Postul negru

[antoneta]

În prealabil postat de antiqu

Eu tin post negru in Vinerea Patimilor, in ultimii ani nu am baut nici macar apa in aceasta zi, dar am citit ca este periculos fiindca exista riscul de blocare a rinichilor. A mai incercat cineva fara apa? Cum a fost?

Da, m-a ajutat Bunul Dumnezeu si am postit miercuri si vineri in Saptamana Patimilor fara sa beau o picatura de apa. Dar aveam binecuvantarea duhovnicului meu. Am citit ca nu e bine sa postesti negru decat cu incuviintarea duhovnicului. Vineri, am facut curatenie in toate casa (care nu e mica), deci am facut efort mare si doar mi-am clatit buzele cu apa de cateva ori. Seara la 21 am mancat putin.

În prealabil postat de Florin-Ionut

...iar atunci cînd se intră în postul negru, tranziţia se face gradual, nu dintr-o dată. La fel ca în săptămîna dinaintea postului Paştelui cînd se renunţă doar la carne. De asemenea, cînd se iese din post trebuie de avut grijă ce şi cît mîncăm.

Nu mai spune din astea, că nu te va crede mai nimeni. Am auzit şi eu de cazuri de boli grave, fără leac, boli ce au fost tratate prin abţinere de la mîncare sub control medical pe o perioadă relativ lungă de timp. Unde mai găseşti asemenea doctori acum?

Dar nu trebuie sa ma creada pe mine, ci pe Ernst Günter, care a scris acest lucru si care il cunostea pe acel om cu cocoasa pana cand a tinut post negru. Nici eu nu stiu cum a functionat, dar se pare ca functioneaza, daca stii cum sa tii postul.
Ma gandesc, ca diavolului nu-i place postul cu foame si sete; lui ii plac dineurile cu multa mancare si bautura. Si atunci il paraseste pe cel, care nu se gandeste decat la a se infometa...

Am citit cartea lui Ernst Gunter şi chiar i-am urmat sfaturile în privinţa postului. Am început cu apa aceea de zarzavat. Însă după 3 zile a început să nu-mi mai placă, nu mai suportam decât apa curată. Cu apa de zarzavat senzaţia de foame dispare repede (a doua sau a treia zi), dar te poţi simţi slăbit (cazul meu). Dimineaţa, de regulă, senzaţie de leşin şi de corp greu când vrei să te dai jos din pat. Eu n-am reuşit decât 6 zile, în a şaptea am simţit că mor, aşa că m-am apucat, încet, încet, să mănânc (foarte puţin, şi lichid la început, apoi, treptat, hrană mai tare).
Totuşi, primele zile sunt cele mai grele, organismul reacţionează puternic la detoxifiere.
Era mediatizat anii trecuţi un bărbat român care postise aşa 40 de zile. Iarăşi mult a postit d-na Monica Pop, directoarea spitalului de oftalmologie (nu mai ţin minte câte zile, dar ştiu că în timpul ăsta a continuat să meargă la spital şi chiar să opereze).

[cezar_ioan]

Eu cred, si sper sa primiti ca e doar opinia mea si nimic altceva, ca postul, cu atat mai mult postul negru, este cu totul dependent de rugaciune. Legatura organica si, cumva, reciproc generativa...
Spun aceasta deoarece mi s-a intamplat, cu ceva vreme in urma, sa traiesc printr-o anumita experienta personala "post si rugaciune". Am inteles atunci cu totul altfel acest "si rugaciune", dumnezeiesc cuvant indreptator.

Daca postul este tinut, oarecum, pe cont propriu, adica prioritar prin incordarea vointei de a nu consuma anumite mancaruri, respectiv de a nu ingera nimic, eu cred ca acesta nu e de folos omului. E abtinere, efort al vointei, de acord. Insa nu e lucrare cu oarecare finalitate ziditoare duhovniceste.
De ce spun aceasta? Am experimentat efecte potrivnice, pe care le resimteam clar nesanatoase, atunci cand nu imi era clara completarea "si rugaciune".

Dimpotriva, cand am renuntat sa ma mai incrincenez la post si am lasat totul pe "mainile" rugaciunii (nu din vreo inspiratie personala sau ca experienta motivata de nu stiu ce curiozitate, ci la inceput din constrangerea situatiei de neputinta si lipsuri in care ma aflam), am sesizat cum, lin si de la sine, nici nu simteam, ca sa spun asa, ca fac oarecare exercitiu de postire (ca altceva nici nu cred ca am facut vreodata). Posteam (ma rog, exersam) ca pe ceva extrem de firesc. Descopeream cu bucurie mare ca de fapt postitul e un lucru natural si ca, de fapt, ma indepartasem de natural, de firesc, hranindu-ma si vietuind cu totul abramburit, intreaga viata.

Astazi cred ca flacara postului se trage din rugaciune. E unrod al rugaciunii, cat mai deasa fie ea si cat mai umila. Duhul umilit, inima infranta si smerita izvoraste postul, ca pe o lacrima dulce care poarta pe om peste timpul care trece pe nesimtite, usor (deoarece viata are un sens nou, clar resimtit)...
Din rugaciune mi s-a dat sa traiesc postul. Marturisesc.
In rest, chinuieli, copilarii, abtineri, sfortari si mutilari ale fiziologiei ...

"Fara Mine nimic nu puteti face!" imi pare cel mai evident in cazul postului.

Lucru uimitor pentru mine pe atunci, nici somnul nu imi mai trebuia. Erau suficiente cateva ore de somn si ma trezeam complet odihnit. Ma elibera la somn rugaciunea si tot rugaciunea ma trezea... Astazi nu ma simt odihnit nici dupa 10 ore de somn...
Si iarasi, lucru uimitor, toate erau bune. Nici ganduri negre nu ma asaltau, nici ingrijorari sau descurajari, nu priveam pe nimeni decat ca pe o bucurie, intalnirile cu tot semenul imi pareau in dar, iar necazurile nu mai erau doar necazuri, ci si un fel aparte de incredintare luminoasa, nadejde...

Dar vorbesc deja despre timpul trecut. Azi nu mi se mai intampla asa, deoarece m-am lepadat de vietuirea aceea, prin libera hotarire.
Am vrut doar sa spun ca am trait, o vreme, intelegerea postului ca dar al lui Dumnezeu prin "firul" rugaciunii umile. O bucurie de nedescris, pe care insa am incercat sa o pun stangaci in cuvintele de mai sus.

Hotarat lucru, postul este un rod al rugaciunii umile si indragostite (altminteri nu-i decat abtinere omeneasca). Eu asa cunosc, sa ma iertati daca vorbele mele v-au nedumerit sau suparat.

Nu am vrut sa dau lectii nimanui. Sesizind ca se discuta altceva/altcumva pe topic, ma gandesc sa nu se interpreteze cumva ca m-am laudat sau ca am vrut sa dau lectii.
Nimic din toate astea. Am citit topicul si, inspirat de acesta (multumesc celor care au impartasit din experienta lor personala) gandul mi-a zburat, pur si simplu, la cele scrise mai sus. Si nu m-am cenzurat, ci am scris tot ce mi-am amintit, spre Slava lui Dumnezeu!
Post binecuvantat, tuturor!

Fără îndoială că sunt binevenite şi de folos cuvintele tale, Cezar, cine s-ar putea supăra? Şi sigur că ai dreptate, şi e bine să învăţăm să postim cu rugăciune, duhovniceşte.
Am vorbit mai sus de postul trupesc, pentru sănătate. El poate (şi trebuie) fi un foarte bun suport pentru rugăciune, pentru că şi sufletul, nu doar trupul, devine mai uşor.
Apropo, dacă tot ai intrat pe aici, mă gândeam să te întreb dacă nu crezi că există pericolul anorexiei, având în vedere că după câteva zile începe să-ţi displacă mâncarea.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cezar_ioan

Eu cred, si sper sa primiti ca e doar opinia mea si nimic altceva, ca postul, cu atat mai mult postul negru, este cu totul dependent de rugaciune. Legatura organica si, cumva, reciproc generativa...
Spun aceasta deoarece mi s-a intamplat, cu ceva vreme in urma, sa traiesc printr-o anumita experienta personala "post si rugaciune". Am inteles atunci cu totul altfel acest "si rugaciune", dumnezeiesc cuvant indreptator.

Rugăciunea pentru creştini trebuie să fie în fiecare zi, indiferent dacă e post sau nu. Cantitatea şi calitatea rugăciunilor depinde de fiecare în parte.

Pentru mine, scopul postului cu vegetale este în primul rînd unul curativ, pentru detoxifierea trupului. Scopul real al postului adevărat, cel cu abţinere de la mîncare este, da, de a slăbi trupul pentru a creşte claritatea minţii şi calitatea rugăciunii. Aceste avantaje dobîndite în urma intrării în stare de ketoză nu ne sînt date în cazul unei diete vegetariene, care este bună şi ea, dar care nu este un post în adevăratul sens al cuvîntului. Şi spun asta din experienţă proprie, deoarece din primăvară sînt vegetarian şi precizez: fără carne, peşte, ouă, lactate.

Eu am tras o concluzie care mi se pare firească, dacă e să fim sinceri cu noi înşine: omul e construit pentru a consuma hrană vegetală, aşa a fost designul iniţial al Logosului (Facerea 1, 29). Posturile de peste an ar trebui să presupună lipsa hranei pentru perioadele respective şi doar consumul de apă plată (nu sucuri de fructe, nu zeamă de legume). Şi fără relaţii intime. Ăsta ar fi cazul ideal care are o mulţime de avantaje pe plan fizic şi duhovnicesc.

În timp, Sfinţii Părinţi au adaptat regulamentul acestor restricţii alimentare din cauza slăbiciunilor oamenilor, prin pogorămînt, în acelaşi fel în care Domnul ne-a dat voie să consumăm carne fără sîngele ei (Facerea 9, 3) deşi intenţia Lui iniţială nu a fost asta. Deci am ajuns acum să ţinem un soi de "post" care era cîndva o stare de normalitate.

În încheiere, îmi amintesc o frumoasă proorocie a unui Părinte din Pateric:

PENTRU AVVA ISHIRION
Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi?, ziceau
ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui
Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis: dar cei dupa noi, oare ce vor face? Si a zis
: vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii: dar cei dupa dansii? A zis avva
Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita.
Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se
vor afla.

[sophia]

Vad ca le cam amestecati.

Eu stiu ca postul negru este acela la care nu mananci, dar nici nu bei nimic. Pur si simplu nu bagi nimic in gura.
De aceea se tine 1-2 zile. Mai mult nu se poate, daramite 40 zile.
Si daca la Iisus era cu putinta, la om nu este. (Asa se spune intr-o pericopa)

Ceea ce povestiti voi cu supe si sucuri si apa este un regim alimentar. Se practica in tarile vestice.

Si o parere a mea:
Postul nu este nici dieta medicala, nici cura de slabire (sau pentru unii de ingrasare), nici pentru detoxifiere. Nici pentru slabirea organismului. Si nici nu da claritate mintii, sau mai mare capacitate de rugaciune.

Postul bisericesc este o infranare de la anumite mancaruri si relatii trupesti.
Este o nevointa. Unii chiar au nevoie de ea pentru rugaciune si credinta, pentru ca tind spre anumite excese.
Este si o jertfa facuta lui Dumnezeu. Este o jertfa si numai actul de a renunta sa mananci o bomboana, un mar, sau o bucatica de paine, atunci cand ai dori, sau ai avea nevoie. Dar ca sa-ti arati iubirea pentru Dumnezeu.
Pentru unii este foarte usor de tinut, pentru altii foarte greu. Depinde de organism.
Organismul iese din echilibrul sau. Si se resimte. Un om care posteste nu are nici forta fizica si nici minte limpede, cum spun unii. Nu este adevarat. Dimpotriva, un om care posteste ar avea nevoie de liniste si odihna mai multa.
Dar cum am spus, depinde de organism. Unul care are diabet, sau anemie, sau alte probleme se va simti mai rau in post decat unul care este sanatos tun.

Dar postul inseamna mai ales altceva: curatarea sufletului, rugaciune, apropiere de Dumnezeu, iubire de oameni etc. Este o perioada de moderatie, de privit in sine.

Observ ca multi sunt foarte preocupati de alimentatie, convinsi fiind ca daca nu mananca nimic sunt mai buni, sau se roaga mai bine, sau sunt mai grozavi crestini. Eu nu cred ca este asa, daca lipsesc altele.
Postul nu este conceput pentru infometare si boala.
Si cred ca unul care o perioada se roaga mai mult, face bine, sta mai retras si se gandeste la greselile sale si incearca sa se schimbe, este mai castigat si mai bun crestin in fata lui Dumnezeu, decat unul care lesina de foame in aceeasi perioada.

Fiecare dupa puterea lui.
Asa ca nu mai faceti concursuri de...anorexie. Nu foloseste nimanui.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

Fără îndoială că sunt binevenite şi de folos cuvintele tale, Cezar, cine s-ar putea supăra? Şi sigur că ai dreptate, şi e bine să învăţăm să postim cu rugăciune, duhovniceşte.
Am vorbit mai sus de postul trupesc, pentru sănătate. El poate (şi trebuie) fi un foarte bun suport pentru rugăciune, pentru că şi sufletul, nu doar trupul, devine mai uşor.
Apropo, dacă tot ai intrat pe aici, mă gândeam să te întreb dacă nu crezi că există pericolul anorexiei, având în vedere că după câteva zile începe să-ţi displacă mâncarea.

Cred ca tocmai rugaciunea face sa pice diversele capcane, intrucat ea, rugaciunea, "le stie pe toate"...
(Posibil sa iasa la iveala diverse tendinte ale firii, insa am observat ca omul care se tine de rugaciune cu umilinta, are cu totul alta asezare sufleteasca si trupeasca, pe toate le trece, cu Mila Domnului...)

În prealabil postat de sophia

Ceea ce povestiti voi cu supe si sucuri si apa este un regim alimentar. Se practica in tarile vestice.

Să-i zicem atunci aşa, poate e mai potrivit, având în vedere că despre asta se discută, că cel care a deschis topicul e interesat de sănătate, nu de postul duhovnicesc (sau nu în primul rând).
Însă regimurile astea cu diverse tipuri de apă sunt foarte bune, totuşi, în unele afecţiuni. Te pot scăpa chiar de tumori. Dar trebuie ţinute cu pricepere şi consultând doctorul.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

Vad ca le cam amestecati.

Eu stiu ca postul negru este acela la care nu mananci, dar nici nu bei nimic. Pur si simplu nu bagi nimic in gura.
De aceea se tine 1-2 zile. Mai mult nu se poate, daramite 40 zile.
Si daca la Iisus era cu putinta, la om nu este. (Asa se spune intr-o pericopa)

timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Si in acele zile El n'a mancat nimic; si cand ele s'au incheiat, El a flamanzit.

Si postind El patruzeci de zile si patruzeci de nopti, in cele din urma a flamanzit.

Si indata Duhul L-a scos in pustie.
Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Si era impreuna cu fiarele, si ingerii Ii slujeau.

Unde scrie că nu a băut nimic în timpul postului? Scrie doar că nu a mîncat şi că îngerii Îi slujeau. Poate că ei I-au adus apă printre altele.

În care pericopă spune că la Iisus a fost cu putinţă acest tip de post şi la om nu e?

Totuşi Moise a reuşit să ţină un post total de 40 de zile:

Si a stat Moise inaintea Domnului patruzeci de zile si patruzeci de nopti; paine n'a mancat si apa n'a baut. Si a scris pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci.

Dacă aşa scrie, aşa cred că a fost.