Pocăinţa

[EDI]

[b][size=3]Întreb pentru că vreau să aflu ce înseamnă "pocăinţă".

[costel]

"Pocainta implineste si manifesta adevarul Bisericii, viata acesteia in acelasi timp divina si umana: ea este participare la moartea si invierea lui Hristos. E o noua nastere a persoanei eliberate de necesitatea naturala de liber*tatea aceasta care sondeaza moartea cu masura iubirii lui Dumnezeu. Categoriile folosite in exprimarea acestui eveni*ment sunt luate in sens propriu, nu metaforic sau trimitand la corespondente psihologice. E vorba de moarte: de pacat (de esecul omului incapabil sa existe ca alteritate si libertate per*sonala). E vorba de tragica realitate a naturii razvratite si frag*mentate. Insa faptul de a recunoaste si a aduce la Biserica acest esec este un semn de umilinta, de comuniune si de iu*bire, adica de restabilire in viata: aduc la Biserica esecul si pa*catul meu, si prin gestul acesta atac frontal tendinta-mi naturala spre autosatisfactie si suficienta. Chem Biserica sa imparta cu mine insuficienta mea, cer si primesc iubirea Bisericii, iubirea lui Dumnezeu, care nu este un "sentiment" de mila ori o iertare juridica, ci o viata, un har care imi permite sa-mi transform persoana instrainata in chip al Fiului lui Dumnezeu, al Fiului iubirii Tatalui." Christos Yanaras

[dan73]

Parere de rau pentru o greseala; cainta pentru pacatele savarsite.

[EDI]

În prealabil postat de EDI

[b][size=3]Întreb pentru că vreau să aflu ce înseamnă "pocăinţă".

Multumesc pentru raspunsuri!

[ancaemanuel]

Cum vad eu pocainta: inainte acest cuvint era lipsit de substanta, ca majoritatea oamenilor habar nu au ce inseamna. Ce am vazut eu e atunci cind a zis Ioan: pocaiti-va ca Imparatia Lui Dumnezeu sa apropiat.
Despre Cine vorbea ? Despre Domnul.
Si atunci e clar ca tot ce am lucrat pina atunci e fara valoare, si sa ma pocaiesc in fata Domnului.
Un verset relevant e:
Apocalisa 1.7 toti vor plinge din cauza Lui, sa zica cineva daca asta nu e pocainta.

(precizare, cititi versetul asa cum e scris, eu doar am extras din el)

[georgeval]

În prealabil postat de ancaemanuel

Cum vad eu pocainta: inainte acest cuvint era lipsit de substanta, ca majoritatea oamenilor habar nu au ce inseamna. Ce am vazut eu e atunci cind a zis Ioan: pocaiti-va ca Imparatia Lui Dumnezeu sa apropiat.
Despre Cine vorbea ? Despre Domnul.
Si atunci e clar ca tot ce am lucrat pina atunci e fara valoare, si sa ma pocaiesc in fata Domnului.
Un verset relevant e:
Apocalisa 1.7 toti vor plinge din cauza Lui, sa zica cineva daca asta nu e pocainta.

(precizare, cititi versetul asa cum e scris, eu doar am extras din el)

Eu cred ca trebuie facuta o precizare.Din scrierile ascetice ale Sfintilor Parinti putem sesiza cele doua sensuri ale pocaintei. Parintele Dumitru Staniloae sublinia ca "Sfintii parinti cunosc insa doua forme ale pocaintei. Este pocainta ca Taina, si pocainta ca lucrare permanenta in suflet. Dar puterea celei de-a doua vine din cea dintai."
De obicei, sfintii parinti ii zic celei dintai pocainta propriu-zis (metanoia), celei de a doua, marturisire (exomologheza). De aici urmeaza ca cea dintai e o pregatire durabila pentru cea de a doua si o prefigurare a efectelor celei dintai. Prin cainta permanenta ne pregatim pentru pocainta ca Taina, precum pocainta ca Taina trebuie sa ne indemne la pocainta permanenta.

[georgeval]

Pocainta ca Taina se deosebeste de pocainta ca virtute si stare. Ca virtute o gasim la toate popoarele si pretutindeni, deoarece omul a avut totdeauna constiinta pacatoseniei, indata dupa caderea lui in pacat. Adam, dupa ce pacatuieste, se caieste si se ascunde de la fata lui Dumnezeu. De asemenea se caieste si imparatul David dupa savarsirea pacatului cu femeia lui Urie; se caiesc si ninivitenii. Cainta s-a manifestat diferit in decursul vremii: prin ruperea hainelor, prin imbracarea in sac si punerea de cenusa pe cap, prin post aspru, rugaciune, plans, jertfe, marturisirea publica a pacatelor etc. Prin toate acestea se urmarea manifestarea umilintei si dorinta de a obtine iertarea pacatelor savarsite, pentru a intra in comuniune cu divinitatea. Intr-un fel, si cainta crestina are acest scop. Dar alaturi de caita crestina gasim si o marturisire si o promisiune de indreptare.

În Duminica Sfintei Maria Egipteanca, un parinte hirotonit de curând a început un cuvânt despre pocainta. A dat câteva exemple de sfinti care au parasit pacatul. În biserica se auzeau susoteli. Unii credinciosi, în special cei mai în vârsta, nu pareau prea interesati de subiect. Doua femei depanau amintiri din tinerete, altele vorbeau desertaciuni, comentând lungimea fustei unei femei care venise prima data în acea biserica sau mirosul neplacut al cersetorilor de la poarta bisericii.
Parintele a continuat:
- Dar exista si multi pacatosi care nu vor sa auda de pocainta. În parohia noastra, de exemplu: avem un caz, un om caruia îi place sa bea mult, despre care va voi spune câteva cuvinte. Omul acesta, pe care îl cunoasteti cu totii, este un caz care pare irecuperabil.
Încet-încet, credinciosii care susoteau începura sa fie atenti: predica devenea interesanta si pentru ei - se gândeau ca poate parintele va da si niste amanunte picante, pentru a le putea discuta la masa de prânz cu cei care nu venisera sa se împartaseasca din frumusetea sfintei slujbe.
- Sa va spun cât de tare a cazut în patima bauturii acest om? întreba parintele, mirându-se câta liniste se facuse în biserica. Nu, nu o sa va spun. Am vrut numai sa va dati singuri seama ca, atâta vreme cât va vorbeam despre îndreptarea vietii, unii susoteau. Cum a venit vorba despre un pacatos care poate fi bârfit, care poate fi aratat cu degetul, s-a facut liniste. Nu va voi mai spune altceva astazi, decât atât: daca veniti la biserica din orice alt motiv, si nu pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu si a va ruga împreuna cu ceilalti, daca va intereseaza numai subiectele de bârfa sau subiectele care va ridica în proprii ochi, facându-va sa vi se para ca sunteti superiori celor care stau la aceasta ora în fata televizoarelor, ar trebui sa va dati seama ca gresiti. Biserica este casa lui Dumnezeu. Vreti sa o transformati în sala de spectacol, în salon de bârfe? Sa nu fie asa! Luati aminte la cursele vrajmasului care, daca nu a reusit sa va împiedice sa ajungeti la biserica, se lupta sa va suceasca mintile si sa va îndemne sa vorbiti în loc sa va rugati sau sa ascultati cuvinte de folos. As mai fi avut multe sa va spun, dar o sa vi le spun altadata. Va las sa va gânditi singuri daca vreti sa mergeti pe calea mântuirii. Si, daca nu vreti, nu stiu ce rost are sa mai veniti la biserica. Iar daca vreti, nu stiu ce rost are sa susotiti si sa clevetiti, în loc sa va rugati lui Dumnezeu cu zdrobire de inima...

[veilur]

Foarte bine ca ai spus Jenica aceasta intimplare, in timp ce citeam parca si auzeam vocea preotului cum mustra pe cei cu pricina. Mai bine sa nu vii la biserica, decat sa vii si sa clevetesti sau constiinta sa dea prilej de mandrie sufletului nostru ca am venit acolo! ???

[veilur]

Se pare ca unii oameni inca nu si-au dat seama de ce vin la biserica sau care este cu adevarat scopul cu care se vine la biserica. Trist.