Sa nu judecam, caci toti suntem pacatosi!

[sofronie]

Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7, 1-2)Suntem deseori virulenti cand vorbim despre cei "fara Dumnezeu", despre cei care smintesc, despre cei ce au oarece neputinte ori traiesc vizibil in patimi. Judecam de multe ori fara sa avem macar sentimentul ca facem un pacat, un lucru rau, neplacut Bunului Dumnezeu.Mila crestina, rugaciune si dragoste sincera, nefatarnica ar trebui sa avem fata de toti cei ce sunt departe de adevarul lui Hristos sau traiesc in pacate mari. Patima ar trebui sa o vedem ca un handicap si inca unul foarte grav, pentru ca nu e unul al trupului, ci al sufletului, iar pentru suflet nu poti da nimic in schimb, fiind mai de pret decat lumea intreaga. Asa cum fata de cel fara o mana sau picior avem mila, compasiune, asa ar trebui sa avem si fata de cei cu handicapuri sufletesti (patimi). Credeti ca judecata noastra ii lipseste aproapelui cazut? Nu-i de ajuns ca a cazut sub povara crucii sale, sa ii mai adaugam si noi?Sa ne rugam impreuna cu Sfantul Efrem Sirul, lira Duhului Sfant: "Doamne Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!"

[cornel cornel]

Asa cvum ne invata Mantuitorul
Cine e fara de pacat sa ridice primul piatra si sa arunce!
Deci cine se crede ca este drept sa judece
Si cine crede ca este pacatos ca orice om sa ierte!




"Daca vrei sa ai slava, dispretuieste-o”.

Intr-adevar, sa nu judecam. Dar cum sa procedam, caci suntem de la natura inclinati a cantari si a trage concluzii.
Buna tema de gandire ne-ai dat, Sofronie, dar cred ca topicul isi are locul la Sectiunea "Pocainta", nu la Generalitati, unde se pierde printre multe altele.

[Lucemferre]

În prealabil postat de Miha-anca

Intr-adevar, sa nu judecam. Dar cum sa procedam, caci suntem de la natura inclinati a cantari si a trage concluzii.

Nu e păcat să judeci, unde "a judeca" are sensul de a observa şi a trage nişte concluzii asupra unor fapte/evenimente/întâmplări. Cu alte cuvinte, observ că cineva face rău celor din jur. Asta înseamnă să mă fac că nu văd răul pe care-l naşte? Faptul că observ acţiunile cuiva şi ajung la o concluzie (a procedat corect/ putea să evite/ era o altă cale/ Hristos condamnă mândria etc) nu înseamnă că judec omul. Când, în schimb, îl etichetezi(e prost, al dracu' om, nesimţitul etc.) atunci înseamnă că judeci şi e păcat (asta e viziunea mea).

[Later edit: Pot să observ răul fără a spune despre om că e rău (de parcă eu n-aş fi) punând felul lui de manifestare pe seama mediului în care a crescut şi trăieşte, problemelor pe care le-a întâmpinat şi l-au obligat să fie aşa etc. Ca o mică concluzie când să judeci = să constaţi, nu e păcat; când "a judeca"=a eticheta/ a înjosi /a condamna omul (şi nu fapta)/ a învinui e păcat]

Sa nu judecam? Ce simplu este!...
Fiecare dintre noi e constient de asta si fiecaruia i se spune mereu si mereu acelasi lucru, dar de facut... Cati dintre noi, in viata de zi cu zi reusim sa ne inabusim reactia de respingere pentru un om lipsit de caracter, certat cu toate legile moralei? Sunt oameni care, pentru a-si atinge scopurile sunt in stare de orice, de linguseli si santaj, de mita si constrangeri grosolane... Ii cunoastem si nu ne putem stapani de a nu-i judeca, in loc sa ne rugam pentru ei! Dar reusim asta? Cati dintre noi ne amintim nu neaparat in timpul zilei, dar macar seara la rugaciune, de cei care ne fac tot felul de sicane si sa ne rugam pentru sanatatea lor, fara de care, mantuirea noastra ar fi intre paranteze...
Cu totii ne dorim mantuirea, dar la multi am observat ca si-au luat sfintenia in serios. Din pacate, atat timp cat nu reusim sa ne stapanim pornirile impotriva altora, suntem demi de mila.
Ca sa nu fii judecat, ar trebui sa te nasti din nou, sa nu te cunoasca nimeni, sa nu stie nici cine esti, nici de unde vii, nici ce pacate ai pe suflet. Dar... pe cine ajuta aceasta schimbare de identitate? Pe cel ce judeca? Nu. El a fost si a ramas un natang si un ratat al propriei mantuiri. Pe cel ce si-o schimba? Pai fugind de propria cruce, este ca si cum ar refuza sa se prezinte la examenele mantuirii, numai fiindca unii dintre "colegi", poleiti din belsug cu smerenia de fatada, il privesc cu ostentatie si il arata cu degetul...
Daca fiecare dintre noi am indrazni sa tragem de manecuta pe cel ce judeca, daca fiecare dintre noi am simti durerea pe care-o traieste cel caruia i se arunca vorbe grele din razbunare sau prostie, daca fiecare user al acestui forum ar incerca sa se solidarizeze, nu cu X sau Y fiindca nu de "bisericute" ducem lipsa, ci de duhul blandetii, si sa ne desavarsim pe noi insine facand apel la pace si bun simt, forumul asta ar fi ceea ce de fapt fiecare dintre noi isi doreste, dar NU SE IMPLICA.
E adevarat, unii au o cultura religioasa foate bine pusa la punct, altii orbecaie in intuneric, iar altii cred ca stiu tot. In principiu toti suntem la fel. Avem zile cand suntem "pe dinafara" si zile cand suntem pe subiect. Doua lucruri insa trebuiesc evitate cu aceiasi perseverenta: aprecierea unora (uneori laudele ne fac mult mai mult rau decat critica); si observatiile legate de om si nu de subiect. Daca reusim sa facem o regula din asta, multe dispute ar disparea si poate am invata mai lesne sa iertam ca si noi la randul nostru sa meritam iertarea celorlalti!

[cristiboss56]

În prealabil postat de cornel cornel

Asa cvum ne invata Mantuitorul
Cine e fara de pacat sa ridice primul piatra si sa arunce!
Deci cine se crede ca este drept sa judece
Si cine crede ca este pacatos ca orice om sa ierte!




"Daca vrei sa ai slava, dispretuieste-o”.

Simplu, scurt şi mai ales adevărat, fără ascunzişuri . . . !

Cred ca ar trebui sa luptam si cu mandria noastra. Spun acest lucru, pentru ca s-a intamplat de multe ori ca sa vina reactii neprincipiale la citate din Sfintii Parinti, adresate aceluia care ii citeaza, de parca noi am fi Sfintii Parinti.
Din punctul meu de vedere, citatele din Sfintii Parinti sunt un raspuns si la propria noastra nedumerire, la care am gasit un raspuns in aceste scrieri. Pentru mine un asemenea raspuns este cel mai corect, fara a-mi apartine, dar care ma reprezinta.

Catre o nastere noua tindem cu totii, care vrem sa ne schimbam in bine; o nastere de sus. Si tocmai in acest sens scriem aici, ca sa invatam mai repede drumul spre mantuire; caci de la cine sa inveti mai bine, daca nu de la duhovnic si de la Biserica si Sfintii Parinti?!?
Ori, sa ne imaginam ca cineva ne pune o intrebare, de genul:

- Care e drumul spre locul X? La care ii raspunzi, uitandu-te pe harta:
- Drumul acesta se infunda, dar mergi pe a doua la dreapta si apoi tot inainte. La care primul raspunde:
- A, faci pe desteptul, dar tu nu iti vezi barna din propriul ochi? Etc.

Evident ca aici se intrerupe comunicarea. Ori comunicarea trebuie sa existe, daca vrem sa invatam ceva. Daca credem ca le stim pe toate si nu mai avem nimic de invatat, atunci nu mai e nimic de facut.
Scriu acestea, caci "judecata" de multe ori este doar inchipuita, pentru a ucide dialogul dintre cei aflati in acelasi duh.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Miha-anca

Cred ca ar trebui sa luptam si cu mandria noastra. Spun acest lucru, pentru ca s-a intamplat de multe ori ca sa vina reactii neprincipiale la citate din Sfintii Parinti, adresate aceluia care ii citeaza, de parca noi am fi Sfintii Parinti.
Din punctul meu de vedere, citatele din Sfintii Parinti sunt un raspuns si la propria noastra nedumerire, la care am gasit un raspuns in aceste scrieri. Pentru mine un asemenea raspuns este cel mai corect, fara a-mi apartine, dar care ma reprezinta.

Catre o nastere noua tindem cu totii, care vrem sa ne schimbam in bine; o nastere de sus. Si tocmai in acest sens scriem aici, ca sa invatam mai repede drumul spre mantuire; caci de la cine sa inveti mai bine, daca nu de la duhovnic si de la Biserica si Sfintii Parinti?!?
Ori, sa ne imaginam ca cineva ne pune o intrebare, de genul:

- Care e drumul spre locul X? La care ii raspunzi, uitandu-te pe harta:
- Drumul acesta se infunda, dar mergi pe a doua la dreapta si apoi tot inainte. La care primul raspunde:
- A, faci pe desteptul, dar tu nu iti vezi barna din propriul ochi? Etc.

Evident ca aici se intrerupe comunicarea. Ori comunicarea trebuie sa existe, daca vrem sa invatam ceva. Daca credem ca le stim pe toate si nu mai avem nimic de invatat, atunci nu mai e nimic de facut.
Scriu acestea, caci "judecata" de multe ori este doar inchipuita, pentru a ucide dialogul dintre cei aflati in acelasi duh.

Bine punctat ! Gândurile de sunt lăsate la voia întâmplării, mult rău fac , crează acele idei preconcepute , că X sau Y , gândeşte nu ştiu cum, că ne şicanează, ne judecă, ne tulbură , ne vrăjmăşeşte , sau mai ştiu eu ce ! Acceptăm doar monologul, ne este frică de "polemici", nu acceptăm decât ideea noastră, nu suportăm alt cuvânt, altă "judecată", alt raţionament, şi atunci mă întreb , ce vrem până la urmă ? Laude, linguşeli , vorbe mieroase , aplauze , sau aflarea unui adevăr cât mai apropiat de realitate ? Mulţi scriu şi fug apoi , nesuportând adevărul , se văicăresc, se simt şicanaţi , persecutaţi , vrăjmăşiţi . . . Mintea de este robită mândriei fără margini , nu are cum să funcţioneze normal, căci vede totul distorsionat, iar ce-i bun îl vede rău , ce-i drept îl vede strâmb , şi aşa mai departe . Da, Anca, avem nevoie de dialog, nu de monolog, nu postăm doar de dragul de a posta ( gen articol de gazetă) , ci pentru a învăţa unul de la altul . Atâta timp cât nu învăţăm să ne suportăm şi urmăm doar "jocurile de culise" şi ne văicărim ca babele că suntem judecaţi, şicanaţi , sau mai ştiu eu ce, ne pierdem timpul de pomană aici , scriind doar de drgaul "deşteptăciunii noastre". . . !

[Noesisaa]

Sfat primit de la un preot: problema nu este ca judecam, oamenii fac greseli evidente si nu este bine sa stam cu capul in nisip si sa le ignoram sau sa acceptam orice in numele unei iubiri prost intelese. A corecta/indrepta pe cel care este in greseala este una dintre faptele milei sufletesti, nu?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Sfat primit de la un preot: problema nu este ca judecam, oamenii fac greseli evidente si nu este bine sa stam cu capul in nisip si sa le ignoram sau sa acceptam orice in numele unei iubiri prost intelese. A corecta/indrepta pe cel care este in greseala este una dintre faptele milei sufletesti, nu?

"Să nu judeci!" nu înseamnă să nu faci judecăţi morale, ci să nu apreciezi starea sufletului cuiva. Despre această confuzie pe care o întâlnesc frecvent am scris un articol pe blogul meu religios: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...-sa-nu-judeci/