Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 28.05.2013, 07:55:15
alexdu alexdu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.06.2009
Mesaje: 117
Implicit Este bine sa tinem un jurnal?

Este bine sa tinem un jurnal?
Daca da ce sa scriem in el?
Are cineva de aici un jurnal?

Va multumesc!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 28.05.2013, 08:06:19
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de alexdu Vezi mesajul
Este bine sa tinem un jurnal?
Daca da ce sa scriem in el?
Are cineva de aici un jurnal?

Va multumesc!
Eu cred că nu e nici bine, nici rău să ții un jurnal. Îl ții dacă simți nevoia să notezi anumite lucruri de care vrei să îți aduci aminte, sau dacă exprimi mai bine în scris trăiri, evenimente etc. pe care astfel le poți "analiza" mai clar. Deci scrii un jurnal dacă simți nevoia asta, nu poate să îți spună nimeni ce anume să scrii în el.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 28.05.2013, 09:22:47
Eduard S Eduard S is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 26.05.2013
Locație: Brasov
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 23
Talking

Nu spune nimic Biblia despre asta, dar nu cred ca ar putea fi ceva rau, numai daca ai scrie blasfemii, insa nu cred ca e cazul aici
Reply With Quote
  #4  
Vechi 30.05.2013, 04:45:43
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Țin jurnal de 26 de ani...
Merită.
Se poate scrie orice. Orice îți pare semnificativ. Chiar și reflecții personale pe marginea unei cărți.

Jurnalul poate fi de multe feluri, inclusiv literar. De obicei însă e de-un singur fel: mincinos, tare mincinos....:)
Cel mai folositor mi-a părut când am găsit răgaz să îl recitesc. Am fost de multe ori tare surprins de mine însumi... Și de lume, așa cum se oglindea în scrisul meu.

Jurnalul evoluează cu anii, cu experiențele, cu însăși ființa noastră...
Are și o latură periculoasă, poate chiar mai multe: narcisismul poate înflori puternic în jurnal; poate servi și ca momeală pentru o însingurare delirantă; poate hrăni autovictimizarea etc. Unii cred că jurnalul "descarcă", te răcorește. Eu am descoperit că "încarcă", deseori.

Una peste alta, cred că merită să țină omul jurnal. Își mai aduce aminte și de sufletul lui, în timpul liber...:)


P.S. Nu recomand formula de început "Dragă Jurnalule!...".....:)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 30.05.2013, 09:07:07
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Unele trairi e important sa le exprimam: oral sau in scris.
Jurnalul poate servi ca punct de plecare pentru o carte, pentru un studiu, pentru o poezie sau pur si simplu pentru autocunoastere. Conteaza si scopul cu care scriem jurnalul. Poate servi si pentru spovedanie.

N-am tinut la forma pretetioasa a unui jurnal, ci am notat pe unde am apucat, inclusiv pe forumuri, ganduri chiar daca mai apoi pe unele le-am aruncat. Acum jurnalul meu este alcatuit din foi pe care-mi notez pacatele. Uneori le pastrez mai mult timp dupa spovedanie, pentru a vedea pe care pacate le repet cu neobrazare. Alteori le arunc imediat.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 30.05.2013, 18:15:52
zaharia_2009's Avatar
zaharia_2009 zaharia_2009 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.07.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.240
Implicit de la bunacredinta la ... credinta buna !

"................................................. .................................................. .................................................. ....
Am cunoscut in viata mai multe feluri de duhovnici . Pe acestia in momentele mele de reflectie i-am pus fata in fata cu mine si am incercat sa arbitrez intre ei .
Ma intrebam de ce (pt. ca nimeni nu fusese in stare sa-mi traduca realitatea vazuta dar neconstientizata) ei au efect diferit asupra mea , desi in principiu folosesc cam aceleasi metode , au acelasi scop si vor sa ajunga intr-unul si acelasi loc impreuna cu mine .
Am facut un pas inainte cind am inteles ca cel care imi facea cel mai bine mie, din toate punctele de vedere, avea un efect de "odihna" asupra mea .
Eu veneam la el ostenit in impovarat de toate buruienile vietii, de toate palamizile si ragaliile nemerniciei mele , imopotanat ca o paiata, iar el ma odihnea .
Odata l-am intrebat daca este bine sau nu ca sa beau, sa maninc, sa dorm, sa lenevesc boem, sa ma odihnesc,sa stau ore in sir incremenit in fotoliu si sa "cuget" la briul si balamalele lumii, sa ma desfat , sa desfrinez dar mai ales sa...tin un jurnal !
Acela mi-a raspuns ca nu am voie sa fac nimic din cele zise afara de unul : sa tin un jurnal !
Dar ca sa nu mai pierdem timpul mintuirii, si eu dar si el, mi-a spus din capul locului : sa nu scri in el decit pacatele pe care le faci !
Asa am facut , numai ca nu foloseam un caiet sau agenda ci foi de hirtie simple .
Dupa prima marturisire de pe foaie, m-a intrebat : ce vei face cu hirtia aceasta ?
I-am raspuns : nimic ... adica nu stiu! poate am sa o ard !
A continuat : las-o aici la mine ... ca o ard eu ! Tu scrie pe ea doar ziua de astazi (data)!
Au trecut ani multi , multi-multi de atunci si intr-o zi , stind de vorba cu duhovnicul, acesta m-a intrebat : vi de multa vreme la biserica si pe aici pe la noi , cum ti se pare acum credinta ta ? Te-ai mai linistit fata de inceput ? Ti-ai gasit raspuns la intrebari ? Esti un nevoitor fata de inceputuri ? Simti ca ai mai sporit in credinta ?
Fara a sovai am raspuns : da! este altfel decit la inceput !
Mi-a luat hirtia din mina , a pus-o deoparte si a inceput sa-mi faca rugaciunea de dezlegare . Am luat binecuvintare si am dat sa ies pe usa chiliei dar el m-a strigat : frate , ia-ti hirtia , ai uitat-o !
Am iesit in curtea minastirii si ma tot gindeam (neiscoditor ci in sens absolut mingietor, benefic, folositor) ce i-o fi venit parintelui sa ma supuna unuei autoervaluari, unui autobilant ? Ma gindeam ca sigur a observat si el ceva , ca cumva-cumva m-oi mai fi schimbat si eu , ca acum sunt olecuta mai matur si mai imbatrinit in ale vietii duhovnicesti, ca ... oricum , ceva bun este !
In mina am mototolit hirtia si cind ma pregateam sa o arunc intr-un tomberon de gunoi mi-a fulgerat prin minte ca nu este bine sa arunc pacatele asa, mai ales scrise , ci sa le ard acasa in soba .
Am indreptat hirtia si mi-am aruncat ochii pe ea . Acolo scria ca m-am miniat, ca m-am mindrit, ca m-am lacomit , ca am clevetit, ca am mintit ... dar imi trecura imediat prin minte ca parca nu asta a fost ordinea in care le scrisesem de acasa si le marturisisem. Dar scrisul... scrisul era al meu ! Intrasem la incurcatura ! Era ca si cind nu mai puteam sa fiu sigur daca ordinea de pe hirtie era cea adevarata sau mi se parea totul ca intr-un vis . Ma gindeam : hm, ce chestie, iete cum poate mintea sa-ti joace jocuri urite cu ochii deschisi ! Am decis sa renunt la idee deoarece incepea sa imi creeze o stare neplacuta si sa-mi inlocuiasca bunadispozitie cu care plecasem de la duhovnic . Ori nu doream asta !
Am impachetat hirtia si am bagat-o in haina dar imediat simti un fior rece pe frunte . Am scos iarasi hirtia si am deschis-o : era scrisa cu pixul !
Stiu sigur ca eu scrisesem cu creionul cu fibra deoarece acesta sta in permanenta pe birou linga laptop si cu el obisnuiesc sa fac mereu orice adnotare .
Deja incercam senzatii viscerale . Simteam cum se stinge stomacul in mine !
M-am decis sa rabd pina acasa cind voi intra in camera birou si voi verifica daca , asa cum este intotdeauna, creionul este linga calculator .
Mi-am si mutat gindul si am inceput sa fiu atent la traficul auto.
Am ajuns acasa, am descuiat grabit si m-am repezit in camera de lucru scrutind de la usa blatul biroului .
Creionul era la locul lui , in buza laptopului dar dincolo de mous era un pix.
M-am asezat in scaun , am oftat adinc , am scos din buzunar hirtia vrind sa o recitesc, sa o reverific .
Pe ea era trecuta o data cu 6 ani in urma !
Am ramas incremenit in fotoliu. Imi treceau o mie de idei simultan prin minte , ma incerca descumpanirea, tristetea, gustul amar !
Vedeam in mine toate pacatele omenirii. Vedeam dorinta de mintuire a fiecaruia. Vedeam neputinta fiintei unane care nu il cauta real, adevarat pe Hristos . Si cred ca il intelegeam altfel decit pina acum pe Hristos care spunea ca duhul este rivnitor dar carnea neputincioasa.
Nu am avut alta cale decit sa ma intorc in minastire . Am intrat la parinte si am zis : cred, sau nu cred, ca s-au incurcat hirtiile ! Nu mai stiu !
Atunci mi-a intins o alta hirtie .
Avea data zilei respective si era scrisa cu creionul !
Am inceput sa pling !
Incepeam sa inteleg tot tilcul . Sa inteleg defapt ce se petrece cu mine ! Ce s-a petrecut in tot timpul in care eu speram , credeam , ca sunt totusi cineva . Eram acelasi nimeni impovarat de aceleasi pacate si intinari dar pe care acum le vedeam intr-un mod mult mai catifelat . Mai cu "nadejdea" ca ceva-ceva am devenit si eu . Mai indulgent cu aceleasi pacate dedemult !
Mila lui Dumnezeu a fost mare caci nu mi-a ingaduit sa le uit , si nici sa le accept ca fapte ale lumii acesteia pe care toti le facem si de care nu trebuie sa ne ingrijoram pt. ca astea sunt !
Batrinul m-a luat la pieptul sau si mi-a zis : de 6 ani ma rog pt. tine si te astept sa pui inceput bun . De 6 ani ti-am fost alaturi chiar daca dupa ce ieseai din aceasta chilie uitai totul si iarasi faceai ce faceai din totdeauna dar mai cu manusi, mai cu eleganta lumeasca . de 6 ani Maica Domnului plinge si pt. tine ca sa nu fi pierdut ! Iar tu.... !
Mergi acasa si lasa sa moara acest om al zilelor acestea , iar dimineata cind te vei trezi sa nu uiti ca acum in taina spovedaniei ai inviat, te-ai nascut din nou ! Rupe-o cu omul cel vechi si incepe odata sa traiesti cu adevarat in Hristos !
De atunci nu am mai tinut jurmal ci am tinut cu tot sufletul sa nu mai pacatuiesc . Sa scap cit mai bine de orice buruiana de pe mine ! Este o lupta grea , o lupta noua , dar am aflat de curind ca numai cine duce lupta cea buna va cistiga cununa !
.................................................. .................................................. ................................................"

Am pus aici o poveste desprinsa din "Jurnalul mortii" a lui Cristian Livreschi .

In rest, fiecare are cite o parere !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul .

Last edited by zaharia_2009; 30.05.2013 at 18:29:49.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 30.05.2013, 18:27:14
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.398
Implicit

Soția ține jurnal pentru fiică-mea de cînd a născut-o. Nu scrie povești, ci doar evenimentele esențiale, din cînd în cînd, pe scurt. Așa a umplut un caiet și acum e la al doilea.

Cînd fiica noastră va crește, va citi jurnalul și va fi foarte interesant pentru ea. Așa a făcut soacră-mea și a fost un exemplu bun.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 30.05.2013, 19:09:26
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

M-am întristat citind mesajele despre ținerea evidenței păcatelor în scris... De cele mai multe ori, și eu fac la fel. Le notez pe hârtie, mă duc la spovedanie, apoi scriu și data și le păstrez. O singură notiță a rămas la părinte, nu știu de ce a păstrat-o.
Nu știu de ce m-am întristat. Cred că pentru uitarea mea. Pentru faptul că îmi uit făgăduințele, începutul de pocăință, pentru a o lua de la capăt cu păcatele vechi îmbrăcate în haine noi. Nu mă gândisem prea bine la asta, dar m-a trezit (și m-a întristat) mesajul lui zaharia:

"Ce s-a petrecut in tot timpul in care eu speram , credeam , ca sunt totusi cineva . Eram acelasi nimeni impovarat de aceleasi pacate si intinari dar pe care acum le vedeam intr-un mod mult mai catifelat . Mai cu "nadejdea" ca ceva-ceva am devenit si eu . Mai indulgent cu aceleasi pacate de demult !"

În afară de notarea păcatelor și de păstrarea acestor notițe, mai scriu și răspunsul primit de la părinte.

Mai am câte un carnet în care îmi scriu ceea ce rețin din predicile părintelui, citate, poezii, psalmi și alte lucruri frumoase peste care dau la un momnent dat. Îmi place să îl răsfoiesc din când în când... Cu regretul că nu pot să îmi amintesc toate momentele importante, toate adierile de frumusețe, sau de iubire, care mi-au atins vreodată inima...
De obicei, când îmi pare rău pentru vreo pagubă suferită, îmi spun că doar Dumnezeu e nestricăcios; la fel și cu memoria, doar El știe totul și El ține minte ceea ce eu uit...
Cu toate cele ce v-am spus, știu și regret un pic faptul că nu am găsit încă forma ideală de a ține o evidență a lucrurilor cu adevărat importante.

Last edited by Annyta; 30.05.2013 at 19:20:28.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 10.11.2016, 14:36:08
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit

Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009 Vezi mesajul
"................................................. .................................................. .................................................. ....
Am cunoscut in viata mai multe feluri de duhovnici . Pe acestia in momentele mele de reflectie i-am pus fata in fata cu mine si am incercat sa arbitrez intre ei .
Ma intrebam de ce (pt. ca nimeni nu fusese in stare sa-mi traduca realitatea vazuta dar neconstientizata) ei au efect diferit asupra mea , desi in principiu folosesc cam aceleasi metode , au acelasi scop si vor sa ajunga intr-unul si acelasi loc impreuna cu mine .
Am facut un pas inainte cind am inteles ca cel care imi facea cel mai bine mie, din toate punctele de vedere, avea un efect de "odihna" asupra mea .
Eu veneam la el ostenit in impovarat de toate buruienile vietii, de toate palamizile si ragaliile nemerniciei mele , imopotanat ca o paiata, iar el ma odihnea .
Odata l-am intrebat daca este bine sau nu ca sa beau, sa maninc, sa dorm, sa lenevesc boem, sa ma odihnesc,sa stau ore in sir incremenit in fotoliu si sa "cuget" la briul si balamalele lumii, sa ma desfat , sa desfrinez dar mai ales sa...tin un jurnal !
Acela mi-a raspuns ca nu am voie sa fac nimic din cele zise afara de unul : sa tin un jurnal !
Dar ca sa nu mai pierdem timpul mintuirii, si eu dar si el, mi-a spus din capul locului : sa nu scri in el decit pacatele pe care le faci !
Asa am facut , numai ca nu foloseam un caiet sau agenda ci foi de hirtie simple .
Dupa prima marturisire de pe foaie, m-a intrebat : ce vei face cu hirtia aceasta ?
I-am raspuns : nimic ... adica nu stiu! poate am sa o ard !
A continuat : las-o aici la mine ... ca o ard eu ! Tu scrie pe ea doar ziua de astazi (data)!
Au trecut ani multi , multi-multi de atunci si intr-o zi , stind de vorba cu duhovnicul, acesta m-a intrebat : vi de multa vreme la biserica si pe aici pe la noi , cum ti se pare acum credinta ta ? Te-ai mai linistit fata de inceput ? Ti-ai gasit raspuns la intrebari ? Esti un nevoitor fata de inceputuri ? Simti ca ai mai sporit in credinta ?
Fara a sovai am raspuns : da! este altfel decit la inceput !
Mi-a luat hirtia din mina , a pus-o deoparte si a inceput sa-mi faca rugaciunea de dezlegare . Am luat binecuvintare si am dat sa ies pe usa chiliei dar el m-a strigat : frate , ia-ti hirtia , ai uitat-o !
Am iesit in curtea minastirii si ma tot gindeam (neiscoditor ci in sens absolut mingietor, benefic, folositor) ce i-o fi venit parintelui sa ma supuna unuei autoervaluari, unui autobilant ? Ma gindeam ca sigur a observat si el ceva , ca cumva-cumva m-oi mai fi schimbat si eu , ca acum sunt olecuta mai matur si mai imbatrinit in ale vietii duhovnicesti, ca ... oricum , ceva bun este !
In mina am mototolit hirtia si cind ma pregateam sa o arunc intr-un tomberon de gunoi mi-a fulgerat prin minte ca nu este bine sa arunc pacatele asa, mai ales scrise , ci sa le ard acasa in soba .
Am indreptat hirtia si mi-am aruncat ochii pe ea . Acolo scria ca m-am miniat, ca m-am mindrit, ca m-am lacomit , ca am clevetit, ca am mintit ... dar imi trecura imediat prin minte ca parca nu asta a fost ordinea in care le scrisesem de acasa si le marturisisem. Dar scrisul... scrisul era al meu ! Intrasem la incurcatura ! Era ca si cind nu mai puteam sa fiu sigur daca ordinea de pe hirtie era cea adevarata sau mi se parea totul ca intr-un vis . Ma gindeam : hm, ce chestie, iete cum poate mintea sa-ti joace jocuri urite cu ochii deschisi ! Am decis sa renunt la idee deoarece incepea sa imi creeze o stare neplacuta si sa-mi inlocuiasca bunadispozitie cu care plecasem de la duhovnic . Ori nu doream asta !
Am impachetat hirtia si am bagat-o in haina dar imediat simti un fior rece pe frunte . Am scos iarasi hirtia si am deschis-o : era scrisa cu pixul !
Stiu sigur ca eu scrisesem cu creionul cu fibra deoarece acesta sta in permanenta pe birou linga laptop si cu el obisnuiesc sa fac mereu orice adnotare .
Deja incercam senzatii viscerale . Simteam cum se stinge stomacul in mine !
M-am decis sa rabd pina acasa cind voi intra in camera birou si voi verifica daca , asa cum este intotdeauna, creionul este linga calculator .
Mi-am si mutat gindul si am inceput sa fiu atent la traficul auto.
Am ajuns acasa, am descuiat grabit si m-am repezit in camera de lucru scrutind de la usa blatul biroului .
Creionul era la locul lui , in buza laptopului dar dincolo de mous era un pix.
M-am asezat in scaun , am oftat adinc , am scos din buzunar hirtia vrind sa o recitesc, sa o reverific .
Pe ea era trecuta o data cu 6 ani in urma !
Am ramas incremenit in fotoliu. Imi treceau o mie de idei simultan prin minte , ma incerca descumpanirea, tristetea, gustul amar !
Vedeam in mine toate pacatele omenirii. Vedeam dorinta de mintuire a fiecaruia. Vedeam neputinta fiintei unane care nu il cauta real, adevarat pe Hristos . Si cred ca il intelegeam altfel decit pina acum pe Hristos care spunea ca duhul este rivnitor dar carnea neputincioasa.
Nu am avut alta cale decit sa ma intorc in minastire . Am intrat la parinte si am zis : cred, sau nu cred, ca s-au incurcat hirtiile ! Nu mai stiu !
Atunci mi-a intins o alta hirtie .
Avea data zilei respective si era scrisa cu creionul !
Am inceput sa pling !
Incepeam sa inteleg tot tilcul . Sa inteleg defapt ce se petrece cu mine ! Ce s-a petrecut in tot timpul in care eu speram , credeam , ca sunt totusi cineva . Eram acelasi nimeni impovarat de aceleasi pacate si intinari dar pe care acum le vedeam intr-un mod mult mai catifelat . Mai cu "nadejdea" ca ceva-ceva am devenit si eu . Mai indulgent cu aceleasi pacate dedemult !
Mila lui Dumnezeu a fost mare caci nu mi-a ingaduit sa le uit , si nici sa le accept ca fapte ale lumii acesteia pe care toti le facem si de care nu trebuie sa ne ingrijoram pt. ca astea sunt !
Batrinul m-a luat la pieptul sau si mi-a zis : de 6 ani ma rog pt. tine si te astept sa pui inceput bun . De 6 ani ti-am fost alaturi chiar daca dupa ce ieseai din aceasta chilie uitai totul si iarasi faceai ce faceai din totdeauna dar mai cu manusi, mai cu eleganta lumeasca . de 6 ani Maica Domnului plinge si pt. tine ca sa nu fi pierdut ! Iar tu.... !
Mergi acasa si lasa sa moara acest om al zilelor acestea , iar dimineata cind te vei trezi sa nu uiti ca acum in taina spovedaniei ai inviat, te-ai nascut din nou ! Rupe-o cu omul cel vechi si incepe odata sa traiesti cu adevarat in Hristos !
De atunci nu am mai tinut jurmal ci am tinut cu tot sufletul sa nu mai pacatuiesc . Sa scap cit mai bine de orice buruiana de pe mine ! Este o lupta grea , o lupta noua , dar am aflat de curind ca numai cine duce lupta cea buna va cistiga cununa !
.................................................. .................................................. ................................................"

Am pus aici o poveste desprinsa din "Jurnalul mortii" a lui Cristian Livreschi .
Cred ca am mai citit acest mesaj la vremea lui, dar acum parca are o altfel de profunzime... Oare pana cand consimtim sa orbecaim in intuneric, amagindu-ne ca Ii urmam lui Hristos?...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #10  
Vechi 11.11.2016, 11:40:02
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.595
Implicit

Gandesc precum Annyta in postarea de la inceput.
Un jurnal este bun si chiar terapeutic. Iti descarci ganduri si sentimente si te mai linistesti, chiar te lamuresti tu insuti in anumite probleme, iti faci ordine in tine si in relatii cu altii.
Exista si un pericol - sa ti-l gaseasca altcineva si sa ti-l citeasca.

Daca sa scrii pacatele in el - cred ca automat le scrii, pentru ca faci si pacate.

Mesajul lui Zaharia - nu prea cred, dar a scris frumos.
Nu stiu daca e bine sau rau sa aibe asa un duhovnic.
Nu-mi place ideea cu biletelul la spovedanie. Adica nu e rau sa notezi, dar ce scrii totusi acolo?
Pentru mine este o problema cu spovedania pentru ca nu stiu ce ar trebui sa spun si pentru ca nu este timpul necesar.
Daca as avea eu un duhovnic sau un preot cu care sa pot discuta problemele mele adevarate, in liniste si cu rabdare....poate ca nici n-as mai face unele pacate.
Dar cand stau alti zece la rand si altii multi asteapta sa inceapa slujba si preotul este obosit si plictisit...nu-ti mai vine sa spui nimic.
Noi nu stim ce este la Dumnezeu pacat, fiindca trebuie judecat pe ansamblu totusi.
Daca spui mereu ca te-ai certat cu Maricica, trebuie vazut totusi de ce se intampla asta si de ce se repeta. Inseamna ca este ceva mai profund care trebuie rezolvat. Poate ca pana la urma nici nu este (numai) pacatul tau.
Se iarta efecte si nu se rezolva cauza care le produce...
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape

Last edited by sophia; 11.11.2016 at 11:44:01.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare