Nunta + depresia

[anita]

În prealabil postat de Corinusha

Iar la faza cu mama sa fie prietena cu copiii, iar nu e bine.
Sunt s aic tot feul de treburi. La noi in familie subiectul "sex" era subiect tabu. Mi s-a zis nu cumva sa "isi bata careva joc de mine" ca e pacat, ca pot ramane gravida si bla blaurile asta. Ai mei nu au stiut sa imi vorbeasca ca luma dspre asta. Mi-au interzis din motivele demai sus si basta.

Vezi ca parintii tai nu au abordat subiectul tocmai corect.La ei problema era sa nu ramai gravida ,nu ca intri cu stangul in viata. Cu totul altceva.
E foarte bine ca sa existe comunicare intre parinti si copii ,dar mai ales atunci cand mama e crestina practicanta ,pentru ca sfaturile ei vor fi niste sfaturi intelepte(in cazul cand mama nu e habotnica ,bineinteles). Fata nu trebuie sa fie un obiect sexual pentru prietenul ei ,daca o iubeste se casatoreste cu ea.

[fallen]

În prealabil postat de anita

Fallen ,foarte multi tineri adolescenti sunt asa ,dar depinde de parinti ca ei sa se schimbe in bine.
Uite cunosc un caz asemanator ,un copil problema care acum aduce multe bucuirii parintilor.
Dar parintii duc o viata crestineasca ,se spovedesc des ,se roaga ,tin posturile ,fac milostenii ,deci se poate si fara psiholog.

Nu prea se poate fara psiholog, pt ca elevii care au absente multe tb sa mearga obligatoriu la consilierul (psihologul) scolii... Iar ei, din pacate, nu prea sunt cu biserica... Desi cel mic pana intr-a opta a avut dirigul de religie, acum la liceu nu stiu ce mai crede. Iar sor-mea s-a luat si de mine ca ce caut la biserica, ca n-am 80 de ani...nici nu prea mai vorbesc cu ea, din pacate, decat f rar. Desi ma simt vinovata ca ea s-a ocupat si de frate-miu cand a avut probleme, si io nu...eram prea preocupata cu ale mele :). De fapt cand provii din asemenea familii, nu e de mirare ca nici in ale noastre nu ne descurcam mai bine :)

[fallen]

În prealabil postat de anita

Fallen ,foarte multi tineri adolescenti sunt asa ,dar depinde de parinti ca ei sa se schimbe in bine.
Uite cunosc un caz asemanator ,un copil problema care acum aduce multe bucuirii parintilor.
Dar parintii duc o viata crestineasca ,se spovedesc des ,se roaga ,tin posturile ,fac milostenii ,deci se poate si fara psiholog.

Nu prea se poate fara psiholog, pt ca elevii care au absente multe tb sa mearga obligatoriu la consilierul (psihologul) scolii... Iar ei, din pacate, nu prea sunt cu biserica... Desi cel mic pana intr-a opta a avut dirigul de religie, acum la liceu nu stiu ce mai crede. Iar sor-mea s-a luat si de mine ca ce caut la biserica, ca n-am 80 de ani...nici nu prea mai vorbesc cu ea, din pacate, decat f rar. Desi ma simt vinovata ca ea s-a ocupat si de frate-miu cand a avut probleme, si io nu...eram prea preocupata cu ale mele :). De fapt cand provii din asemenea familii, nu e de mirare ca nici in ale noastre nu ne descurcam mai bine :)

[Florinvs]

Ca sa raspund colegei Fallen intai: in primul rand, pe plan profesional, poate ar fi bine sa va ganditi cam ce meserie v-ar atrage sau in ce domeniu v-ar place sa lucrati, si apoi sa cautati sa gasiti in domeniul respectiv. Din cate am inteles locuiti in Bucuresti, deci acolo posibilitati sunt mai multe. Nu stiu- ceva ce credeti ca ati lucra cu drag- este important sa incercam sa lucram intr-un domeniu care sa ne si placa.
Stiu din proprie experienta ce inseamna sa nu faci o meserie care-ti place cu adevarat.

Apoi pe plan personal- aici eu personal nu as putea sta nicioadata cu o persoana care sa nu o iubesc si sa nu ma iubeasca cu adevarat. Numai dumneavoastra puteti cunoaste care e situatia in aceasta privinta- dar e bine ca aici treburile sa fie clare- ori e alba, ori e neagra.

Oricum, eu va doresc sa fie bine si sa fiti fericita! Nu va cunosc, nu ma cunoasteti, dar omeneste cred ca asa e normal- sa incerc sa ajut un om atata cat pot- fie si cu un sfat.

Revenind la subiectul topicului: aici numai initiatoarea topicului poate sti ce simte fata de viitorul sot. Stiti datele problemei, acuma e bine sa va ganditi foarte bine daca vreti sa fiti cu respectivul barbat toata viata. Depresia din cate stiu se poate tine sub control daca ia tratament, si in plus daca este fericit si se comporta ca atare cand este cu dumneavoastra, atunci (un psiholog ar putea explica mai bine) ma gandesc in mod logic ca ar trebui sa dispara motivul depresiei.
Dar este bine sa faceti ce va spune sufletul si ce credeti ca v-ar face fericita!

[ioana5760]

În prealabil postat de Florinvs

Revenind la subiectul topicului: aici numai initiatoarea topicului poate sti ce simte fata de viitorul sot. Stiti datele problemei, acuma e bine sa va ganditi foarte bine daca vreti sa fiti cu respectivul barbat toata viata. Depresia din cate stiu se poate tine sub control daca ia tratament, si in plus daca este fericit si se comporta ca atare cand este cu dumneavoastra, atunci (un psiholog ar putea explica mai bine) ma gandesc in mod logic ca ar trebui sa dispara motivul depresiei.
Dar este bine sa faceti ce va spune sufletul si ce credeti ca v-ar face fericita!

Asteapta atat de multe de la mine. Nici eu nu stiu ce pot face. Deocamdata sunt mahnita si parca mi-e mila de el...

[AlinB]

Daca e doar mila si dragoste nu...atunci ar fi fost oricum o casatorie de convenienta.

Probabil peste cativa ani te trezeai in situatia descrisa aici, dragoste nu, pasiune nu...omul asta nu e bun (chiar si fara depresie).

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=22

[tabitha]

În prealabil postat de AlinB

Nici nu se compara cu situatia de a duce in spate o viata intreaga pe cineva cu o boala psihica severa.
Prin comparatie, ce s-a intamplat mai sus nici macar nu poate fi numit o intamplare nefericita.
Macar el a ramas cu niste amintiri frumoase si un copil care sunt sigur ca il iubeste enorm si nici nu e la o varsta la care sa nu poate sa o ia de la capat.

Alin, cu depresia corect tratată se poate trăi bine mersi toata viața. Exagerezi cu dusul în spate și "boala psihică severă".

Oare ce decizie o fi luat inițiatoarea topicului ? Just curious.. :)

[tabitha]

În prealabil postat de AlinB

Daca e doar mila si dragoste nu...atunci ar fi fost oricum o casatorie de convenienta.

Probabil peste cativa ani te trezeai in situatia descrisa aici, dragoste nu, pasiune nu...omul asta nu e bun (chiar si fara depresie).

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=22

Ce pesimist esti... Cu Dumnezeu, dragostea poate crește și din piatră seacă, inclusiv într-o căsătorie de conveniență.

În prealabil postat de ioana5760

Buna ziua!
Va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat.
Vin pe acest site in speranta unor pareri vazute <din afara> si la rece.
Sunt crestin ortodoxa si cunosc pe cineva alaturi de care doresc sa imi intemeiez o familie. Problema este ca de curand mi-a marturisit ca are probleme cu depresia si este in tratament continuu de peste 10 ani. Parca mi-a dat in cap. Imi doresc familie si copii. Dar boala si tratamentul ma fac sa ma ingrozesc cand ma gandesc la viitor. Ce parere aveti? ce e de facut?
Va multumesc.

De curiozitate, ce cunoașteți despre boala asta și ce anume v-a îngrozit așa tare? sau vorbiți din auzite??

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Alin, cu depresia corect tratată se poate trăi bine mersi toata viața. Exagerezi cu dusul în spate și "boala psihică severă".

Oare ce decizie o fi luat inițiatoarea topicului ? Just curious.. :)

Nu stiu care este parerea celor de profesie,dar eu stiu ca boala poate evolua spre depresie severa ,creeind tot felul de animozitati in familie sau ajungandu-se(Doamne-Fereste!) la sinucidere.

Vorbind din experiență, pot spune că depresia este o expresie a unei vieți trăite departe de Dumnezeu. Poate dura și în perioada eforturilor de reîntoarcere la Tatăl ceresc (respectiv în sânul Bisericii, trăind poruncile Domnuluie etc.)... dar apoi ar trebui să dispară.

Am mai scris despre ce mi-a spus un părinte călugăr de la Antim, într-o perioadă prelungită de depresie (diagnosticată sub tot felul de denumiri de către "specialiști"):
nu ești bolnavă
Dumnezeu nu se face simțit în viața unui om o singură dată
orice neascultare e mare/ gravă
ascultă-l pe părintele duhovnic...