Lupta cu malahia

Banuiam...:)
Tocmai de aceea te-am si intrebat.
Asadar, ce ai pierdut in schimb pentru aceasta realizare? Ce ai dat? Unde ai pierdut? Scruteaza-ti sufletul!
Sper ca nu vei spune "totul e o.k." Asa ceva nu exista sub soare...

*
Drumul virtutii, daca imi e ingaduit sa spun eu, consta in asumarea lucida a unei suferinte neincetate, plina de miez si de finalitate. Aceasta suferinta vine din jocul nesfarsit al unor pierderi si autoinselari la care se deda neincetat sufletelul nostru. El e desfranat din fire si trage la curvie si pacaleli de tot soiul.
Dar putini oameni vor sa recunoasca asta, cu atat mai putin sa o faca in public. Publicului ii place triumful, imbatarea cu "vesti bune", are nostalgia reusitei (cam asa ca pica para malaiata). Cine isi asuma rolul de a fi detestat de si in public? (in general oamenii sunt sanatosi la cap, stiu sa-si poarte de grija, nu?)

*
Nu doar onania ci si celelalte incercari la care este supus sufletul, de-a lungul devenirii lui, se trateaza cu un pret. Nu poti izbandi intr-un plan fara sa pierzi in altul. De pilda, cand scapi de un viciu (asa crezi!) de obicei pici in altul mai puternic, de pilda in patima nesuferita a mandriei sau a prostiei fara de margini (adica fara pic de trezvie).

Cu cat omul face vreun progres in lupta cu sine, cu atat haul se deschide mai adinc sub el, in el...
La limita, cel desavarsit este mai adinc scufundat decat oricare alt muritor. Tocmai de aceea el este mai aprig agatat de Dumnezeu! El cunoaste ca din adancul acestui iad deplin (iadul virtutii) doar Dumnezeu il poate mantui.
De aceea oamenii virtuosi sunt smeriti! Discreti, tacuti si nestiuti de nimeni in agonia lor tot mai incredibila, pe care nu le-o poate purta nimeni. Cu exceptia Domnului.

Tinere frate, cand te lupti cu patimile eu te sfatuiesc sa iti pui intrebarea: "Doamne, oare sunt cu adevarat un purtator de suferinta demn de Tine?" Si sa iti dai singur raspunsul: nu, nu sunt. Si astfel sa Il rogi sa te ajute.
Ca nimeni nu isi poate taia patimile fara o suferinta care nu e pe puterile omului. Ci-i prin Har.

Fara suferinta nu se poate izbandi. Nu e salt decat prin pierdere dureroasa.
De aceea te-am intrebat "cu ce pret". Seninatatea si bunavointa ta mi-au parut suspecte.
Exista o onanie mult mai mare si mai infricosatoare decat aceea fizica. Este curvia sufletului care nu se lasa nuntit de smeritul lui Mire.

[Emanuel971]

Daca zici ca nu poti sa castigi ceva fara sa pierzi altceva,atunci poate am mai pierdut din smerenie,asta pe plan duhovnicesc.Pe plan fizic,lupta obisnuita,acum sunt inca la inceput,cred ca au trecut vreo 3 saptamani de cand am deschis topicul,din incercarile anterioare stiu ca tocmai de acum incepe greul.Acum am aplicat o tactica noua,cand simt ca mintea o ia razna,nu mananc nimic o zi,doua,cat e nevoie,si astfel revin unde trebuie.Daca stau nemancat o zi si am facut si sport in ziua aia numai de fete nu imi arde mie.Normal,fara ajutor de la Dumnezeu nu se poate,insa mereu El este cu mine in incercari,doar ca trebuie sa mai duc si eu putin greu.Datile trecute(au mai fost vreo 3 tentative de a ma lasa-odata am rezistat aproape 2 luni) nu am fost destul de puternic.

Si acum crezi ca esti ... puternic????...
*
Cand iti spuneam sa iti scrutezi sufletul, nu frecam tastatura degeaba.
Imi pare rau ca porti lupte straine, imi pare rau.
Domnul fie cu tine, cu noi toti!

[Emanuel971]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Si acum crezi ca esti ... puternic????...
*
Cand iti spuneam sa iti scrutezi sufletul, nu frecam tastatura degeaba.
Imi pare rau ca porti lupte straine, imi pare rau.
Domnul fie cu tine, cu noi toti!

Nu am zis ca sunt puternic,nu cred ca am lasat sa se inteleaga asta,am zis doar,fara ajutorul Domnului nu se poate purta aceasta lupta

[gpalama]

În prealabil postat de Emanuel971

Nu am zis ca sunt puternic,nu cred ca am lasat sa se inteleaga asta,am zis doar,fara ajutorul Domnului nu se poate purta aceasta lupta

Nu inteleg ce vrea ahilpterodactil insa aici nu suntem la ridicat haltere si greutati. Azi ridici 50 kg maine 100, exclusiv prin vointa ta.
E putin mai complicata partea asta de rezistenta impotriva trupului.
Nu prea are nici o treaba cu scrutatul sufletului treaba asta.

Daca ti-e somn, evident ca organismul tau iti cere somn, lupti cat poti dar la un moment dat cazi. A luptat cineva pana la capat cu somnul? Nu, pentru ca e aproape imposibil.
Daca ti-e foame, organismul cere si se manifesta, te opresti de la mancare un timp, dar e si lucrul asta greu. Este mai usor de dus, dar nu e atat de usor de exemplu daca inveti si organismul cere rapid mancare.

La fel si cu alte functii care se activeaza si care incercam sa le controlam si nu reusim totdeauna.
Fiecare functie biologica exercita o presiune mai mare sau mai mica asupra noastra, ne atentioneaza sa o implinim. In cazul functiei sexuale, presiunea este foarte mare (lucru confirmat de toti), si de aici si caderea.

Poti sa vezi ce este intr-un organism si cat se chinuie cineva la un moment dat? Nu prea. Insa cu siguranta stii ca se chinuie cumva.

Fa rabdare, post pentru a linisti trupul, rugaciune pentru a te ajuta Dumnezeu, si nu sta intr-un loc pentru a nu lasa mintea sa fie atenta la trup pentru ca atunci cazi usor.

[ioana5760]

Cand simti ca te incearca pacatul, gandeste-te la rusinea pe care trebuie sa o suporti la spovedanie, la cum te simti cand trebuie sa spui asa ceva... si ar trebui sa-ti cam treaca

În prealabil postat de gpalama

Nu inteleg ce vrea ahilpterodactil insa aici nu suntem la ridicat haltere si greutati. Azi ridici 50 kg maine 100, exclusiv prin vointa ta.
E putin mai complicata partea asta de rezistenta impotriva trupului.
Nu prea are nici o treaba cu scrutatul sufletului treaba asta.

Daca ti-e somn, evident ca organismul tau iti cere somn, lupti cat poti dar la un moment dat cazi. A luptat cineva pana la capat cu somnul? Nu, pentru ca e aproape imposibil.
Daca ti-e foame, organismul cere si se manifesta, te opresti de la mancare un timp, dar e si lucrul asta greu. Este mai usor de dus, dar nu e atat de usor de exemplu daca inveti si organismul cere rapid mancare.

La fel si cu alte functii care se activeaza si care incercam sa le controlam si nu reusim totdeauna.
Fiecare functie biologica exercita o presiune mai mare sau mai mica asupra noastra, ne atentioneaza sa o implinim. In cazul functiei sexuale, presiunea este foarte mare (lucru confirmat de toti), si de aici si caderea.

Poti sa vezi ce este intr-un organism si cat se chinuie cineva la un moment dat? Nu prea. Insa cu siguranta stii ca se chinuie cumva.

Fa rabdare, post pentru a linisti trupul, rugaciune pentru a te ajuta Dumnezeu, si nu sta intr-un loc pentru a nu lasa mintea sa fie atenta la trup pentru ca atunci cazi usor.

Gpalama, sa ma ierti dar te arati foarte strain de cunoasterea sufletului omenesc.
Asa cum pui problema, eu inteleg ca vezi un adevarat pericol ca omul sa fie alcatuit si din trup. Pui problema in termeni de razboi al omului cu trupul sau, iar asta suna ca si cum calaretul s-ar razboi cu calul.
Or, din cate am inteles eu despre om si din cate am inteles din lecturi (carti zise duhovnicesti), sensul infranarii/ascezei este de a imblanzi si orienta trupul, de a-l face bun camarad in nevointele imblanzirii si luminarii sufletului. Nu de a-l zdrobi ori a-l infrange.

Pe de alta parte, omiti un aspect foarte important: aici e vorba de o obisnuinta, obicei, patima daca vrei. Iar aceasta nu e o treaba a trupului ci mai intai a sufletului!
Nu trupul curveste, Gpalama, ci sufletul!
Acest suflet omenesc din fiecare om e inclinat sa se indulceasca cand cu una cand cu alta, de exemplu cu senzatiile provenite de la propriile madulare. Sau cu madularele altora.

Deci lupta omului e cu propriul sau suflet, inclinat spre patima si ucigasie, nu cu trupul.

*
Imi pare rau ca te gasesc facind parte dintre oamenii care s-au grabit sa treaca la fapte si s-au inchis in hotarari majore, fara sa aiba in prealabil rabdarea si pasiunea (iubirea) de a cerceta pe indelete cum e cu omul, cu sufletul si cu trupul.
Dupa opinia mea te afli pe drumul unor intelesuri straine. Si, culmea instrainarii, te mai arati si sfatos.

Acuma iata, sunt si eu sfatos: sa nu mai tai niciodata, Gpalama, pornirea unui om, mai ales a unui om tanar, de a-si cerceta cat mai necrutator, cu scrutare mare, neinduratoare, propriul suflet!
Sa nu mai faci asta, ca savarsesti faradelege cumplita inaintea Domnului.

Duhul lui Hristos asta face mai intai in Biserica: indreapta mintea oamenilor sa se scruteze bine, pe ei insisi, intr-o lumina noua. Cea a necrutarii de sine, a caintei, care se naste atunci cand lumina mintii e invaluita de Lumina.
Iar nadejdea si speranta care insoteste, totusi, pe om in acest demers necrutator, unul care poate duce sufletul in mari deznadejdi, in plinatatea iadului la cei care au o mare capacitate a suferintei - mangaierea aceasta a Invierii, nu e de la om ci de la Dumnezeu. Desi lucreaza, uneori, prin oameni (un camarad, un frate mai sporit, un preot, vreun pacatos oarecare etc.).

*
Si acuma sa iti spun ce vrea ahilpterodactil, ca ziceai ca nu intelegi.
As vrea ca tanarul nostru coleg sa se scruteze bine pe sine. Pornind de la premisa ca un obicei prost are radacini in alte obiceiuri proaste si in intelegeri tot proaste.
As vrea sa inteleaga ca are prilejul sa cerceteze de unde ii vine patima asta, fara sa mai puna etichete saracute, simpliste, de genul "de la corp si de la draci". As vrea, adica, sa nu mai fie stupid si trandav.
De unde vine onania?....
Oare si-a cercetat omul lacomia?
Dar grosolania cugetarii?
Dar impulsivitatea?
Dar temerile, ranile emotionale, neimplinirile, frustrarile in plan scolar, familial etc.?
Dar cunoasterea lui Dumnezeu?
Dar curatia rugaciunii?
Dar aroganta?
Dar dispozitia spre flecareala?
Dar pornirea histrionica de a se da in spectacol?
Dar rigiditatea mintala?
Dar insusirile pe linia comunicativitatii, asa cum se afirma ele in relatiile concrete cu oamenii din familie, cu colegii, cu strainul intalnit pe drum?

Ar mai fi vreo suta de capete insa ma opresc aici. Sper ca se intelege ce vreau sa spun, atunci cand indemn pe cel razboit de o patima sa se folsoeasca de prilej pentru a se cerceta pe sine.

Fara sporirea cugetarii si a cunoasterii de sine, patima/obiceiul/obisnuinta i-au fost date in zadar. La fel si cu parasirea obiceiului rau: nu e de nici un folos, asa in sine, daca nu ai tras un spor de intelepciune si de smerenie din parasirea lui.
Sunt multi oameni fara patimi prea batatoare la ochi dar care sunt mici inaintea lui Dumnezeu
si sunt multi razboiti de patimi, in intreaga lor viata, dar mari inaintea Domnului.

[sergiuran]

Ce spune pterodactilul are sambure de adevar dar la modul cum o spune el se intelege gresit. Adica sa nu te lasi de masturbare ca vei fi mai mandru. E bine sa fii mai putin mandru dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa te lasi de masturbare, sau oricare din acele pacate:

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10 Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Ce trebuia sa spuna pasarica antica era ca:
Pe primul plan trebuie sa fie lupta cu mandria, adica dobandirea smereniei. Te poti lasa de masturbare o perioada dar trupul, inclusiv creierul are legile lui. In timp nemultumirea interioara s-ar putea sa creasca si tu nu te vei mai masturba dar vei deveni mult mai rau/agresiv/neintelegator fata de semeni, si daca se va suprapune si mandria (pt ca doar esti deosebit, uite, nu te-ai masturbat de 5 luni!) vei ajunge mai rau decat ai inceput. Diavolul oricum te va tranti, dar te va tranti mult mai dur si te va umple de deznadejde.
Cu alte cuvinte, abtinerea de la cele trupesti este o pedeapsa, o greutate, si tu trebuie sa intelegi perfect de ce-ti iei acea greutate pe umeri. Nu pentru ca asa scrie, ci pentru ca tu vrei sa fii cu Dumnezeu. Iar ca sa fii cu Dumnezeu mai intai trebuie inima smerita. Avand inima smerita vei intelege ca tu nu meriti placerea, ca aceasta nu trebuie sa fie un premiu pt tine si acea durere a sufletului si trupului poate va veni mai degraba ca un premiu. Altfel, ramanand trupesc si incalcandu-se mechanismele compensarii vei ajunge sa urasti pe Dumnezeu. Si vor ajunge cele din urma ale tale mai rele decat cele dinapoi.

În prealabil postat de sergiuran

Ce spune pterodactilul are sambure de adevar dar la modul cum o spune el se intelege gresit. Adica sa nu te lasi de masturbare ca vei fi mai mandru.

Hai mai, chiar asa s-a inteles...?? A reiesit ca pledez pentru masturbare?....:)))
Deh, unde dai si unde ...

[sergiuran]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Hai mai, chiar asa s-a inteles...?? A reiesit ca pledez pentru masturbare?....:)))
Deh, unde dai si unde ...

Eu am inteles ce vrei sa spui dar altii puteau intelege diferit. :)