Versetul de azi

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti”.

Origen: Mai putem explica aceste cuvinte intr-un alt fel. Doi sunt regii care vor sa domneasca aici, jos. Unul este regele pacatului, este demonul care vrea sa domneasca peste pacatosi. Celalalt este regele dreptatii, este Isus Cristos care vrea sa domneasca peste drepti. Or, demonul, binestiind ca Domnul Cristos urma sa distruga imparatia lui, il face sa vada toate imparatiile lumii. Nu precum imparatia persilor si mezilor, ci imparatia lui, in felul in care domneste el, adica in felul cum domneste peste unii prin curvie, peste altii prin avaritie si il face sa vada "intr-o clipa", adica in durata timpului prezent ceea ce el obtine intr-o clipa raportata la eternitate. Mantuitorul nu avea nevoie sa i se puna in fata un mai indelungat tablou al lucrurilor lumesti: deindata ce deschise ochii ca sa vada, vazu intr-o clipa domnia pacatului si sclavia celor supusi la stapanirea viciilor. Demonul ii spune, cu alte cuvinte: "nu ai venit, oare, ca sa disputi imparatia cu mine ? Adora-ma si iti voi da imparatia care e in posesia mea!". Dar Domnul vrea sa domneasca, e adevarat, dar ca domn al dreptatii, adica vrea sa domneasca fara pacat. El vrea ca natiunile sa-i fie supuse pentru a le aseza sub domnia dreptatii. Nu vrea imparatia care l-ar supune pe El insusi stapanirii demonului.

Sf Chiril: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti":
aceste cuvinte au patruns in demon pana in strafundurile sufletului sau. Inainte ca Domnul sa vina, el avea altare peste tot, dar iata ca Legea lui Dumnezeu il izgoneste de pe tronul pe care il uzurpase si declara ca adoratia nu este datorata decat aceluia care este Dumnezeu dupa natura sa.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.

Sf Atanasie: Sf Scriptura nu ar fi spus ca demonul a sfarsit toata ispita daca cele trei de pana acum nu ar fi inclus in ele ocazia tuturor crimelor. Cu adevarat, toate tentatiile vin fie de la placerea carnii, fie de la dorinta de slava, fie de la ambitia puterii.

Sf Ambrozie: Vedeti, deci, ca demonul nu este de loc incapatanat in a-si urmari prada, ci el cedeaza teren in fata adevaratei virtuti si, daca nu inceteaza de a purta invidie si ura, se teme sa revina la atac din cauza ca nu-i place sa incaseze frecvente infrangeri. Se retrage de la Domnul pana la o vreme, spune Evanghelistul, fiindca va reveni mai tarziu, de asta data nu ca sa Il ispiteasca, ci ca sa se lupte cu El la camp deschis.

Sf. Augustin (Asupra acordului Evangheliilor): Sf Matei relateaza si el ansamblul acestor ispite, dar intr-o ordine diferita. Nu stim, asadar, care a fost mai intai dintre a doua si a treia tentatie. Adica nu stim daca demonul L-a facut pe Mantuitor sa vada imparatiile lumii inainte de a-l duce pe frontonul templului; dar prea putin conteaza, din moment ce toate cele trei suntem incredintati ca au fost adevarate.

Sf Maxim: Unul dintre Evanghelisti aseaza a doua tentatie inaintea celei de a treia, pe cand celalalt a treia inainte de a doua, fiindca ispite precum gloria desarta si lacomia se genereaza reciproc.

Origen: Evanghelistul Ioan, care isi incepe Evanghelia cu nasterea de Dumnezeu, dand acest magnific verset: "La inceput era Cuvantul" nu a relatat tentatiile Mantuitorului, fiindca dumnezeirea Lui despre care vroia sa vorbeasca in mod deosebit este inaccesibila tentatiei. Dimpotriva, Sf Matei, Sf Marcu si Sf Luca, ce aveau mai ales in obiectiv de a descrie nasterea temporala si viata omeneasca a Domnului nostru ne relateaza tentatiile Sale.

[cristiboss56]

Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Luca 4, 16-22

[cristiboss56]

Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. Luca 4, 22-30

[cristiboss56]

Duminica a 20-a după Rusalii
(Învierea fiului văduvei din Nain)
Luca 7, 11-16
În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Luca 7, 11-16
În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

Sf Chiril Domnul nostru lucreaza miracole dupa miracole. In cel dinainte, a asteptat ca cineva sa vina sa-L roage, dar aici El vine fara sa fie chemat: "S-a dus Isus intr-o cetate numita Naim".
Venerabilul Beda: Naim este un oras din Galileea, aflat la doua mile de muntele Tabor; prin permisiune divina Mantuitorul este urmat de aceasta mare multime, astfel Dumnezeu vrea sa multiplice martorii unui miracol atat de mare: "impreuna cu El mergeau ucenicii Lui si multime mare".

Sf Grigore din Nyssa: Mantuitorul dovedeste adevarul Invierii mai putin prin cuvinte cat prin lucrarea Lui. Incepe cu minuni mai putin importante, ca sa pregateasca pe cele mai stralucitoare

Tit din Bostra (Bora): S-ar fi putut spune despre sluga centurionului ca boala sa nu era mortala. Pentru a alunga asemenea idee temerara, Isus merge spre intalnirea cu un tanar mort, fiu unic al unei vaduve.

Sf Grigore de Nyssa: Cu putine cuvinte, Evanghelistul ne face sa cantarim greutatea durerii care covarsea aceasta biata mama. Ea era vaduva si nu putea spera alti copii, nu mai avea niciunul pe care sa-si poarte privirile tandre in locul acelui pe care il pierduse. El era singurul pe care il va fi alaptat cu laptele ei, el singur era bucuria casei ei, el era toata dulceata ei, tot tezaurul pe care il avea.

Sf Chiril: O asemenea durere indreptatita era demna de compasiune si in masura sa intristeze si sa faca sa curga lacrimi: "Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!"

Venerabilul Beda: Adica: inceteaza de a mai plange ca pe un mort pe cel pe care ai sa-l vezi inviat si plin de viata!

Sf Ioan Chrysostom: Spunand acestei femei "Nu plange!", cel care ii consoleaza pe cei mahniti ne invata sa ne consolam de pierderea celor care ne sunt dragi, prin speranta invierii. Totusi, el atinge cosciugul precum cel in viata se desparte de cel mort: "apropiindu-se, s-a atins de siciriu".

Sf Chiril: El nu opereaza acest miracol doar prin cuvantul Sau, ci atinge sicriul si ne face, astfel, sa intrevedem eficienta atotputernica a Preasfantului Trup al lui Isus Cristos pentru mantuirea oamenilor. Acesta este un corp plin de viata, este carnea Cuvantului Atotputernic, cu toata taria Lui. Asa cum fierul patruns de foc produce efectele focului, asa carnea care e unita cu Verbul datator de viata se patrunde ea insasi de o putere vivifianta care alunga moartea.

Tit de Bostra: Mantuitorul nu seamana de loc, aici, cu profetul Ilie, care plange moartea fiului femeii lui Sarepta (4 Regi 4), nici cu Sf Apostol Petru, care il roaga pe Dumnezeu sa redea viata pioasei Tabita (Fapte 9), ci este El Insusi cel cre cheama, cel care isi poate face auzita vocea celor morti intocmai precum celor vii: "Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!".

Tit de Bostria: Acest tanar barbat asculta deindata ordinul care ii este dat, "se ridica", fiindca nimic nu poate rezista puterii dumnezeiesti, ea nu admite nicio intarziere.

Sf. Maxim: Este de remarcat ca Sfanta Scriptura descrie sapte invieri inaintea Invierii Mantuitorului. Prima este cea a fiului vaduvei lui Sarepta, a doua este a fiului Sumanitei, a treia este cea care se savarseste prin intermediul corpului lui Elizeu, a patra este cea a fiului vaduvei din Naim, a cincea este a fiicei sefului sinagogii, a sasea este invierea lui Lazar. A saptea este invierea [colectiva, n.m.] care a avut loc in timpul patimilor Mantuitorului, atunci cand un mare numar de sfinti au inviat. A opta este aceea a lui Isus Cristos, care, invingator pentru totdeauna al mortii, a inviat spre a nu mai muri niciodata, pentru a semnifica aceea ca invierea generala care va avea loc la varsta a opta a omenirii nu va mai fi supusa mortii, ci va fi urmata de viata eterna.

Sf Ambrozie: Aceasta vaduva, inconjurata de o multime de oameni, este, in ochii mei, mai mult decat o femeie: este cea care a meritat sa obtina cu lacrimile ei invierea fiului ei unic. Tot astfel Biserica recheama la viata pe toti tinerii din mijlocul acestor triste solemnitati ale mortii si ei i se cere sa nu planga pe cei care vor invia in curand. (...). Daca, asadar, veti fi vinovati de vreo mare vina pe care nu o veti putea spala in lacrimile penitentei, recurgeti la lacrimile maicii voastre Biserica, iar adunarea credinciosilor va va ajuta in aceasta lucrare pioasa si veti iesi din mormant, iar gura voastra se va deschide din nou la cuvintele vietii si toti vor fi cuprinsi de frica (fiindca exemplul unuia singur e profitabil pentru toti cei care-i sunt martori) si il vor Lauda pe Dumnezeu care ne-a dat asemenea mijloace de a evita moartea.

[cristiboss56]

Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga. Luca 5, 12-16

[cristiboss56]

Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile. Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi. Luca 5, 33-39

[cristiboss56]

Duminica a 21-a după Rusalii
(Pilda semănătorului - Luca 8, 5-15)
Zis-a Domnul pilda aceasta: Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și, semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut între spini, iar spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o. Iar alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă! Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți, în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar, umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit să audă!

[cristiboss56]

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Luca 6, 37-45