Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa si Massmedia
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #4701  
Vechi 27.03.2018, 02:25:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Editorial "Basilica"

Sărbătorim astăzi, 27 martie 2018, un veac de la primul eveniment care a dat startul Marii Uniri: adoptarea de către Sfatul Țării de la Chișinău a Declarației de Unire a Basarabiei cu România. Basarabenii porniseră, astfel, propria revoluție prin afirmarea dorinței de a merge pe alt drum decât cel spre care Rusia era mânată de bolșevici. Pentru români, mersul implacabil al istoriei anului 1918 balansa între agonia păcii umilitoare de la Buftea-București, 24 aprilie/7 mai 1918, și bucuria unirii tuturor românilor, aflați până la acel moment în granițele unor imperii ce s-au prăbușit rând pe rând.
În istoria omenirii sunt momente în care pare că intervenția divină este mai prezentă ca oricând. Cu siguranță, anul 1918 se poate înscrie într-un astfel de registru, căci nu te poți raporta altfel la vremea în care popoarele Europei și-au trăit propriile istorii la extreme, de la agonie la extaz și invers. Pentru români, mersul implacabil al istoriei anului 1918 a părut marcat de acest registru al balansului între agonia înfrângerii, parafată prin pacea umilitoare de la Buftea-București din 24 aprilie/7 mai 1918, și bucuria unirii tuturor românilor aflați până la acel moment în granițele unor imperii care s-au prăbușit, rând pe rând, precum efemerele castele de nisip.
Răpit în anul 1812 din trupul Moldovei marilor voievozi, pământul dintre Prut și Nistru, cunoscut sub numele de Basarabia, și-a trăit timp de un secol marea dramă a dezrădăcinării, a robiei babilonice, precum popoarele biblice. Rusificarea, ruperea de cultura și limba română, dislocarea oamenilor din satele lor și trimiterea în zone uitate de lume din uriașul imperiu al țarilor au fost doar câteva dintre efectele actului de la 1812. Basarabia și-a trăit cumva o istorie paradoxală, căci tocmai în secolul naționalităților, când popoarele Europei se trezeau la libertate și își afirmau propria identitate și își cereau drepturile, românii de aici erau obligați să trăiască în afara istoriei și, fapt grav, legăturile cu România, cu românii de dincolo de Prut erau interzise și aspru pedepsite. În plus, țarismul le-a indus falsa idee că ei sunt moldoveni, că formează un popor aparte, distinct de poporul român, teorie preluată ulterior și de sovietici și vehiculată și astăzi în spațiul public.
Izbucnirea Primului Război Mondial a fost momentul care a produs o ruptură a acestei situații umilitoare. Peste 300.000 de basarabeni au fost înrolați în armata țaristă și trimiși să lupte pe front. Aici ei s-au întâlnit cu ceilalți români - cu ardelenii în Galiția, în Ucraina, cu muntenii și moldovenii pe frontul românesc din Moldova. Toți acești soldați basarabeni au realizat, dintr-odată, că erau parte a aceluiași popor, că vorbeau aceeași limbă, iar vălul indus conștiințelor de imperiul țarist s-a ridicat. După trei ani de război, Rusia a intrat într-o criză, iar cele două revoluții declanșate în anul 1917 au generat prăbușirea imperiului.
Ideile autodeterminării puternic afirmate în acei ani au prins contur și în spațiul basarabean. Anul 1917 a găsit intelectualitatea românească de aici pendulând între o iluzorie participare la revoluția de sorginte bolșevică și participarea la propria-i revoluție, aceea a trezirii conștiinței naționale și a ruperii de spațiul și ideologia rusă a lumii lui Lenin și Troțki.
Basarabia și-a trăit, în anul 1917, momentul genezei mișcării unioniste, care s-a derulat încet și greoi, stropit cu sângele unor adevărați martiri ce au plătit cu prețul vieții crezul lor, iar Simeon Murafa, unionistul ucis de bolșevici în luna august a aceluiași an, este un exemplu relevant în acest sens. Înființarea Partidului Național Moldovenesc, în aprilie 1917, a fost, fără îndoială, primul pas însemnat al trezirii vocii sângelui, căci numai printr-un partid politic mișcarea națională românească din Basarabia putea să-și atingă obiectivele. Următorii pași au fost cei ai congreselor în care cele mai importante categorii sociale s-au întâlnit și au decis adeziunea la ideile naționale: învățătorii, preoții și soldații. În tot acest timp, prezența ardelenilor în spațiul basarabean s-a dovedit a fi fost una de bun augur, căci ardelenii le-au fost „învățători și profesori” ai trezirii conștiinței naționale românești, ai crezului că și basarabenii sunt parte integrantă a poporului român.
Decisiv a fost finalul anului 1917 când în Basarabia a fost creat Sfatul Țării, organul legis*lativ care a dat o formă juridică aspirațiilor naționale, în momentul în care a decis crearea Republicii Democratice Federative Moldovene. Practic, basarabenii își porneau revoluția lor, afirmându-și dorința de a merge pe alt drum decât cel spre care Rusia era mânată de bolșevici.
Haosul provocat de trupele fostei armate imperiale care, contaminate de bolșevism, la întoarcerea de pe frontul din Moldova s-au oprit în Basarabia pentru a instaura ceea ce ei numeau ordinea revoluționară, în fapt dezordinea și jaful teritoriului locuit în majoritate de români. Pentru bolșevici dorința românilor basarabeni era de neînțeles, deși revoluția vorbea de dreptul legitim al popoarelor la autodeterminare, în fapt, „revoluționarii lumii noi” perpetuau ideile defunctului imperiu. Era o prefigurare a dictaturii și asupririi popoarelor de la Urali la Vladivostok care avea să se petreacă în vremea existenței URSS. Din aceste motive, în permanență, membrii Sfatului Țării au stat sub teroarea amenințării bolșevice și numai intervenția armatei române a pus capăt crimelor, jafurilor și abuzurilor bandelor bolșevice.
În anul 1918, într-o zi simbolică, 24 ianuarie, Republica Moldovenească și-a proclamat in*dependența, acesta fiind primul mare pas pe drumul spre Unirea cu România. Este momentul în care se pune cu pregnanță în dezbatere ideea unirii. De o parte sunt reprezentanții unirii necon*diționate, de alta sunt cei nehotărâți, dar și cei care se opun.
Ziua de 27 martie 1918 a rămas în istorie ca zi a Unirii. Este, de fapt, preambulul care anunța, la sfârșitul anului, și Unirea celorlalte teritorii românești cu patria-mamă. Ședința solemnă a Sfatului Țării din 27 martie a rămas ca un moment memorabil al conștiinței naționale româ*nești. Relevante sunt vorbele rostite de Constantin Stere în acele clipe: „Gonit din Țara mea natală prin puterea oarbă a despotului țar, astăzi eu iar sunt adus aici prin voința poporului eliberat... În vieața omului, ca și a popoarelor întregi, momente așa de înălțătoare nu sunt multe... Astăzi noi proclamăm drepturile poporului suveran nu numai aci, în Basarabia, ci și drepturile tuturor fraților noștri, oriunde ar fi ei”. Actul Unirii a fost votat cu 86 de voturi pentru, 3 voturi au fost împotrivă, iar 36 de deputați s-au abținut de la vot. Ratificarea actului unirii s-a făcut de către Regele Ferdinand I la data de 9/22 aprilie, iar recunoașterea internațională a venit la 28 octombrie la Paris.
Actul Unirii Basarabiei va rămâne pentru totdeauna în istorie legat de acțiunea unor perso*nalități precum C. Stere, P. Halippa, I. Inculeț, D. Ciugureanu, I. Buzdugan, Vasile Stroescu, Alexe Mateevici, Simeon Murafa. Alături de familia regală, de clasa politică a acelei epoci, „panteonul Unirii” se întregește cu jertfele soldaților români de pe fronturile Marelui Război, jertfe care au clădit România Mare.
La o sută de ani de la acel moment astral al istoriei noastre, chiar dacă destinul ne găsește pe noi și pe frații noștri din Basarabia separați în două state, avem datoria de a onora așa cum se cuvine moștenirea noastră comună, jertfele înaintașilor și, mai ales, de a celebra România și istoria noastră în fiecare zi. Avem datoria ca prin munca noastră, prin eforturile noastre, să reușim să lăsăm o moștenire valoroasă urmașilor noștri, așa cum, la rândul său, generația de la 1918 ne-a lăsat nouă România unită.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4702  
Vechi 27.03.2018, 22:01:49
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat marți la ședința solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului, dedicată împlinirii a 100 ani de la Unirea Basarabiei cu România. În timpul evenimentului a fost adoptată o Declarație solemnă pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918.
La manifestarea de la Palatul Parlamentului au mai fost prezenți președinții Camerei Deputaților și Camerei Senatorilor, prim-ministrul Viorica Dăncilă, foști președinți de stat, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, deputați, senatori, membri ai Guvernului României, ierarhi, și președintele Legislativului Republicii Moldova, Andrian Candu, însoțit de o delegație de parlamentari de peste Prut.
Celebrarea aniversării unirii Basarabiei cu Regatul României a început prin intonarea Imnului Național al României.
În timpul evenimentului au rostit alocuțiuni președinții celor două Camere ale Parlamentului, premierul României, președintele Legislativului Republicii Moldova și Custodele Coroanei Române.
La finalul ședinței solemne a avut loc lansarea unui album filatelic aniversar care conține o emisiune de mărci poștale intitulată 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Unirea din 27 martie 1918 a fost aprobată de Sfatul Țării cu 86 de voturi pentru, 3 contra și 36 abțineri.
Declarația solemnă pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918
„La 27 martie 1918, Sfatul Țării, în calitate de organism suprem legislativ reprezentativ al Basarabiei, din care făceau parte reprezentanți ai populației române majoritare și ai minorităților etnice, constituit în concordanță cu normele democratice ale timpului, în condițiile disoluției Imperiului țarist și ale desfășurării Primului Război Mondial, a dat expresie dorinței colective de unitate prin adoptarea Actului Unirii.
Textul Actului Unirii, votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918, cuprindea într-un singur paragraf sufletul și năzuințele de unire ale basarabenilor:
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dinspre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, În puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!”
Această decizie a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920 și a rămas în memoria colectivă ca o pagină luminoasă de istorie modernă, scrisă de fiii Basarabiei care s-au dedicat spiritului național, ca moment istoric de mare importanță pentru poporul român de pe cele două maluri ale Prutului.
Prin revenirea Basarabiei la Țara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componența Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.
Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare a înțelegerilor secrete dintre Stalin și Hitler, cunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov” semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării și ale Gulagului, iar pe cetățenii români de pericolul pierderii identității naționale.
Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de recunoștință înaintașilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu România.
Prin organizarea unei Ședințe solemne a Camerelor reunite, în prezența unei delegații a Parlamentului și a Guvernului Republicii Moldova venită de la Chișinău pentru acest eveniment, sărbătorim „Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918” și celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia și din Regat au dat curs năzuințelor naționale.
Considerăm astăzi, drept o misiune de onoare a actualei și viitoarelor generații din stânga și dreapta Prutului să cinstească cu pioșenie memoria generației de la 1918, care a lucrat la construirea României Mari.
Astfel, având în vedere că:
– Parlamentul României a condamnat, într-o Declarație adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab initio nul și neavenit”;
– la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba română ca limbă oficială a statului și a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupației, ca alfabet al limbii române scrise;
– la 10 martie 1990, locuitorii R. Moldova au putut vota, în alegeri libere și corecte, deputați pentru Consiliul Suprem;
– la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;
Prin revenirea Basarabiei la Țara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componența Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.
Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare a înțelegerilor secrete dintre Stalin și Hitler, cunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov” semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării și ale Gulagului, iar pe cetățenii români de pericolul pierderii identității naționale.
Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de recunoștință înaintașilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu România.
Prin organizarea unei Ședințe solemne a Camerelor reunite, în prezența unei delegații a Parlamentului și a Guvernului Republicii Moldova venită de la Chișinău pentru acest eveniment, sărbătorim „Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918” și celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia și din Regat au dat curs năzuințelor naționale.
Considerăm astăzi, drept o misiune de onoare a actualei și viitoarelor generații din stânga și dreapta Prutului să cinstească cu pioșenie memoria generației de la 1918, care a lucrat la construirea României Mari.

《continuă 》
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4703  
Vechi 27.03.2018, 22:04:03
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 《continuare 》

Astfel, având în vedere că:
– Parlamentul României a condamnat, într-o Declarație adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab initio nul și neavenit”;
– la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba română ca limbă oficială a statului și a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupației, ca alfabet al limbii române scrise;
– la 10 martie 1990, locuitorii R. Moldova au putut vota, în alegeri libere și corecte, deputați pentru Consiliul Suprem;
– la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;
Prin revenirea Basarabiei la Țara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componența Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.
Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare a înțelegerilor secrete dintre Stalin și Hitler, cunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov” semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării și ale Gulagului, iar pe cetățenii români de pericolul pierderii identității naționale.
Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de recunoștință înaintașilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu România.
Prin organizarea unei Ședințe solemne a Camerelor reunite, în prezența unei delegații a Parlamentului și a Guvernului Republicii Moldova venită de la Chișinău pentru acest eveniment, sărbătorim „Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918” și celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia și din Regat au dat curs năzuințelor naționale.
Considerăm astăzi, drept o misiune de onoare a actualei și viitoarelor generații din stânga și dreapta Prutului să cinstească cu pioșenie memoria generației de la 1918, care a lucrat la construirea României Mari.
Astfel, având în vedere că:
Parlamentul României a condamnat, într-o Declarație adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab initio nul și neavenit”;la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba română ca limbă oficială a statului și a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupației, ca alfabet al limbii române scrise;la 10 martie 1990, locuitorii R. Moldova au putut vota, în alegeri libere și corecte, deputați pentru Consiliul Suprem;la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;la 23 iunie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a declarat Republica Moldova drept stat suveran,la 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene iar la 27 iunie 2014 Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Parlamentul României constituit în Ședința solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu patria mamă, astăzi, 27 martie 2018:
consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii Moldova care susțin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române și subliniem că acest act depinde de voința acestora,
și
declară că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora.
Această declarație a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comună din data de 27 martie 2018”.
Împlinirea a 100 ani de la Unirea Basarabiei cu România a fost marcată și de Biserica Ortodoxă Română. La Catedrala Patriarhală au fost pomeniți promotorii și susținătorii unirii, iar Patriarhul României a transmis un mesaj în acest sens.
Cu prilejul aniversării au fost oficiate slujbe de Te Deum și s-au tras clopotele în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române timp de un minut.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4704  
Vechi 28.03.2018, 10:05:34
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.856
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Astfel, având în vedere că:
– Parlamentul României a condamnat, într-o Declarație adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab initio nul și neavenit”;
– la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba română ca limbă oficială a statului și a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupației, ca alfabet al limbii române scrise;
– la 10 martie 1990, locuitorii R. Moldova au putut vota, în alegeri libere și corecte, deputați pentru Consiliul Suprem;
– la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;
Prin revenirea Basarabiei la Țara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componența Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.
Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare a înțelegerilor secrete dintre Stalin și Hitler, cunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov” semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării și ale Gulagului, iar pe cetățenii români de pericolul pierderii identității naționale.
Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de recunoștință înaintașilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu România.
Prin organizarea unei Ședințe solemne a Camerelor reunite, în prezența unei delegații a Parlamentului și a Guvernului Republicii Moldova venită de la Chișinău pentru acest eveniment, sărbătorim „Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918” și celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia și din Regat au dat curs năzuințelor naționale.
Considerăm astăzi, drept o misiune de onoare a actualei și viitoarelor generații din stânga și dreapta Prutului să cinstească cu pioșenie memoria generației de la 1918, care a lucrat la construirea României Mari.
Astfel, având în vedere că:
Parlamentul României a condamnat, într-o Declarație adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab initio nul și neavenit”;la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba română ca limbă oficială a statului și a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupației, ca alfabet al limbii române scrise;la 10 martie 1990, locuitorii R. Moldova au putut vota, în alegeri libere și corecte, deputați pentru Consiliul Suprem;la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;la 23 iunie 1990, Consiliul Suprem al R. Moldova a declarat Republica Moldova drept stat suveran,la 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene iar la 27 iunie 2014 Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Parlamentul României constituit în Ședința solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu patria mamă, astăzi, 27 martie 2018:
consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii Moldova care susțin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române și subliniem că acest act depinde de voința acestora,
și
declară că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora.
Această declarație a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comună din data de 27 martie 2018”.
Împlinirea a 100 ani de la Unirea Basarabiei cu România a fost marcată și de Biserica Ortodoxă Română. La Catedrala Patriarhală au fost pomeniți promotorii și susținătorii unirii, iar Patriarhul României a transmis un mesaj în acest sens.
Cu prilejul aniversării au fost oficiate slujbe de Te Deum și s-au tras clopotele în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române timp de un minut.
Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire
Reply With Quote
  #4705  
Vechi 31.03.2018, 01:30:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

La împlinirea a 41 ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina, PS Timotei Prahoveanul a spus că reprezintă „o lumină în istoria Bisericii”, într-o perioadă grea pentru Ortodoxia românească. Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a evidențiat personalitatea marcantă a Patriarhului Justinian Marina după slujba parastasului oficiată luni în biserica mănăstirii Radu Vodă din Capitală.
„A avut mult curaj, a avut râvnă misionară, s-a inspirat întotdeauna din scrierile Sfintei Evanghelii și a Sfinților Părinți. A cinstit în mod deosebit pe cei care au trecut prin suferințe, pe profesorii de teologie, pe preoții întemnițați, pe monahi și pe monahii”, a evidențiat Preasfinția Sa.
PS Timotei Prahoveanul a elogiat activitatea misionară desfășurată „în rândul credincioșilor și preoților de parohie” și a subliniat grija pe care a îndreptat-o către monahii și monahi. Ierarhul a făcut referire la decretul nr. 410 din anul 1959 și a explicat faptul că Patriarhul Justinian nu i-a uitat pe monahii care „au fost trimiși în mijlocul lumii”, iar „pe mulți i-a ajutat să revină în mănăstire”.
„A fost preocupat de toți cei care i-au cerut ajutorul arătând prin cuvinte și fapte că el a fost un patriarh iubitor al Bisericii, preoților, monahilor și al credincioșilor”, a subliniat Preasfinția Sa.
Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a semnalat purtarea de grijă pe care Patriarhul Justinian a avut-o față de Mănăstirea Radu Vodă în perioada comunismului. Așezământul monahal s-a bucurat să îl aibă binefăcător în vremuri grele pe vrednicul patriarh care a fost înmormântat, conform testamentului său, în lăcașul de cult din centrul Bucureștilor.
Cel de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut la data de 22 februarie 1901, în localitatea Suești, județul Vâlcea. A urmat studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și a fost un timp preot de parohie. Rămas văduv, în anul 1945 a fost hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Doi ani mai târziu a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar la 6 iunie 1948 a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A trecut la cele veșnice în 26 martie 1977.
Biserica Ortodoxă Română a declarat 2017 drept anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4706  
Vechi 31.03.2018, 21:36:25
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Procesiunea de Florii s-a încheiat prin cuvântul Părintelui Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a prezentat dimensiunea duhovnicească și teologică a pelerinajului.
UPDATE 17:30 | La finalul procesiunii, Preafericirea Sa a citit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce șezi întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, Care, în zilele venirii Tale în trup, ai binevoit, pentru a noastră mântuire, a ședea pe mânzul asinei și ai primit cântarea copiilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile, la Pătimirea Ta cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Crucea, prin Îngroparea și prin Învierea Ta! Și, precum atunci oamenii care ședeau întru întuneric și în umbra morții, având ramuri de copac și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine, mărturisindu-Te Fiul lui David, așa și pe noi, care acum, în această zi de înainte-prăznuire, purtăm în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și, precum acele popoare și copiii Ți-au cântat „Osana”, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim pe Tine în psalmi și în cântări duhovnicești, cu suflete curate și neîntinate, în aceste zile ale Sfintelor Tale Pătimiri. Dă-ne nouă să ne împărtășim fără de osândă și de bucuria Sfintelor Paști, ca să Te lăudăm și să Te slăvim, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
UPDATE 17:25 | După ce Patriarhul Daniel a rostit condacul al XIII-lea al Acatistului Intrării Domnului în Ierusalim a urmat ectenia întreită. În continuare, Preafericirea Sa a citit rugăciunea de sfințire a icoanei praznicare și a stropit icoana cu apă sfințită.
Ia aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, din sfântul Tău locaș și de pe tronul slavei Împărăției Tale, și cu îndurare trimite binecuvântarea Ta cea sfântă spre icoana aceasta a preaiubitului Tău Fiu, spre aducerea aminte a Întrupării, a tuturor minunilor celor slăvite și a binefacerilor arătate neamului omenesc prin venirea Sa ca Om pe pământ, Intrarea Sa în Ierusalim, Răstignirea Sa pe Cruce și Învierea Sa din morți, și, prin stropirea cu această apă sfințită, binecuvinteaz-o și sfințește-o pe ea; dă-i ei putere de tămăduire a toată durerea și neputința; fă-o izgonitoare de toate uneltirile diavolești pentru toți cei care cu credință către ea vor alerga și înaintea ei Ție se vor închina și se vor ruga; și pururea auzită și bineprimită fie rugăciunea lor. Cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care împreună ești binecuvântat, cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4707  
Vechi 03.04.2018, 00:00:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă. Este ultima săptămână din perioada Triodului.
Această perioadă este unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Săptămâna Mare este diferită de cele 40 de zile de post care au trecut. Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii.
Se numește Săptămâna Mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit, și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru – Sinaxarul din Sfânta și Marea Sâmbătă
Fiecare zi din Săptămâna patimilor are o semnificație aparte
Conform Sinaxarului zilei din Triod:
Sfânta și Marea Luni – se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.Sfânta și Marea Marți – se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.Sfânta și Marea Miercuri – se face pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul.Sfânta și Marea Joi – prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului.Sfânta și Marea Vineri – se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului.Sfânta și Marea Sâmbătă – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad.
Săptămâna Patimilor are, prin Sfintele Evanghelii care se citesc în cadrul slujbelor care se săvârșesc, un pronunțat caracter eshatologic.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4708  
Vechi 03.04.2018, 02:33:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

În Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, la Catedrala Patriarhală din București, programul slujbelor este special. Astăzi, începând cu ora 7:00 sunt oficiate Ceasurile cu obișnuitele Catisme și citiri din Evanghelii, apoi, de la ora 10:00 este săvârșită Liturghia Darurilor înainte-sfințite. De la ora 17:00, la Catedrala Patriarhală va fi oficiată Denia, Utrenia zilei de miercuri. Mâine, 4 aprilie, de la ora 7:00, vor fi oficiate Ceasurile cu citiri din Sfintele Evanghelii, iar în continuare Liturghia Darurilor înainte-sfințite. De la ora 11:45 va fi săvârșită Taina Sfântului Maslu, iar seara, de la ora 17:00, va fi oficiată slujba Deniei. Joi, 5 aprilie, de la ora 7:30 vor fi citite Ceasurile, iar de la ora 9:00 va fi săvârșită Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. La ora 17:00, credincioșii sunt așteptați la Catedrala Patriarhală să participe la Denia celor 12 Evanghelii. Vineri, 6 aprilie (zi aliturgică), de la ora 7:00, va fi săvârșită rânduiala Ceasurilor Împărătești, iar de la ora 9:00, Vecernia cu scoaterea Sfântului Epitaf. Denia Prohodului Domnului, cu procesiunea în jurul catedralei, va fi săvârșită de la ora 17:00. Sâmbătă, 7 aprilie, de la ora 7:00, vor fi oficiate Ceasurile, iar de la ora 9:00, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4709  
Vechi 04.04.2018, 01:56:02
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Astăzi la Catedrala Patriarhală de la ora 17:00 se săvârșește slujba Deniei. Ieri-seară, la slujba Utreniei zilei de miercuri, alături de soborul catedralei a slujit și părintele prof. dr. Mihail Săsăujan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
La Denia de luni seara, din soborul de slujitori a făcut parte și părintele prof. dr. Constantin Preda, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. La finalul slujbei, părintele profesor a rostit un cuvânt de învățătură despre Pilda celor 10 fecioare, pomenită la sinaxarul Utreniei zilei de marți. „În Sfânta și Marea Marți, Biserica ne invită să medităm la Pilda celor 10 fecioare, care pune în scenă drama așteptării eshatologice, condiția Bisericii și a noastră, a creștinilor, de a fi peregrini în această lume, de a fi prezenți în lume fără a fi din lume, cu credința că ne vom întâlni cu Mirele Hristos la nunta cerească în Împărăția Sa. Întrucât nu se cunosc nici ziua și nici ceasul când Domnul va veni, îndemnul este acela de a priveghea în orice clipă ca să fim pregătiți prin rugăciune neîncetată, prin folosirea corectă a bunurilor pământești, prin răbdare și îndelungă-răbdare în încercările vieții noastre”, a spus părintele Constantin Preda. Mâine, 5 aprilie, de la ora 7:30, la Catedrala Patriarhală vor fi citite Ceasurile, iar de la ora 9:00 va fi săvârșită Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. La ora 17:00, credincioșii sunt așteptați să participe la Denia celor 12 Evanghelii.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4710  
Vechi 05.04.2018, 03:04:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Pastorala de Sfintele Paști

Cu prilejul Sărbătorii Învierii Domnului 2018, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj pastoral clerului și credincioșilor din Patriarhia Română:
† DANIEL
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREȘTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ȘI DOBROGEI,
LOCȚIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ȘI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ȘI DREPTMĂRITORILOR CREDINCIOȘI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
HAR, BUCURIE ȘI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI
„Slavă Sfintei și Celei de o ființă
și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi,
totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin”.
(binecuvântarea Preasfintei Treimi la începutul Utreniei Învierii)
Hristos a înviat!
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși și credincioase,
Taina morții și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos ne descoperă iubirea nesfârșită a Preasfintei Treimi pentru oameni. Din ascultare smerită față de Dumnezeu-Tatăl și din iubire milostivă față de oameni, Hristos-Domnul a răbdat răstignirea și moartea, dar a biruit moartea prin Învierea Sa, după cum le-a spus ucenicilor Săi mai înainte (cf. Matei 20, 19; Marcu 10, 34; Luca 9, 22).
Domnul Iisus Hristos a biruit moartea ca despărțire a sufletului de trup, deoarece atât trupul Său din mormânt, cât și sufletul Său din iad erau unite cu dumnezeirea Sa cea dătătoare de viață.
Însă, când Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Își înviază din morți propria Sa umanitate, la această lucrare dătătoare de viață a Fiului participă, prin cooperare, și Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt (cf. Romani 1, 4 și 8, 11).
În acest sens, deși numai Fiul lui Dumnezeu Se întrupează, Se botează și înviază din morți cu trupul, totuși, toate Persoanele Preasfintei Treimi participă, prin împreună-lucrare, la taina mântuirii omului împlinită în și prin Iisus Hristos, adică: la Întruparea lui Hristos din Fecioara Maria (cf. Luca 1, 35), la Botezul lui Hristos în Iordan (cf. Matei 3, 16-17) și la Învierea lui Hristos din morți (cf. Matei 20, 19; Ioan 2, 19-22; 10, 18; Romani 1, 4 și 8, 11; 1 Petru 3, 18-19).
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe ne învață că numai Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Cel ce „S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl (cf. Luca 1, 35), poate dărui oamenilor viața veșnică trăită în comuniune de iubire eternă cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
În acest sens, Sfântul Atanasie cel Mare explică: „Nu era cu putință altuia să rezidească în om existența după chipul lui Dumnezeu, decât Chipului Tatălui. Și nu era cu putință altuia să facă, prin înviere, pe cel muritor nemuritor, decât Celui ce era Viața, adică Domnul nostru Iisus Hristos”[1].
Dezvoltând această învățătură despre Iisus Hristos, Unul din Treime Care a pătimit în trupul Său răstignirea și moartea pentru mântuirea oamenilor, rămânând totuși în unitate și comuniune desăvârșită cu Preasfânta Treime, Părintele Dumitru Stăniloae, spune: „nimeni n-a pătimit mai mult pentru noi oamenii în trupul Său, ca Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru noi. Acesta e sensul expresiei «Unul din Treime a pătimit cu trupul», pentru care au luptat cu mare însuflețire călugării daco-romani din Dobrogea, la începutul sec. VI, și care, până la urmă, s-a impus ca hristologie a Bisericii”[2].
Însă, „nu cu dumnezeirea pătimea Cuvântul întrupat, ceea ce ar fi transformat creștinismul în panteism, ci cu trupul omenesc, cu firea umană asumată de bunăvoie, ca o altă fire pe lângă cea dumnezeiască, fiind așadar o unică Persoană, dar în două firi”[3].
Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Vieții veșnice, ne unește cu Preasfânta Treime, deoarece „Hristos este puntea care unește pe Dumnezeu cu oamenii, cu creația. (…) El îndumnezeiește umanitatea și Își umanizează dumnezeirea, fără să le schimbe după ființă, fiind atât Dumnezeu adevărat, cât și om adevărat”[4].
Întrucât nici în timpul morții Sale ca om, Fiul lui Dumnezeu nu Se desparte de Tatăl și de Duhul Sfânt, cu atât mai mult în timpul Învierii trupului Său din morți, realizată prin puterea dumnezeirii Sale, Fiul rămâne unit cu Tatăl și cu Duhul. Astfel, Învierea lui Hristos descoperă în mod deplin iubirea, slava și puterea de viață făcătoare ale Preasfintei Treimi.
În acest sens, slujba Învierii Domnului (Utrenia Învierii) din noaptea Sfintelor Paști, care se săvârșește în afara lăcașului de cult, este precedată de citirea Evangheliei Învierii (cf. Matei 28, 1-16), de invocarea Preasfintei Treimi: „Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi” și apoi de intonarea troparului Sfintelor Paști: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Toate acestea ne arată că prin Învierea din morți a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, noi pregustăm, în Biserica lui Hristos, arvuna slavei și bucuriei veșnice din Împărăția cerească a Preasfintei Treimi. În acest sens, încă din primele veacuri, creștinii trăiau și mărturiseau adevărul că Biserica lui Hristos este plină de iubirea Preasfintei Treimi (cf. 2 Corinteni 13, 13; Efeseni 2, 18).
De aceea, viața liturgică ne învață că Biserica Ortodoxă este, în același timp, Biserica Preasfintei Treimi și Biserica legăturii dintre Cruce și Înviere, dintre nevoință și biruință, dintre pocăință și bucurie.
Acest adevăr al prezenței în cultul ortodox a iubirii smerite și milostive a lui Hristos, care este mai tare decât păcatul și moartea, este evidențiat printr-un tropar din rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paști (devenit rugăciune de tămâiere a Sfintei Mese).
În respectivul tropar se arată că unirea firii dumnezeiești cu firea omenească în Persoana lui Hristos, precum și comuniunea de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi sunt mai tari decât moartea omului ca despărțire a sufletului său de trup. Conținutul troparului este acesta: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul, și pe tron ai fost, Hristoase, cu Tatăl și cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”[5].
Astfel, prin Răstignirea, Moartea și Învierea Domnului Iisus Hristos, se descoperă în același timp taina iubirii smerite și preaslăvite a Preasfintei Treimi față de om, dar și chemarea sau vocația omului de a participa la viața, bucuria și slava veșnică a Preasfintei Treimi.
În această privință, Sfântul Apostol Pavel spune că, prin Învierea lui Hristos, Dumnezeu „ne-a sculat (înviat) și împreună ne-a așezat întru ceruri, în Hristos Iisus” (Efeseni 2, 6), și „prin El (Hristos) avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh” (Efeseni 2, 18).
《Urmează 》
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
O hotararea noua publicata pe www.basilica.ro mihailt Generalitati 6 14.01.2011 23:11:54
Activitatile saptamanii la Centrul de Formare si Consiliere fragmente Stiri, actualitati, anunturi 0 13.09.2010 10:25:35
Centrul Academic International Eminescu ( 121 de ani in eternitate ) cristiboss56 Resurse ortodoxe on-line 0 14.06.2010 18:59:31
Am noutati: cred ca stiu cine e NOI mq Generalitati 19 02.09.2009 14:54:01
Noutati uimitoare la Altermedia!Tesla a fost roman!Parol! mihailt Generalitati 3 21.05.2009 22:43:39