Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Rugaciuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #211  
Vechi 17.04.2013, 00:19:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #212  
Vechi 18.04.2013, 00:30:39
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

RUGĂCIUNE DE POCĂINȚĂ CĂTRE MÂNTUITORUL HRISTOS



Hristoase, Dumnezeule, Cel Ce ai plecat cerurile cu a Ta negrăită bunătate și pe pământ Împărate ale tuturor, Te-ai plecat cu dumnezeiască și milostivă cuviință către făptura cea căzută, ca să ridici pe Adam din adâncurile cele mai de jos, pleacă-Ți dumnezeiasca Ta ureche și ascultă glasul inimii mele celei împovărate de mulțimea patimilor.
Ca Unul Ce nu ai suferit să vezi făptura mâinilor Tale cumplit tulburată de vrăjmașul nevăzut, ia aminte Iubitorule de oameni, și nu mă lăsa pe mine până în sfârșit ca o cetate părăsită de înțelepciune și lovită neîncetat de tâlharii patimilor. Ca Unul Care ai deșertat temnițele iadului și bucurie ai făcut celor ce suspinau acolo neîncetat, vezi și sărăcia mea și din temnița fărădelegilor mele mă scoate, deschizându-mi cu însăși cheia iubirii Tale de oameni porțile îndurărilor Tale.
Tulburarea gândurilor celor întunecate greu asuprește sufletul meu, dar Tu, Soare al dreptății, trimite-mi raza milostivirii Tale și prefă noaptea patimilor mele în prealuminată zi a pătimirii de dragostea Ta. Cel Ce prin dumnezeiescul și preaadevăratul Tău cuvânt ai arătat că ,,Cel Ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine", dă-ne și nouă după putere a Te iubi pe Tine cu toată inima și din tot cugetul nostru, curățindu-ne mai îninte mintea prin gândurile pocăinței și spălând vasul cel întinat al inimii în curgerile râului iubirii Tale de oameni.
Cel Ce la Răstignirea Ta ai avut ca martor cerul, iar pământul a suspinat împreună cu Tine când pe Cruce pătimeai ca să despironești înțelegerea cea strâmtă a lui Adam, ridică și mintea mea din strâmtorarea și micimea gândurilor pământești către înălțimile cerești ale cugetării la poruncile Tale.
Cel Ce ai oprit curgerea întristării Evei prin pătimirea Ta cea de voie și durerile nașterii de prunci le-ai arătat început al bucuriei pentru nașterea cea de sus în Împărăția cerurilor, întru durerile pocăinței înnoiește-mă și pe mine, ca să scap de blestemul nerodirii sufletului meu pururea încolțit de fiarele patimilor.
Cel Ce după cădere ai dăruit lui Adam pământul spre lucrare și pe Eva, ceea ce căzuse din ascultarea de Tine, ai legat-o cu legătura ascultării de bărbatul ei, întărește-mă pe mine a-mi lucra pământul inimii cu smerenie, așteptând slobozirea din Babilonul patimilor întru ascultarea de glasul Tău, al Celui Ce voiești să ne scoți pe toți din robia întristării.
Cel Ce lăcomia lui Adam nu o ai lăsat nepedepsită, pune-mi și mie hotarele înfrânării, ca să mă depărtez de toate faptele deșarte și de mâncărurile cele multe și stricăcioase, care nici un folos nu aduc celor ce în zadar se ostenesc să și le agonisească din belșug. Mai vârtos dă-mi mie a mă hrăni cu dumnezeieștile Tale cuvinte, cele ce nicidecum nu aduc săturare sufletului, aprinzând și mai mult pofta acestuia de îndulcire cu ale înțelepciunii Tale cuvinte culese ca niște roade minunate din grădina rugăciunilor de multe feluri.
Cel Ce veselești cerul cu nori și pământul îl împodobești cu flori de multe feluri, ca să aduci în amintirea gândului nostru frumusețile Raiului pe care Adam l-a pierdut prin neascultare, așează cu mâna Ta dumnezeiască și pe cerul minții mele norii gândurilor de pocăință, ca să slobozească ploaia rugăciunii. Sădește în pământul inimii mele florile cuvintelor înțelepciunii, ca mireasma acestora întru adierile line ale Duhului să mă facă râvnitor spre întoarcerea în pământul mântuirii.
Cel Ce pe fiul cel risipitor ai îmbrățișat, umbrindu-L cu razele iubirii Tale de oameni, scoate-mă și pe mine din mâna celui viclean și dă-mi a îmbrățișa cu tot sufletul meu pocăința prin care aflăm mila cea dumnezeiască.
Ca Cel Ce pe Cruce picioarele Ți-ai pironit, ca să oprești alergarea cea de rușine a lui Adam din grădina Raiului și să zdrobești capul șarpelui, depărtează-mă pe mine, cel ce m-am înstrăinat de Tine, de pe căile fărădelegilor și în cărarea poruncilor Tale îndreptează pașii gândului meu.
Dă-mi mie a cugeta totdeauna la legea Ta și a-mi lumina gândul cu înțelegerile dumnezeiești ale purtării Tale de grijă pentru mântuirea noastră, ca să mă izbăvesc de întunericul cel greu de purtat al grijilor lumești, care ca un râu de foc mă despart pe mine de izvoarele înțelepciunii dumnezeiești.
Mâinile Ți-au fost străpunse de durere, ca să ștergi lucrarea mâinii îndrăznețe a lui Adam și să ne oprești pe noi de la gustarea păcatului, punându-ne înainte spre hrană duhovnicească însuși postul cel izvorâtor de îndulciri duhovnicești. Ca Unul Ce Te-ai arătat în lume Mână Slujitoare a voințelor Tatălui, apucă-mă și pe mine de mână, scoțându-mă de la vrăjmașii ce mă necăjesc către lărgimile pocăinței.
Cel Ce ești înconjurat de cetele îngerești, ai primit haina cea smerită a trupului omenesc și nu Te-ai rușinat a sta la masă cu vameșii și păcătoșii. Deci, nu Te rușina nici de mine, cel împovărat cu multe păcate și străin de toată fapta cea bună, așezând înaintea privirii sufletului meu chipuri luminate de pocăință spre îndreptare.
Îmblânzește pornirile cele aspre ale patimilor mele și ochii inimii mele celei străine de iubire îi deschide spre vederea milostivirii Tale. Netezește cu ale rugăciunii cuvinte căile aspre și colțuroase ale inimii mele învechite în păcat, ca să-Ți fac trecere Ție, Cel Ce ai sfințit pământul cu pașii Tăi și ai dăruit inimilor curate și smerite pecetea trecerii Tale dumnezeiești.
Cel Ce pe Tabor ai descoperit puțin vălul smereniei Tale și cu razele slavei ai luminat pe ucenici, acoperă-mă pe mine, cel întunecat la minte, cu acoperământul rugăciunii către Tine, ca să mă depărtez cu totul de cugetarea la cele pământești și stricăcioase, care nici un folos nu aduc celor ce se tulbură în zadar.
Când voi sta Stăpâne, înaintea divanului Tău de judecată, să nu mă rușinezi pe mine, cel rușinat din pricina mulțimii păcatelor mele și rău stricat de patimi, ci să mă numeri cu turma cea de-a dreapta Ta, plecându-Te ca Un Bun spre rugăciunile Celei Ce fără stricăciune Te-a născut pe Tine.
Dăruiește pace lumii Tale, risipind sfaturile rău credincioșilor și păzind Biserica Ta pe Care ai sfințit-o cu sângele Tău de toată tulburarea eresurilor. Întărește-ne pe noi a purta fără de cârtire Crucea noastră în pământul acestui veac trecător, ca să ne învrednicim a auzi și noi fericitul Tău: glas ,,Intră întru bucuria Domnului Tău!". Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #213  
Vechi 21.04.2013, 22:11:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Și peste păcatele mele stă sabia Judecății Tale. Stă cumpăna Judecății Tale. Și eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Și nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc“, păcatul meu îl cunosc.
Păcătuit-am, și păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea“.
Păcătuit-am, și păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, și păcatul m-a lăsat singur și pribeag.
Păcătuit-am, și am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia și urgia pedepsei.
Păcătuit-am, și sufletul meu a pierdut ceva. Viața mea a pierdut ceva… Viața mea a pierdut pe Cineva…
Sărmane suflet pribeag, unde vei găsi ceea ce ai pierdut? O, nu mai rătăci plângând! Caută-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lăsat. Caută-L acolo unde L-ai părăsit.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Cu lacrimi de foc mă aplec la Crucea Ta. Lumea și păcatul m-au smuls de aici. Și, vai, cât de grozavă a fost calea păcatului! Mă întorc cu lacrimile fiului pierdut. Împacă-mă iarăși cu Tatăl Ceresc. Împacă-mă iarăși cu Tine și mă primește iarăși în legământul dragostei Tale! Pentru păcatele mele, pedepsește-mă și pe mine, ca odinioară pe robul Tău David, dar nu mă părăsi! Acesta e suspinul meu de fiecare clipă: pedepsește mă, Doamne, dar nu mă părăsi!
„Sabia“ nu s-a depărtat din casa robului Tău David; pedeapsa l-a urmărit, dar dragostea Ta nu l-a părăsit. Pe cel ce s-a încrezut în Tine nu l-ai îndepărtat. Nu l-ai lăsat „să râdă vrăjmașul de el“, strigând: „Prindeți-l, căci Dumnezeu l-a părăsit pe dânsul“. Nu l-ai scos din casa dragostei Tale. Nu l-ai părăsit ca pe un vas netrebnic. N-ai rupt legământul Tău cu el.
O Doamne, sabia mustrării Tale să mă taie și pe mine până la sfârșit! Sângele lacrimilor mele să curgă mereu. Medicamentele „amare“ să nu se gate din viața mea. Pentru păcatele mele, lovește-mă fără cruțare. Lasă-l pe „Șimei“ să arunce mai departe cu pietre după mine. Lasă-mă să trec singur – părăsit de toți – pârâul Chedron, dar nu mă părăsi Tu, Doamne, lumina și viața mea.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor, mă prăbușesc cu toate păcatele mele la picioarele Crucii Tale! Și cu lacrimi fierbinți mă rog. Și cu lacrimi de foc mă rog: învrednicește-mă să gust din dulceața făgăduinței Tale! „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, Care are milă de tine“ (Isaia 54, 7-10).
O Doamne, învrednicește-mă să trăiesc în această preadulce făgăduință! Învrednicește-mă să mă sting în această preadulce făgăduință, ca să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #214  
Vechi 27.04.2013, 00:40:32
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

O Mare și Bun Dumnezeul nostru,
fii binecuvântat pentru mila Ta îndelungă și pentru chemările Tale stăruitoare pe care le-ai avut față de toți cei a căror inimă învârtoșată de nepăsare a ajuns împie-trită și nesimțitoare!
Tu, al Cărui foc ceresc poate să topească și să moaie orice piatră, moaie și topește toate inimile trufașe ori necredincioase, ori nehotărâte și fă-le să asculte chiar acum chemarea mântuirii și să Ți se predea Ție, spre mântuirea lor.
Moaie și topește, Doamne Iisuse, inimile pe care duș-măniile, certurile, dezbinările, mâniile și lăcomiile le-au împietrit față de ai lor și nu mai merg, de ani de zile, unii la alții.
Fă-i ca să se poată smulge și să poată merge cu dra-gostea și iertarea lor la cei cu care sunt certați – sau cu smerenie și mărturisire sinceră.
Moaie și topește, Doamne Iisuse, împietrirea inimilor neascultătoare, care, amăgite și biruite de diferite păcate, se abat spre credințe străine și nu țin seama de sfatul frățesc.
Moaie-le și le topește, Doamne Iisuse, până când nu vor fi zdrobite de pedeapsa Judecății Tale drepte și muiate de focul cel veșnic.
Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #215  
Vechi 27.04.2013, 00:45:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Binecuvântările Părintelui Tihon și ale tuturor Sfinților cunoscuți și necunoscuți să ne ajute în anii cei grei prin care trecem. Amin.



Adaug aici rugăciunea Starețului, pe care a scris-o cu multă durere și multe lacrimi și a trimis-o sufletelor îndurerate din Rusia ca balsam din Grădina Maicii Domnului.
Slavă Golgotei lui Hristos
O, dumnezeiască Golgotă, sfințită cu Sângele lui Hristos! Te rugăm, spune-ne nouă câte mii de păcătoși ai curățit cu harul lui Hristos, prin pocăința și lacrimile lor, și ai umplut cu ei cămara de nuntă a raiului? O, Hristoase împărate, cu dragostea Ta cea nespusă și cu harul Tău ai umplut toate palatele cerești cu păcătoșii care s-au pocăit. Tu și aici jos pe toți îi miluiești și îi mântuiești, și cine Iți poate mulțumi cu vrednicie, chiar de ar avea minte îngerească? Păcătoșilor, veniți degrab, Sfânta Golgotă este deschisă și Hristos este Milostiv. Cădeți înaintea Lui și-I sărutați picioarele Lui cele sfinte.
Numai Acesta, ca un Milostiv, vă poate vindeca rănile voastre. O, ce fericiți vom fi, când Multmilostivul Hristos ne va învrednici, cu multă smerenie și frică de Dumnezeu și cu lacrimi fierbinți, să-I spălăm preacuratele Lui picioare și să I le sărutăm cu dragoste! Atunci Milostivul Hristos va binevoi să ne spele păcatele noastre și ne va deschide ușile raiului, unde, cu mare bucurie, împreună cu arhanghelii și îngerii, cu heruvimii și serafimii și cu toți Sfinții vom slăvi veșnic pe Mântuitorul lumii, pe prea dulcele Iisus Hristos, Mielul Lui Dumnezeu, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, Treimea Cea de o ființă și nedespărțită.

Ieromonahul Tihon – Sfântul Munte
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #216  
Vechi 27.04.2013, 23:54:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Thumbs up





Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia și o aflaseră toți pelerinii care veniseră în Ierusalim și împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paștilor. Toți voiau să vadă pe Iisus și pe Lazăr.Deci când toți cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii și fariseii se umpleau de venin, vrând să-L omoare și pe Iisus și pe Lazăr.Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.Cei simpli și curați, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.Iisus le-a prețuit dragostea. Și-a împrumutat un asin – că era sărac. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)



Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina și mai rău inima.Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toți care-L cunoșteau în Ierusalim ieșiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoșteau. Aceștia îl primesc rece și cu suspiciuni.

Dar și Iisus i-a provocat.A mers la Templu și l-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peșteră de tâlhari”. „Tâlharii” negustoreau suferințele și păcatele poporului. Compromiteau și pe Dumnezeu și suferința. Mai marii și mai micii Templului „tâlhăreau” poporul obidit, speculându-i suferințele în numele lui Iehova. Zarafii făceau bursă neagră. Aceștia erau slujitorii lui Mamona. Parcă acuma erau anume toți adunați în ziua aceea la Templul din Ierusalim. La toți aceștia Iisus a luat biciul.

E și o minune în această sfântă mânie; mulțimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – găinari geambași de miei și boi, toți, fară deosebire, fug în dezordine, înfiicați de-un Om.Conștiința lor pătată nu le da nici o rezistență.

Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai marele Templului, pe bătrâni, cărturari și farisei, care s-au sfătuit: „Cu orice preț trebuie să-L ucidem fiindcă mulțimea se ia după El”. Când aceștia se sfătuiau să-L ucidă, orbii și șchiopii se apropiau de El în Templu și i-a vindecat. Iar copiii -copiii crescuți de Templu, au venit cu ramuri în mâini, cântându-I „Osana, Fiul lui David!”Acesta-i faptul impresionant, că singuri copiii, orbii și șchiopii și ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu, cu credință și cu dragoste.Auzind copiii, iarăși s-au înfuriat iudeii.
„- Spune-le să tacă !”
„- N-ați citit în Profeți: «Am pus laudele în gura pruncilor și a celor ce sug»?”

Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul.Cu ziua aceasta încep patimile Domnului.

In tot entuziasmul general Iisus tăcea, dacă nu chiar plângea.Poporul acesta, care-L primea cu aclamații de împărat, peste trei zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat: „Răstignește-L!!!”. Poporul, laș și fricos, nu pricepe prețul iubirii și o dă răstignirii. Intrarea lui Iisus în sufletul nostru, să nu fie ca acea intrare în Ierusalim. Templul conștiinței noastre să nu fie o peșteră de tâlhari, că atunci sigur și noi vom vocifera în curtea lui Pilat: „Răstignește-L!!! Slobozește-ne pe Baraba!”. De aceea ne-am curățit Ierusalimul și Templul din Ierusalim: conștiința, facându-ne iarăși copii, singurii care L-au primit în Templu.Copilăria: singura noastră vârstă care primește pe Iisus.Deci, copiii mei, care primiți astăzi pe Iisus în sfânta împărtășanie, rămâneți întru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.
Prislop, 17 aprilie 1949,
Parintele Arsenie Boca - “Cuvinte vii”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #217  
Vechi 27.04.2013, 23:56:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit



Ajută-ne Doamne să răspândim toți mireasma binefăcătoare de pace și liniște, de sănătate, de la Tatăl prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt, cu rugăciunile Maicii Sale și ale tuturor sfinților! Așa să simțim ziua Floriilor și să petrecem Săptămâna Crucii, a morții, cu ochii ațintiți spre Înviere și Viață. Amin
Doamne ajuta!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #218  
Vechi 30.04.2013, 23:00:57
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA MARȚI

Doamne, Iisuse Hristoase, Cerescule Mire, Cel Ce vei veni în noaptea acestei vieți strălucind ca un soare, ca să cercetezi faptele noastre cele ascunse și să muți pe toți, după dreptate, întru ziua cea nesfârșită a Luminii sau întru întunericul veșnic, ai milă și de mine, cel osândit de chiar multele mele păcate. Aprinde-mi Mântuitorule, candela sufletului, mai înainte de a fi găsit în patul lenevirii și aruncat mai apoi întru adâncurile cele mai de jos. Ca un smochin neroditor mă aflu în fiecare an și nu găsești niciodată vreo roadă de pocăință întru mine. Ce răspuns voi da la nemitarnică judecata Ta, când m-am îndulcit de darurile Tale, dar căile pocăinței nu am urmat vreodată ?
Cine mă va apăra pe mine, când va amuți toată suflarea Sfinților, nepricepându-se a aduce cuvânt de îndreptățire pentru păcatele mele ? Cum voi suferi rușinea, când voi vedea pe Preacurată Maica Stăpânului privind cu întristare spre mine și adunarea Sfinților suspinând pentru împietrirea inimii mele ? Cum voi putea tăinui că m-am făcut rob vrăjmașului diavol și în toată vremea am alergat pe căile răutății ? Cum mă voi îndreptăți pentru faptul că mi-am întunecat sufletul mai rău decât dracii și în tot păcatul am alunecat ? Cum voi suferi săgețile mâniei dumnezeiești, eu cel ce în toată vremea cu mânia cea dobitocească m-am însoțit ? Cu ce măsură voi fi judecat, eu cel ce necontenit am slobozit săgețile gândurilor de osândire a aproapelui, nevoind a privi spre adâncul păcatelor mele ? Ce loc de întristare voi moșteni, eu, cel ce în toată vremea am mâhnit pe cei zidiți după chipul lui Dumnezeu și inimă nemilostivă totdeauna am avut ?
Cu zidurile împietririi mi-am înconjurat cetatea inimii, alungând orice gând de iubire creștinească și în turnul slavei deșarte singur m-am suit, socotindu-mă vrednic de toate binefacerile Cuvântului. Niciodată nu am voit a mă smeri și sarcina mulțimii necazurilor nu am putut purta. Încercările trimise spre smerirea sufletului nu le-am suferit și am judecat pe cei ce m-au nesocotit. La înălțimea niciunei virtuți nu am ajuns, dar vreau să fiu socotit între cei înțelepți. Cu obrăznicie mă port și cu cei mai mari, îndreptățindu-mă cu păruta evlavie, când aceasta îmi lipsește cu desăvârșire. Pentru dragostea lui Hristos nu am suferit a pătimi, dar de slava Lui voi a mă împărtăși. Fățărnicia mi s-a făcut mie haină a sufletului și cu podoabele gândurilor smerite nicidecum nu am voit a-mi împodobi mintea. A mă ruga în toată vremea mă lenevesc, amânând urmarea oricărui gând de pocăință. Tuturor poftelor lumești slujesc și m-am făcut mai rău decât cei mai mari dintre desfrânați. Legăturile vorbirii deșarte nicidecum nu voiesc a le lepăda și, socotindu-mă înțelept, mă mândresc de deșarta cunoaștere din afară a lucururilor, când nici pe aceasta deloc nu o stăpânesc, fiind în toată vremea biruit de nepricepere. Gând de milostivire nu mișcă inima mea spre întrajutorarea săracilor, întrecând pe toți păgânii cu împietirea și slujirea poftelor lumești. De sabia iubirii de arginți sunt rănit și nu vreau să recunosc, pentru sărăcia mea cârtesc și niciodată nu mulțumesc pentru darurile trimise din purtarea de grijă a Domnului. De cercetarea și mila Cuvântului nu sunt vrednic, dar spre cele mai înalte pururea poftesc.
Mă lenevesc a tăia spinii gândurilor rele și în mrejele vrăjmașului rău m-am încurcat, încât nu-mi este mie cu putință a mă slobozi, de nu mă vei izbăvi Tu, Mântuitorule, Cel Ce ai puterea a preface în nimic toate meșteșugirile vrăjmașilor noștri. Desăvârșit mă socotesc întru cuvânt, dar prin patimi m-am făcut mai rău decât necuvântătoarele, ba încă și înțelepciunea cea prin cuvânt îmi lipsește și orice simțire duhovnicească. În adâncul înșelăciunii sunt tras mereu și minciuna mi s-a făcut mie prietenă. Lăcomia întru toate mi-e zid care mă desparte de Dumnezeu și lenevirea mi-e piedică cumplită în calea mântuirii. De întristarea cea pierzătoare de suflet nicicum nu mă pot despărți și râsul cel nebunesc mă aruncă împreună cu vrăjmașul cel urâtor de mântuire. Tâlharii mândriei mi-au răpit orice gând smerit și toate faptele mele părute bune după socotința omenească ca niște arme s-au întors împotriva mea, făcându-se stricăcioase și arătându-se că de fapt sunt cu totul putrede. Întristarea și războiul cel cumplit al gândurilor și al necazurilor mă trag pe mine în groapa deznădăjduirii și a viețui mi se pare un chin. În iadul cel mai de jos mă socotesc și moartea pare a făgădui mai multe, însă nu sunt vrednic decât de focul cel veșnic.
Mântuitorule, pentru atâta mulțime a răutăților mele, încă și pentru mai multe și mai grozave păcate, cer iertare Ție, Stăpânului tuturor și Te rog, să-mi dai adevărată pocăință, întărire sufletului în lupta ce mă așteptă cu păcatul necruțător. Împacă viața mea Mântuitorule, dându-mi îndreptare și povățuindu-mă pe cărările voii Tale de mântuire, ca totdeauna cu mulțumire să-ți aduc slavă, acum și în vecii vecilor. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #219  
Vechi 30.04.2013, 23:09:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit



Singurătatea cea mai copleșitoare ai îndurat-o pe cruce, o Iisuse, atunci când toți te-au părăsit, când dușmanii te insultau, iar tu ai rostit cu psalmistul: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Această rugăciune o vestești până la sfârșitul veacurilor în Sfânta Taină a altarului, unde afară de preasfânta Fecioară Maria, de sfinții îngeri și de câteva suflete pioase nu te mai vizitează nimeni. Tu vrei să dai ca moștenire paradisul, tuturor celor care te roagă și iată că ei nici nu se învrednicesc să te roage.
Primește-mă, Doamne, ca prin scurtele mele vizite, să-ți țin tovărășie și astfel să risipesc amarul singurătății tale. Voi oferi cu drag părăsirea ta pentru acele suflete care au pierdut harul și suferă în deznădejde. Înviorează-le speranța și dă-le harul întoarcerii, pentru ca venind lângă crucea ta, să dobândească împărăția veșnică a raiului. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 30.04.2013 at 23:17:35.
Reply With Quote
  #220  
Vechi 01.05.2013, 23:19:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA MIERCURI

Hristoase, Dumnezeule, Cel Ce ești Mirul Cel nestricăcios, cu mirul cuvintelor Tale umple vasul minții mele cel golit de toată înțelepciunea și bine înmiresmează inima mea, sădind cu mâna Ta florile înțelegerilor dumnezeiești, ca să alunge spinii patimilor mele. Nu am lacrimi de pocăință, inima fiindu-mi o piatră pururea lovită de valurile ispitelor, dar Tu, Stăpâne, Cel Ce ai înfrumusețat pământul cu a râurilor curgere și mărilor ai pus hotar nisipul, dăruiește și minții mele curgerea gândurilor pocăinței, ca să-mi spele toată necurăția cea din gândurile spurcate și cu scutul rugăciunii către Tine oprește năvala patimilor. Cel Ce ai încununat cerul cu stele și prin stea ai chemat pe magi în peștera cea smerită, ca să Te vadă pe Tine, Lumina smereniei tuturor, cerul minții mele cel pururea întunecat de neștiință îl luminează cu razele voii Tale dumnezeiești și mă povățuiește prin pustiul acestei lumi, ca să ajung la Tine Soarele Cel neapus al dreptății. Cel Ce dăruiești pământului iarbă, Cel Ce pustia o veselești cu mireasma crinilor și cu cântările păsărilor care Te slăvesc pe Tine neîncetat, trezind și în inimile noastre dorul de înălțimile duhovnicești, pământul cel neroditor al inimii mele îl lucrează cu plugul rugăciunii, ca să mă învrednicesc la plinirea vremii a-Ți aduce și eu florile virtuților întru cântările laudelor dumnezeiești. Cel Ce ai dat iubitorilor de nevoință drept casă pustia și prin glasul Duhului chemi pe toți la înălțimile desăvârșirii, dă-mi mie Stăpâne, a mă lepăda de toate cugetele cele lumești și a urma căile cele netede ale pocăinței. Cel Ce ai dăruit lumii ca icoană a chemării la pocăință pe Înaintemergătorul Tău și prietenul Mirelui, dă-mi și mie a mă veseli întru lumina rugăciunii lui, ca să nu mă apuce iarăși întunericul cel cumplit al patimilor. Cel Ce ai pus zilei ca hotar noaptea și ai voit a pecetlui îmbrățișarea zilei și a nopții prin răsărit, Însuți fiind Răsăritul Cel de sus, pe mine, cel ce sunt noapte cumplită a toată patima îmbrățișează-mă Părinte, Cel Ce ești Lumină și Zi nesfârșită.
Cel Ce cu purtarea Ta de grijă nesfârșită chivernisești viața noastră, nu mă lăsa nici pe mine, cel lepădat în afara cămării de nuntă unde strălucești glasurile laudelor îngerești, ci fiind rugat de Născătoarea de Dumnezeu și de toți Sfinții Tăi, bagă-mă pe mine iarăși în cămara Ta, curățindu-mă de toată spurcăciunea fărădelegilor mele.
Pe femeia cea căzută în multe păcate ai primit-o Mântuitorule, și nu Te-ai scârbit de dânsa, căci zidirea mâinilor Tale este, măcar că prin sfatul vrăjmașului și din slăbiciune sufletească a alunecat în adâncul păcatului. Deci, nici pe mine nu mă lepăda Cuvinte, că deși mai mult decât toți oamenii am greșit și întregul iad l-am adăpostit în sufletul meu, rămân tot făptura mâinilor Tale. Nu Te întoarce dinspre făgăduințele Tale și nu uita legătura Ta cea cu poporul Tău, ci măcar că suntem decât păgânii și toți cei ce locuiesc pe pământ, cufundați în fărădelegi, chemarea Ta la mântuire nu se va lua înapoi.
Doamne, nu ai osândit pe femeia cea rușinată de mulțimea păcatelor ei, ci ai primit pocăința sa cea fierbinte, încă și mirul cel stricăcios, voind a-i dărui mirul cel nestricăcios al darului Tău. Pocăința aceasteia cu totul îmi lipsește, măcar că în păcate mai mari decât aceasta am căzut. Dar ca Unul Ce nu voiești moartea păcătosului, îndură-Te și de mine Mântuitorule, și dăruiește-mi pocăință mai înainte de sfârșit.
Primit-ai Stăpâne, izvoarele lacrimilor celei căzute în noroiul necurățiilor trupului, dar nici o picătură de lacrimă nu izvorăște întru mine. Cel Ce ai scos apă din piatră, biruiește și inima mea cea împietrită, ca să reverse apa gândurilor smerite.
Dumnezeieștile picioarele care au scos-o din căile rătăcirii le-a sărutat femeia cea păcătoasă și i-ai dăruit îndreptare, încă și Raiul întru care Eva a fugit de Tine la auzirea pașilor Tăi. Pe mine, cel ce de prea multă vreme zac căzut și necercetat pe calea păcatului, ridică-mă Mântuitorulule, ca un blând samarinean, și în casa pocăinței mă îngrijește cu milostivirea Ta, punând slujitori cetele îngerilor, care să mă păzească de alunecarea în gândurile cele rele.
Voind a dobândi dezlegare de păcate, femeia cea căzută în cugetele pământești părul capului ei și-a dezlegat și a șters picioarele Tale, ale Celui Ce ai ca așternut picioarelor însuși pământul. Cu multe păcate fiind împovărat, cad înaintea Ta Mântuitorule, ca să-mi dăruiești și mie, ca și aceleia, dezlegare de mulțimea păcatelor mele, legând pe vrăjmașii nevăzuți, care pururea tulbură pacea sufletului meu. Legatu-s-a cu mânia ucenicul cel nemulțumitor, dar pe mine, Stăpâne, dezleagă-mă de ocara acestei patimi și cu blândețe mă povățuiește la limanul umilinței, ca să Te slăvesc totdeauna împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru ) cristiboss56 Rugaciuni 592 14.11.2022 15:08:21
O problema cu un prieten . Templier Knight Generalitati 3 12.03.2012 15:01:38
sa ma rog sa-i dea Doamne-Doamne cuiva credinta? giovaninnaa Rugaciuni 14 23.09.2011 17:18:24
Alta minune a bunului dumnezeu ionut12 Generalitati 3 25.10.2010 16:48:34
Dumnezeu cel ascuns in cate un vers... inorog Arta bisericeasca in general 4 31.01.2010 23:49:41