Scrierile Apocrife/Gnostice... ... adevar sau baliverne ??

[IngerNegru]

Incă de la începuturile creştinismului au apărut anumite scrieri considerate de unii capi ai Bisericii Creştine ca fiind EREZII. De ce ? Cine le-a dat lor autoritatea de a recunoaşte sau nu anumite texte ??
Vă propun să luăm pe rând aceste texte şi aş vrea ca cei care se cred competenţi să dea un răspuns. De ce episcopii Irineu din Lyon, Ignatius al Antiohiei şi Atanasie al Alexandriei şi+au permis să sorteze şi să respingă anumite scrieri considerate de ei eretice. Şi de ce la Conciliul de la Hippone din 393 şi Cartagina din 397 nimeni nu s-a împotrivit acestor oameni ??

Şi vom începe cu una dintre cele mai cunoscute evanghelii apocrife -- Evanghelia lui Petru



<b>EVANGHELIA LUI PETRU

I
1. Şi pentru că nici unul dintre iudei n-a vrut să-şi spele mâinile *nici Irod, nici judecătorii - Pilat s-a ridicat în picioare.
2. Atunci regele Irod a poruncit să-l ia pe Domnul zicându-le: "Faceţi totul precum v-am zis!".
II
3. Acolo se afla şi Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat şi al Domnului. Ştiind el că au de gând să-l răstignească, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul Domnului, ca să-l îngroape.
4. Pilat a trimis la Irod să-i ceară trupul.
5. Şi Irod i-a zis: "Frate Pilat, dacă nu l-ar fi cerut nimeni, noi înşine l-am fi îngropat, căci se apropie ziua sabatului şi în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste vreun cadavru". Aşadar l-au încredinţat poporului iudeilor cu o zi înainte de sărbătoarea azimilor.
III
6. Iar aceştia, luând pe Domnul, îl tot înghionteau în fugă şi ziceau: "Să-l schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu, căci toată puterea lui este acum în mâinile noastre!".
7. După aceea l-au îmbrăcat în purpură şi l-au aşezat pe scaunul judecătorului zicându-i: "Să judeci cu dreptate, Rege al Israelului!".
8. Cineva a luat o cunună de spini şi a pus-o pe capul Domnului.
9. Şi unii care se aflau acolo îl scuipau în ochi, alţii îl loveau peste faţă, iar alţii îl tot împungeau cu o trestie rănindu-i trupul. Câţiva îl biciuiau zicând: "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!".
IV
10. Apoi au luat doi răufăcători şi i-au crucificat de-o parte şi de alta a Domnului. Iar Domnul tăcea, ca şi cum n-ar fi simţit nici o durere.
11. Şi ridicând crucea în picioare au scris pe ea: "Acesta este regele Israelului!".
12. I-au pus veşmintele în faţa crucii, apoi le-au luat unul câte unul şi le-au tras la sorţi.
13. Dar unul dintre cei doi răufăcători a strigat la ei certându-i: "Noi suferim chinurile morţii pentru relele pe care le-am făcut; cu ce v-a greşit însă Mântuitorul oamenilor?".
14. Atunci au prins şi mai cumplită ură pe El şi au poruncit să nu i se zdrobească picioarele, ca să moară în chinuri.
V
15. Era în miezul zilei când întunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a stârnit o mare zarvă şi toţi se temeau să nu apună soarele, căci Iisus trăia încă. Doar în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste un cadavru.
16. Atunci unul dintre ei a zis: "Daţi-i să bea fiere cu oţet!". Şi după ce le-au amestecat i-au dat să bea.
17. Au săvârşit de toate şi s-au umplut până peste cap de păcate.
18. Mulţi umblau cu făclii aprinse crezând că s-a făcut noapte.
19. Şi Domnul a strigat: "Puterea mea, puterea mea, acum m-ai părăsit!". Zicând acestea a fost ridicat la cer.
20. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în două.
VI
21. După aceea au smuls cuiele din palmele Domnului şi i-au aşezat trupul pe pământ. Iar pământul s-a cutremurat şi spaimă mare s-a făcut.
22. Când a ieşit soarele au văzut că era ceasul al nouălea.
23. Iudeii s-au bucurat foarte tare şi au dat trupul lui Iosif din Arimateea, ca să-l îngroape. Acesta văzuse tot binele pe care l-a făcut Iisus.
24. Luând pe Domnul l-a spălat, l-a înfăşurat într-o pânză de in şi l-a astrucat în propriul lui mormânt cunoscut sub numele de Grădina lui Iosif".
VII
25. Atunci iudeii, bătrânii şi preoţii, dându-şi seama ce rău şi-au făcut singuri, au început să se lovească cu pumnii în piept şi să se tânguie: "Vai de păcatele noastre; iată, se apropie judecata şi sfirşitul Ierusalimului!".
26. Eu sufeream laolaltă cu ai mei, dar ne ţineam ascunşi, cu toată durerea din inima noastră. Căci eram căutaţi ca răufăcători şi ca unii care vroiau să dea foc Templului.
VIII
27. După aceea am ţinut post, ne-am aşezat şi am jelit toată ziua şi toată noaptea până la sabat.
28. Atunci s-au adunat doctorii, fariseii şi bătrânii căci auziseră că poporul murmură şi se loveşte cu pumnii în piept zicând: "Dacă la moartea lui s-au întâmplat atâtea minuni, să ştiţi că e un mare sfint".
29. Înspăimântaţi, bătrânii s-au dus în grabă la Pilat şi l-au rugat:
30. "Dă-ne câţiva soldaţi care să păzească mormântul aceluia, pentru ca nu cumva ucenicii lui să vină şi să-i fure trupul iar poporul să creadă că el a înviat din morţi şi să se răzbune pe noi".
31. Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius împreună cu mai mulţi soldaţi, ca să păzească groapa. Doctorii şi bătrânii iudeilor i-au însoţit.
32. Toţi cei de acolo, împreună cu centurionul şi soldaţii, au răsturnat o piatră uriaşă peste intrarea mormântului.
33. Apoi au lipit pe ea şapte peceţi şi încropindu-şi un adăpost au rămas de strajă.
IX
34. În ziua sabatului, dis-de-dimineaţă, o mulţime de oameni din Ierusalim şi din împrejurimi a venit să vadă mormântul pecetluit.
35. În noaptea de dinaintea duminicii, pe când soldaţii făceau de strajă câte doi, s-a auzit un glas puternic în cer.
36. Şi au văzut cerurile deschizându-se, iar doi bărbaţi strălucitori ca soarele au coborât din ele şi s-au apropiat de mormânt.
37. Şi piatra care fusese aşezată la intrare s-a dat singură la o parte; atunci, descoperindu-se mormântul, cei doi tineri au intrat în el.
X
38. Văzând soldaţii una ca asta s-au dus şi i-au trezit pe centurion şi pe bătrâni.
39. Tocmai le povesteau ce văzuseră, când iarăşi se arată, de data aceasta trei bărbaţi ieşind din mormânt - doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea - şi-n urmă, însoţindu-i, o cruce,
40. iar capetele primilor doi ajungeau până la cer în timp ce capul Aceluia pe care-l ţineau de mâini trecea dincolo de ceruri.
41. Şi au auzit un glas de sus zicând: "Ai dus vestea celor adormiţi?".
42. "Am dus-o", a venit răspunsul dinspre cruce.
XI
43. Atunci toţi cei de faţă au început să se sfătuiască între ei dacă să meargă să-l înştiinţeze pe Pilat.
44. Şi pe când discutau ei, iată că din nou se deschid cerurile şi un om coboară şi intră în mormânt.
45. Îndată cei din preajma centurionului au părăsit mormântul pe care-l păzeau, au alergat în toiul nopţii la Pilat şi i-au povestit tot ce văzuseră. Iar la sfârşit au zis cu glas cutremurat: "Într-adevăr era Fiu al lui Dumnezeu".
46. Şi răspunzându-le Pilat a zis: "Eu nu m-am pătat cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Voi singuri aţi hotărât aşa".
47. După aceea s-au apropiat cu toţii şi l-au rugat stăruitor să poruncească centurionului şi soldaţilor să nu vorbească despre ce-au văzut,
48. "căci, ziceau ei, mai degrabă să avem de ispăşit un păcat mare în faţa lui Dumnezeu decât să cădem în mâinile iudeilor şi să fim omorâţi cu pietre".
49. Iar Pilat a poruncit centurionului şi soldaţilor să nu vorbească.
XII
50. În zorii zilei de duminică Maria Magdalena, ucenica Domnului *care nu făcuse la mormântul Domnului cele ce făceau de obicei femeile în amintirea morţilor dragi, şi asta numai de frica iudeilor *
51. a luat cu ea câteva prietene şi s-a dus la locul unde a fost aşezat trupul lui Iisus.
52. Dar se temeau ca nu cumva să le vadă iudeii şi ziceau: "Dacă n-am putut plânge şi jeli în ziua când l-au răstignit, măcar s-o facem acum, la mormânt.
53. Cine însă ne va da la o parte piatra de pe gura mormântului, pentru ca noi, intrând, să putem sta lângă el şi împlini cele de cuviinţă?
54. Căci uriaşă mai era piatra aceea şi ne temem să nu ne vadă careva. Dacă nu vom reuşi s-o urnim din loc, măcar să punem la intrare tot ce-am adus întru pomenirea lui şi să bocim lovindu-ne cu pumnii în piept pân-o trebui să ne întoarcem la casele noastre".
XIII
55. Şi când au sosit au găsit mormântul deschis. S-au apropiat şi privind cu luare-aminte înăuntru au văzut în mijlocul mormântului un tânăr minunat la înfăţişare, îmbrăcat într-un veşmânt strălucitor, care le-a zis:
56. "De ce-aţi venit? Pe cine căutaţi? Pe Cel care-a fost răstignit? A înviat şi s-a dus. Iar dacă nu credeţi, aplecaţi-vă şi vedeţi că nu mai este pe locul unde a fost întins. Căci a înviat şi s-a întors acolo de unde a fost trimis".
57. Atunci femeile au fugit înspăimântate.
XIV
58. Sosi şi ultima zi a azimilor. Mulţi începură să se întoarcă la casele lor, căci sărbătoarea era pe sfirşite.
59. Noi, cei doisprezece ucenici ai Domnului, plângeam şi eram trişti. Ne-am întors acasă zdrobiţi de cele întâmplate.
60. Iar eu, Simon Petru, şi fratele meu, Andrei, am luat năvoadele şi ne-am îndreptat spre mare. Cu noi se afla şi Levi, fiul lui Alfeu, cel pe care Domnul...</b> (continuarea s-a pierdut)

[pr_Mihai]

Eusebiu de Cezareea în secolul IV clasifica scrierile după gradul lor de autenticitate. Şi nu era vorba de autenticitatea autorului cât a concordanţei dintre evenimentele relatate şi Tradiţia Bisericilor consacrate. Nu Eusebiu sau alţi părinţi ai primelor veacuri au clasificat scrierile, cât gradul de credibilitate dat de comunităţile a căror sorginte merge până la Apostoli. E vorba de Bisericile din oraşele antice vechi, a căror întemeiere se leagă de propovăduirea apostolică în acele locuri. Ele erau nişte comunităţi ecleziale cu autoritate, al cărui creştinism mergea până în secolul apostolic. Deci kerigma a stat la baza întemeierii lor. Aceste comunităţi vechi, protocreştine sunt cele care au dat tonul la omologarea sau neomologarea anumitor evenimente din viaţa Mântuitorului. Încă din timpurile apostolilor circulau versiuni ale aceluiaşi eveniment, asta nu înseamnă că evenimentul în sine nu a fost real. Însuşi Sf. Apostol Pavel relatează că în timpul său circulau mai multe Evanghelii, dar a pus la îndoială seriozitatea unora. Gândiţi-vă că în atunci abia unul din 10 oameni ştia să scrie, deci gradul de alfabetizare fiind redus, aceste surse despre viaţa lui Hristos se transmiteau mai mult oral. Deci, dată fiind această oralitate ridicată, şi gradul de expunere la falsificări era unul mare. Oamenii care-şi transmit oral sau într-o formă mai puţin cultă informaţiile, amplificau mult mai uşor un eveniment. Un eveniment transmis oral este supus unei mai mari flexibilităţi morfologice decât unul în scris. Unii dintre ei simţeau nevoia chiar să dea proporţii mitice (nu din rea voinţă, ci chiar din pioşenie) evenimentului istoric Iisus Hristos. Dar odată ce mitizai un fapt real, îi confiscai şi credibilitatea în posteritate. Cam aşa arată fenomenul ce a cauzat scrierile paralele, variţiile de Evanghelie.
Însă toate menţionează un adevăr, că a existat real o Persoană Iisus Hristos, iar de aici începe divergenţa. Unele texte arătau că este Fiul lui Dumnezeu, altele nu. Din unele texte se desprindea intenţia de a demonstra dumnezeirea Fiului, altele aveau o poziţie mai moderată, altele căutau s-o infirme. De fapt aceste evanghelii nu sunt toate specii literare ale aceluiaşi gen. Unele sunt biografii, adică insistă pe viaţa lui Hristos, altele demonstraţii istorice ale unui fapt real, alte texte sunt scrisori, cum este Evanghelia după Luca (a cărui destinatar este „Preaputernicul Teofil”; deci o scrisoare extinsă la biografia lui Hristos), altele sunt poate simple constatări sau cronici ale timpului, aşa cum se poate contura un portret al lui Hristos şi din scrierile lui Iosif Flavius. Unele redau unanim nişte evenimente, adică se aseamănă (evanghelii sinoptice), altele redau fapte izolate, singulare. Unele au autor cunoscut, altele autor incert, în unele hermeneuţii şi comentatorii au văzut discontinuităţi flagrante de stil literar la acelaşi autor, deci autenticitatea lor este pusă la îndoială. Toate aceste lucruri fac ca aceste texte să fie clasificate în credibile şi mai puţin credibile. Azi se împart în omologumena (cărţi canonice, a căror autenticitate este cel mai puţin contestabilă, care pledează pentru dumnezeirea lui Hristos, şi ale căror texte sunt utilizate în cult) şi antilogumena (cărţi cu origine îndoielnică, care au discontinuităţi de stil, care nu rezistă unor aprecieri critice pertinente şi care în primul rând nu dezvăluie nici măcar implicit ideea dumnezeirii lui Hristos). Pentru ca Hristos să fie Mântuitor este necesar ca să fie considerat Dumnezeu Întrupat, altfel, luat doar ca simplu om, nu poate mântui. Aceasta este ideea fundamentală care a stat la baza clasificării scrierilor vechi, deci şi ale evangheliilor.
Sigur că izvoarele istorice ale textelor sacre se pot interpreta în n feluri, aşa cum fac bunăoară canalele TV ştiinţifice, care ajung uneori la concluzii de o monstruozitate uriaşă, şi pe care conştiinţa istorică a creştinismului de bun simţ nu le-a putut tolera vreodată. Există două feluri de istorii: una bineintenţionată, care caută să redea cât mai fidel realitatea, să împărtăşească o viziune cât mai aproape de adevăr, aceasta este istoria fără un interes curent; şi o istorie confecţionată, care caută să justifice o chestiune curentă pe o autoritate istorică. Aceasta din urmă voieşte să convertească istoria într-un argument care să omologheze o opinie actuală.
Spriritul în care erau scrise acestea diferă în funcţie de atitudinea autorului faţă de marea controversă a antichităţii şi apoi a lumii: a existat o persoană numită Iisus, despre care toţi câţi mărturisesc că s-au întâlnit cu El au susţinut apoi că este Însuşi Dumnezeu înomenit. Şi că a înviat din morţi.
Toate scrierile redau adevăr, şi cele omologumena şi cele antilogumena. Dar primele într-o măsură mai mare, mai apropiată de crezul unui for interior natural omului (legea morală naturală de care vorbea Sf. Ap . Pavel), altele într-o măsură mai mică, mai departe de el. Neadevăr nu există, există doar Adevăr faţă de care te situezi mai aproape sau mai departe, mai părtaş sau mai puţin părtaş. Ca şi ortodoxia, care este gândită ca o formă, ca un morfem şi mai puţin ca un plasament ontologic. Ea nu e o teorie cât e o experienţă. Cel mai ortodox este sfântul, el situându-se într-un grad mai mare de ortodoxie decât teoreticianul teologal nonpracticant.
Astfel şi criteriul de adevăr al textelor vechi este dat de bunul simţ al omului sincer, bineintenţionat, de concordanţa cu firescul sădit de Dumnezeu în el. Adevărul se dezvăluie celui care-l caută mai mult, iar cum Dumnezeu se gestionează din interiorul nostru spre exterior, şi nu invers, aşa şi cu scrierile. Validitatea lor e dată de cei care rezonează intuitiv cu adevărul că Hristos este Dumnezeu înomenit pentru veşnicie, şi sunt interesaţi de acest lucru. Iar intuiţia este o acţiune inspirată, adică ţine de lucrarea Duhului Sfânt, de aceea Părinţii spun că Duhul Sfânt „validează” sau nu o scriere în conştiinţa celor care cred, iar la nivel colectiv, în conştiinţa Bisericii.
Hristos a înviat!

[Mihailc]

Adevărat a înviat şi mulţumim frumos pentru informaţii!

[Sf.Asteapta]

Intrebarea mea de bun simt ar fi: de ce din 12 apostoli doar 4 au scris evanghelii ????

[andreicozia]

În prealabil postat de IngerNegru

De ce ? Cine le-a dat lor autoritatea de a recunoaşte sau nu anumite texte ??
Şi de ce la Conciliul de la Hippone din 393 şi Cartagina din 397 nimeni nu s-a împotrivit acestor oameni ??

Priveste consiliul Parohial al BOR. Tu vezi pe vre-un IPS sa sufle in fata lui Daniel? :) sau sufla vre-un aplau-dac in fata lui Ceausescu si a hotaririlor lui "sinodale"..sub nici o forma

Asa si atunci! Cei care au condus acele concilii/sinoade s-au inconjurat de oameni care "co-operau" nu de cei opinionati.

Lumea si mentalitatile nu s-au schimbat absolut deloc!

Noi in imaginatia noastra ne inchipuim ca cei de atunci erau cu mult mai virtuosi si mai guralivi/transanti decit noi...oha, de unde atita vointa in fata unor despoti!

[andreicozia]

În prealabil postat de Sf.Asteapta

Intrebarea mea de bun simt ar fi: de ce din 12 apostoli doar 4 au scris evanghelii ????

Acest lucru se datoreaza faptului ca cei 12 au vazut lucrurile in 12 feluri diferite..aici este problema!..si deasemenea nu coincideau cu cele ale lui Luca si Matei

[Radu32]

cum poate vorbi omul asta de bun simt cand il cheama :" sfantul Asteapta!", iara nu stiu pe unde prin profil, pomeneste in batjocura si de "pastele cailor" ?!!!

[Doriana]

În prealabil postat de Radu32

cum poate vorbi omul asta de bun simt cand il cheama :" sfantul Asteapta!", iara nu stiu pe unde prin profil, pomeneste in batjocura si de "pastele cailor" ?!!!

De ce nu ai tu loc pe forum din cauza lui?

topicul se numeste "apocrife..." nu "Sf Asteapta"

[florin1966]

În prealabil postat de andreicozia

Acest lucru se datoreaza faptului ca cei 12 au vazut lucrurile in 12 feluri diferite..aici este problema!..si deasemenea nu coincideau cu cele ale lui Luca si Matei

cei patru evanghelisti erau trei luca si matei

[maria-luisa]

Mi se pare interesanta aceasta evanghelie. Ce credeti?

Evanghelia după Maria Magdalena CAPITOLUL 4 (paginile 1-6 conţinând capitolele 1-3 s-au pierdut.) …materia va fi distrusă sau nu? 22) Mântuitorul a răspuns,... Întreaga Natură, întreaga Creaţie, toate creaturile există în interconexiune una faţă de alta, şi ele vor fi resorbite din nou în propriile origini. 23) Deoarece natura materiei este resorbită în rădăcinile propriei sale naturi. 24) Fie ca cel care are urechi de auzit , să audă. 25) Petru a spus: Din moment ce ne-ai explicat totul, te rog răspunde-ne şi la următoarea chestiune: Care este păcatul originar al lumii? 26) Mântuitorul I-a spus lui Petru, Nu exista aşa ceva, dar se numesc păcate acele lucruri care sunt similare naturii adulterului. 27) De aceea, ceea ce este bun îţi stă în preajmă, ca esenţă a fiecărei naturi în scopul re-creării ei din propriile rădăcini. 28) Apoi El a continuat spunând, De aceea te îmbolnăveşti şi mori, pentru că eşti lipsit de ceea ce te poate vindeca. 29) Fie ca cel ce are minte de înţeles, să înţeleagă.
30) Materia naşte o pasiune fără precedent, care derivă din ceva opus naturii. Apoi ia naştere o tulburare în întregul corp. 31) De aceea Eu vă spun vouă, fiţi încrezători, iar dacă sunteţi descurajaţi atunci fiţi încrezători în prezenţa diferitelor forme ale naturii. 32) Fie ca cel ce are urechi de auzit, să audă. 33) Atunci când Cel Preamărit a spus , El I-a binecuvântat pe toţi, spunând, Pacea să fie cu voi, primiţi pacea Mea în voi înşivă. 34) Dar luaţi aminte că nimeni nu vă conduce aiurea spunându-vă “Luaţi-o pe aici sau pe dincolo”. Pentru că Fiul Omului e deja în voi. 35) Urmaţi-l ! (pe acela care este în voi – n.t.) 36) Cei care îl caută37) Mergeţi apoi şi propovăduiţi evanghelia Regatului (ceresc n.t.) 38) Nu scrieţi legi dincolo de cele ce v-au fost arătate, şi nu daţi o lege asemenea unui legiuitor căci veţi fi limitaţi de aceasta. 39) Când a spus aceasta, El se îndepărta. CAPITOLUL 5 1) Dar ei erau îndureraţi. Au plâns cu amărăciune, spunând, Cum Doamne să mergem la Gentiles şi să propovăduim evanghelia Regatului (din ceruri n.t.) al Fiului Omului ? Dacă ei nu L-au cruţat, ne vor cruţa pe noi ? 2) Atunci Maria s-a ridicat în picioare, I-a binecuvântat pe toţi şi le-a spus: confraţilor, nu plângeţi şi nu fiţi îndureraţi şi nici şovăielnici, pentru că Graţia Sa va fi cu voi şi vă va proteja. 3) Mai degrabă, haideţi să ne rugăm pentru Măreţia Sa, pentru că El ne-a pregătit şi ne-a făcut Oameni. 4) Când Maria a spus aceasta, le-a convertit tuturor inimile către Bine, şi ei au început să discute despre cuvintele Mântuitorului. 5) Petru I-a spus Mariei: Soră, ştim că Mântuitorul te-a iubit pe tine mai mult decât pe celelalte femei. 6) Spune-ne cuvintele Sale pe care ţi le aminteşti, şi pe care noi nu putem (să ni le amintim n.t.), sau pe care nici nu le-am auzit. 7) Maria le-a răspuns, Ceea ce vă este ocultat vă va fi dezvăluit. 8) Şi a început să le vorbească în aceste cuvinte: Eu, spuse ea, L-am văzut pe Dumnezeu într-o viziune şi I-am spus, “Doamne, azi Te-am văzut într-o viziune”. El mi-a răspuns, 9) Binecuvântată eşti tu care nu te-ai îndoit de Mine. Pentru că unde mintea îţi este, acolo îţi sunt şi comorile. 10) I-am răspuns, O Doamne, cum vede cel care Te vede (percepe n.t.) în viziune, o face prin spirit sau prin suflet? 11) Mântuitorul I-a răspuns, El nu vede nici prin suflet nici prin spirit, ci prin mintea care se află între cele două şi care … (din păcate manuscrisul s-a pierdut de la paragraful 11 la 14)
Capitolul 8 . . . (de) acesta. îl vor găsi
10) Şi Dorinţa a spus, nu te văd coborând, dar acum te văd urcând. De ce minţi din moment ce îmi aparţii? 11) Sufletul I-a răspuns, Te văd. Tu nu m-ai văzut şi nici nu m-ai recunoscut. Ţi-am servit drept înveliş dar nu M-ai cunoscut. 12) Când a spus aceasta, el (sufletul) s-a îndepărtat voios. 13) Din nou a venit la a 3-a putere (barieră, n.t.), care se numeşte Ignoranţa. 14) Puterea (Ignoranţa n.t.) a întrebat Sufletul, spunând, Unde pleci? În slăbiciune eşti legată. Dar (de n.t.) eşti legată; nu judeca! 15) Şi Sufletul a spus, De ce mă judeci, cu toate că eu nu (te-am n.t.) judecat? 16) Am fost legată, chiar dacă am fost nelegată. 17) Nu am fost conştientizată. Dar am conştientizat că Totul a fost dizolvat, atât cele pământeşti cât şi cele cereşti. 18) Când Sufletul a învins ce-a de-a 3-a putere (barieră n.t.), s-a ridicat şi a văzut-o pe a 4-a, care a luat 7 forme. 19) Prima formă este Întunecimea , a doua este Dorinţa, a treia este Ignoranţa, a 4-a este Frica de Moarte, a 5-a este Lumea Materială, a 6-a este Prostia iar a 7-a este Răzbunarea. Acestea sunt cele 7 "elemente" (tentaţii n.t.) ale Puterii. 20) Ei au întrebat Sufletul, De când ai devenit sclavul oamenilor, sau încotro te îndrepţi, cuceritor al spaţiului ? 21) Sufletul a răspuns, Ceea ce m-a ferecat a fost ucis, şi ceea ce m-a făcut să revin a fost depăşit,
22) şi Dorinţa a fost ferecată iar Ignoranţa a murit. 23) Într-un eon am fost eliberat dintr-o Lume, şi dintr-o formă în alta, şi din încătuşarea uitării care e efemeră. 24) Din acel moment, la voinţă, eu mă odihnesc o vreme, un anotimp, un eon, în linişte. CAPITOLUL 9 1) Când Maria a spus acestea, a intrat într-o stare de linişte, deoarece până în acest punct Mântuitorul I-a vorbit. 2) Dar Andrei, a răspuns confraţilor săi, Spuneţi ceea ce vreţi să spuneţi despre ea. Eu ,cel puţin, nu cred că Mântuitorul I-a spus toate acestea. Cu siguranţă aceste învăţături sunt ciudate.
3) Petru le-a răspuns şi a vorbit despre aceste lucruri. 4) El I-a întrebat despre Mântuitor: A vorbit el în intimitate cu vreo femeie şi nu în faţa noastră? Să ne întoarcem cu toţii şi să ascultăm ce I-a spus ei? A preferat-o pe ea înaintea noastră? 5) Atunci Maria a plâns şi I-a spus lui Petru, Fratele meu Petru, tu ce crezi? Crezi că mi-am imaginat eu toate acestea, sau că mint în ceea ce priveşte Mântuitorul? 6) Levi a răspuns lui Petru, Petru tu ai fost întotdeauna foarte capricios. 7) Acum înţeleg de ce eşti pornit împotriva femeii ca în faţa unui duşman. 8) Dar dacă Mântuitorul a făcut-o demnă, cine eşti tu să o respingi? Cu siguranţă Mântuitorul o cunoaşte prea bine. 9) De aceea El a iubit-o mai mult decât pe noi. Mai degrabă ar trebui să ne fie ruşine pentru că ne-a spus să propovăduim evanghelia şi nu să stăm să ne judecăm unii pe alţii sau să facem alte legi, dincolo de ceea ce El ne-a spus. 10) Şi când au auzit aceasta, au început să proclame şi să propovăduiască învăţătura. Aceasta e Evanghelia după spusele Mariei Magdalena, din epistolele originale Papyrus Berolinensis 8502. Traducerea şi adaptarea: Popescu ...
(Vezi şi alte Evanghelii apocrife, n.r.)

Am incercat sa atasez textul, dar nu mi-a iesit. :)