Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 28.12.2012, 20:52:17
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Drumul spre calugarie

Ma gandesc ca n-ar fi rau sa vorbim despre descoperirea si despre urmarea chemarii monahale, asa cum este vazuta de calugari de ieri si de azi.

Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.12.2012, 21:01:24
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Atat in materialele filmate cat si in interviurile notate in scris in ,,Familia ortodoxa'' exista marturii ziditoare pentru toti cei care vor sa se pocaiasca sincer. Crede sincer in comunism, ii observa monstruozitatea, se dedica apoi limbilor clasice, apoi vietuirii monahale. Parintele Iona prin fiecare interviu face parca o spovedanie in care prezinta caderile sale si etapele convertirii in mod firesc, amuzant uneori, facand haz de propriile greseli si impresionandu-ne printr-o atitudine de smerenie asumata caracteristica nevoitorilor, prin linistea interioara si prin intelepciune.


Last edited by antoniap; 29.12.2012 at 21:27:23.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.12.2012, 21:12:01
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

în legătură cu subiectul mi-a plăcut conferința asta:
http://www.trilulilu.ro/video-divers...irenism-by-cre
Cât despre descoperirea chemării, punctul central al tuturor opiniilor pe care le-am citit e că plecarea la mânăstire trebuie să se facă dintr-o „dragoste nebună” pentru Hristos.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 29.12.2012, 22:14:28
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

un punct esențial, subliniat în conferință: „faptul că vreau să trăiesc o viață de rugăciune nu înseamnă că sunt de monahism... nu tot omul care caută rugăciunea este de monahism...căutatul rugăciunii este firescul fiecărui om nu este numai pentru tagma monastică”
Reply With Quote
  #5  
Vechi 01.01.2013, 16:18:28
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de VladCat Vezi mesajul
în legătură cu subiectul mi-a plăcut conferința asta:
http://www.trilulilu.ro/video-divers...irenism-by-cre
Cât despre descoperirea chemării, punctul central al tuturor opiniilor pe care le-am citit e că plecarea la mânăstire trebuie să se facă dintr-o „dragoste nebună” pentru Hristos.
Astazi am ascultat conferinta parintelui Rafail Noica. E foarte ziditoare. Multumim.

Parintele subliniaza si faptul ca dintre cele doua cai de mantuire, casatoria si calugaria, fiecare e liber s-o aleaga pe aceea catre care are o chemare autentica. Vederea pacatelor proprii este inceputul vederii duhovnicesti. Cu cat le vedem mai bine si ni se par mai grave cu atat e mai aproape de noi lumina divina, in fata careia se creeaza contrastul. Parintele mai accentuează si provocarile lumii contemporane pentru mantuire. Chiar daca nu detaliaza, parintele subliniaza si faptul ca exista posibilitati tehnologice pentru ca profetiile din Apocalipsa sa se implineasca.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 01.01.2013, 17:00:08
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sfantul Serafim de Sarov, pe care-l vom praznui maine, 2 ianuarie, ne atentioneaza:

“In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: “Mergeti la cei ce vand si cumparati”” (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune. Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti: “Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului.”


Sursa:http://serafimdesarov.trei.ro/

Last edited by antoniap; 01.01.2013 at 17:22:28.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 01.01.2013, 19:03:21
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Astazi am ascultat conferinta parintelui Rafail Noica. E foarte ziditoare
Ma bucur ca o gasesti de folos :)
Reply With Quote
  #8  
Vechi 01.01.2013, 23:58:05
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.206
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.
N-am stiut de aceasta interpretare si mi se pare perfecta.
Fecioarele nebune erau totusi fecioare(inca) impotriva ravnei lor si a faptelor lor, pentru ca erau asa de "frumoase' ca nimeni nu se uita la ele; ele puteau lua untdelemn odata cu celelalte, dar faptele lor erau nebune ca ele insele si nu se preocupau cu sporirea darului virtutii dat lor de la bun inceput de Dumnezeu.

E asemanator cu cel care a ingropat talantul; sau cu fratele cel mare al celui ratacitor, care nu s-a bucurat de salvarea celui mic.
Ei au ramas in credinta, dar nu au sporit, au respectat legea, dar n-au iubit, s-au supus, dar n-au propovaduit.

Cel din urma va fi cel dintai si cel dintai va fi la urma.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 02.01.2013, 06:36:22
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
N-am stiut de aceasta interpretare si mi se pare perfecta.
Fecioarele nebune erau totusi fecioare(inca) impotriva ravnei lor si a faptelor lor, pentru ca erau asa de "frumoase' ca nimeni nu se uita la ele; ele puteau lua untdelemn odata cu celelalte, dar faptele lor erau nebune ca ele insele si nu se preocupau cu sporirea darului virtutii dat lor de la bun inceput de Dumnezeu.

E asemanator cu cel care a ingropat talantul; sau cu fratele cel mare al celui ratacitor, care nu s-a bucurat de salvarea celui mic.
Ei au ramas in credinta, dar nu au sporit, au respectat legea, dar n-au iubit, s-au supus, dar n-au propovaduit.

Cel din urma va fi cel dintai si cel dintai va fi la urma.
Si mie mi se pare perfecta.

Insa am vazut multe calugarite tinere si frumoase si, bineinteles, multi calugari tineri si frumosi. Desigur, la batranete, nu mai sunt la fel. Dumnezeu ne da sau nu frumusetea exterioara, dar pe cea interioara ne ajuta s-o dobandim cu totii daca si noi vrem.

Exista, deci, si o altfel de frumusete dobandita prin puterea Duhului Sfant. E vorba despre acea frumusete interioara care o poate completa si chiar inlocui pe cea exterioara. Un chip luminos si plin de iertare si de bunatate, iubitor de Dumnezeu si de semeni, indiferent daca dupa trup este femeie sau barbat, este placut lui Dumnezeu.

Despre lupta pentru dobandirea Duhului Sfant, a carei importanta o marturiseste Sfantul Serafim de Sarov, ne destainuie apoi foarte frumos Sfantul Siluan Athonitul:

http://ro.scribd.com/doc/51782409/Si...adul-Smereniei

Deci, iata ca lupta pentru mantuire nu este chiar o joaca. Daca in momentul trecerii la cele vesnice nu avem acea lumina si bucurie interioara dobandite prin Duhul Sfant inseamna ca avem alte duhuri venite de la ispititorul care ne duc la osanda vesnica.

Last edited by antoniap; 02.01.2013 at 06:50:45.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 02.01.2013, 07:59:10
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Un chip luminos si plin de iertare si de bunatate, iubitor de Dumnezeu si de semeni, indiferent daca dupa trup este femeie sau barbat, este placut lui Dumnezeu.

Deci, iata ca lupta pentru mantuire nu este chiar o joaca. Daca in momentul trecerii la cele vesnice nu avem acea lumina si bucurie interioara dobandite prin Duhul Sfant inseamna ca avem alte duhuri venite de la ispititorul care ne duc la osanda vesnica.
Draga Antonia, o sa indraznesc, cu rugamintea sa imi ierti interventia, sa iti spun ce am observat in ultimii ani pe tema "chipului luminos".
Aveam si eu, ca majoritatea oamenilor, convingerea ca un chip omenesc poate fi luminos, plin de iertare, de bunatate etc., dupa cum in psihologie am constatat ca se fac adeseori legaturi intre starea sufleteasca interna,subiectiva si anumite trasaturi sau expresii ale mimicii si trasaturilor fizice - semne exterioare.

Astazi ma indoiesc foate mult de acestea, cred ca expresia "chip luminos" se cuvine sa o atribuim doar lui Hristos si ingerilor Sai. Sau sa extindem acceptiunea conceptului "chip" la aspecte dintre cele mai operationale, faptice, roditoare.
Stiu ca e contrar multor obisnuinte de apreciere valorica a majoritatii dintre noi, insa eu pur si simplu am mari rezerve in privinta acestei caracteristici a luminozitatii perceptibile cu ochii nostri de carne.
Lumina si bucuria interioara dobandite prin Duhul Sfant se prea poate sa razbata, musai, si in afara catre ochii nostri. Desi cred ca nu e absolut necesar. Ba chiar ca uneori acest lucru e tainuit de-a binelea.
Insa lumina pe care o sesizam noi pe chipuri este mai degraba o expresie fiziologica si psihologica, iar nu duhovniceasca. Si ea caracterizeaza stari sau perioade de bine fizic si sufletesc, iar nu asezari definitive, ca sa zic asa, in Duhul.
Sunt convins ca fata omului, chipul, din care cele mai relevante sunt ochii/privirea, expresiile mimicii, paloarea fetei etc. vorbesc deslusit despre anumite particularitati psiho-fizice iar nu mai mult.
Nu toti sfintii au avut chipul iradiind impacare si seninatate, bucurie si alte insusiri...

Cred ca inconstientul nostru colectiv a brodat o fantezie de toata frumusetea, al carei mecanism si rost nu le inteleg prea bine, pe tema pe care eu as numi-o "lumina si pace cu orice pret, musai la vedere". Sau mitul "transparentei" fizico-mimico-gestuale a starii sufletesti, basca duhovnicesti.

Eu cred ca la fel de bine, cel putin, lumina sufletului se vede in tot ce face omul, in faptele lui, in produsele vietii sale, mai exact in ceea ce Domnul numea "roadele lor". Aceste roade, aceste ecouri in ceilalti (de genul "cum ardea inima in noi cand El ne talcuia, pe cale, Scripturile"), aceste semne care infloresc statornic in sufletul celor care i-au cunoscut pe hristofori - acestea sunt semnele care merita luate in seama cu adevarat si pe drept temei.
Restul e fiziologie si psihologie, lucru nu chiar de lepadat si nu chiar rupt de buna-vietuire, insa insuficient de sigur pentru a crede noi ca avem de-a face cu un om al lui Dumnezeu, cu unul care a lucrat despatimirea si virtutile.

Contraexemple sunt destule: multe bestii au chip angelic, ochi radiosi si alte insusiri fizice inselatoare. Ingeri luminosi ai vrajmasului s-au aratat mereu. Dar roadele, produsele vietii lor in viata semenilor au aratat ca in ciuda aparentelor fizic constatabil si psihologic prea usor interpretate, in ton melo si facil, acestia nu erau cine pareau.

In concluzie, mai degraba vad lumina unui suflet frumos intr-o carte scrisa de acela/aceea, intr-un cantec, intr-o haina tesuta de mana lui/a ei, intr-o gradina ingrijita de el sau de ea, in orice alta lucrare savarsita dumnezeieste, in alinarea si indreptarea semenului, in miluirea cu spor bun a aproapelui. In jertfa de sine. Poate exista o lumina mai limpede si mai cert dumnezeiasca decat lumina faptei celui care se jertfeste pentru aproapele lui?

Ca urmare, nu cred ca e relevant, la momentul trecerii, nici un semn constatabil cu ochiul nostru ci doar cele pe care sufletul supravietuitorului, atins de modul cum raposatul a trecut prin viata, le resimte in adincul sau. Omul lui Dumnezeu lasa in urma lui alte suflete atinse de Lumina. Iar nu semne de lumina, mai mult sau mai putin pe placul ochiului nostru...
Sfantul Siluan a lasat lumina sfinteniei prin viata pe care a dus-o, prin roadele acesteia in obste si in lume, iar nu prin altceva. Sufletul nostru, atins binefacator de cuvintele lui, ne e garantul luminii sale definitive - nimic altceva.
Cercul de lumina din jurul capului Sfantului e vizibil cu ochiul doar in icoane. In rest, fuioare de lumina invizibila, calauzitoare catre Hristos, ard nevazute in insasi inima noastra. Si in gandurile de recunostinta calma, adinca, pe care i le inaltam...

Last edited by cezar_ioan; 02.01.2013 at 08:10:02.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
drumul spre cluj-inzapezit? lore86 Generalitati 3 02.02.2012 21:20:07
Calatori pe drumul spre Emaus Scotland The Brave Morala Crestina 42 31.01.2012 00:13:42
Drumul spre rai spre_rasarit Generalitati 7 06.12.2011 18:53:28
Tinta spiritualitatii ortodoxe si drumul spre ea Savonarola Spiritualitatea ortodoxa 5 30.09.2011 22:13:21
Drumul spre schimbare ella87ella Pocainta 10 04.09.2009 15:31:59