Pomelnicul de la Sfanta Liturghie

Multumesc Zaharia, foarte bine venite si documentate interventiile tale, nu m-am gandit la multe din acele aspecte pe care le-ai mentionat tu acolo... eu vroiam musai sa inteleg de ce nu trebuie sa-i pun la Sfanta Liturghie. Duhovnicul mi-a spus sa-i trec la alte slujbe, Acatiste, Sfantul Maslu, Psaltire.

Parintele Porfirie invata pe toata lumea sa se roage mai mult pentru altii decat pentru sine:
„Să vă rugaţi mai mult pentru ceilalţi decât pentru voi înşivă. Spuneţi 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă' şi să aveţi înlăuntrul vostru întotdeauna pe ceilalţi. Toţi suntem pruncii aceluiaşi Părinte, suntem toţi una; de aceea atunci când ne rugăm pentru ceilalţi să spunem 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă' şi nu 'miluieşte-i'. Astfel îi facem una cu noi înşine.Rugăciunea pentru ceilalţi ce se face în mod delicat şi cu adâncă dragoste, este ferită de interes personal şi are mare folos duhovnicesc. Il umple de har şi de bucurie pe cel ce se roagă, dar umple de bucurie şi pe cel pentru care se roagă, îi aduce harul dumnezeiesc.”


Alexis Homiakov, intr-o carte care i-a placut mult lui Rafail Noica („Biserica este una”), spunea asa:
„sangele Bisericii este o rugaciune reciproca si respiratia ei este lauda dumnezeiasca (...) Sa nu spui: 'ce rugaciune pot sa fac eu pt cel viu sau pt cel mort, cand rugaciunea mea nu este indeajuns nici macar pt mine?' Caci daca nu stii sa te rogi, de ce te-ai ruga pt tine? Dar in tine se roaga Duhul iubirii -cf. Romani 8,26-”.

Nu mai imi amintesc acum alte exemple concrete, dar in general toti parintii Bisericii pe care i-am citit accentuau foarte mult rugaciunea pentru aproapele, indiferent de nivelul dezpatimirii/impatimirii....mai dau un ultim exemplu cat se poate de elocvent:

Sofronie Saharov - „Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare in parte. Si adaugati: 'Pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si pe mine'. Astfel, in mod treptat, constiinta voastra se va elibera de patimi.”

[Iliana]

Mi-a placut foarte mult comentariul domnului Vlad, asta-mi intareste convingerea pe care o aveam si eu despre rugaciunea pentru altii. Cat despre istorioara domnului Zaharia mi se pare de asemenea foarte adevarata in conditiile in care cei ce se roaga pentru altii o fac din mandrie, gandindu-se ca fac un lucru maret, demn de lauda! Cred ca e o mare, mare diferenta intre a te ruga pentru altii din iubire fata de ei si a te ruga din mandrie. Este ca si atunci cand ajuti pe cineva: din iubire si cu bucurie sincera ca poti sa-l ajuti sau din mandrie, orgoliu, slava desarta (sa vada si acela, dar si altii daca e posibil cat de ''marinimos'' si cat de ''bun'' esti tu!
Cred ca in asta consta diferenta pe care multi nu o sesizeaza, dar pe care Dumnezeu o stie, cu siguranta. Trebuie sa fim atenti la ce simtim, la ce gandim atunci cand e vorba de altii, dar si cand e vorba de noi insine.
Cat despre a-i trece sau nu pe pomelnic pe cei care sunt botezati ortodox, dar nu prea mai merg la biserica (merg doar la nunta, botez, Inviere sau vreun alt eveniment) si care nu sunt impotriva lui Dumnezeu ci, dimpotriva, sunt nu stiu cum as putea sa spun: credinciosi nepracticanti sau ceva de genul asta, adica traiesc intr-o oarecare ignoranta, nepasare, lene, dar nu ateism declarat, nu stiu ce sa spun, daca e bine sau nu. Poate mai vedem si alte pareri, personale sau preluate de la preoti, monahi etc. O sa-l intreb si eu pe duhovnicul meu.
Repet, eu asa credeam, ca e bine sa-i trecem pe pomelnic pentru a ne ruga pentru ei. Si eu am fost pana nu de mult in aceasta situatie (indiferenta, nestiutoare) si in momentul in care Dumnezeu m-a ajutat sa-L cunosc, sa cunosc frumusetea credintei ortodoxe mi-am dat seama cat e de bine si mi-as dori ca si cei dragi mie sa vada, sa simta acest lucru, sa nu mai traiasca in nestiinta si indiferenta pentru ca nu sunt fericiti asa, dar ei acum nu-si dau seama (cunosc din proprie experienta!).
Doamne Ajuta tuturor!

[catalin2]

La Sfanta Liturghie nu e doar o rugaciune, e o slujba deosebita, de aceea nu se pot pomeni toti pentru care vrem sa ne rugam. Pentru astfel de rugaciuni sunt Acatistele, Sfantul Maslu, eventual dezlegarile, etc. Preotul ne spunea ca la proscomidie e ca un fel de impartasire, iar la impartasire stim ca nu se da dezlegare la toti.
Citez: "Sfânta Liturghie – este pomelnicul de vii şi de morţi care se pomeneşte în taină de către preot la rânduiala proscomidiei din cadrul Sfintei Liturghii;"
"pe pomelnic se trec numai ortodocşii practicanţi (cei care se spovedesc şi participă regulat la Sfânta Liturghie), pentru că harul lui Dumnezeu nu lucrează împotriva voinţei libere a necredinciosului;"
Pentru cei care au probleme cu credinta ne rugam sa ii lumineze sa vada adevarul.

[Demetrius]

În prealabil postat de catalin2

... "pe pomelnic se trec numai ortodocşii practicanţi (cei care se spovedesc şi participă regulat la Sfânta Liturghie), pentru că harul lui Dumnezeu nu lucrează împotriva voinţei libere a necredinciosului;"
Pentru cei care au probleme cu credinta ne rugam sa ii lumineze sa vada adevarul.

1-Dumnezeu modifică realitatea care, la rândul ei, modifică voința liberă a fiecăruia, deci lucrează împotriva voinței libere.

2-Nu-mi vine a crede că Dumnezeu nu lucrează pentru mântuirea oricui, indiferent de voința lui ”liberă”:
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)

2-Pavel(Saul) este un alt exemplu de acțiune împotriva voinței libere a oricui.

[anita]

În prealabil postat de Demetrius

Faptul ca mama participa si se spovedeste(poate mai nou, in ultima vreme) este contrazis cu putere de.. atitudinea fetelor; asta a vrut sa spuna duhovnicul.
33. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul.(Mt12,33)

Nu sunt liber cugetator, ci in duh cugetator.

Imi permit sa va contrazic.
D-voastra credeti ca mersul la biserica si o viata traita in credinta reprezinta o lampa a lui Aladin ,raspunde pe loc dorintelor noastre.
Nu uitati ca aici lucreaza cel rau care se opune actiunilor mamei ,de viata traita in credinta.
Ispitele mai vin si de la lume ,cititi mai bine ce spune parintele Cleopa.
Fetele traiesc in lume ,au un anturaj ceea ce nu e putin.
Mama e practicanta de ani de zile.
Mai ciudat este ca una din fete mergea cand era eleva la liceu , la biserica ,nu lipsea de la sf.Liturghie.
Vad ca va place sa dialogati cu ortodocsii
Catolicii nu sunt interesati de credinta ,nu sunt traitori ?
Sau nu se ingrijesc prea mult de suflet ci de cele materiale ?

În prealabil postat de VladCat

Parintele Porfirie invata pe toata lumea sa se roage mai mult pentru altii decat pentru sine:
„Să vă rugaţi mai mult pentru ceilalţi decât pentru voi înşivă. Spuneţi 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă' şi să aveţi înlăuntrul vostru întotdeauna pe ceilalţi. Toţi suntem pruncii aceluiaşi Părinte, suntem toţi una; de aceea atunci când ne rugăm pentru ceilalţi să spunem 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă' şi nu 'miluieşte-i'. Astfel îi facem una cu noi înşine.Rugăciunea pentru ceilalţi ce se face în mod delicat şi cu adâncă dragoste, este ferită de interes personal şi are mare folos duhovnicesc. Il umple de har şi de bucurie pe cel ce se roagă, dar umple de bucurie şi pe cel pentru care se roagă, îi aduce harul dumnezeiesc.”


Alexis Homiakov, intr-o carte care i-a placut mult lui Rafail Noica („Biserica este una”), spunea asa:
„sangele Bisericii este o rugaciune reciproca si respiratia ei este lauda dumnezeiasca (...) Sa nu spui: 'ce rugaciune pot sa fac eu pt cel viu sau pt cel mort, cand rugaciunea mea nu este indeajuns nici macar pt mine?' Caci daca nu stii sa te rogi, de ce te-ai ruga pt tine? Dar in tine se roaga Duhul iubirii -cf. Romani 8,26-”.

Nu mai imi amintesc acum alte exemple concrete, dar in general toti parintii Bisericii pe care i-am citit accentuau foarte mult rugaciunea pentru aproapele, indiferent de nivelul dezpatimirii/impatimirii....mai dau un ultim exemplu cat se poate de elocvent:

Sofronie Saharov - „Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare in parte. Si adaugati: 'Pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si pe mine'. Astfel, in mod treptat, constiinta voastra se va elibera de patimi.”

Si eu am primit indrumare duhovniceasca, prin viu grai, in acest sens: mai intai rugaciunea pentru semeni, iar la sfarsit rugaciunea pentru mine, la sfarsit de tot, daca mai ramane vreun loc...
Vad insa din acest topic ca nu exista o unitate deplina intre rugatori, intre parinti, intre duhovnici si fiii/fiicele lor...

Pe de alta parte, pentru sine se roaga oricine practica rugaciunea lui Iisus.
Iar pentru mine se roaga si altii...
Sa te rogi pentru un om doar de la un nivel de despatimire al acestuia incolo, him... nu stiu cum vine asta.... Poate ar trebui sa ne rugam doar pentru sfinti?

Oare putem vorbi despre egofilie si narcisism "duhovnicesc"?
Despre inima egoista care face, viclean, pe smerita pentru a-si ascunde scarba de ceilalti?
Aveam un amic care se credea mare pocait, se ruga doar pentru el, iar cand se imbata (deh, pocait dar pacatos) lansa celebrul lui indemn, care a ramas de pomina: "muriti, baaaa!"

Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne inmoaie pietroaiele pe care le numim inima.

În prealabil postat de Demetrius

1-Dumnezeu modifică realitatea care, la rândul ei, modifică voința liberă a fiecăruia, deci lucrează împotriva voinței libere.

2-Nu-mi vine a crede că Dumnezeu nu lucrează pentru mântuirea oricui, indiferent de voința lui ”liberă”:
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)

2-Pavel(Saul) este un alt exemplu de acțiune împotriva voinței libere a oricui.

Sunt de acord.
Avem si exemple de pe pamant:
a) cand copilasul nu stie ce face, parintele intervine impotriva vointei lui, pentru a-l proteja de eventualele necazuri/pericole;
b) cand bolnavul nu isi da seama ce e cu el (valabil mai ales in tulburarile psihice), medicul vine el in intampinarea bolnavului, nu asteapta sa vina bolnavul spre medic. Exemple sunt cu miile si zecile de mii. Unde nu e discernamant, cel care il detine in masura mai mare intervine pentru a-l ajuta pe cel aflat in pericol.
c) cand un om e in suferinta si nu mai are putere sa lupte, dragostea celor din jur intervine si ofera sprijinul necesar.

E cat se poate de cainos si de nedumnezeiesc sa asteptam ca fiecare amarit sa aiba luciditate, ravna, dragoste si alte insusiri care tin de sfera (invecinata a) virtutilor. Eu unul nu am, fiind adesea primul dintre amaritii pamantului si uite ca Dumnezeu mi-a dat ajutor cum n-am visat... Si cum, desigur, nu meritam. Ehe.... daca am pricepe odata ce Dumnezeu avem!!!

Un dumnezeu care asteapta ca eu sa devin mai intai sfant pentru a primi ajutor intru virtute si mantuire NU este Dumnezeu in care cred eu.

Cat despre pomelnic, eu cred ca e bine sa facem fix ce spune preotul paroh din biserica unde ne aflam. E treaba lui sa ne pastoreasca asa cum stie si crede, iar treaba noastra e sa ne supunem. Fiecare da socoteala pentru treaba lui, nu pentru a vecinului.
Indiferent ce zic altii din alte biserici.
De ce? Pe scurt: pur si simplu, pentru ca acolo in acea biserica suntem deja in ascultare si in Taina Bisericii si se cuvine sa participam la duhul locului. Preotul caruia m-am supus si m-am incredintat poarta pacatele mele eventuale, nu eu. Daca gresesc cu pomelnicul in urma ascultarii preotului, nu eu dau seama inaintea Domnului, ci preotul. E raspunderea lui sfanta. A mea, tot sfanta, e sa ascult de duhovnic.
Consideratiile pot veni dupa aceea, nu insa cand suntem deja in relatia duhovniceasca.
Sa acceptam, asadar, regula locului. O fi avind rostul ei, chiar daca noi, istetii, razvratim in fel si chip... Sa vorbim cu duhovnicul, la Spovedanie, mai intai! Sa cartim acolo daca avem asa mare chef de istetime.

[Demetrius]

În prealabil postat de anita

Imi permit sa va contrazic.
D-voastra credeti ca mersul la biserica si o viata traita in credinta reprezinta o lampa a lui Aladin ,raspunde pe loc dorintelor noastre.

Nici vorbă!
Dvs vă contraziceți singură. Dorințele noastre sunt cea mai mare piedică în calea mântuirii noastre; însă mersul la biserică și o viață trăintă în credință răspunde pe loc nevoilor noastre(ce mâncăm,ce bem, ce îmbrăcăm).
31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.(Lc12,31)

În prealabil postat de anita

Nu uitati ca aici lucreaza cel rau care se opune actiunilor mamei ,de viata traita in credinta.
Ispitele mai vin si de la lume ,cititi mai bine ce spune parintele Cleopa.
Fetele traiesc in lume ,au un anturaj ceea ce nu e putin.
Mama e practicanta de ani de zile.
Mai ciudat este ca una din fete mergea cand era eleva la liceu , la biserica ,nu lipsea de la sf.Liturghie.

Părintele Cleopa a descris(bănuiesc) ce a făcut fecioara Maria cu Isus Hristos; așadar, cu acordul dvs modelul e Sf. Maria, nu păr. Cleopa.
Mama trebuie să țină seama de orice le poate afecta pe fiicele sale. Că e practicantă de ani de zile nu se oglindește în realizările fiicelor ei; sunt convins că nu e greutate mai mare pe conștiința ei.

În prealabil postat de anita

Vad ca va place sa dialogati cu ortodocsii
Catolicii nu sunt interesati de credinta ,nu sunt traitori ?
Sau nu se ingrijesc prea mult de suflet ci de cele materiale ?

36. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.(Mt12,36)