Autostima ridicata

[rebreanu]

Buna ziua. Sper sa ma fac inteles prin cuvintele pe care le voi scrie aici. De felul meu sunt mai tacut, uneori ma afund in tristete din prea multe ganduri. Gandesc foarte mult, orice lucru il disec, pana ajung la concluzia ca nu mai are rost sa fac acel lucru, ca nu mai este asa de important pentru mine.

Zilele astea am gasit pe internet un text despre importanta iubirii de sine, denumita si autostima. Aceasta este bucata de text desprinsa dintr-un text mai lung.

<< Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată. >>

In acest text, eu vad un indemn spre evolutie.


Trecand la rugaciunile ortodoxe, in ele avem urmatoarele mesaje:

lenesul si pacatosul; necuratele mele buze; zaceam ca un mort; intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea; gura mea cea nevrednica; nevrednicii robii Tai; gurile noastre cele necurate; faradelegile noastre; ticaloasa mea inima; intunecata mea minte.

Facand o comparatie intre textul care se refera la autostima si mesajele continute in rugaciuni, vedem ca exista deosebiri. As vrea sa ma lamuriti in privinta acestor deosebiri, sunt sau nu sunt in contradictie?