intrebari...mai ciudatele

[alex_c]

Am descoperit recent acest forum si trebuie sa recunosc ca sunt foarte bucuros de acest lucru, deoarece probabil multi dintre noi se regasesc in intrebarile si problemele expuse...

In continuare, as avea un set de intrebari, care poate vor parea un pic cam ciudate, dar as vrea totusi sa vi le adresez.

Principalul meu hobby, in timpul liber este de a calatori, in special peste hotare (Romania am reusit intr-o mare proprotie sa o vizitez). Sunt o persoana complet pasionata de istorie, arhitectura si cultura, iar de aceea, fiecare banut pee care reusesc sa il pun deoparte il folosesc pentru a mai face cate o iesire. Sunt practic in stare a imi reduce cat mai mult cheltuieli uneori inutile (haine, distractii, iesit prin oras cu prietenii), doar pentru a mai strange fonduri pentru vreo calatorie. Am un plan cu toate locurile pe care doresc sa le vad, multe dinttre ele fiind din afara Europei (Siria, Turcia, China, Iran, Maroc, Japonia etc), fiind fascinat de istoria si de cultura lor. Sunt fascinat de arhitectura musulmana de unele moschei, care din punct de vedere estetic sunt absolut superbe, sunt absolut incantat cand am ocazia de a vedea locuri si vestigii istorice despre care doar am citit in carti. Nu fac aceste calatorii insa decat in scopurile pe care le-am precizat, fara ca religia tarii respective (de cele mai multe ori neortodoxa) sa ma influenteze catusi de putin, decat cel mult din punct de vedere arhitectural si cultural. Nu fac niciodata aceste calatorii pentru a iesi in cluburi sau pentru a ma bucura de decadenta existenta in unele locuri (mai ales in Europa). De fiecare data incerc a calatori cat mai mult cu mijloace utilizate des de localnici (tren, autobuze locale), astfel incat sa simt spiritul tarii respective.

Intrebarea pe care vrea sa v-o pun este urmatoarea: este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?

Va multumesc anticipat pentru intelegere si iertati-mi eventuala absurditate a lucrurilor pe care le-am scris.

Eu zic ca nu, dar trebuie sa mai aveti grija si de suflet, in sensul ca sa nu puneti aceasta pasiune mai presus de Dzeu si in al doilea rand cand am zis sa aveti grija si de suflet ma refer la acte de milostenie, sa ajutati si alti oameni din ce aveti, altfel faptul ca bucurati numai dvs poate parea un gest egoist.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de alex_c

Principalul meu hobby, in timpul liber este de a calatori, in special peste hotare (Romania am reusit intr-o mare proprotie sa o vizitez).
[...]
Intrebarea pe care vrea sa v-o pun este urmatoarea: este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune?
[...]

Daca ai rezolvat cu patimile si cu pacatele ducand o viata de crestin ortodox asa cum te invata Hristos si ai ajuns la masura sa te mustre constiinta pentru aceasta pasiune, eu zic ca e bine.

Duhovnicul tau ce spune vizavi de dilema asta?

[Adrinskaia]

... ,,Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua''...

... Si nu ai gasit inca vreo Biserica unde sa te atraga sfintenia pe care o poate da preotul locului... spun asta pentru ca sunt tot mai rare aceste locuri, dar cu ceva rugaciune sper sa se mai gaseasca, desi cred ca nu le vom mai avea prea multa vreme...

...Si nu ai citit despre Sfantul Lavrentie al Cernigovului, una din cartile de la care am inceput a face o pasiune pentru Sfintii Parinti, dar si patericul atonit si multe altele...

Ce rugaciuni mi au fost mie de folos, si in premiera: Paraclisul Maicii Domnului +- Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului, la miezul noptii peste patruzeci de zile, cu una sau trei lumanari si pe cat se poate candela, si alte rugaciuni care le consideri utile, si ceva post pe cat se poate negru lunea, miercurea si vinerea...

...Am si o lista cu cele mai vrednice manastiri d p d v duhovnicesc, ori poate sa gasesti indrumare si daca ajungi la cel putin una dintre ele: Schitul Patrunsa, com Barbatesti, Ramnicu Valcea...au construit Biserica in timp record, si carand materialele pe magarusi pe un traseu dificil...
... Si la Prislop, la mormantul parintelui Arsenie Boca ar fi grozav sa ajungi, si merita citit despre parintele, pe net am gasit multe informatii faine, chiar si in Formula AS...

... ,,Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, ci roaga te de ei sa si schimbe purtarile''...

[VasilePr]

În prealabil postat de alex_c

Intrebarea pe care vrea sa v-o pun este urmatoarea: este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?

Va multumesc anticipat pentru intelegere si iertati-mi eventuala absurditate a lucrurilor pe care le-am scris.

Doamne ajută!
Dragul meu, spun Sf. Părinţi că, "orice faptă are trup şi suflet", adică "trupul" este fapta în sine, iar "sufletul" este scopul cu care se face acea faptă...!
Deci aşa şi tu, dacă faci ceea ce faci doar ca să se bucure sufletul tău (nu mai zic de inimă, care face parte din trup, adică se bucură trupul...), atunci nu o să te foloseşti prea mult (duhovniceşte), fiindcă TOATE sunt trecătoare!
Dacă de ex., "bănuţii" pe care îi agoniseşti pt. a călători..., "îi vei da lui Dumnezeu", adică, ajuţi un bătrânel necăjit, un copil orfan, o Biserică în construcţie, plăteşti un Sfânt care se pictează într-o Biserică nouă..., etc, o să ai o mare bucurie duhovnicească la un moment-dat, pt. că o să "te mângâie Duhul Sfânt" cum numai El ştie a mângâia, şi o să ai răsplată de la Dumnezeu care este nepieritoare şi care "rugina nu o distruge şi moliile nu o mănâncă", ci TOATE le vei găsi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Despre subiectul acesta este f. mult de vorbit, dar îţi recomand să citeşti viaţa Sf. Apostol Toma care se prăznuieşte pe 6 Octombrie, şi care este DEOSEBIT de frumoasă şi interesantă pt. toţi creştinii.
P.S. Şi eu am umblat prin toată ţara, şi chiar prin toată Grecia şi Sf. Munte, şi alte locuri, şi întradevăr m-am bucurat enorm de mult pt. că am căutat NUMAI locuri duhovniceşti (M-ri, Sf. Moaşte, icoane făcătoare de minuni...), dar nu a fost voia mea, ci aşa a rânduit Dumnezeu, am fost trimis, de aceea nu mă mustră conştiinţa că aş fi putut face altceva cu acei bani...!
Numai bine, Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

[Erethorn]

Poate fi un pacat, in masura in care pasiunea pentru calatorii o pui mai presus de pasiunea pentru Dumnezeu (valabil si pentru orice alt hobby ).

Poate fi un pacat, in masura in care sacrifici pentru aceasta pasiune mijloace materiale necesare familiei tale.

Poate fi un pacat, in masura in care mijloacele materiale, banii, timpul etc. le dedici in intregime acestei pasiuni, uitand de datoria crestina de a te ingriji de aproapele tau.

Nu este un pacat in sine sa calatoresti, nu este un pacat in sine sa te bucuri de viata, nu este un pacat in sine sa admiri realizarile altor oameni, chiar necrestini, nu este un pacat in sine iti planifici pentru viitor calatorii in tari indepartate, atata vreme cat o faci cu intelegerea ca orice planuri se vor indeplini doar cu voia Domnului si atata vreme cat te ingrijesti in primul rand de marea calatorie a sufletului tau catre Dumnezeu.

Incearca ca, acolo unde calatoresti, sa cauti sa vezi si sa te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu. Un peisaj frumos, un popor strain, dar compus din oameni precum noi, o civilizatie sau o cultura diferita, in toate acestea trebuie sa vezi ocazii de a invata despre Dumnezeu si universul creat de El.

Incearca sa adaugi fiecarei calatorii o latura crestina - sa cauti un loc special in care sa te rogi, fie ca este o biserica ortodoxa, fie ca este un parc sau o faleza; sa cauti un exemplu de comportament vrednic de urmat - politetea si harnicia unui popor, ospitalitatea altui popor, curatenia dintr-un oras, gestul unui strain care se chinuie, timp de 10 minute, sa-ti explice prin semne in ce directie e metroul spre muzeul x si care se desparte de tine zambind etc...

Incearca sa documentezi asemenea exemple (in zilele noastre, o camera foto digitala ne permite, practic, sa luam cu noi orice imagine frumoasa pe care o intalnim; iar un jurnal de calatorie, din acela de moda veche, pe hartie, e un obicei minunat al calatorilor de altadata, pe care un globe trotter modern are aproape obligatia sa si-l reinsuseasca) si sa le impartasesti cu altii, la intoarcere.

[Iubirea]

În prealabil postat de alex_c

Principalul meu hobby, in timpul liber este de a calatori, in special peste hotare (Romania am reusit intr-o mare proprotie sa o vizitez). Sunt o persoana complet pasionata de istorie, arhitectura si cultura, iar de aceea, fiecare banut pee care reusesc sa il pun deoparte il folosesc pentru a mai face cate o iesire. Sunt practic in stare a imi reduce cat mai mult cheltuieli uneori inutile (haine, distractii, iesit prin oras cu prietenii), doar pentru a mai strange fonduri pentru vreo calatorie. .

Citind postarea ta parca citeam despre mine :))...mi-ai adus aminte de anii tineretii si ai studentiei cand si eu faceam la fel, imi strangeam cat puteam economiile ca sa pot pleca in excursii si locuri deosebite sa ma pot bucura de tot ce a creat Dumnezeu in mod direct sau prin om.
Si eu sunt o fana a calatoriilor in schimbul iesirilor cu prietenii sau chiar cu familia la o terasa sau intr-o nu stiu ce vizita...prefer frumusetea, pitorescul si linistea pe care mi-o ofera astfel de calatorii decat ceea ce-mi ofera rutina zilnica.
Din acest motiv nu pot sa fiu decat subiectiva si sa spun ca din punctul meu de vedere nu este pacat sa faci acest lucru, atata timp cat iti indeplinesti si indatoririle de crestin fata de Dumnezeu, fata de cei din jurul tau si nu in ultimul rand fata de tine.

Doamne ajuta si sa ai parte de cat mai multe bucurii.

[Daniel777]

Multi dintre noi si-ar dori sa faca calatorii prin lume dar nu isi pot permite.Daca ai aceasta posibilitate,de ce nu,insa pana la urma trebuie sa primeze,la final,victoria sufletului asupra trupului.
Comunicarea cu cei de o alta credinta nu este rea in sine,insa contactul cu alte culturi si religii te pot influenta negativ.Trebuie sa ai mult discernamant sa-ti pastrezi credinta nealterata cand admiri si investighezi alte culturi.
Pasiunea pentru istorie pe care astfel ti-o satisfaci sa nu inabuse din ce in ce mai mult credinta,asta este pericolul..

Multi credinciosi de pe forum,nepasionati de istorie,daca ar avea posibilitatea s-ar duce la Ierusalim sau muntele Athos,ori pe la manastirile din Rusia.

[windorin]

În prealabil postat de alex_c

Este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?

Te inteleg foarte bine. Eu insumi sunt pasionat de calatorii si de locuri noi si minunate.
Trebuie sa recunosc, insa, ca manastirile si locurile crestine imi sunt atat de ajuns, incat nu am vreme pentru altele.
Nu as refuza nici un loc vechi, renumit sau deosebit.
Sfantul Munte, Tara Sfanta, Pecerska, manastirile din tara si de prin alte tari sunt atat de multe... incat nu iti ajunge o viata.

Toate trebuie sa aibe insa masura. Sa nu ne epuizam in a privi lucruri minunate si a ramane cu atat.
Trebuie sa aibe loc in noi o schimabre duhovniceasca. Dam slava pentru minunatiile din creatie, insa ne intoarcem in rugaciune.

Riscul calatoriilor poate fi simtit in asezarea inimii, "ispitita" neincetat sa priveasca in afara.

[voxdei55]

În prealabil postat de alex_c

Am descoperit recent acest forum si trebuie sa recunosc ca sunt foarte bucuros de acest lucru, deoarece probabil multi dintre noi se regasesc in intrebarile si problemele expuse...

In continuare, as avea un set de intrebari, care poate vor parea un pic cam ciudate, dar as vrea totusi sa vi le adresez.

Principalul meu hobby, in timpul liber este de a calatori, in special peste hotare (Romania am reusit intr-o mare proprotie sa o vizitez). Sunt o persoana complet pasionata de istorie, arhitectura si cultura, iar de aceea, fiecare banut pee care reusesc sa il pun deoparte il folosesc pentru a mai face cate o iesire. Sunt practic in stare a imi reduce cat mai mult cheltuieli uneori inutile (haine, distractii, iesit prin oras cu prietenii), doar pentru a mai strange fonduri pentru vreo calatorie. Am un plan cu toate locurile pe care doresc sa le vad, multe dinttre ele fiind din afara Europei (Siria, Turcia, China, Iran, Maroc, Japonia etc), fiind fascinat de istoria si de cultura lor. Sunt fascinat de arhitectura musulmana de unele moschei, care din punct de vedere estetic sunt absolut superbe, sunt absolut incantat cand am ocazia de a vedea locuri si vestigii istorice despre care doar am citit in carti. Nu fac aceste calatorii insa decat in scopurile pe care le-am precizat, fara ca religia tarii respective (de cele mai multe ori neortodoxa) sa ma influenteze catusi de putin, decat cel mult din punct de vedere arhitectural si cultural. Nu fac niciodata aceste calatorii pentru a iesi in cluburi sau pentru a ma bucura de decadenta existenta in unele locuri (mai ales in Europa). De fiecare data incerc a calatori cat mai mult cu mijloace utilizate des de localnici (tren, autobuze locale), astfel incat sa simt spiritul tarii respective.

Intrebarea pe care vrea sa v-o pun este urmatoarea: este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?

Va multumesc anticipat pentru intelegere si iertati-mi eventuala absurditate a lucrurilor pe care le-am scris.

Niciodata sa nu-ti imaginezi ca asta ar constitui un pacat.Este minunat sa cunosti si alte culturi..alte religii..alti oameni,abia atunci vei aprecia daca lumea in care traim e justa sau nu.Cunoasterea e o datorie lasata de Dumnezeu...iar inversul e ignoranta,,care e sursa tuturor relelor.