Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Exorcismul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.10.2007, 22:23:17
poster poster is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 26.10.2007
Mesaje: 1
Implicit

Marturia unui suspicios

Referitor la "Fenomenul Posaga" vreau sa fac si eu urmatorul comentariu cred eu bine venit.
Ca orice adolescent am cautat foarte multe explicatii la ceea ce se vehiculeaza in Mass Media ca fiind fenomenul paranormal. Astfel, prin 1995-1996 auzisem de acest preot ortodox de la Posaga (de Jos) ca face exorcizari si asa ca in primul an al studentiei mele (1996-1997), iarna, atras ca un magnet de aceasta curiozitate, am mers de la Cluj la Posaga. Am ajuns undeva in jurul orei 16, peste putin timp avea sa se intunece afara. Am vazut multa lume adunata la biserica, dar si mai multi la casa parohiala de pe deal. Va spun ca nu stiam mai dinainte care erau obiceiurile acolo, am mers ca un detectiv, incercand sa deslusesc adevarul din toata povestea asta. Asa se face ca am inceput sa cer explicatii la oamenii din jur. Pe unii ii vedeam parca indiferenti, altii entuziasmati, unii posomorati, tot felul. Mi s-a spus, cu apelativul de "frate", ca e bine sa merg mai intai la casa parohiala sa stau de vorba cu parintele pentru problema care o am (la mine era curiozitatea), caci asa este bine, ca parintele are har. Deja cand am vazut cum se punea problema am inceput sa fiu mult mai sceptic, modul de a mi se adresa al oamenilor cu "frate" m-a miscat oarecum, dar ma intrebam ce i-o fi apucat pe acei oameni sa-mi zica frate, ca eu frate ii zic doar celui din neam cu mine, frate de sange. Oricum, cu o anumita suspiciune, m-am dus la casa parohiala sa vorbesc cu parintele. Aici am intampinat o atmosfera interesanta, oameni care vorbeau cu evlavie de Maica Domnului, de Hristos, de Parintele Ioan, ba mai mult am cautat sa vad cat erau de sinceri in afirmatii. Coada era mare, norocul a facut totusi sa mearga mai repede oarecum, de fapt lumea se ingramadise mai tare in holul interior al casei. Era cald acolo, poate si din pricina multimii. Cei din jur, povesteau incet fiecare ce credea de parintele, ce minuni s-au produs in viata lor cu ajutorul parintelui, de la Dumnezeu. La inceput credeam ca e o psihoza de masa, totusi s-a dovedit ca ma inselam. Acei oameni care vorbeau cu evlavie se vedea pe fata lor ca nu minteau, ba mai mult, parca te linisteau oarecum vorbind cu ei si pareau foarte prudenti si in acelasi timp hotarati in ce afirmau, era o caracteristica comuna a persoanelor de acest tip. Erau si alte persoane, mai putine la numar, in general dintre femei care pareau entuziasmate, dar se simtea ca nu traisera ceva sufletesc, ci mai degraba, aveau o idee pozitiva despre binele care-l facea parintele Ioan. Asa stand acolo la coada, ma gandeam ce motiv de vizita sa gasesc, asa ca am gasit unul care facea referire la mine. Am asteptat pana mi-a venit randul si am intrat. Am salutat respecuos si mi s-a raspuns respectuos. In fata mea, la o masa lunga, pe un scaun, statea Parintele Ioan cu mainile pe masa si cu o cruce in mana. Pe masa avea cateva lucruri si chiar in fata lui un pachetel de hartii-niste fituici, pe care el scria, dupa cum am vazut, rugaciunile (acatiste) care trebuia sa le citeasca omul si zilele de post, cum s-ar zice reteta de activitati sufletesti. Prima intentie a mea a fost sa-l privesc in ochi foarte atent, sa-l "citesc" cum se zice. Din cateva vorbe mi-am facut o parere forte rapida despre persoana cu care stateam de vorba: om deschis, sufletist, cu o putere in privire ce te strapungea pana in adanc, dar nu tulburandu-te. M-am lasat si eu"citit" cunosteam si eu ca o privire tulbure te irita si una buna te linisteste. Mi-a facut chiar bine acea privire, totusi am ramas sceptic. A fost un dialog destul de scurt cu urmatorul accent, sa-mi fac rugaciunile ce le-am primit pe o fituica de la dansul si ca sa merg la dezlegari. Am salutat si am plecat, am coborat de pe deal pe drum la vale si apoi am intrat pe portita din partea dreapta a drumului cum cobori, in curtea bisericii. Aici, erau cateva persoane de-a lungul aleii care duce la biserica si discutau aprins, dar totusi incet, diverse evenimente legate de parintele Ioan. Auzeam vorbindu-se printre altele si de tot felul de fenomene de-ale necuratului care li s-au intamplat la unii oameni care s-au aratat a fi pana la urma demonizati, in special femei. Trebuie sa afirm un lucru de la bun inceput, erau mai multe femei ca barbati la Posaga. De altfel si pe la manastiri in tara in general situatia tot cam asa este, femeile frecventeaza mai mult biserica. Stiu ca femeile sunt mai consecvente in viata religioasa ca barbatii, pe cand acestia nu se prea sinchisesc si stiu ei ce pacat ii framanta. Am auzit de un caz al unei femei, la care de foarte multe ori, incepuse sa-i apara cenusa pe langa aragaz, cenusa de lemn ars, asa din senin si incepea sa o doara capul Acea femeie a aflat de la parintele ca cumnata ii facea vraji avand ura pe ea, la alta soacra ii facuse vraji ca sa o omoare, si tot felul de treburi de acestea care parca te faceau sa crezi ca traiesti intr-o lume plina de vrajitori si vrajitoare care fac rau oamenilor de bine. Era ciudata acea atmosfera, pe toti auzind povestind cate ceva fie de bine, fie de rau, despre cele sufletesti. Eu am citit multa literatura patristica ortodoxa si raportandu-ma si la Noul Testament, vedeam aici la Posaga parca o atmosfera asemanatoare cu cea din vremea lui Hristos care vindeca demonizati in mod vizibil, facea bine si le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu. Mi-am adus aminte ca Hristos le-a spus chiar ucenicilor Sai ca si ei vor putea face acestea si chiar mai multe. Iata ca in mintea mea inflorise un gand, sa compar lucrurile din cele citite in Noul Testament cu cele ce facea parintele Ioan, dar si sa raman obiectiv si suspicios, pana la proba contrarie.
In Biserica cand am ajuns se facea slujba de seara: Vecernia. Oamenii din biserica erau majoritatea din cei care urcasera la parintele Ioan si vorbisera cu el, dar si sateni, unii imbracati in strai taranesc. Am intrat prin laterala bisericii, nu prin spate si m-am asezat in partea dreapta. De aici am privit cu atentie cine sunt acei oameni, aspectul fetei lor. In spatele bisericii am auzit la un moment dat un oftat puternic. Atunci m-am uitat in acea parte. Se vedea un grup de femei mai restrans ca numar, dar grupate in spate, de-o parte si de alta a caii de acces. Nu am dat prea mare importanta. Am sesizat numai ca in partea stanga inspre spate o femeie in negru vindea lumanari si avea grija sa primeasca pomelnicele scrise de la oameni. Mi s-a parut de buna cuviinta acea femeie. Am ramas gandindu-ma la ce auzisem ca vorbisera acele femei afara. Nu-mi venea sa cred parca ca exista un asemenea loc si ca sunt intr-un asemenea loc. E drept ca nici nu mai fusesem pana atunci la vreo manastire si nu eram familiarizat cu acest tip de viata bisericesca, o spun spre rusinea mea, ortodox fiind si totodata netraitor al acestei credinte frumoase. Un ortodox care nu a fost niciodata la vreo manastire in pelerinaj, nu pot afirma ca este un traitor ortodox. Daca esti ortodox trebuie sa fii si religios ortodox, dar nu fixist si intolerant cu semenii- mai bine nu te numesti crestin ortodox, crestin poate, dar nu ortodox. Dupa o vreme, am vazut ca vine multa lume in biserica, era si lume buna (cu masini frumoase, straine) afara, dar si din alte categorii sociale. Oricum, oamenii au venit care cum si au intrat in biserica, s-au grabit sa vina in fata, spre iconostas, iar eu m-am strecurat printre ei. Si slujba de Vecernie se pare ca era pe gata, fusese facuta de un alt preot, altul decat parintele Ioan. Mi-am zis ca ceva se intampla. Acel glas care mai devreme oftase adanc si cu putere acum a stigat ceva de genul “Vai, Ioane, ce am sa-ti fac!” Si a tipat tare. Lumea ca lovita de ceva a inceput sa se agite, eu ma tineam tare si chiar imi venea sa rad de spectacol. Auzisem de la cineva, atentie, necredincios, ca parintele Ioan ar fi platit de fapt niste femei sa fac pe indracitele in biserica, sa se tavaleasca si sa urle. Cu acesta idee in minte am ramas foarte treaz- obiectiv, dar receptiv si in acelasi timp si suspicios. Nu vroiam la urma urmei decat adevarul, oricare ar fi fost el, l-as fi acceptat, dar vroiam adevarul adevarat. Stiam ca oamenii rai sunt mai multi decat cei buni si in general acestia rai vor sa astupe binele celor buni. Am trait-o pe proia-mi piele si multi altii ca mine la fel au patit. De aceea eram sceptic de ambele parti, cu privire la actiunile lui Ioan preotul si cu privire la criticile criticilor lui.
Sa mergem mai departe. La un moment dat a aparut parintele Ioan cu hainele de slujba si cu o carte mare, despre care am aflat ca contine Molitfele Sfantului Vasile cel Mare, adica rugaciunile speciale de exorcizare. Ca informatie, orice rugaciune este un act de exorcizare intrucat se cheama harul lui Dumnezeu curatitor de pacate si orice pacat mare sau mic este un duh necurat. Dupa ce si-a pus patrafirul pe capetele oamenilor, a inceput rugaciunile de dezlegare. Nu dupa multa vreme au inceput niste strigate in spate in biserica ca de groaza, parca racneau in difuzoare acele persoane, o voce era mai ragusita parca, oricum niste strigate sfasietoare si care te agitau foarte tare. Am incercat sa raman obiectiv. Nu-mi venea sa cred, cele ce auzisem de la altii acum se intamplau. Femei in special, se pare nou venite, se inghesuiau care mai de care spre parintele. In mintea mea era un soi de ras cu plans, ras de tot spectacolul acesta care mi se parea ieftin si fortat si de plans ca le vedeam pe acele femei cum stateau in genunchi si se impingeau care mai de care sa fie mai aproape de parintele Ioan si plangeau inspaimantate. Eu in sinea mea imi ziceam ca am ajuns intre nebuni si ca in ce hal au ajuns oamenii sa se preteze. Ba mi mult, incepusem sa zic ca popa asta o luat-o razna cum sa ii tina pe oameni intr-o asemenea stare de agitatie. Partea cea mai interesanta totusi era ca la un moment dat o persoana din spate de acolo din biserica, demonizata fiind, a venit cumva pana in fata, distanta fiind destul de lunga. S-a tavalit, a urlat, chestia ciudata era ca nu se putea tine pe picioare drept, avea o privire sticloasa si era…femeie. Asa tare striga cu acea voce ca incepusem atunci sa-mi pun semne de intrebare daca totusi e adevarat ce vad aici si nu un spectacol de prost gust. Simteam din partea acelei femei o prezenta stranie, foarte ciudata, rece oarecum si salbatica. Nu mai vazusem asa ceva pana atunci. Mai mult, acea persoana a incercat sa ajunga la preotul Ioan si chiar a ajuns la un moment dat si la prins de patrafir si a incercat sa i-l smulga, dar cand preotul i-a pus patrafirul si crucea pe cap, s-a domolit destul de mult din acea agitatie; se impinse amarata aia de femeie demonizata pe alte femei care erau speriate cumplit! Ce mai, un adevarat circ cu nebuni parca, cu totul iesit din comun! Eram oarecum scarbit si intrigat de atitudinea acelei femei. Fara rusine se impinsese in oameni, intr-unii a dat cu picioarele cazuta fiind jos.
Si apoi a inceput sa mai urle una acolo in spatele bisericii. O vanzoleala de nedescris. Eu ma uitam la demonizate si imi faceam cruce cand zicea preotul sa ne facem. Acea din spatele bisericii era o femeie se pare destul de solida si mai inlta ca asta din fata de langa noi. Aceea statea in genunchi cu sezutul pe picioare si se ridica cu rapiditate in genunchi si se lasa iara si dadea din cap ca un rocker, exact asa. Chestia dura era ca avea si parul putin lung, incat chiar mi-a venit sa rad de comparatia cu rockerul. Ce sa mai lungesc, slujba a durat cateva minute bune, poate si 30 de minute sau mai mult, habar nu mai am, parca timpul nu mai facea parte din realitatea de acolo. Parca eram intr-o alta lume si totusi aici pe pamant.
S-a terminat si slujba la un momentdat. Parintele Ioan a inceput sa stropeasca cu busuioc si apa sfintita peste noi oamenii adunati in biserica.Un baiat mergea cu o galetusa cu apa sfintita dupa preot, iar acesta inmuia manunchiul de busuioc in apa din galeata si stropea oamenii. Striga ceva de genul “Iesi”. Apoi preotul a plecat la casa parohiala. Unii oameni s-au dus dupa dansul sa vorbeasca cu el, iar altii printre care si eu am ramas in biserica. Cum eram inca foarte nedumerit de ce se intamplase acolo, m-am hotarat sa fac o mica investigatie, adica sa intreb macar o persoana din cele doua demonizate ce se intampla in fapt. Asa ca m-am dus in spate in biserica, unde erau niste banci cu spatar de cele de tip vechi, unde am vazut ca o dusesera niste femei la un momentdat pe acea femeie demonizata care ajunsese la preot. O chema E. (nu doresc sa-i pomenesc numele, nu am primit acceptul ei), asa mi-a spus numele. M-am uitat atent la ochii ei, avea o privire calda, cu totul alta decat cea din timpul slujbei. Isi punea baticul pe cap care ii cazuse datorita tavalugului si isi aranja hainele. Am observata atunci ca la frunte avea o pata de sange si cred ca si o vanataie, era destul de dura lovitura. Era de la o tavaleala din timpul slujbei. Remarcasem ca odata tavalindu-se a ajuns cumva cu capul printre picioarele scunelor cu jilturi aflate prin biserica pe laturi. Nu-mi venea sa cred. Acea lovitura sangeranda era o marturie ca nu a fost un simplu spectacol ce am vazut. Si totusi neincrezator, am intrebat-o ce simte cand i se intampla problema. Mi-a spus ca atunci cand e posedata, ceva parca ii ia cumva sufletul si i-l mobilizeaza si ca uneori nu stie ce i se intampla. M-a intrebat daca sunt nou pe acolo si i-am spus ca da, mi-a raspuns ca se vede ca nu sunt in tema cu ce este acolo si ca nu cred si i-am raspuns ca asa este. Mi-a spus ca nu e un simplu spectacol dupa cum se aude. Am intrebat-o daca o doare lovitura si mi-a spus ca nu e mare lucru, ca a avut si altele mai mari. Parea o femeie cu mintea intreaga, vorbea cursiv, calm, linistit si cu o dulceata aparte. Avea din cate am inteles peste 50 de ani, se apropia de 60 de ani si era de statura mica. La un moment dat a venit o alta doamna langa noi si a vorbit ceva cu ea. Vroia sa plece acasa sa se culce ca era obosita. Am dat sa plec de acolo, dar dintr-o data s-a intamplat ca a inceput sa se agite iara acea femeie cu care am discutat. A dat sa se ridice si a cazut pe jos, dar atentie, aproape in cap.Mi se pare ca a si cazut chiar in cap, noroc ca pe jos, in biserica aceea (veche) era scandura de lemn.Apoi a inceput sa se tavaleasca. Femeia care venise dupa ea o striga pe nume si ii zicea sa se opreasca, dar acea continua. M-am dus sa o ajut pe acea femeie sa o ridice pe E., ceva era ciudat, nu putea sta drept in picioare, doar chircit cumva, apoi se inmuia si apoi se incorda dintr-o data si vroia sa se arunce in cap, asa spasmodic. La un moment dat am mers spre mijlocul bisericii tinand-o oarecum pe E. sa poata merge putin, dar la un moment dat s-a aruncat in cap. Era de-a dreptul amuzant oarecum sa vezi cum o femeie aplecata de spate spre fata sare de picioare ca sa ajunga in cap, era si comic dar si dureros, o compatimeam pentru starea ei, dar totusi inca nu credeam ce vad. Remarcasem clar la un moment dat, cand isi revenea din starea aceea, si s-a intamplat de cateva ori cat am fost de fata acolo, schimbarea privirii. Asa ceva nu am mai vazut niciodata, ca uitandu-te la un om cu privirea calda, vioaie, prietenoasa, brusc sa devina sticloasa, salbatica de-a dreptul si sa-ti dea dureri de cap cand o vezi. La un om normal manios n-am vazut asa ceva de asemenea intensitate negativa. E foarte simplu pentru unii din voi ca sa spuneti ca femeia avea epilepsie, asa credeam si eu, dar nu se vedeau spumele la gura. Oricum din ceea ce va voi povesti in continuare ve-ti vedea ca nu era epilepsie. Si iata, vazand ca femeia a cazut pe jos am lasat-o sa faca ce-o vrea, sa se rostogoleasca pe unde vroia, parca nu imi mai pasa. Chiar ma suparasem cumva pe ea ca profita de amabilitatea de a o ajuta si acum facea scheme. Asa gandeam atunci si am dat sa plec afara. Nu eram multumit deloc de ce credeam ca se petrece acolo. Eram si profund nedumerit, si obosit si mahnit de comportamentul acelei femei. Mi-a venit in minte sa zic ca e nebuna, dar in acelasi timp, ma impresiona viteza cu care se rostogolea pe de-a latul, viteza cu care se oprea si cu care incepea iara sa se rostogoleasca cat era spatiul de mare prin biserica, ca o acrobata. Si mai era si treaba aceea cum adica un om normal sa se arunce direct in cap, fara sa tina mainile in fata si totusi isi tragea capul la timp sau si-l inclina si cadea pe ceafa asa cum facea acesta doamna E.? Toate erau informatii care se luptau in mine cu rationamentul meu de om normal. Mi-am zis ca plec si nu ma mai intereseaza, n-am gasit aici decat tipete, tavaleli si multime speriata si toate celelate. Dar asa a ingaduit Dumnezeu ca eu scepticul sa primesc o lectie de invatatura. Doamna imbracata in negru de la lumanari a venit la mine vazandu-ma ca vreau sa plec si m-a rugat sa o ajut sa o tinem pe doamna E. ca prea tare o tulbura necuratu si o tavaleste prin biserica. Eu de rusine i-am spus ca accept, dar si bucuros in acelasi timp ca era cineva doritor sa ii dea E. o mana de ajutor. In biserica mai ramasesera putini oameni, fiecare mergea la casa lui sau de unde a venit sau la locul de cazare. Asa ca impreuna cu acea doamna imbracata in negru ca o maicuta am ajutat-o pe E. sa se ridice. S-a ridicat si si-a revenit putin. A vrut sa-si aranjeze hainele, dar nu a apucat ca iara s-a tulburat si a dat sa se arunce in cap. Atunci si eu si acea femeie in negru am prins-o de maini si cand a cazut in cap am prins-o si nu s-a lovit. Era comica pozitia celei demonizate, statea in genunchi aplecata si suspendata cu mainile de ale noastre. M-a speriat elsticitatea care o avea acesta femeie. La un moment dat din miscarea spasmodica a aceleia am crezut ca i le rupem (mainile), asa de tare au venit dinspre spate spre fata. Si atunci am vazut ca in acea pozitie era destul de bine tinuta la pamant acea femeie asa ca i-am spus doamnei in negru sa otinem asa in acesta pozitie imobilizata ca sa nu-i mai poata rupe gatu vrasmasu nevazut. Si dupa ce am zis acestea ma gandeam in sinea mea oarecum razand de situatie ca nu poate o femeie mica sa-mi faca fata la prinsoarea mea a ditamai vlajganul si cum gandeam astea tinandu-i mana dreapta cu mana mea dreapta si cu mana stanga tinand-o eu apasata de spate jos numai ce a ridicat capul in sus si uitandu-se cu acea privire tulbure spre mine a ranjit asa de urat si pur si simplu apoi m-a electrocutat in mana stanga, ceva de genul cand te curentezi la priza, dar mai diferit ca efect. Asta le intrecuse pe toate, iata semnul care-l asteptam poate, dar care m-a bagat total in frica, parca ma trezise la o alta realitate a existentei. Nu era nimic parut, imaginar cum ar fi tentati altii sa creada. Acea electrocutare mi-a aruncat mana de pe spatele femeii, exclus impresia sau parutul, pentru sceptici vorbesc. Cand am vazut ce s-a intamplat, am lasat-o pe ace doamna E. si pe cealalta si aproape ca am fugit din biserica. Era foarte clar pentru mine, dracul e entitate enrgetica existenta in realitatea noastra, cu personalitate de sine statatoare si foarte malefica. Nu am zis la nimeni destul timp de acest incident. M-am intors in Cluj, unde locuiam. Am adormit, iar dimineata cand m-am trezit am inceput sa ma intreb daca a fost adevarat ce am trait, daca am fost la Posaga si daca totul e real. Ratiunea se lupta inca cu faptele. Greu s-a lasat convinsa ratiunea de acele experiente si a fost invinsa de amintirea inca vie a acelei electrocutari si cu toate acestea incepusem in sfarsit sa dau crezare invataturii bisericii.
Oameni buni, invatatura bisericii ortodoxe nu minte, e drept ca mai sunt preoti care fac prostii, ca vorba ceea nu exista padure fara uscaturi, totusi, noi oamenii uitam ca suntem atat trupuri cat si suflet, energie. Diavolii sunt fiinte energetice care se alipesc de noi si ne perturba sa zicem campul spiritual, sufletul. Harul lui Hristos e si el o energie dumnezeiasca care ne curata de acele entitati, e ca si cum ne-am murdari cu mocirla (pacatul- energie demonica) si mergand la dus (biserica) ne curatam cu apa (har- energie dumnezeiasca), asa e si cu harul lui Hristos.
Ceea ce v-am povestit aici reprezinta daca se poate spune asa un punct de vedere trait, experimentat, al unui om suspicios ca mine cu privire la fenomenul Posaga.
Sper, ca voi mai reveni si cu alte detalii despre acest fenomen.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 28.10.2007, 15:18:38
irina-elena irina-elena is offline
Member
 
Data înregistrării: 07.06.2007
Mesaje: 46
Implicit

mie personal mi-ai trezit atentia, caci nu am mai auzit sau citit astfel de lucruri povestite,asa, la rece. de multe ori sunt si eu sceptica si-mi vine sa cred ca cei care povestesc sunt fie prea indoctrinati, fie naivi, fie inventeaza dar rezerva pe care ai pus-o d-ta in relatare m-a convins ca nu bati cimpii. ma rog, parerea mea. sper sa mai impartasesti, daca vei trai vreo experienta ce merita a fi impartasita.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 03.06.2009, 00:40:09
Nicu5166's Avatar
Nicu5166 Nicu5166 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 14.05.2009
Locație: Bihor
Religia: Ortodox
Mesaje: 21
Implicit

Fratilor,ce se intimpla la Posaga este cat se poate de real si nu este un caz singular. La astfel de slujbe de exorcizare am participat si eu cu ceva ani in urma, la Cornesti in judetul Cluj.Este acolo un preot cu mult har;se numeste parintele Pintea.Pe mine m-a ajutat sa-mi gasesc calea...Nu va lasati amagiti ,demonii exista, feriti-va!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 04.06.2009, 23:27:59
AthosT's Avatar
AthosT AthosT is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 04.06.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 20
Implicit

Da, cred ca nimeni nu ar dori sa vada asemenea cazuri...
Reply With Quote
  #5  
Vechi 05.06.2009, 00:38:17
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.261
Implicit

Mai frate de unde pana ai tras fratia ta concluzia ca diavolul e o "entitate energetica" si ca lucrarile lui Dumnezeu sunt si acelea energii?
Energii nu se folosesc in acelasi sens cu energia electrica ci cu sensul de lucrari necreate ale lui Dumnezeu.Se inteleg in chip cuvincios pentru Dumnezeu si sunt normal fara sfarsit si de neinteles pentru noi si se pot experia dupa puterea fiecarui adica le poate primi omul.
Diavolii sunt ingeri cazuti.
Sunt persoane nu "entitati energetice".
Iata ce zice Sfantul Ioan Damaschinul cu privire la ingeri:

"Așadar, îngerul este o ființă spirituală, veșnic mișcătoare, liberă,
necorporal; slujește lui Dumnezeu si a primit în firea lui nemurirea în har.
Care etste, însă, natura si definiția ființei lui, numai Ziditorul o știe."
Iar zice Sfantul Ioan Damaschinul:
"Așadar, îngerul are o fire rațională, spirituală, liberă si schimbătoare
în felul de a gândi sau de a voi, căci tot ceea ce este creat este schimbător.
Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce este rațional este și liber. Așadar, pentru că îngerul are o fire rațională si spirituală, este liber; iar pentru că este creat si schimbător, are facultatea de a ramâne și a progresa în bine sau de a se îndrepta spre rău (cazul ingerilor cazuti n.n.)."
Otrava dracilor este invatatura lor.
Cu privire la curentarea de zici ca ai simtit-o...mai frate sufletul nu e de natura electromagnetica.
Aceasta (ca sufletul uman e creat din "foc") o zice teoria kabalista care e o teorie ratacita nu Sfintii Parinti.
Sufletul uman e o taina.
Sufletul uman e tot personal are ganduri,sentimente ,vointa si cate mai are.
Ca sa te convingi ia o o vrabie sau un gandac mort sau un viermisor mort ca si acelea au suflet da mult mai simplu ca cel uman si la pune-i niste curent de la baterie.Da te rog chiar incearca asa ceva.
O sa constati cu uimire ca nu invie.
Sfanta Treime prin lucrarile de viata facatoare face suflete cu viata.
Ca asa zice la Crez:
"Si intru Duhul Sfant Domnul de viata facatorul".
Minunea sufletului uman care mai are puterea si de a avea ganduri,sentimente si tot ce mai are e cea mai mare minune din creatie si la fel si ingerii sunt niste mari minuni si taine cu totul de neinteles si sunt persoane.
"Puterile" "ascunse" din sufletul uman nu sunt de fapt altceva decat a gandi,a avea sentimente,a voi,a delibera etc.
Si cata vreme traim aci si a misca trupul uman de ici colo.
Ingerii au fost creati de Dumnezeu cu anumite puteri asupra lumii create si Dumnezeu ingerilor cazuti le ingradeste aceste puteri prin atotputernicia sa.
Da ce fel de puteri nu stim.
De aceea cei in care salasluiesc diavolii au uneori forta fizica impresionanta.
Dar ceea ce zici ca ai simtit ca un curent nu zice pe la Sfintii Parinti.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 05.06.2009, 00:55:44
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.261
Implicit

Exista si Dumnezeu si Dumnezeu e atotputernic.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 05.06.2009, 11:57:32
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mihailt Vezi mesajul
Mai frate de unde pana ai tras fratia ta concluzia ca diavolul e o "entitate energetica" si ca lucrarile lui Dumnezeu sunt si acelea energii?
Energii nu se folosesc in acelasi sens cu energia electrica ci cu sensul de lucrari necreate ale lui Dumnezeu.Se inteleg in chip cuvincios pentru Dumnezeu si sunt normal fara sfarsit si de neinteles pentru noi si se pot experia dupa puterea fiecarui adica le poate primi omul.
Diavolii sunt ingeri cazuti.
Sunt persoane nu "entitati energetice".
Mihail,

Sfintii Parinti au caracterizat vag natura ingerilor ca fiind un fel de "foc subtire". Ei nu sunt duhuri nemateriale, ci poseda "trupuri" create din ceva, nu stim din ce, insa acest ceva poate fi caracterizat generic prin cuvantul energie. Asta pentru ca natura, Universul si tot ce vedem si intelegem este redus la stadiul de energie in orice teorie care incearca sa descrie lumea in care traim. Energie sustinuta, mentinuta de Duhul Sfant prin energiile Sale necreate de asta data, dupa cum ne invata Sfantul Grigorie Palama.

Similar si cu sufletele noastre. Similar si cu demonii care au fost initial ingeri. Similar si cu Cerurile si pamantul: toate sunt energie creata.

Deci eu ii dau dreptate celui care ne-a descris in detaliu experienta sa ciudata cand afirma ca demonii sunt "entitati energetice".

Singur Dumnezeu in Fiinta Sa este Duh necreat, neschimbat, neinteles, necuprins, de nedescris.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 05.06.2009, 13:08:53
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.261
Implicit

Care sfinti Parinti au zis asa ceva?
(in legatura cu focul subtire).

Acolo (in Dogmatica) Sfantul Ioan Damaschinul face un rezumat al invataturii Bisericii Ortodoxe.
Exista lumea materiala si lumea spirituala.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 05.06.2009, 13:12:05
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.261
Implicit

Exista o cuvantare teologica a Sfantului Simeon Noul Teolog catre un calugar care il intrebase cum se naste Fiul din Tatal.
Si Sfantul Simeon Noul Teolog i-a zis ca se naste cam in chipul in care se naste gandul nostru din minte.
Si acolo daca o sa citesti fratia ta o sa vezi cum vorbeste Sfantul Simeon Noul Teolog despre creatia.
Parintele Dumitru Staniloae spre sfarsitul vietii nu mai era de acord cu teoria relativista si cu teoria ca materia creata e "energie".
A zis parintele Staniloae intr-un interviu din 1993 "totul este o taina".
Reply With Quote
  #10  
Vechi 05.06.2009, 15:58:17
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Nu mi-am notat cine a folosit metafora asta, insa poate sa-ti raspunda psalmistul:

"Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului.
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape."
Psalmul103, 5-7

Pentru mine, aceste versete sunt pur si simplu superbe. Iata cum pamantul (care este pamantul din Facere sau Universul) este creat indistructibil, intemeiat "pe intarirea lui". Si adancul... acest adanc despre care ne vorbea si Parintele Galeriu, care "pe adanc cheama" - Psalmul 41, 9. Vezi cum ne vorbeste Dumnezeu prin aceste metafore despre lucrurile pe care toata lumea stiintei le cerceteaza si nimeni nu le intelege nici astazi... Si cei din vechime le-au citit, si noi le citim si nu putem decat sa teoretizam, sa presupunem tot felul de explicatii care mai de care mai interesante si mai indraznete. Energii, stringuri vibrante, particule etc... Pe cand versiunea divina este:

[COLOR=DarkRed]Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Facerea 1, 2
iată că Domnul chema focul ca să facă judecată; el a mistuit adâncul cel necuprins și a prăpădit și parte din pământ
Amos 7, 4
Munții Te-au văzut și s-au cutremurat; puhoaie de apă au trecut. Adâncul și-a slobozit glasul său și mâinile sale în sus le ridică.
Avacum 3, 10
Ceea ce a fost este departe, și adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înțeles?
Ecclesiastul 7, 24
de la El să vină binecuvântările, de sus din ceruri, și binecuvântările adâncului de jos
Facerea 49, 25
Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Și marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
Iov 28, 14
Cântați voi ceruri, că Domnul a făcut aceasta; răsunați adâncuri ale pământului;
Isaia 44, 23
Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoșător și slăvit,
Manase 1, 3
Prin știința Sa a deschis adâncurile și norii picură rouă.
Solomon 3, 20
Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
Solomon 8, 24
Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului,
Solomon 8, 27
Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile.
Psalmi 32, 7
Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cerceta?
Isus Sirah 1, 3
Mai mult decât marea s-a înmulțit cugetul ei și sfatul ei decât adâncul cel mare.
Isus Sirah 24, 30

[COLOR=Black]Da, sunt de ascord cu Parintele Staniloaie: totul este o taina. O taina adanca...[/COLOR]
[/COLOR]
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Fenomenul Emo - o cultura a instabilitatii psihice si sufletesti geo.nektarios Secte si culte 3 01.04.2011 18:38:21
Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa mihailt Secte si culte 2319 31.07.2010 00:36:37