Un sfat din partea voastra!

[Claudiu_Zel]

Sanduu ... mi amigo ... calm, lejer si detasat

Sfanta Scriptura, pune-o pe un panou asa la o distanta cat sa vezi sa citesti, sa fie un reper abstract care sa iti alimenteze cugetul continuu in introspectiile tale. In societate comportate normal, dupa ''limba ei''. ''Calea de mijloc'' .... si rabdare. Si mai am tensiuni cu alte persoane, dar ma linistesc si cand ma mai intalnesc cu persoana respectiva ii pun o mana dupa umar si ii zic: ''Hai baaa ca nu suntem copiii!!!''. Daca te evita, tu convinge-te ca nu merita sa iti consumi energia cu un fapt negativ, ca nu ai nimic de castigat, mai bun e un prieten decat un dusman si poartate frumos cu el si sincer. Daca e om cu capu` pe umeri si are gram de maturitate in caracter, o sa isi dea seama singur ca e inutil sa aiba ceva impotriva ta. Daca ''isi intepeneste grumazul'', da-i pace, evita-l si nu forta nota, ca oamenii mandrii cad singur de la sine. Are Cine sa ii smereasca. Si inca o chestie ... cum ai zis: ''cunostintele vostre din Sfanta Scriptura'' ... pfuaii ... ca de se ridica din morminte batranii nostri Parinti, asa o sa ne dea niste bote peste spate ... stiti voi ce vreau sa zic

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Sanduu

Buna tuturor am deschis aceasta tema pentru a va cere un sfat si pentru a afla iesirea dntr-o problema care ma framinta si anume:
Stiu din Evanghelie ca Dumnezeu spune ca daca cineva aduce un dar la Altar si i-si aduce aminte ca cineva are ceva cu el sa se duca si sa se impace si apoi sa aduca darul, altfel zis trebuie sa ne impacam cu dusmanii s-au nu ne primeste Dumnezeu darul pina nu ne impacam cu Dusmanii. Si la mine este o situatie in care mai demult m-am comportat urit cu o persoana nu sintem apropiati nici nu sintem prieteni dar stiu unde locuieste si ce ar trebui sa fac eu acum sa ma duc la ea sa-mi cer iertare ? Nu ar fi cam nebunesc din partea mea o asemenea fapta? Plus ca si un Preot mai demult mi-a dat un canon: impacarea cu dusmanii.
poate suna a prostie dar, va rog sa ma sfatuiti sa ma indrumati cu cunostintele voastre din Sfintele Scripturi.
Mersi anticipat.

Faptele noastre rele, ca şi faptele noastre bune, au două feluri de consecinţe:
-consecinţe spirituale, adică asupra legăturii dintre Dumnezeu şi sufletul nostru
-consecinţe temporale, adică asupra celorlalţi oameni şi a lumii.

Ceea ce Dumnezeu, prin preotul Său care a primit puterea de a dezlega, iartă la Spovadă este consecinţa spirituală. Ceea ce se produce prin ducerea la bun sfârşit a canonului de pocăinţă (la noi, şi prin indulgenţe) este consecinţa temporală.

Cu alte cuvinte, păcatul se îndreaptă împotriva lui Dumnezeu, pe care Îl ofensează în mod direct, dar şi împotriva aproapelui, a lumii, ca imagine a Lui. Numai Botezul înlătură ambele feluri de consecinţe, pe când Spovada o înlătură doar pe prima.
Atunci când eu fur bicicleta vecinului, doi sunt cei care suferă: Dumnezeu şi celălalt. Dacă mă spovedesc, Dumnezeu m-a iertat, iar sufletul meu este, iarăşi, plin de graţie sfinţitoare. Dar rămâne ceva: strâmbătatea pe care am adus-o eu, în lumea Lui. Rămâne celălalt cu paguba lui: vecinul meu, copilul vecinului meu care nu mai are bicicletă şi vede că nu are niciun rost să munceşti pentru una, când poţi foarte bine să o şterpeleşti. Iată de ce preotul, la canon, îmi dă să duc omului bicicleta înapoi. Chiar şi dacă nu îmi dă acest canon, e bine să fac acest lucru. Nu e neapărat necesar să spun "vecine, eu sunt cel ce te-a furat, iartă-mă!" dacă prudenţa mă împiedică. Trebuie, însă, să las bicicleta rezemată de casă, să sun la uşă şi să fug. Sau, dacă vecinul s-a mutat, trebuie să-l caut. Şi, dacă e de negăsit, să cumpăr o bicicletă şi să o dau unui sărman ca el. Adică, după ce Dumnezeu m-a iertat, trebuie să repar răul prin bine. Gala Galaction are o nuvelă pe această temă, mi se pare că se numeşte "Papucii lui Mahmud".

De aceea, dacă cineva crede că Dumnezeu l-a iertat doar fiindcă a făcut reparaţie vecinului şi i-a cerut iertare, încât nici nu mai e nevoie de spovadă, greşeşte, fiindcă nimeni nu poate ierta în numele altuia, fără un mandat. Preotul poate ierta în numele lui Dumnezeu, fiindcă are acest mandat de la Dumnezeu, dar nu poate ierta în numele aproapelui, nefiind mandatat de aproapele.

Acuma, s-a mai limpezit un pic ?

[Sanduu]

În prealabil postat de VladCat

Nu sunt străin de problema aceasta....când am încercat să o discut cu duhovnicul meu, care este un om de duh, nu mi-a dat un răspuns foarte lămurit ci doar mi-a amintit cu blândețe că e bine să ne cerem iertare când greșim iar apoi mi-a dat iertare și dezlegare să mă împărtășesc deși în mod clar și eu aveam la activ multe certuri din trecut pt care nu eram pregătit sau nu aveam ocazia să îmi cer iertare......problema e destul de delicată iar eu o văd în felul următor : în primul rând nici un pasaj din Biblie nu trebuie interpretat desprins din context, ci trebuie privit în contextul întregii propovăduiri a lui Hristos...altfel ar trebui să ne scoatem singuri ochii căci tot Domnul a spus că dacă ochiul nostru ne smintește să îl scoatem căci e mai de folos să piară un mădular decât să ajungem în ghenă...îți dai seama totuși că Hristos nu are pretenția să urmezi îndemnul acesta ”ad litteram”....deci cum rămăne cu împăcatul cu fratele care are ceva împotriva ta?...eu cred că treaba stă în felul următor :

• în primul și în primul rând trebuie să încerci să îl ierți pe cel cu care ești certat..eventual roagă-te pt el fiindcă asta te va ajuta să îl ierți..chiar dacă nu reușești important e să încerci să îl ierți...
• în al doilea rând trebuie să te gândești care a fost partea ta de vină și să încerci să îți propui să nu mai repeți greșeala
• în al treilea rând trebuie să îți ceri iertare dacă poți : e posibil ca numai simplul gând de a te duce la cineva cu care nu ai mai avut treabă de o groază de vreme și de a îți cere iertare să te facă să simți că se dărâmă totul în tine...ori nu genul ăsta de demersuri kamikaze cred că vrea Hristos...El știe că tu îți dorești să îți ceri iertare și dacă continui să stărui pe drumul apropierii de El o să le rânduiască El pe toate..ori îți dă ocazia și prilejul să îți ceri iertare, ori îl ajută pe respectivul să te ierte, nu știu cum procedează dar important e că știe că tu vrei să îi împlinești porunca...și eu am persoane din trecut pe care le-aș putea găsi să îmi cer iertare dar nu găsesc puterea să o fac...însă nu îmi pierd nădejdea și nici NU simt sau consider că acțiunile alea, pe care poate nu le voi putea îndeplini niciodată, mă împiedică cu ceva în demersul meu de apropiere de Dumnezeu sau de aproapele..stărui în apropierea față de Hristos și știu că le va aranja El pe toate.

Nu am pretenția că mă raportez perfect la situație dar ți-am vorbit și eu conform experienței și priceperii mele. aici pe forum e f posibil să apară persoane care să dea tot felul de verdicte drastice aparent bine argumentate dar în realitate lipsite de duh și de valabilitate...să nu le lași să te descurajeze...singurul lucru care contează este să încerci după puterile tale să stărui în încercările de a te apropia de Hristos.

p.s.: nu îți petrece mai mult timp decât trebuie analizând problema ci stăruie în rugăciune și îți va arăta El răspunsul...îți promit că nu va fi un răspuns dezamăgitor sau pe care să nu ai puterea să îl urmezi.

Ai spus-o bine si sint de acord cu tine, da trebuie sa facem totul dupa puterile noastre insa un Parinte socot mare a spus ca sa nu ne amagim ca vom da slujbe vom face diferite lucruri ca totul va fi bine, ca nu e asa trebuie sa ne impacam adica sa ne cerem iertare....

[Sanduu]

În prealabil postat de Claudiu_Zel

Sanduu ... mi amigo ... calm, lejer si detasat

Sfanta Scriptura, pune-o pe un panou asa la o distanta cat sa vezi sa citesti, sa fie un reper abstract care sa iti alimenteze cugetul continuu in introspectiile tale. In societate comportate normal, dupa ''limba ei''. ''Calea de mijloc'' .... si rabdare. Si mai am tensiuni cu alte persoane, dar ma linistesc si cand ma mai intalnesc cu persoana respectiva ii pun o mana dupa umar si ii zic: ''Hai baaa ca nu suntem copiii!!!''. Daca te evita, tu convinge-te ca nu merita sa iti consumi energia cu un fapt negativ, ca nu ai nimic de castigat, mai bun e un prieten decat un dusman si poartate frumos cu el si sincer. Daca e om cu capu` pe umeri si are gram de maturitate in caracter, o sa isi dea seama singur ca e inutil sa aiba ceva impotriva ta. Daca ''isi intepeneste grumazul'', da-i pace, evita-l si nu forta nota, ca oamenii mandrii cad singur de la sine. Are Cine sa ii smereasca. Si inca o chestie ... cum ai zis: ''cunostintele vostre din Sfanta Scriptura'' ... pfuaii ... ca de se ridica din morminte batranii nostri Parinti, asa o sa ne dea niste bote peste spate ... stiti voi ce vreau sa zic

Ma amuzat mesajul tau :)

[Claudiu_Zel]

cam multe greseli gramaticale...:)) dar se iarta...nu?

[Sanduu]

În prealabil postat de Claudiu_Zel

cam multe greseli gramaticale...:)) dar se iarta...nu?

nu am spus-o in sens rau frate, nici nu am avut in vedere de vreo greseala gramaticala, pur si simplu ai scris intr-un mod asa ceea ce ma facut sa zimbesc :) . Mersi pentru sfaturi.