invitaţii, Casa Regală a solicitat Patriarhiei Române ca în interiorul Catedralei şi în spaţiile din imediata ei proximitate să aibă acces doar Familia Regală şi un număr restrâns de invitaţi, în timpul slujbei de prohodire (înmormântare), sâmbătă, 16 decembrie 2017, orele 12:30 – 14:00.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române

[simpllu]

Puteai deschide un topic dedicat regelui, merita mai mult decât artiştii cărora le-ai ascordat mai multă atenţie. :)

[cristiboss56]

Sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I a ajuns miercuri în România. Aeronava care a adus trupul Majestăţii Sale defuncte a aterizat pe Aeroportul Otopeni în jurul orei 11:00.
Opt militari ai Brigăzii 30 Gardă au scos sicriul din aeronavă şi, în sunetul fanfarei, a fost aşezat pe cataflacul amenjat pe platforma din faţa Salonului Oficial al Aeroportului.
După intonarea imnului de stat al României şi a imnului regal a fost oficiat un ceremonial religios. Slujba a fost condusă de IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei. Din sobor au făcut parte: arhim. Nectarie Sofelea, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhim. Policarp Chiţulescu, Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod al BOR.

De asemenea, la slujbă a fost prezent IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul psaltic Tronos al Catedralei patriarhale, condus de Arhid. Mihail Bucă.
La ceremonialul militar şi religios au asistat membrii Familiei Regale, demnitari ai statului român şi alte oficialităţi.
Sicriul va fi transportat şi aşezat în Holul de Onoare al Castelului Peleș, unde oficialitățile vor transmite condoleanțe după un program prestabilit pe baza listelor comunicate în prealabil Protocolului Regal.
Astăzi, la ora 18:00, trupul neînsuflețit al Majestății Sale va fi transportat de la Castelul Peleș în Sala Tronului din Palatul Regal (Calea Victoriei, nr. 49-53), unde va ajunge la ora 20:30. Ceremonia va avea caracter privat.
Cei care vor dori să depună flori la catafalcul Majestății Sale vor putea veni la Sala Tronului de la Palatul Regal din București, după următorul program:
Miercuri, 13 decembrie, între orele 21:00 – 24:00;Joi, 14 decembrie, între orele 08:00 – 22:00;Vineri, 15 decembrie, între orele 08:00 – 22:00.
Cei prezenți la Palatul Regal pentru a aduce un ultim omagiu Regelui Mihai I, sunt rugați să respecte un set de reguli impuse de solemnitatea momentului, după cum se precizează în comunicatul Casei Regale.
Sâmbătă, 16 decembrie 2017, la ora 10:30, va fi oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal un scurt serviciu religios. Presa nu va avea acces în Sala Tronului pe durata ceremoniei.
La ora 10:55, sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai va fi așezat pe un catafalc în Piața Palatului Regal. Acolo va avea loc o scurtă ceremonie religioasă și militară. Accesul publicului în Piața Palatului este liber, în zonele special amenajate pentru participanți. Accesul presei este liber.
De la ora 11:25 la ora 12:15, Cortegiul funerar va merge, cu viteză redusă, pe traseul Piața Palatului Regal – Calea Victoriei – Splaiul Independenței – Piața Unirii – Intrarea pe Dealul Mitropoliei.
De la ora 12:30 la ora 14:00, în Catedrala Patriarhală va avea loc slujba de înmormântare, la care nu vor avea acces publicul și nici presa.
Între ora 14.00 și ora 18.20, cortegiul se va deplasa la Curtea de Argeș.
Sâmbătă, la ora 18.45, va avea loc înhumarea Regelui Mihai I în Noua Catedrală de la Curtea de Argeș. Ceremonia va fi privată, în prezența Custodelui Coroanei, a Familiei Regale a României și a membrilor Familiilor Regale străine prezenți la eveniment. Publicul va avea acces doar în fața porții de intrare în parcul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Presa va avea acces în fața Noii Catedrale de la Curtea de Argeș.

Biroul de presă al Patriarhiei

[cristiboss56]

În cadrul ceremoniilor religioase oficiate cu prilejul înmormântării Regelui Mihai I al României vor exista trei momente în care vor fi trase clopotele catedralelor, mănăstirilor şi bisericilor din întreaga ţară, după cum urmează:Miercuri, 13 decembrie 2017, ora 11:00, la sosirea sicriului cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai I pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă;Sâmbătă, 16 decembrie 2017, ora 12:30, la începutul slujbei de prohodire (înmormântare) din interiorul Catedralei Patriarhale;Sâmbătă, 16 decembrie 2017, ora 18:30, la începutul ceremoniei religioase de îngropare în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală din Curtea de Argeş.
Întrucât spaţiul Catedralei Patriarhale din București este insuficient de încăpător pentru toţi invitaţii, Casa Regală a solicitat Patriarhiei Române ca în interiorul Catedralei şi în spaţiile din imediata ei proximitate să aibă acces doar Familia Regală şi un număr restrâns de invitaţi, în timpul slujbei de prohodire (înmormântare), sâmbătă, 16 decembrie 2017, orele 12:30 – 14:00.
Biroul de Presă al Patriarhiei

[cristiboss56]

În ziua de 18 decembrie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate mai multe hotărâri:Au fost desemnați cei trei ierarhi eparhioți care anual se vor adăuga la membrii de drept ai Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române (Președintele Sinodului Permanent și Mitropoliții din Țară și străinătate).
Pentru Sinodul Permanent din anul 2018 au fost desemnați Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor și Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande.
Sfântul Sinod a adus precizări privind distincția dintre taxe și contribuții benevole oferite de către credincioși pentru funcționarea unităților de cult.
Taxele stabilite de consiliul parohial se referă doar la sumele plătite de credincioși pentru concesionarea și întreținerea locurilor de înmormântare din cimitire.
Contribuțiile benevole reprezintă sumele oferite de credincioși cu ocazia săvârșirii unor Sfinte Taine și ierurgii. Cuantumul acestora este stabilit de către Consiliul Parohial și are în vedere cheltuielile de funcționare a parohiilor.
Sfântul Sinod a reiterat interdicția condiționării oficierii de către preot a slujbei înmormântării de plata vreunei taxe mai ales în cazul familiilor sărace, dar parohiile consideră necesare contribuțiile benevole ca donație din partea familiei pentru întreținerea bisericii parohiale. În aceste cazuri, preotul trebuie să elibereze chitanțe familiilor care au donat banii respectivi.
Sfântul Sinod a aprobat înființarea programului de licență Artă Sacră în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, începând cu anul universitar 2018-2019.Sfântul Sinod a aprobat noile steme ale următoarelor eparhii: Arhiepiscopia Craiovei, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Episcopia Ortodoxă Română a Ungariei, Episcopia Daciei Felix și Episcopia Ortodoxă Română a Canadei.Totodată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act cu apreciere de referatul Sectorului relații bisericești, interreligioase și comunități bisericești externe al Administrației Patriarhale privind participarea delegației Bisericii Ortodoxe Române, conduse de Patriarhul României, la evenimentele organizate la Moscova în perioada 2-5 decembrie 2017 cu prilejul sărbătoririi centenarului restabilirii Patriarhiei în Biserica Ortodoxă Rusă.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române