A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

Pana acum citeam doar newsletter-ul de la crestinortodox ptimit pe mail dar, simt nevoia sa vorbesc cu un prieten si m-am gandit ca aici imi pot gasi asa ceva.
Am 29 ani, sunt casatorita de 1 an si jumatate, si avem o fetita de 11 luni.
Pe sotul meu l-am cunoscut prin intermediul internetului, intr-o perioada in care amandoi eram "in aer" cu viata sentimentala. Am gasit repede puncte comune si multe multe asemanri intre noi, si mai ales dorinta de a ne intemeia o familie si de a avea copii. Pot spune ca asta a fost motivul pentru care am ramas impreuna. Iubire...? Nu stiu, am ajuns sa cred ca nu stiu ce e iubirea. Mama mea, de la bun inceput, nu l-a placut pe alesul meu. Eu am inceredere in ea, este o femeie rationala care a trecut prin multe in viata si care s-a chinuit, alaturi de tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa ne creasca. Nu am ascultat de mama, eu stiam mai bine.Soacra mea.........soacra soacra, poama acra! Dupa un an de la casatorie am realizat ca eu pentru ea sunt femeia in plus din viata lor. Sotul ei a murit, fiica ei locuieste in Germania, asa ca fiul era langa ea. Am stat la ea o perioada, dar.........sotul meu nu isi indeplinea indeletnicirile in casa, pentru ca era mama lui, eu cu copil, cu curatenie noastra (cei 2 +copil), cu mancarea (la fel), si ce mai trebuia. Sotul....la lucru, si din cand in cand mai taia lemne. Nu am mai putut, copila avea de suferit, nu aveam timp pentru ea, nu mai aveam timp de mine. Am rabufnit, bineinteles, eu cu soacra. Sotul....."nu ma bag, va rezolvati problemele". Am pus conditia ori ne mutam de aici, ori ne despartim...si asa am plecat de acolo. De 5 luni stam in gazda, aproape de familia mea, mama si fratele cu sotia.
Treburile in casa le-am impartit, cu copila stau mai mult eu. Il vad ca incearca sa faca ceva dar nu ii iese. Adica, el nu a fost invatat de mama lui sa faca nimic, l-am invatat eu, dupa lungi si exasperante certuri, pentru ca...."astea sunt treburi de femeie"......dar, ca sa fiu eu multumita (zice el) face si asta. Si totusi, ceva nu merge. Nu mai comunicam aproape deloc, simt ca nu ne mai leaga nimic, seara, la culcare, fiecare se introarce pe partea lui de pat si asa adormim, aproape ca nici nu ne atingem. Nu stie sa se comporte.....cu mama mea e certat, daca eu m-am certat cu mama lui, sa fie si el cu a mea. Desi.....ai mei ne-au ajhutat foarte mult, inclusiv cu bani. Ai lui......mai putin, ca n-au de unde, dar si mama mea e pensionara cu 1000 roni pensie. Spuneam ca nu stie sa se comporte, ragaie in public, trage aere (scuzati explicitatea), vorbeste cu mine cu "ma" si "ba", simt ca nu ma respecta. Cu toate cunostintele din partea mea se poarta urat, astfel ca lumea incepe sa ne ocoleasca. El nu prea are prieteni......oare de ce?
O sa ziceti...bun, n-ai vazut astea de la inceput? raspuns: nu, am fost prea naiva, n-am stiut la ce sa ma uit la un barbat, ce sa caut la el. Acum as stii.....dar e prea tarziu. Ne certam des, cateodata uitam ca e si copila de fata, oare cum va creste ea? este si gelos, desi nu i-am dat nicioadat nici un motiv. Si este si foarte dificil, orice discutie o intoarce in favoarea lui. Tipa, ne aud toti vecinii.
Nu va cer sa imi rezolvati voi dilema, vreau doar pareri, impresii asupra celor scrise, poate din afara se vede altfel, poate voi vedeti ceva ce eu nu-mi dau seama. Am incercat sa va prezint cat se poate de exact situatia. Vina mea (pt ca trebuie sa am si eu una, nu?) este ca sunt prea cicalitoare si cer prea mult......Asa o fi, dar cand nu esti obisnuit sa faci nimic orice lucru ti se pare enorm.

Nu vreau sa para patetic, dar aproape ca am ajuns sa nu ma mai bucur de viata, fiecare zi e inca una in care probabil iar ne vom certa, iar grija treburiloe casnice, a banilor......nu mai am rabdare nici cu fetita care acum are multa nevoie de mine.

Incotro ma indrept?

[Pelerinul]

...in niciun caz spre divort! 'ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta'. Tb discutat mai in amanunt cu duhovnicul tau sau daca nu ai unul ar tb sa cauti. El iti va da binecuvantarea spre a te ruga Maicii Domnului sau altor Sfinti si vei vedea ca atunci cand vei lasa grijile tale in mainile lor vei simti pacea si lucrurile se vor schimba.
Sincer, dupa umila mea parere, nu mi se pare o situatie foarte complicata ci un cui normal, o cvasi-deznadejde pe care orice cuplu o intampina in casatorie. Oare ispita aceasta in casatorie nu e ingaduita ca urmare a unei oarecare indepartari de Dumnezeu? Din mesajul scris reiese ca iei totul pe umerii tai...relax, plange-ti pacatele si roaga-te, da slava lui Dumnezeu pentru toate si roaga-te sa se faca voia Lui cu tine.

[eudany01]

Doamne Ajuta! sunt si eu o mamica la fel ca tine dar nu trec prin situatia ta, am trecut prin ea eu fiind copil. tatal meu a fost alcoolic, iar mama nu a avut curaj sa divorteze de el ca noi sa nu crestem fara tata, dar oricum am crescut fara el. asa ca mai bine divortezi decat sa te chinui tu si fetita ta, pe urma o sa iti para rau ca nu ai luat o decizie care ar fi fost buna pt amandoi. fiecare isi vede de viata lui. eu una asa as face daca as fi in locul tau. nu trebuie sa te intereseze ce zice lumea. cel mai bine mergi la duhovnicul tau si ii spui ce ai pe suflet si el iti va da cea mai buna solutie. cu certurile si cu reprosurile nu ajungi nicaieri, iar persoana care sufera cel mai mult din totata treaba asta e fetita si sa ramana marcata pe viata. cum ti-am spus eu am trecut prin asta si parintii mei si in ziua de azi mai gasesc motive de cearta, iar cand mai merg pe la ei si ii vad ca se cerata ma inchid intr-o camera si plang. roaga-te la Maica Domnului sa iti arate calea care trebuie sa o urmezi.
numai bine!

[gabriela8]

Situatia pare trista asa cum o prezinti tu, dar sigur are si o alta fata nu doar cea din ochii tai! Trebuie sa discuti cu sotul tau, sa va scrieti pe hartie nemultumirile si sa vedeti ce puteti indrepta! A divorta este usor, dar nu te-ai gandit ca este crucea ta? Tu ai ales-o! Si daca fugi de ea, crezi ca va fi mai usor? Ridica-te si mergi inainte impreuna cu sotul tau pentru ca el face parte din viata ta si e jumatate din trupul tau, te poti taia?
Mergeti la un duhovnic comun si urmati-i sfaturile!

[lore86]

problema ta e una f delicata si nu vei gasi raspuns pe forum ci la un duhovnic cu experienta.
problema nu se pune a divorta sau a nu divorta.problema se pune care e solutia optima sa iesiti din criza.
stii care e cel mai mare dusman al linistii familiale?
gura cicalitoare a femeii.din ea se nasc toate certurile, toate problemele.
te rogi zilnic ptr sotul tau?dar ptr soacra?
sunt de acord ca si tu ai dreptate, treaba in casa nu se face de una singura, mai ales daca aveti si un copil, sarcinile sunt multiple.
dar nu poti schimba omul peste noapte:daca mama lui l-a format intr-un anumit fel este f greu sa incerci sa il fomezi tu altfel, mai ales daca asta presupune parasirea comoditatii.
trebuie sa il ingadui, sa il tolerezi asa cum e el, sa incerci sa ii amintesti de responsabilitatile lui dar nu intr-un mod agresiv, cicalitor ci mai bland:te rog frumos, nu vrei sa ii dai tu biberonul copilului in timp ce eu..., sau nu vrei sa iesitu un pic cu copilul afara ca sa pot eu sa..., poti, te rog sa ma ajuti la baita?, sau da tu te rog cu aspiratorul in timp ce eu spal vase.
e f important ca atunci cand il rogi sa faca ceva sa faci si tu ceva in acelasi timp, ca altfel se va simti exploatat.
nu il pune sa spele vase sau rufe, barbatii urasc lucrul asta si s-ar putea sa te refuze.
iarta-l, ingaduie-l, roaga-te mai mult ptr el, fi mai blanda cu el, caci el e sotul tau, tatal copilului tau cu care te-ai unit in fata lui Dumnezeu(sunteti cununati, nu?).
din cate imi spui nu e un om rau, ci un om care a fost crescut oferindu-se totul pe tava, in baza mentalitatii ca doar femeia trebuie sa munceasca in casa, barbatul e destul sa aduca bani in casa.
si f important(nu stiu care e situatia voastra financiara) stati singuri!fara mama, fara tata, fara soacra.intotdeauna parintii intervin in casniciile copiilor ca, deh, partenerul nu e cel mai bun, potrivit ptr copilul meu, si de aici se nasc o serie de probleme. foarte multe familii s-au despartit din cauza parintilor.
mai bine mai greu financiar dar cu liniste in casa.

sa auzim de bine,
Loredana

[o copila]

Multumesc de raspunsuri!
As putea zice ca sunt doua solutii dimetral opuse :)
Pelerin, nu vreau sa divortez, culmea, inainte de casatorie eram amndoi credinciosi, reuseam sa postim, sa ne spovedim, chiar pana la nasterea copilei. Apoi...........pauza totala! Adica, mergem la biserica, dar mergem cu copila la impartasit, agitatie, nu mai pot asculta slujba, ea nu are rabdare, deci nu pot spune ca particip la sfanta liturghie. Ma rog, dar asa am impresia ca nu ma aude nimeni, stii cum e sa simti ca parca Dumnezeu e suparat pe tine si nu te asculta? Si are si de ce.
Nu suntem in stare sa tinem un post, de spovedit nici nu se pune problema.
Cum spuneam, nu vreau divort, dar......vreau sa ma gandesc la copila, o iubesc enorm, chiar si asta imi reproseaza, ca mereu copila intai si apoi el. Am luat totul pe umerii mei si am gresit, dar nu mi-am dat seama, bucuria de a avea o familie era prea mare. Am gresit.
Daca acum sunt problemele astea, ce va fi peste 10 ani? Si ma doar mult faptul ca imi dezamagesc mama, stiu ca sufera ca s-a chinuit sa ma tina in scoala, a vrut ce e mai bun pentru mine, si eu....ce-am facut.
EUdany, Doamne ajuta ca nu bea! cred ca daca bea, nu l-as fi luat de sot, nu mai stateam pe ganduri. Am fost la preot si am vorbit, sigur, ne indeamna la rugaciune, nu la divort, dar...........simt cateodata ca ma lupt cu morile de vant.

[o copila]

În prealabil postat de gabriela8

Situatia pare trista asa cum o prezinti tu, dar sigur are si o alta fata nu doar cea din ochii tai! Trebuie sa discuti cu sotul tau, sa va scrieti pe hartie nemultumirile si sa vedeti ce puteti indrepta! A divorta este usor, dar nu te-ai gandit ca este crucea ta? Tu ai ales-o! Si daca fugi de ea, crezi ca va fi mai usor? Ridica-te si mergi inainte impreuna cu sotul tau pentru ca el face parte din viata ta si e jumatate din trupul tau, te poti taia?
Mergeti la un duhovnic comun si urmati-i sfaturile!

Nu, nu ma pot taia :) M-ar durea rau....

[o copila]

În prealabil postat de lore86

problema ta e una f delicata si nu vei gasi raspuns pe forum ci la un duhovnic cu experienta.
problema nu se pune a divorta sau a nu divorta.problema se pune care e solutia optima sa iesiti din criza.
stii care e cel mai mare dusman al linistii familiale?
gura cicalitoare a femeii.din ea se nasc toate certurile, toate problemele.
te rogi zilnic ptr sotul tau?dar ptr soacra?
sunt de acord ca si tu ai dreptate, treaba in casa nu se face de una singura, mai ales daca aveti si un copil, sarcinile sunt multiple.
dar nu poti schimba omul peste noapte:daca mama lui l-a format intr-un anumit fel este f greu sa incerci sa il fomezi tu altfel, mai ales daca asta presupune parasirea comoditatii.
trebuie sa il ingadui, sa il tolerezi asa cum e el, sa incerci sa ii amintesti de responsabilitatile lui dar nu intr-un mod agresiv, cicalitor ci mai bland:te rog frumos, nu vrei sa ii dai tu biberonul copilului in timp ce eu..., sau nu vrei sa iesitu un pic cu copilul afara ca sa pot eu sa..., poti, te rog sa ma ajuti la baita?, sau da tu te rog cu aspiratorul in timp ce eu spal vase.
e f important ca atunci cand il rogi sa faca ceva sa faci si tu ceva in acelasi timp, ca altfel se va simti exploatat.
nu il pune sa spele vase sau rufe, barbatii urasc lucrul asta si s-ar putea sa te refuze.
iarta-l, ingaduie-l, roaga-te mai mult ptr el, fi mai blanda cu el, caci el e sotul tau, tatal copilului tau cu care te-ai unit in fata lui Dumnezeu(sunteti cununati, nu?).
din cate imi spui nu e un om rau, ci un om care a fost crescut oferindu-se totul pe tava, in baza mentalitatii ca doar femeia trebuie sa munceasca in casa, barbatul e destul sa aduca bani in casa.
si f important(nu stiu care e situatia voastra financiara) stati singuri!fara mama, fara tata, fara soacra.intotdeauna parintii intervin in casniciile copiilor ca, deh, partenerul nu e cel mai bun, potrivit ptr copilul meu, si de aici se nasc o serie de probleme. foarte multe familii s-au despartit din cauza parintilor.
mai bine mai greu financiar dar cu liniste in casa.

sa auzim de bine,
Loredana

Da, suntem cununati.

Tocmai de accea am si plecat de la soacra mea, ca sa fim doar noi 2, adica 3, dar si-asa dupa fiecare vizita noi ne certam pentru ca ea zice sau face cate ceva. Am hotarat ca, de acum incolo cand mai vine sa o vada pe fetita, eu sa imi fac de lucru afara, ma duc sa ma plimb. Prefer asa decat sa avem iar discutii.
Financiar ne este greu, mai ales acum, dar....suntem doar noi.
intr-adevar, la inceput ii spuneam..."fa aia" si pe el il enerva tonul, chiar daca intentia mea nu era sa dau ordine, dar asa iesea, poate o fi si defect profesional (am avut un post de conducere), si cu subalternii mei foloseam magicul "te rog". Dar nu m-am gandit ca trebuie sa imi rog sotul sa duca gunoiul, sau sa aduca apa, ca doar face pentru familia noastra. El nu trebuie sa ma roage sa fac mancare pentru ca stiu ca trebuie sa fac. Ok, am introdus si "te rog-ul". Face, nu zic ca nu face, dar nu este cu tragere de inima, si normal ca nu iese bine. Ma abtin sa comentez "uite cum ai facut!", si mai retusez eu....dar nu pot sa fiu mereu in spatele lui.
Plus de asta, se plange mereu ca el lucreaza (in 3 schimburi), ca e obosit, ca ce stiu eu.... Bine, nu merg la lucru, dar cine are copil stie ce inseamna sa fii 24 din 24 dupa el, nu e usor.
Si, sincer, nu am incredere sa las copila singura cu el, adica e stangaci, nu se descurca cu ea, nu poate sa ii dea mancare, ea e mofturoasa, e agitata. Nu s-a implicat de la inceput si acum e greu.
Nu l-am pus niciodata sa spele rufe, desi acum cu atata tehnologie e boierie. Dar el nu stie sa bage la masina. Oare nu ar trebui sa stie? Nu, ca asta nu e treaba de barbat......
As trece peste toate astea, as avea rabdare, dar ma deranjeaza si felul lui de a se comporta in public, e foarte incapatanat, i-am astras atentia, dar...."asa ma simt eu bine"..... Si mi se pare ca incerca sa ma indeparteze de ai mei si e nerecunoscator. Chiar azi a mai facut una, ne-a ajutat cineva sa caram ceva, nici macar nu a dat noroc cu el, sau sa intrebe daca vrea un pahar cu apa, etc Acum mi-e rusine de omul ala. A primit totul de-a gata mereu, si e obisnuit sa primeasca in continuare. Cum pot sa schimb asta? Ajungem sa ne ocoleasca toata lumea.

[lore86]

poate a aparut o fisura in casnicia voastra:lipsa rugaciunii, a postului, a spovedaniei si cel mai important al impartasaniei. astea sunt armele cele mai de pret ale crestinului.doar inarmandu-te cu ele poti rabda, si le poti duce pe toate.

casnicia, familia insemna jerfa:sa te jertfesti ptr cel de langa tine.si e asa placut cand acesta e cineva iubit, si chiar daca jerfa aceasta nu e reasplatita pe moment candva tot se va rasfrange asupra ta si asupra celui ptr care ai facut-o, si el va invata sa te aprecieze iar tu ii vei lua plata de la cel Preainalt.

problemele voastre sunt firesti, mai ales ca atunci cand se incearca formarea unei familii crestine diavolul...stii tu.
de aceea cata vreme tinerii traiesc in pacat lucrurile merg bine, iar dupa ce se cununa apar problemele
iar unii, in nestiinta lor dau vina pe sf taina.

spui ca simti ca o dezamagesti pe mama ta. de ce?
te-a tinut in scoala?f bine. dupa ce copilasul va mai creste vei putea si tu sa te angajezi, ca sa-i demonstrezi ca jetfa ei nu a fost in zadar.

propuneti sa fi o femeie fericita, o mama implinita, si mai ascunde-i nemultumirile legate de sot, ea le percepe mult mai tragic si atunci normal ca sufera.
asa sunt ele, mamele, sufera mult ca noi fetele nu suntem fericite

[anna21]

În prealabil postat de Pelerinul

...in niciun caz spre divort! 'ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta'. Tb discutat mai in amanunt cu duhovnicul tau sau daca nu ai unul ar tb sa cauti. El iti va da binecuvantarea spre a te ruga Maicii Domnului sau altor Sfinti si vei vedea ca atunci cand vei lasa grijile tale in mainile lor vei simti pacea si lucrurile se vor schimba.
Sincer, dupa umila mea parere, nu mi se pare o situatie foarte complicata ci un cui normal, o cvasi-deznadejde pe care orice cuplu o intampina in casatorie. Oare ispita aceasta in casatorie nu e ingaduita ca urmare a unei oarecare indepartari de Dumnezeu? Din mesajul scris reiese ca iei totul pe umerii tai...relax, plange-ti pacatele si roaga-te, da slava lui Dumnezeu pentru toate si roaga-te sa se faca voia Lui cu tine.

Subscriu acestui mesaj.

@Copila
Chiar esti copila!
Supararea ta fiind.. care?
Sunteti sanatosi, sunteti impreuna, v-a dat Dumnezeu copil sanatos..
Nu stii ce este aia iubire? Iubire inseamna sa daruiesti, nu sa ceri.

Sotul nu este dat spre "entertainment".. Iarta-mi duritatea.
Dar daca tu esti nefericita.. el cum crezi ca se simte? Sare in sus de bucurie?
Nu te mai gandi doar la tine.
Depinde de tine sa faci casatoria sa mearga, nu este "vina" exclusiva a sotului. Ai rabdare, rabdare, rabdare.. munti de rabdare. Si schimba un pic optica.. gandeste-te si la el. Crezi ca el nu "simte" ca-l consideri vinovat? Nu simte ca-l dispretuiesti? Ce crezi?

Lasa imaginea idealizata/romantioasa despre casnicie. Viata este un pic altfel.. Un sot bun, cinstit, harnic cu frica de Dumnezeu este de dorit. Chiar daca ragaie.