Istoria noastra

[nutucutu]

În prealabil postat de Dumitru73

"Crestinismul s-a raspandit pe teritoriul de azi al Romaniei dupa cucerirea romana."

in afara de traditii, ce dovezi ai in sprijinul afirmatiei tale?

Pe nici una din descoperirile arheologice care apartin acelei perioade nu apare nici o cruce, simbol al crestinismului. Deasemenea, nici pe columna lui Traian nu apare nimic care sa conduca cu gindul ca dacii erau deja crestini; steagul lor era acel lup binecunoscut. Siturile arheologice existente pe teritoriul tarii noastre indica acelasi lucru.

În prealabil postat de zaharia_2009

Nu am reusit sa descarc. Nu stiu. Nu ma pricep . Nu am gasit nici un buton pe care sa scrie ,,Download" ca sa il folosesc . Poate este prezent sub alt nume sau este necesara o operatie premergatoare . De asta spun : nu ma pricep !

Dar cu toate acestea multumesc pt. intentie ! Pacat ca nu a avut si finalitate !

aici s-ar putea sa fie mai usor: http://www.dincolo-de-limite.blogspot.com/

""Filmul poate fi descarcat gratuit de aici:
LINK 1
sau:
LINK 2 "" -acest link

În prealabil postat de FlaviusM

Pe langa faptul ca vocabularul de baza al religiei crestine e de origine latina, din ce stiu cam din secolul II-III s-au facut cateva descoperiri arheologice care atesta existenta unor crestini in provincia romana Dacia.
Nu stiu la ce traditii te referi.

Ucenicul Lui Iisus Hristos. Jurnalul Doctorului Sotirios Crotos - Scribd

Din aceasta carte reiese ca existau bolnavi si din Dacia care mergeau la Iisus pentru a fi vindecati. La Iisus mergeau corabii cu multi bolnavi si demonizati de diferite nationalitati. Astfel, atunci cand apostolii fac misiune, inclusiv in Dacia, cuvantul lor are putere si datorita transmiterii pe cale orala a unor informatii despre Iisus. Alaturi de apostoli, existau si martori oculari ai minunilor lui Iisus, chiar daca nu foarte multi.

Chiar daca crestinismul nu s-a impus ca religie de stat decat mai tarziu, crestini exista in Dacia incepand cu secolul I.

În prealabil postat de zaharia_2009

Multumesc sora, propunerea ta a fost o delicioasa bucurie .
Mai de demult ma preocupa subiectul dar formarea unor pareri ferme , sau mai bine zis, cunoastrea adevarului se face incet, pas cu pas. Acesta este inca un pas. Desi exista si unele lucruri criticabile la persoanele intervievate, vis-a-vis de subiectul istoria, (chiar N. Savescu fiind unul dintre ei) totusi ideea generala este buna si se constituie ca un plus de informatie.

Multumesc !


NB: nu am putut insa sa descarc nicicum filmul . Nu stiu cum sa fac . Nu am putut sa descarc decit sunetul , imaginea nu !
Stie cineva cum trebuie sa procedez corect ?

Doamne ajuta ca aceste informatii sa ne fie de folos.

Incearca acest link:

http://dl.transfer.ro/Dacii_-_Adevar...-6f7463.mp4%20

În prealabil postat de antoniap

Ucenicul Lui Iisus Hristos. Jurnalul Doctorului Sotirios Crotos - Scribd

Din aceasta carte reiese ca existau bolnavi si din Dacia care mergeau la Iisus pentru a fi vindecati. La Iisus mergeau corabii cu multi bolnavi si demonizati de diferite nationalitati. Astfel, atunci cand apostolii fac misiune, inclusiv in Dacia, cuvantul lor are putere si datorita transmiterii pe cale orala a unor informatii despre Iisus. Alaturi de apostoli, existau si martori oculari ai minunilor lui Iisus, chiar daca nu foarte multi.

Chiar daca crestinismul nu s-a impus ca religie de stat decat mai tarziu, crestini exista in Dacia incepand cu secolul I.

unde poate fi gasita cartea aceasta? librarie, ma refer, editura...

[FlaviusM]

În prealabil postat de antoniap

Ucenicul Lui Iisus Hristos. Jurnalul Doctorului Sotirios Crotos - Scribd

Din aceasta carte reiese ca existau bolnavi si din Dacia care mergeau la Iisus pentru a fi vindecati. La Iisus mergeau corabii cu multi bolnavi si demonizati de diferite nationalitati. Astfel, atunci cand apostolii fac misiune, inclusiv in Dacia, cuvantul lor are putere si datorita transmiterii pe cale orala a unor informatii despre Iisus. Alaturi de apostoli, existau si martori oculari ai minunilor lui Iisus, chiar daca nu foarte multi.

Chiar daca crestinismul nu s-a impus ca religie de stat decat mai tarziu, crestini exista in Dacia incepand cu secolul I.

Teoretic, e posibil sa fi existat indivizi convertiti la crestinism pe teritoriul Daciei si inainte de cucerirea romana, dar religia crestina nu a devenit cat de cat importanta (ca numar de credinciosi) decat mult mai tarziu.

In ceea ce priveste cartea de mai sus, este o opera de o autenticitate foarte dubioasa si care, din ce stiu eu, nu este folosita ca sursa istorica.

[podolski_2]

O multime de exemple in care dacii si romanii s-au facut Mucenici impreuna pentru Hristos. Va impiedicati de pietricelele din fata Muntelui (Hristos). Va e rusine de influenta romana, ok, considerati-va evrei. Prefer sa ma trag din tigani si sa recunosc dumnezeirea lui Hristos in cer si pe pamant, decat sa fiu evreu si sa ma impiedic din cauza neamului din care ma trag. Degeaba ma trag dintr-un neam viteaz, puternic si ales daca nu urmez Calea spre EL.
"Militez" pentru UNITATE ORTODOXA intru HRISTOS.

Iar mai jos o sa postez fragmente din vietile unor Sfinti:



Sfinţii martiri EPICTET şi ASTION din Halmyris
În vremea romanilor, teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră (Dobrogea de azi), era organizat ca o provincie, numită Scythia Minor (Sciţia Mică), în apropiere de braţul Sfântul Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţu de Jos (jud. Tulcea) se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care se numea altădată Halmyris.
Actul martiric istoriseşte apoi întâlnirea dintre Epictet şi tânărul Astion. Acesta era singurul fiu al lui Alexandru, „om foarte bogat şi mai marele cetăţii”, şi al Marcelinei, „de neam vestit şi fiică a senatorului Iulian”.

SFANTUL MARTIR DASIUS
Ostaşul martir Dasius, despre care „actul său martiric” arată că ar fi pătimit în cetatea Durostorum (Ostrov Constanta), în ziua de 20 noiembrie 304. Aceşti istorici cred că el ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai târziu i-au fost aşezate moaştele, pentru o vreme, în Durostorum.
Era soldat în armata romană, tocmai în vremea persecuţiilor lui Diocleţian. Era pe atunci foarte răspândită sărbătoarea „saturnaliilor”, în cinstea zeului grec Cronos, numit de romani Saturn, zeul timpului. Cu acest prilej, se obişnuia să se aleagă un soldat, prin tragere la sorţi, ca „rege al saturnaliilor”, care era
îmbrăcat „într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuşi”,având dreptul ca, timp de 30 de zile, să-şi permită orice fapte „nelegiuite şi ruşinoase”, precum şi felurite „plăceri diavoleşti”. După încheierea acestor zile, în ziua propriu-zisă a sărbătorii, se sfârşea
însă şi viaţa lui, căci el urma să fie adus jertfă lui Cronos şi ucis cu săbiile. S-a întâmplat ca săfie ales, prin tragere la sorţi, în vederea sărbătoririi lui Cronos, tocmai soldatul creştin Dasius.„Aprins de râvnă sfântă”, după cum mărturiseşte actul său martiric, şi-a dat seama că după
acele zile de petreceri deşarte şi trecătoare, „va fi aruncat în focul cel veşnic”, încât Dasius şia zis: „Este mai bine pentru mine să sufăr puţinele chinuri şi munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii”. Drept aceea, în ziua rânduită pentru începutul sărbătorii, Dasius le-a spus celorlalţi soldajţi că
este creştin şi că preferă să fie adus el însuşi ca jertfă lui Hristos. închis de îndată, a doua zi a fost adus în faţa comandantului său militar Bassus, spre a fi judecat. Neînfricatul Dasius a respins cu tărie toate încercările aceluia de a-l face să cinstească chipurile împăraţilor de atunci. El declara, între altele: „Sunt creştin şi nu slujesc împăratului pământesc, ci împăratului celui ceresc şi primesc darul Lui, trăiesc din harul Lui şi mă îmbogăţesc din negrăita Lui iubire de oameni” sau: „Eu mărturisesc că sunt creştin şi nu mă supun nimănui altuia decât unuia, curatului şi veşnicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cel în trei nume şi feţe, dar de o singură fiinţă”.

SFANTUL IOAN CASIAN
Cei doi tineri dacoromani, Ioan şi Gherman, s-au aşezat într-o mănăstire lângă Betleem, nu departe de peştera în care s-a născut MântuitorulSiliţi de anumite tulburări ivite printre călugări, în jurul anului 400 cei doi prieteni,
Ioan şi Gherman, vin la Constantinopol, unde păstorea atunci, ca arhiepiscop,marele dascăl şi cuvântător, Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta l-a şi hirotonit pe Ioan Casian întru diacon, fapt pentru care mărturisea mai târziu că i se socoteşte „ucenic”.

În prealabil postat de Adriana Cluj

unde poate fi gasita cartea aceasta? librarie, ma refer, editura...

Incearca aici:
Ucenicul lui Iisus Hristos :. Autor: Sotiros Crotos :. Editura: For You .

Daca noi am fi fost crestinati de romani, BOR nu s-ar mai fi numit APOSTOLICA! Noi avem ortodoxia de la Sf.Apostol Andrei. De ce dansul este mereu dat la o parte? Istoricii, mai ales cei ateisti, il dau la o parte si lumea ii crede ca doar de, a facut scoala si are experienta. Cititi despre calatoriile Sf.Apostolul Andrei, ca doar nu a stat numai 2 secunde in Dacia. A stat ani, in care a mers in aproape toata Dacia, pe langa celelalte calatorii. De asemenea, Sf.Apostol Andrei, dupa anumite surse[grecesti,romanesti] traia inca cand imparatul Traian a navalit in Dacia. Si Papa de la Roma, aceiasi tactica o aplica. "Voi a-ti fost crestinati de romani, ar fi trebuit sa fiti catolici""daca sunteti latini cu adevarat atunci treceti la catolicism". Rar mai vezi natiune care sa isi ridice in slavi cotropitorii.

În prealabil postat de podolski_2

O multime de exemple in care dacii si romanii s-au facut Mucenici impreuna pentru Hristos. Va impiedicati de pietricelele din fata Muntelui (Hristos). Va e rusine de influenta romana, ok, considerati-va evrei. Prefer sa ma trag din tigani si sa recunosc dumnezeirea lui Hristos in cer si pe pamant, decat sa fiu evreu si sa ma impiedic din cauza neamului din care ma trag. Degeaba ma trag dintr-un neam viteaz, puternic si ales daca nu urmez Calea spre EL.
"Militez" pentru UNITATE ORTODOXA intru HRISTOS.

Iar mai jos o sa postez fragmente din vietile unor Sfinti:



Sfinţii martiri EPICTET şi ASTION din Halmyris
În vremea romanilor, teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră (Dobrogea de azi), era organizat ca o provincie, numită Scythia Minor (Sciţia Mică), în apropiere de braţul Sfântul Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţu de Jos (jud. Tulcea) se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care se numea altădată Halmyris.
Actul martiric istoriseşte apoi întâlnirea dintre Epictet şi tânărul Astion. Acesta era singurul fiu al lui Alexandru, „om foarte bogat şi mai marele cetăţii”, şi al Marcelinei, „de neam vestit şi fiică a senatorului Iulian”.

SFANTUL MARTIR DASIUS
Ostaşul martir Dasius, despre care „actul său martiric” arată că ar fi pătimit în cetatea Durostorum (Ostrov Constanta), în ziua de 20 noiembrie 304. Aceşti istorici cred că el ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai târziu i-au fost aşezate moaştele, pentru o vreme, în Durostorum.
Era soldat în armata romană, tocmai în vremea persecuţiilor lui Diocleţian. Era pe atunci foarte răspândită sărbătoarea „saturnaliilor”, în cinstea zeului grec Cronos, numit de romani Saturn, zeul timpului. Cu acest prilej, se obişnuia să se aleagă un soldat, prin tragere la sorţi, ca „rege al saturnaliilor”, care era
îmbrăcat „într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuşi”,având dreptul ca, timp de 30 de zile, să-şi permită orice fapte „nelegiuite şi ruşinoase”, precum şi felurite „plăceri diavoleşti”. După încheierea acestor zile, în ziua propriu-zisă a sărbătorii, se sfârşea
însă şi viaţa lui, căci el urma să fie adus jertfă lui Cronos şi ucis cu săbiile. S-a întâmplat ca săfie ales, prin tragere la sorţi, în vederea sărbătoririi lui Cronos, tocmai soldatul creştin Dasius.„Aprins de râvnă sfântă”, după cum mărturiseşte actul său martiric, şi-a dat seama că după
acele zile de petreceri deşarte şi trecătoare, „va fi aruncat în focul cel veşnic”, încât Dasius şia zis: „Este mai bine pentru mine să sufăr puţinele chinuri şi munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii”. Drept aceea, în ziua rânduită pentru începutul sărbătorii, Dasius le-a spus celorlalţi soldajţi că
este creştin şi că preferă să fie adus el însuşi ca jertfă lui Hristos. închis de îndată, a doua zi a fost adus în faţa comandantului său militar Bassus, spre a fi judecat. Neînfricatul Dasius a respins cu tărie toate încercările aceluia de a-l face să cinstească chipurile împăraţilor de atunci. El declara, între altele: „Sunt creştin şi nu slujesc împăratului pământesc, ci împăratului celui ceresc şi primesc darul Lui, trăiesc din harul Lui şi mă îmbogăţesc din negrăita Lui iubire de oameni” sau: „Eu mărturisesc că sunt creştin şi nu mă supun nimănui altuia decât unuia, curatului şi veşnicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cel în trei nume şi feţe, dar de o singură fiinţă”.

SFANTUL IOAN CASIAN
Cei doi tineri dacoromani, Ioan şi Gherman, s-au aşezat într-o mănăstire lângă Betleem, nu departe de peştera în care s-a născut MântuitorulSiliţi de anumite tulburări ivite printre călugări, în jurul anului 400 cei doi prieteni,
Ioan şi Gherman, vin la Constantinopol, unde păstorea atunci, ca arhiepiscop,marele dascăl şi cuvântător, Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta l-a şi hirotonit pe Ioan Casian întru diacon, fapt pentru care mărturisea mai târziu că i se socoteşte „ucenic”.

Se pune prroblema sa ni se respecte istoria asa cum a fost ea. Sa nu fie falsificata in mod tendentios, pentru a ni se induce complexe de inferioritate ca neam. Civilizatia traco-geto-dacica a avut, fara indoiala un rol important intr-o anumita etapa istorica, rol recunoscut chiar de romani. Civilizatia romana - de asemenea, mai tarziu. E bine sa intelegem aceste lucruri.

Bine spui ca e important cum ne vede Dumnezeu pe noi toti, nu cum ne vedem noi unii pe altii.

Fara indoiala ca Dumnezeu a lucrat si lucreaza prin cine voieste pentru crestinarea lumii. Iar romanii au avut rolul lor, foarte important, ca unii care in vremea Mantuitorului se aflau in miezul evenimentelor: marturisitori, martiri si calai. Toti acestia au facut sa iradieze in toate directiile credinta crestina, deci si in Dacia.