Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 10.08.2011, 15:37:47
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

"Barbat puternic este acela care alunga pacatul prin faptuire si cunostinta.

Slava desarta o stingi faptuind in ascuns; iar mandria o izgonesti nedispretuind pe nimeni.

Nu uita de faptuire si ti se va lumina mintea ta. "Comori ascunse si nevazute, zice, iti voi deschide tie in chip ascuns." Is. 45:3

Omul nenorocit este acela care pretuieste prin fapte mai mult trupul decat sufletul si lumea mai mult decat pe Dumnezeu.

In ziua judecatii ne va cere Dumnezeu sa dam socoteala, pentru cuvinte, fapte si ganduri.

Pacatul cu cugetul este reaua intrebuintare a gandurilor iar pacatul cu fapta este reaua intrebuintare a lucrurilor.

De gandul chibzuit tine cuvantul de folos iar de sufletul bun faptuirea virtuoasa.
" Parintele Talasie Libianul - Filocalia Vol.IV
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #12  
Vechi 11.08.2011, 21:03:06
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit Sfantul teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina

"Există posibilitatea ca în străfundul sufletului să te consideri netrebnic,
cu toată curățenia vădită a sufletului sau cu toată corectitudinea și cinstea în purtări. Dar cum
ar putea să fie altfel? Presupuneți că Dumnezeu ne cere să fim cu totul drepți sau să avem
virtute desăvârșită, și că numai o asemenea dreptate și o astfel de virtute pot fi puse la temelia
mântuirii noastre și să ne hrănească cu bună nădăjduire.

Dreptatea desăvârșită, sau virtutea atotcuprinzătoare, se compune din următoarele trei
componente:
1) Din faptele bune vizibile tuturor, săvârșite cu trupul, la vreme potrivită și în locul
potrivit. Iată despre ce este vorba: daca îți cere cineva de pomană, dă-i. Dacă ți-a pricinuit
careva supărare, iartă-l. De va veni la tine un dușman, dă-i să mămânce. Când te-ai așezat la
masă, mănâncă după pravilă și înfrânare. A venit vremea rugăciunii - roagă-te cu evlavie și
cum ți s-a poruncit... Când mergi la serviciu, muncește cu sârguință, și așa mai departe.
Orice clipă și fiece loc își au faptele lor bune, pe care trebuie negreșit să le făptuiască cel ce trece
prin ele. În această privință, toată viața omului trebuie să fie lanț neîntrerupt de fapte bune, din
momentul în care devine conștient pe această lume și până când iese din ea...
Numai atunci va considera Domnul pe cineva că
este virtuos, când acesta va dezvolta întreg tabloul vieții sale, asa fel încât să nu omită nici un loc
și nici un moment în care să nu facă o faptă obligatorie pentru el în momentul și la locul
respectiv. Stai acum aici, sprijinindu-te pe dreptatea ta, și spune: oare așa trăiești tu, încât faci
întotdeauna binele și n-ai omis niciodată un lucru obligatoriu pentru tine, și nu ai îngăduit un
lucru bun numai pe jumătate ori chiar cu totul rău? Dacă-i așa, bazează-te pe dreptatea ta, iar
dacă nu, caută-ți un alt sprijin pentru mântuire!

2) Cea de-a doua parte, care intră în componența dreptății desăvârșite, constă din bunele
simțăminte și dispoziții, ascunse sub faptele săvârșite în mod văzut. Acestea sunt iubirea,
pacea, răbdarea, blândețea, mila, stăpânirea de sine, smerenia, evlavia, renunțarea la toate și
altele. Faptele bune săvârșite în mod văzut, ca să fie într-adevăr bune și să slujească mântuirii,
trebuie să fie negreșit expresia unuia dintre bunele simțăminte lăuntrice; astfel încât, dacă la
baza lor nu se află un simțământ bun, de care acestea trebuie să fie însuflețite, atunci ele sunt
netrebnice și neplăcute lui Dumnezeu. Astfel, de pildă, îndreptarea evlavioasă a minții și a
inimii către Dumnezeu este o dispoziție interioară bună și bineplăcută lui Dumnezeu. Când ea
există în suflet, ea cere, indiscutabil, și fapte pe măsura ei, cum se și întâmplă, și anume:
rugăciunea de acasă, metanii îndelungate, mersul la slujbe, la biserica lui Dumnezeu, vizitarea
locurilor sfinte, cinstirea icoanelor, aprinderea candelelor și a tămâii și altele.
O asemenea sumă de fapte vădite există și pentru exprimarea fiecărui simțământ
lăuntric; de pildă, pentru exprimarea milostivirii există șapte fapte ale milei trupești și șapte
fapte ale milei sufletești. Dar întotdeauna trebuie reținut că ultimele, adică faptele văzute,
numai atunci au preț, când slujesc exprimării celor dintâi, adică simțămintelor lăuntrice.
Astfel, toate faptele văzute ale cucerniciei: metaniile, rostirea de rugăciuni, mersul la biserică
și altele vor fi într-adevăr bune numai atunci, când vor sluji exprimării evlaviei noastre
lăuntrice sau îndreptării evlavioase a minții și a inimii noastre către Dumnezeu, iar fără
aceasta din urmă, ele sunt de nimic. Același lucru trebuie spus și despre toate faptele
milostivirii, că ele numai atunci sunt într-adevăr bune, când exprimă sincera iubire frățească
față de toți, spre slava lui Dumnezeu, și nu vreo atașare față de unii, dorința de a poza, sau,
cum se spune astăzi adesea, o dorință de manifestare a umanismului; aceasta este păgânism în
haine creștine.
Același lucru trebuie să spunem și despre toate celelalte fapte văzute: că adevărata lor
valoare este stabilită de dispoziția lăuntrică... Căci altminteri se poate ca, de pildă, cu trupul să
fii în biserică, iar cu sufletul în rătăcire, cu limba să ierți cu mărinimie, iar în inimă să
osândești, prin atitudinea corpului să arăți prețuire, iar înlăuntrul tău să nutrești dispreț, cu
ochii, în aparență să nu te uiți la fețele oamenilor, dar în suflet să te aprinzi de pofte trupești,
și așa mai departe.
Privite din afară, toate aceste fapte sunt bune, însă valoarea lor este anulată în fața lui
Dumnezeu de simțămintele nutrite în suflet la săvârșirea lor. Ca urmare, ne putem întemeia
mântuirea pe dreptate numai atunci când putem fi încredințați că toate simțămintele și
dispozițiile noastre sufletești sunt drepte și pe placul lui Dumnezeu - și asta nu numai pentru
un ceas-două, ci pentru toată viața și fără întrerupere.
Așadar, vino aici, cel ce vrei să-ți întemeiezi mântuirea pe buna ta purtare, și spune: în
spatele faptelor tale bune vădite, nu s-au strecurat niciodată simțăminte rele, care să le
murdărească?... Dacă nu (dar cine poate spune aceasta?), atunci liniștește-te în dreptatea ta;
dar dacă s-au strecurat - așa cum oricine trebuie să recunoască - atunci resemnează-te și caută
o altă temelie pentru nădejdea mântuirii tale!
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #13  
Vechi 11.08.2011, 21:07:52
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit Sfantul Teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina

3) Cea de-a treia parte a dreptății desăvârșite o constituie râvna, tare ca moartea, spre
slava lui Dumnezeu, însuflețită de iubirea înflăcărată de Dumnezeu și însuflețitoare a tuturor
simțămintelor bune ale inimii și a tuturor faptelor bune văzute.
Când avem o buna dispoziție a inimii, se pare că am putea să ne mai liniștim în
privința sorții noastre. Dar iată, fraților, la ce să luați aminte. Noi suntem creați de Dumnezeu,
creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, suntem creați ca să slăvim în tot universul
numele lui Dumnezeu, sau ca toți să ne dăruim, cu totul lui Dumnezeu... Dar iată ce se poate
întâmpla. Unul poate fi milos și mila sa să o arate în fapte, dar să n-aibă nici un gând îndreptat
spre Dumnezeu, cu toate faptele și simțămintele sale milostive. Mila unuia ca acesta nu se
pomenește înaintea lui Dumnezeu, întrucât nu este privită ca o poruncă a Lui și nu îi este Lui
închinată, ca slujire și jertfă. Un altul poate fi blând și nemânios și această dispoziție să o
arate în fapte, și să nu-și îngăduie să se lase cuprins de sentimente de vrajbă și de răzbunare;
dar prin aceasta el urmează unui soi de instinct care-l îndeamnă spre îngăduință, născut din
conștiința neputinței sale și din timiditate, iar nu din porunca Domnului, Care spune: Iartă! A
mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! (Rom. 12, 19). Blândețea unuia ca acesta nu are valoare
înaintea lui Dumnezeu. Un altul este cumpătat, chiar foarte cumpătat: doarme puțin, aproape
că nu mănâncă și nu bea, rareori este văzut în lume, întotdeauna este acasă cu treburi; dar nu
lui Dumnezeu își dedică truda, ci ori interesul lui, ori slavei deșarte omenești. Cumpătarea și
hărnicia unuia ca acesta nu sunt recunoscute de Domnul ca fiind vrednice de răsplată. La fel și
în toate celelalte cazuri.
Nu este destul să ai bune sentimente și dispoziții (care pot fi și naturale, înnăscute), ci
mai trebuie ca ele să fie conduse de o dispoziție de căpătâi: râvna întru slava lui Dumnezeu,
ele trebuie să fie pătrunse de această râvnă și să fie expresia ei. Dacă asta nu există sau dacă
nu există în măsura cuvenită, toată bunătatea noastră nu este nimic în fața lui Dumnezeu, Care
va spune cândva: Depărtați-vă de Mine, nu vă cunosc! (Matei 7, 23; 25, 12). „Nu vă cunosc
pe voi, întrucât, în cursul vieții voastre, nu Mi-ați dat de știre despre voi, căci nu Mi-ați
închinat Mie sentimentele și faptele voastre bune!”
Așadar, tu, cel ce îți aștepți mântuirea de la dreptate, vino și spune dacă întotdeauna, și
dacă întotdeauna în măsura cuvenită, a existat în tine râvna întru slava lui Dumnezeu și dacă
întotdeauna ea era cea care îți însuflețea bunele sentimente și fapte? Dacă este așa (dar cine
poate spune aceasta?), atunci liniștește-te în dreptatea ta, iar dacă nu - caută-ți un alt mijloc
pentru îndreptățirea ta înaintea lui Dumnezeu și un alt sprijin pentru mântuirea ta!
Așadar, cine vrea, poate să-și întemeieze nădejdea mântuirii și pe dreptate, dar să facă
așa încât această dreptate să fie desăvârșită, deplină și atotcuprinzătoare... adică, toată viața lui
să fie un șir neîntrerupt de fapte bune, fără întreruperi și omisiuni, iar în spatele acestor fapte
să se afle întotdeauna bune sentimente și dispoziții, a căror expresie văzută trebuie să fie, și ca
toate aceste sentimente și dispoziții să fie însuflețite numai de râvna întru slava lui Dumnezeu,
sau să fie jertfe aduse lui Dumnezeu...
De aceea, cel care le ai pe toate acestea, vino și stai cu îndrăzneală înaintea Domnului
și spune-I, dacă cutezi și de te lasă conștiința: „nu sunt la fel ca ceilalți oameni!” Iar dacă îți
lipsește ceva, taci și nu îndrăzni a-ți ridica ochii la cer și a-ți deschide gura, strigând din
adâncul sufletului cu glasul vameșului: Doamne, milostiv fii mie, păcătosul! Nu te uita că ai
câteva fapte bune și sentimente bune și că uneori simți un val de râvnă fierbinte pentru
Dumnezeu. Dumnezeu nu cere câte ceva, ci totul, dreptatea desăvârșită și bunătatea
desăvârșită, și când omului îi lipsesc unele părți ale acestora, El îl respinge cu totul, ca pe un
netrebnic.
Vă veți lua, oare, o haină de la croitor, dacă are tot ce îi trebuie și totul este bine făcut,
dar îi lipsesc poalele sau mânecile? Sau, când tâmplarul vă aduce o masă bine lucrată, dar fără
un picior sau fără vreo altă parte, îi ziceți: „bine, las-o aici”? La fel este și în privința noastră:
Dumnezeu nu poate să-l socotească pe cineva drept, dacă îi lipsesc unele componente ale
dreptății. Dar dacă nimeni nu se poate lăuda că a făcut numai fapte bune, fără excepție, și că
toate sentimentele i-au fost bune și că întotdeauna a fost însuflețit cu toată puterea de râvnă
față de Dumnezeu, atunci mai bine să nu se gândească să-și întemeieze mântuirea pe dreptate,
pentru ca la ceasul cuvenit să nu se înșele cu această nădejde; mai bine să uite de această
dreptate și, oricât de mult bine ar fi făcut, să-și păstreze în inimă simțământul netrebniciei sale
înaintea lui Dumnezeu și să caute alte mijloace de îndreptățire, pentru care are ca model pe
vameș!
Vino, cazi și tânguiește-te la picioarele Domnului, Cel care Le-a zidit, plângi cu
credință în Domnul nostru Iisus Hristos, Care a spălat cu sângele Său neprețuit, vărsat pe
Cruce, toate păcatele noastre și cu sfințenia Sa nemărginită a împlinit toate neajunsurile
noastre! Râvnește la virtute, nu-ți lăsa ochii să adoarmă, ca să nu scapi prilejul de a face o
faptă bună, ca să nu îngădui nici un simțământ rău și să nu slăbești în râvnă! Dar nădejdea
mântuirii las-o toată în seama Domnului, Care pentru noi S-a făcut... de la Dumnezeu și
dreptate, și sfințire, și răscumpărare (I Cor. l, 30). Amin.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #14  
Vechi 15.08.2011, 17:34:43
Azzuurra Azzuurra is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.07.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 152
Smile

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
3) Cea de-a treia parte a dreptății desăvârșite o constituie râvna, tare ca moartea, spre
slava lui Dumnezeu, însuflețită de iubirea înflăcărată de Dumnezeu și însuflețitoare a tuturor
simțămintelor bune ale inimii și a tuturor faptelor bune văzute.
Când avem o buna dispoziție a inimii, se pare că am putea să ne mai liniștim în
privința sorții noastre. Dar iată, fraților, la ce să luați aminte. Noi suntem creați de Dumnezeu,
creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, suntem creați ca să slăvim în tot universul
numele lui Dumnezeu, sau ca toți să ne dăruim, cu totul lui Dumnezeu... Dar iată ce se poate
întâmpla. Unul poate fi milos și mila sa să o arate în fapte, dar să n-aibă nici un gând îndreptat
spre Dumnezeu, cu toate faptele și simțămintele sale milostive. Mila unuia ca acesta nu se
pomenește înaintea lui Dumnezeu, întrucât nu este privită ca o poruncă a Lui și nu îi este Lui
închinată, ca slujire și jertfă. Un altul poate fi blând și nemânios și această dispoziție să o
arate în fapte, și să nu-și îngăduie să se lase cuprins de sentimente de vrajbă și de răzbunare;
dar prin aceasta el urmează unui soi de instinct care-l îndeamnă spre îngăduință, născut din
conștiința neputinței sale și din timiditate, iar nu din porunca Domnului, Care spune: Iartă! A
mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! (Rom. 12, 19). Blândețea unuia ca acesta nu are valoare
înaintea lui Dumnezeu. Un altul este cumpătat, chiar foarte cumpătat: doarme puțin, aproape
că nu mănâncă și nu bea, rareori este văzut în lume, întotdeauna este acasă cu treburi; dar nu
lui Dumnezeu își dedică truda, ci ori interesul lui, ori slavei deșarte omenești. Cumpătarea și
hărnicia unuia ca acesta nu sunt recunoscute de Domnul ca fiind vrednice de răsplată. La fel și
în toate celelalte cazuri.
Nu este destul să ai bune sentimente și dispoziții (care pot fi și naturale, înnăscute), ci
mai trebuie ca ele să fie conduse de o dispoziție de căpătâi: râvna întru slava lui Dumnezeu,
ele trebuie să fie pătrunse de această râvnă și să fie expresia ei. Dacă asta nu există sau dacă
nu există în măsura cuvenită, toată bunătatea noastră nu este nimic în fața lui Dumnezeu, Care
va spune cândva: Depărtați-vă de Mine, nu vă cunosc! (Matei 7, 23; 25, 12). „Nu vă cunosc
pe voi, întrucât, în cursul vieții voastre, nu Mi-ați dat de știre despre voi, căci nu Mi-ați
închinat Mie sentimentele și faptele voastre bune!”
Așadar, tu, cel ce îți aștepți mântuirea de la dreptate, vino și spune dacă întotdeauna, și
dacă întotdeauna în măsura cuvenită, a existat în tine râvna întru slava lui Dumnezeu și dacă
întotdeauna ea era cea care îți însuflețea bunele sentimente și fapte? Dacă este așa (dar cine
poate spune aceasta?), atunci liniștește-te în dreptatea ta, iar dacă nu - caută-ți un alt mijloc
pentru îndreptățirea ta înaintea lui Dumnezeu și un alt sprijin pentru mântuirea ta!
Așadar, cine vrea, poate să-și întemeieze nădejdea mântuirii și pe dreptate, dar să facă
așa încât această dreptate să fie desăvârșită, deplină și atotcuprinzătoare... adică, toată viața lui
să fie un șir neîntrerupt de fapte bune, fără întreruperi și omisiuni, iar în spatele acestor fapte
să se afle întotdeauna bune sentimente și dispoziții, a căror expresie văzută trebuie să fie, și ca
toate aceste sentimente și dispoziții să fie însuflețite numai de râvna întru slava lui Dumnezeu,
sau să fie jertfe aduse lui Dumnezeu...
De aceea, cel care le ai pe toate acestea, vino și stai cu îndrăzneală înaintea Domnului
și spune-I, dacă cutezi și de te lasă conștiința: „nu sunt la fel ca ceilalți oameni!” Iar dacă îți
lipsește ceva, taci și nu îndrăzni a-ți ridica ochii la cer și a-ți deschide gura, strigând din
adâncul sufletului cu glasul vameșului: Doamne, milostiv fii mie, păcătosul! Nu te uita că ai
câteva fapte bune și sentimente bune și că uneori simți un val de râvnă fierbinte pentru
Dumnezeu. Dumnezeu nu cere câte ceva, ci totul, dreptatea desăvârșită și bunătatea
desăvârșită, și când omului îi lipsesc unele părți ale acestora, El îl respinge cu totul, ca pe un
netrebnic.
Vă veți lua, oare, o haină de la croitor, dacă are tot ce îi trebuie și totul este bine făcut,
dar îi lipsesc poalele sau mânecile? Sau, când tâmplarul vă aduce o masă bine lucrată, dar fără
un picior sau fără vreo altă parte, îi ziceți: „bine, las-o aici”? La fel este și în privința noastră:
Dumnezeu nu poate să-l socotească pe cineva drept, dacă îi lipsesc unele componente ale
dreptății. Dar dacă nimeni nu se poate lăuda că a făcut numai fapte bune, fără excepție, și că
toate sentimentele i-au fost bune și că întotdeauna a fost însuflețit cu toată puterea de râvnă
față de Dumnezeu, atunci mai bine să nu se gândească să-și întemeieze mântuirea pe dreptate,
pentru ca la ceasul cuvenit să nu se înșele cu această nădejde; mai bine să uite de această
dreptate și, oricât de mult bine ar fi făcut, să-și păstreze în inimă simțământul netrebniciei sale
înaintea lui Dumnezeu și să caute alte mijloace de îndreptățire, pentru care are ca model pe
vameș!
Vino, cazi și tânguiește-te la picioarele Domnului, Cel care Le-a zidit, plângi cu
credință în Domnul nostru Iisus Hristos, Care a spălat cu sângele Său neprețuit, vărsat pe
Cruce, toate păcatele noastre și cu sfințenia Sa nemărginită a împlinit toate neajunsurile
noastre! Râvnește la virtute, nu-ți lăsa ochii să adoarmă, ca să nu scapi prilejul de a face o
faptă bună, ca să nu îngădui nici un simțământ rău și să nu slăbești în râvnă! Dar nădejdea
mântuirii las-o toată în seama Domnului, Care pentru noi S-a făcut... de la Dumnezeu și
dreptate, și sfințire, și răscumpărare (I Cor. l, 30). Amin.

Buna. Iti multumesc pentru citat, pentru ca l-ai postat si pentru ca mi-ai recomandat sa-l citesc.

P.S. Ma bucur cand vad ca unei persoane i-a placut o carte care mi-a placut si mie, dar si mai mult ma bucur cand citesc ceva nou si-mi recomanda cineva o carte necitita.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 16.08.2011, 22:29:28
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit Macarie Egipteanul - Omilii duhovnicesti

"Se cuvine deci, sa nu nimicim in vreun fel rodul ostenelii; sa nu ne iesim din minti in fata luptelor care ne stau inainte nici a celor de dupa aceea; daca a, savarsit ceva bun sa nu credem ca am facut ceva important, ci uitand faptul acesta, sa alergam, cum spune apostolul "catre cele ce ne stau inainte (Filip. 3,13). Sa ne zdrobim inima cu ostenelile duhovnicesti, neostoita avand pofta dupa dreptate,, singura de care trebuie sa inseteze si sa flamanzeasca cei ce cauta sa ajunga la desavarsire.

Se cuvine sa fim smeriti si mereu sa ne temem ca nu cumva sa ne aflam departe de cele promise, si de iubirea desavarsita a lui Hristos. cel indragostit de acestea, cel ce priveste la rpomisiunea cea de sus, , nu se opreste la post, la priveghere si la cele asemenea lor, ci plin fiind, de dor divin si privind neincetat catre Cel ce il cheama socoteste putin lucru luptele si in orice lucru se nevoieste numai sa dobandeasca promisiunea. Pana la sfarsitul acestei vieti se lupta sa adauge ostenelilor noi osteneli, virtutilor noi virtuti,, sa devina vas cinstit al lui Dumnezeu,, prin fapte, avandmereu constiinta ca nu este vrednic pentru Dumnezeu.

Acest fapt este cea mai mare reusita a filosofiei: fiind mare prin fapte sa te smeresti cu inima si sa te dispretuiesti, sa indepartezi de la tine mandria si sa ai frica de Dumnezeu, sa dobandesti promisiunea nu ca si cand ai obtine-o prin fapte ci prin credinta."
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #16  
Vechi 01.09.2011, 07:52:33
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

Interesant cum pe topicul "totul despre desfranare" s-a ajuns la 4mii si ceva de vizualizari si a ajuns in sfarsit sa fie inchis cu lacatel pe cand aici nimeni nu este interesat.

Sa nu intereseze chiar pe nimeni cum ne invata Sfintii Parinti sa facem faptele bune?
Chiar nimeni sa nu fi citit si invatat ceva despre faptele bune ca apoi sa vina aici sa ne spuna si noua?

Lume nebuna, lume nebuna, incotro te indrepti?

Dumnezeu ne-a incredintat copii nostri, cum oare ii invatam sa traiasca?
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #17  
Vechi 01.09.2011, 22:13:21
Scotland The Brave
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
Interesant cum pe topicul "totul despre desfranare" s-a ajuns la 4mii si ceva de vizualizari si a ajuns in sfarsit sa fie inchis cu lacatel pe cand aici nimeni nu este interesat.

Sa nu intereseze chiar pe nimeni cum ne invata Sfintii Parinti sa facem faptele bune?

Chiar nimeni sa nu fi citit si invatat ceva despre faptele bune ca apoi sa vina aici sa ne spuna si noua?Lume nebuna, lume nebuna, incotro te indrepti?Dumnezeu ne-a incredintat copii nostri, cum oare ii invatam sa traiasca?

Am zis sa va las o perioada sa va convingeti singura.Cel mai util,desi trist,este ca omul sa simta amaraciunea personal.Chiar am facut un pariu despre cati va vor ajuta cu acest topic.M-am gandit ca,fiind ortodoxa,veti beneficia de mai multa sustinere decat dobitocul de protestant pe care ar fi trebuit sa nu-l intereseze.L-am castigat,pariul,din nefericire.Sa nu fiu singurul care a tot tras semnale de alarma,asa,ca ERETICUL,care tot a solicitat public sa se analizeze posibilitatea deschiderii unei sectiuni DEDICATE PARINTILOR BISERICII.Nu am primit nici un raspuns,nu a interesat aproape pe nimeni.

Doar 318 vizualizari,pe un forum ortodox,la un articol atat de interesant.RUSINOS.Femeia asta,in nebunia ei,altfel nu am cum sa-i zic,chiar s-a chinuit sa faca ceva util,ORTODOX.I-a durut,pe marea majoritate,in posterior.Nici macar nu i-a interesat.Cele mai penibile topice au dubul vizionari si asta arata nivelul.Sunt cativa pe aici,care se lupta sa duca picatura de apa-n desert.Nu le este ma unora rusine sa dea lectii de ortodoxism,de patristica si sa ignoare un topic ca acesta?Da ce vreti ma sa primiti?

Cum ma sa nu o AJUTE nimeni cu texte in sustinere?Vrei sa posteze altii,cum sunt eu protestant?Pai postez pana maine ma pt ca ma intereseaza da voi trebuie sa postati,nu eu.Aici trebuie sa va intereseze,nu in alta parte.Stiti ceva oameni buni?Cateodata zicala ,,isi merita soarta"este extrem de adevarata.

QED.

Last edited by Scotland The Brave; 01.09.2011 at 22:22:27.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 01.09.2011, 22:16:33
Theodor_de_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave Vezi mesajul
Am zis sa va las o perioada sa va convingeti singura.Cel mai util,desi trist,este ca omul sa simta amaraciunea personal.Chiar am facut un pariu despre cati va vor ajuta cu acest topic.M-am gandit ca,fiind ortodoxa,veti beneficia de mai multa sustinere decat dobitocul de protestant pe care ar fi trebuit sa nu-l intereseze.L-am castigat,pariul,din nefericire.Sa nu fiu singurul care a tot tras semnale de alarma,asa,ca ERETICUL,care tot a solicitat public sa se analizeze posibilitatea deschiderii unei sectiuni DEDICATE PARINTILOR BISERICII.Nu am primit nici un raspuns,nu a interesat aproape pe nimeni.

Stiti ceva oameni buni?Cateodata zicala ,,isi merita soarta"este extrem de adevarata.QED.
Cata dreptate ai, frate protestant! Ce isi face omul cu mana lui se cheama dezastru. Cine iti desconsidera umanitatea pe motiv confesional e un prost.

Last edited by Theodor_de_Mopsuestia; 01.09.2011 at 22:19:02.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 02.09.2011, 00:03:53
LaPetiteMoc LaPetiteMoc is offline
Banned
 
Data înregistrării: 18.08.2011
Locație: sub cerul lui Dumnezeu
Religia: Ortodox
Mesaje: 177
Implicit parere

Cred ca are audienta slaba acest topic din pricina felului in care este moderat. Pe un forum, cei prezenti prefera un dialog. Pentru a se informa, stie fiecare sa caute pe net ce-l intereseaza. Eventual sa se posteze doar link-uri spre surse. Insa mesajele lungi, care sunt citate din scrierile Sfintilor Parinti, sunt obositor de parcurs in forma in care apar pe forum. Pe un site, pe un blog e mai usor de parcurs. Pe forum e nimerit doar un dialog despre ele.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 02.09.2011, 00:18:21
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Citat:
În prealabil postat de LaPetiteMoc Vezi mesajul
Cred ca are audienta slaba acest topic din pricina felului in care este moderat. Pe un forum, cei prezenti prefera un dialog. Pentru a se informa, stie fiecare sa caute pe net ce-l intereseaza. Eventual sa se posteze doar link-uri spre surse. Insa mesajele lungi, care sunt citate din scrierile Sfintilor Parinti, sunt obositor de parcurs in forma in care apar pe forum. Pe un site, pe un blog e mai usor de parcurs. Pe forum e nimerit doar un dialog despre ele.
Si eu cred la fel. Cel mai teribil dusman al credintei e plictiseala.Credinta trebuie facuta vie si atragatoare,caci asa si e inrealitate. Ai citit ceva din sfintii parinti si te a impresionat,ok,dar da si un comentariu,ceva personal,ca sa fie mai atractiv. Ca doar citatele postate le putem citi fiecare singuri . Nu vreau sa sune a repros,ci doar e una din reactiile celor care intra,citesc,si poate in sinea lor apreciaza selectia facuta de tine,dar nu scriu nimic .E chiar un subiect imprtant cel al topicului,pt ca sincer,si eu ,cind citesc scrierile unui sfint parinte ,ma duc direct la aceste capitole despre fapte bune,iubire etc care mi se par mai interesante si mai pline de invataturi pt viata noastra .
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Credinta si faptele bune George.m Spiritualitatea ortodoxa 63 07.05.2012 19:51:40
Faptele bune danyel Pocainta 23 26.03.2011 09:45:46
Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe despre impartasirea cu ereticii paradosis Despre Biserica Ortodoxa in general 14 26.01.2011 01:11:47
Din nou la invatatura Sfintilor Parinti georgeval Generalitati 15 31.05.2009 16:50:26
Din invataturile Sfintilor Parinti despre cum se deosebim vedeniile. camiann Generalitati 2 03.02.2009 15:17:44