DE CE SUFERIM IN ACEASTA VIATA ?

[Colors]

Poate ca unele boli si suferinte le ingaduie aici Dumnezeu nu numai pentru pacatele noastre dar si spre folosul nostru. Pe unii suferinta ii ajuta sa se apropie de Dumnezeu, sa revina la o stare de cainta sufleteasca, de curatire. Pe altii ii indeparteaza de Dumnezeu suferinta, considerandu-se nedreptatiti. Bine ar fi sa nu cadem in situatia asta, de vreme ce vasul de lut nu poate cere socoteala olarului. Unele lucruri nu le vom sti si nu ne sunt de folos a le sti. Noua ni se cere doar ascultare si urmarea unei vieti, spre folosul nostru. Intrebarea "de ce suferim" desi pare fireasca ascunde o urma de razvratire. Iov l-a intrebat pe Dumnezeu la fel, si chiar daca el era drept si credincios a primit un raspuns destul de aspru. Desigur ca in cazul lui, ca si in cazul nostru, satana a avut dreptul sa il loveasca pentru a-i pune la incercare credinta. Desi simtim ca lumea este mai mult decat ceea ce vedem, am pierdut poate legatura fireasca cu Dumnezeu prin caderea lui Adam. Credinta cere o doza de curaj, de "nebunie", dar celui care nu pregeta sa porneasca pe acest drum, Dumnezeu il ajuta si-l incredinteaza treptat ca cele nadajduite nu sunt fara temei. Dar modul cum o face este asa tainic, incat mesajul se adreseaza mai mult inimii decat ratiunii. Totusi sunt convins ca multi au remarcat implicarea activa, directa a lui Dumnezeu in viata lor personala, doar ca asa de subtil si gingas in cat e greu de explicat. Oare nu asta e credinta, o taina?
De ce suferim? Pentru pacatele parintilor, pentru necredinta noastra si pentru altele care nu le stim. Poate ca daca am incerca mai mult sa ne apropiem de Dumnezeu, am afla si linistea acestei vieti. Dar ce ar fi daca nu am suferi?

Liviu

În prealabil postat de citystar

problema mare este ca daca suferi in aceasta viata nu vei fi obligatoriu mantuit. Nu-ti garanteaza nimeni ca daca suferi acum vei fi fericit dincolo. Deci oamenii care sufera sunt terorizati ca NU STIU daca vor fi mantuiti. Atunci cand un om suferind stie cu siguranta ca va fi mantuit, ar dispare suferinta, ca el s-ar bucura ca are la dispozitie o eternitate sa fie fericit. Si ajungem din nou la omul care "nu sufera" deci nu se poate mantui. Si uite asa o bucla infinita.

Este un bun inceput a fi preocupat/a de mantuire. Cine intelege ce inseamna mantuirea, sau isi face ganduri in aceasta privinta, va cerceta si modalitatea de a o obtine. Un lucru e cert: nu poate fi nimeni sigur ca a facut destul din ceea ce trebuie pentru a se mantui, intrucat criteriile sunt ale lui Dumnezeu. Dar daca folosim ca indreptar cele ce sunt scrise in biblie, ne spovedim, urmam sfaturile duhovnicului, exploatam Sfintele Taine si suportam greutatile si suferintele fara crancire, putem spera ca la putinele noastre fapte bune se va adauga mila Maicii Domnului si dragostea nemarginita a Domnului nostru Iisus Hristos si ca vom fi mantuiti. Sa dam deci vietii noastre un inteles prin preocuparea noastra pentru mantuire.

[costel]

Suferinta nu este intamplatoare. Pentru unii este un rezultat al modului in care isi duc viata, pentru altii o cale de intarire in bine. Astfel, cei din prima categorie se pot trezi prin ea la adevarata realitate, iar cei din a doua categorie, prin rabdarea ei, ajung sa-l cunoasca mai deplin pe Dumnezeu.

[citystar]

suferinta indeparteaza pe om de Dumnezeu. Nu il apropie. Eu asa vad. Deci Dumnezeu ne da suferinte ca sa ne indeparteze de la El ? Atunci de ce suferintele incep uneori la varsta cand copilul nu stie prea bine ce inseamna "mantuire" ? sa inceapa cand el este matur!. De ce din copilarie ? ca si cum olarul ar face o oala, si pe urma o izbeste de podea, asa numai ca sa se amuze. Nu e corecta comparatia cu olarul.

[alexandra28]

În prealabil postat de citystar

suferinta indeparteaza pe om de Dumnezeu. Nu il apropie. Eu asa vad. Deci Dumnezeu ne da suferinte ca sa ne indeparteze de la El ? Atunci de ce suferintele incep uneori la varsta cand copilul nu stie prea bine ce inseamna "mantuire" ? sa inceapa cand el este matur!. De ce din copilarie ? ca si cum olarul ar face o oala, si pe urma o izbeste de podea, asa numai ca sa se amuze. Nu e corecta comparatia cu olarul.

citystar poate l-ai inteles gresit pe Dumnezeu.daca ai fi tot timpul fericit ar fi normal sa fii bun si credincios insa cand Dumnezeu te incearca El iti inceraca credinta,fiecare dintre noi trebuie sa ne purtam crucea cum a facut-o si El.viata aceasta este o adevarata provocare,nu trebuie sa cauti fericirea pamanteaca.trebuie sa cauti sa-i fii placut lui Dumnezeu si sa fii in slujba lui.poate printr-o suferinta El te scapa de niste pacate pentru a nu mai da socoteala la judecata,ceea ce este mult mai greu.si cred ca fiecare pacat pe care il facem se intoarce impotriva noastra, fie in aceasta viata,fie in cea urmatoare.

[citystar]

nu inteleg, Dumenzeu este atotputernic, El stie dinainte daca omul incercat va face fata sau nu, adica isi va pierde sau nu credinta dupa incercari. Totusi de ce ne incearca ? Adica El nu stie cum vom reactiona noi ?
Unii de pe acest forum mi-au zis ca Dumnezeu nu te incearca niciodata, ca nenorocirile vin de la diavol. Pe cine sa cred ?

[alexandra28]

În prealabil postat de citystar

nu inteleg, Dumenzeu este atotputernic, El stie dinainte daca omul incercat va face fata sau nu, adica isi va pierde sau nu credinta dupa incercari. Totusi de ce ne incearca ? Adica El nu stie cum vom reactiona noi ?
Unii de pe acest forum mi-au zis ca Dumnezeu nu te incearca niciodata, ca nenorocirile vin de la diavol. Pe cine sa cred ?

nu,ispitele vin de la diavol si sunt foarteeee subtile.incercarile vin de la Dumnezeu.este adevarat ca El stie cum vom actiona insa daca totul ar fi bine si frumos pentru toti ,ar fi foarte usor sa ajungi la El. eu cred ca aceasta viata este un fel de drum al crucii,de abia dupa vine raslata.deci ,sa incercam sa nu ne lasam prada ispitelor ci sa fim tari intru Hristos

[costel]

Draga citystar,
Suferinta nu-l indeparteaza pe om de Dumnezeu, daca o rabzi adancesti unirea cu El. Iov,martirii, ... au patimit de dragul patimirii? Sigur nu. Au inteles sensul suferintei.
Pe de alta parte, este adevarat ca Dumnezeu prestie, dar nu predetermina. Este o taina intre intlanirea prestiintei lui Dumnezeu cu asteptarea raspunsului din partea noastra:"iata stau la usa si bat,..."

[2io]

În prealabil postat de citystar

nu inteleg, Dumenzeu este atotputernic, El stie dinainte daca omul incercat va face fata sau nu, adica isi va pierde sau nu credinta dupa incercari. Totusi de ce ne incearca ? Adica El nu stie cum vom reactiona noi ?
Unii de pe acest forum mi-au zis ca Dumnezeu nu te incearca niciodata, ca nenorocirile vin de la diavol. Pe cine sa cred ?

Parintele Arsenie Boca ii indemna pe multi cei suferinzi sa spuna: "Asa-mi trebuie".

Suntem oare atat de curati sa spunem: "de ce Doamne, ce am facut, urmez legile Tale si fac milostenie si nu ies din cuvantul Tau, de ce imi trimiti suferinta asta?" Si chiar de am fi atat de curati, insasi spunand aceasta ne-am pierdut toata rasplata, am cazut imediat. Dumnezeu este oare nedrept? Pai cum atunci, daca tu urmezi legile Lui, inclusiv crezi ca El este drept pt ca El o spune, inseamna ca exact in aceasta clipa tu nu mai urmezi Lui. (ca si fiul casei, din pilda Fiului risipitor).

Atunci, daca avem atatea pacate, nu este oare drept sa acceptam si urmarile lor? Dar cred cu tarie ca fara mila lui Dumnezeu, oricate suferinte am avea nu ne-am curati pacatele. Iar daca am trai mai mult, am adauga si mai multe pacate.

Daca noi suferim datorita pacatelor noastre, oare atunci cand facem pacatele cine se bucura, cu cine suntem, pe cine slavim, pe Dumnezeu sau... Deci suferintele de la cine vin? Tatal ceresc ne-a dat libertate, asa ca putem alege, El ingaduie diavolului ce sa faca cu noi [daca noi alegem asta!!].

Daca ma doare maseaua ingrozitor, cum ar suna: "Slava Tie Doamne, slava Tie ! Slavit sa fii in veac pentru ca imi dai in viata asta sa-mi ispasesc pacatele, ca sa nu se socoteasca la judecata Ta". Dar daca alegem alta cale ne adunam mai multe pacate, si mai bine ar fi pentru noi daca nu am avea gura atunci.

Slab sunt si nu vad voia Lui si nu inteleg nimic din ce se intampla cu mine si in jurul meu, DAR Dumnezeu stie si asta si pentru binele nostru lucreaza. Oameni buni, faceti binele! Nu binele vostru, ci binele lui Dumnezeu ! De ce oare nu vad voia Lui? Oare El nu-mi arata? Ohoho, si inca cum, dar asa de intunecat mai sunt incat Lumina Lui ma orbeste si inchid ochii si nu o accept.

Doamne ajuta!
Ionut

[citystar]

În prealabil postat de alexandra28

citystar poate l-ai inteles gresit pe Dumnezeu.daca ai fi tot timpul fericit ar fi normal sa fii bun si credincios insa cand Dumnezeu te incearca El iti inceraca credinta,fiecare dintre noi trebuie sa ne purtam crucea cum a facut-o si El.viata aceasta este o adevarata provocare,nu trebuie sa cauti fericirea pamanteaca.trebuie sa cauti sa-i fii placut lui Dumnezeu si sa fii in slujba lui.poate printr-o suferinta El te scapa de niste pacate pentru a nu mai da socoteala la judecata,ceea ce este mult mai greu.si cred ca fiecare pacat pe care il facem se intoarce impotriva noastra, fie in aceasta viata,fie in cea urmatoare.

Revenim la ideea ca Dumnezeu e Atotputernic, deci EL poate feri un om de pacate fara sa-l chinuie toata viata. Nu ? De ce Dumnezeu cauta calea cea mai groaznica si cea mai de durata de a-l feri de pacat. Si calea asta, suferinta, e generatoare de alte pacate, mult mai mari: deci Dumnezeu da suferinta oamenilor ca sa pacatuiasca mai mult. (nu-mi puteti zice ca omul care sufera nu pacatuieste, ba chiar mai mult)
Daca El pornunceste ca "omul X sa nu pacatuiasca" ar trebui sa se cutremure cerurile, si sa fuga toti diavolii de acel om, sa nu-l ispiteasca sa faca pacat (daca ziceti ca pacatele vin de la diavol) Ca doar Dumnezeu are puteri nelimitate, si poate actiona direct astfel incat sa-i fie bine si omului (ca Dumnezeu iubeste lumea).

Totusi diavolul se baga in mintea oamenilor, si Dumnezeu desi incearca sa-i ajute pe oameni (am patit eu cazul acesta) diavolul se baga in mintea omului si il face sa refuze ajutorul dat de Dumnezeu. De ce ? Asta se cheama bataie de joc nu iubire. Sau sa inteleg ca ajutorul care imi vine e de la diavol? Cum deosebesc ajutorul venit de la Dumnezeu de ajutorul venit de la diavoli ? Ca si diavolul invata pe oameni de bine (ca dovada, vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam etc.)