Cum as putea sa nu divortez?

[Moroco]

În prealabil postat de sergiu8

În tinerețe am fost și eu oarecum fascinat de filozofie și psihologie.
Am citit Nietzsche, Kant,Spinoza, Freud și Jung. Și de spiritualitatea orientală.
Mult timp nu am înțeles de ce Părintele Arsenie Boca i-a pictat pe Nietzsche și Freud în iad.
Am în familie fost medic psihiatru, care acum este în mediul monahal, mama mea.
Am văzut limitele și neputința psihologiei și psihiatriei în fața păcatelor,a patimilor și biruința lor prin credința.

Până când am citit Filocalia și Patericul.Acolo este adevarata știință a vieții, nu Platon,nu Aristotel, acolo e adevarata filozofie, psihologie, a Sfinților Părinți.
Pentru o sinteza recomand Părintele Staniloaie.

Adevărul este în Evanghelie și în învățătura Domnului Iisus Hristos.
Nu te supăra, dar nu mai dau 2 bani pe Nietzsche, Freud,Kant,Spinoza sau spiritualitatea orientală.
Adevărul e simplu,curat, psihologia freudiana acum ma face sa vomit,e o mizerie.
Cunosc abordarea pe care o prezintă.
Nu ma interesează decât abordarea creștin ortodoxă.

Bine spunea Părintele Serafim Rose în cartea Ortodoxia și religiile viitorului. Din păcate creștini practicanți și duhovnici s-au lăsat influențați de psihologie și mai grav de cea freudiana. Ca adultul își va cauta partenera modelul mamei din copilărie,ca unele relații dintre mama și copil sunt incestuase psihologic și alte debitari.

Nietzsche și Freud au ajuns în iad pentru ca au smintit miliarde de oameni, le-au indus ideea ca vindecarea se face cu ajutorul psihologului, nu al duhovnicului, au îndepărtat oamenii de Biserică și i-au făcut sa îmbrățișeze învățăturile tatălui minciunii,ale diavolului.
Mai mult,nu s-au pocăit de sminteli pana la moarte și nu au retractat public. Iadul oricărui om smintit se adaugă la iadul lor.De asta devine veșnic. Pentru ce au lăsat în lume.
Efectele le vedem: au încercat o moralitate atee, care a eșuat. Lumea e în colaps din cauza lipsei valorilor. A valorilor creștine. A lipsei de credința.

Îți recomand cartea Singur Ortodoxia (fa abstracție de semantică, ideea este Singur Adevărul, Adevărul = Ortodoxia) a Părintelui Arsenie Papacioc.
Explica de ce filozofia a atacat Adevărul, iar fără Adevar nici filozofia nu putea exista,ca nu avea ce ataca.
Nu sunt eu în măsura sa redau cum se cuvine, de asta recomand sa lecturezi și sa pui în balanța argumentele Patristice versus filozofi păgâni, necredincioși și anti-creștini.

-------
Copilul este sensibil, depresiv, aspect confirmat și de educatoare și alți oameni, nu doar de noi ca parinți, care stam mereu cu el.

Ma bucur pentru tine si pentru ceea ce marturisesti. Esti om serios,crezi, esti intelept credincios. Ai lepadat treptat si lepezi mereu duhul lumii (satana) cu cartile lor lumesti blestemate cu tot.

Ai o mare responsabilitate, nu numai a copilului ci si a nevestei, a mamei lui, si a ta.

Ea, femeia, nu poate asculta (de Dumnezeu), nu poate intelege, nu vrea sa faca decat ce vrea ea sau ea impreuna cu familia ei, cu parintii ei ce duc o viata lumeasca. Asa-s toate femeile din lume, lumesti.

Nu divortul e solutia ci tu trebuie sa-i dai femeii toata libertatea. Femeia e libera si trebuie s-o lasi libera. Nu ai voie sa o silnicesti, sa-i impui ceva cu forta sau cu cearta.

Tu esti cel ce trebuie sa asculti de Dumnezeu si poti sa-ti sfatuiesti femeia si copilul dar nu-i poti silnicii caci oricat crezi tu ca voia lui Dumnezeu e voia ta pe care cu de-a sila vrei s-o faca altii sa stii ca te inseli! Nu fii terorist! Voia ta trebuie sa fie voia Lui Dumnezeu si nicidecum invers, nu ei trebuie sa-ti faca tie voia!

Daca ai iubi mai mult pe Dumnezeu si daca ai iubi si copilul duhovniceste si nu familiar-familial, atunci ai iubi si pe mama lui duhovniceste si ai cauta sa-i carmuiesti (cu sfatul Duhovnicesc bun si cu vorba buna si duhul pasnic si bland) spre ascultarea de Dumnezeu, de Hristos, de biserica in care va rugati si postiti, nu de tine!

Leapada casatoria, familia, nevasta ca mod de viata si realizare si traieste doar in unitate Harica-Hristica cu ei cu dor de Cer, cu implinire de porunci divine.

Problema e la tine, te-ai instruit, ai citit, ai invatat dar nu aplici in viata ta asa incat nu cumva sa gresesti numai si numai lui Hristos.

Deci solutia este : divorteaza teoretic rupandu-te de lume si de casatoria lumeasca familiar-familiala si ramai casatorit teoretic si practic in casatoria si fratietatea doar in Hristos. Trateaza-ti sotia si copilul ca pe niste frati si surori in Hristos eliberandu-te de ideea de tata lumesc, sot lumesc, frate lumesc.

E simplu ce ai de facut: sa ceri iertare Domnului pentru toate silniciile, pacatele si greselile rele aplicate de tine asupra femeii tale si a copilului tau, facute doar ca sa parvi duhovniceste, sa te lauzi si sa te inalti pe sine in iubirea de sine si slava de la lume si redescoperind iubirea duhovniceasca cu lepadare de sex, de lume ii vei calauzi spre Cer asa cum iti si doresti defapt.

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

În tinerețe am fost și eu oarecum fascinat de filozofie și psihologie.

Nu pari foarte bătrâior nici acum dacă ai copil de 5 ani și ești căsătorit de 7, ai undeva spre 40.

În prealabil postat de sergiu8

Am în familie fost medic psihiatru, care acum este în mediul monahal, mama mea.
Am văzut limitele și neputința psihologiei și psihiatriei în fața păcatelor,a patimilor și biruința lor prin credința.

Atunci cum explici că unii psihologi sunt oameni de succes în relaționare și dezvoltare, adică cam exact ce nu au o bună parte din creștini care sunt mai degrabă retrași și ezitanți în a-și urmări dezvoltarea în toate planurile, relații interpersonale, negociere socială în cazul unor situații critice, un loc de muncă în care sunt respectați etc.

În prealabil postat de sergiu8

Până când am citit Filocalia și Patericul.

Filocalia și patericul din păcate nu mai sunt aplicate nici în mănăstiri de către începători și cei mai tineri, doar dacă sunt monahi cu discernământ mai vezi purtări patericale, în rest oamenii au diferite tare, traume și rădăcini psihice care se văd peste tot indiferent de mediu religios/non-religios.

În prealabil postat de sergiu8

-------
Copilul este sensibil, depresiv, aspect confirmat și de educatoare și alți oameni, nu doar de noi ca parinți, care stam mereu cu el.

Cel mai bine e să vorbești cu psihopedagogi școlari și când mai crește cu un psiholog.
E bine să vorbești cu mai mulți chiar dacă te costă consultul pt ca să auzi mai multe opinii exact ca la medic când ceri a doua și a treia opinie medicală.

Dar întreabă-l sincer pe psiholog sau pe specialist cam ce trasabilitate are în viață un om care se pune mereu în postura victimei sau care nu-și poate negocia rolul social și pierde respectul, în primul rând își pierde stima de sine.

Întreabă-l dacă e bine să tot corcolești copilul sau să-l lași să se confrunte cu viața, cu durerea, cu încercarea și eșecul șamd.

Acum la 5 ani e timpul perfect pt un nou drum, la 5 ani unii se apucă de sport de performanță, timp de pierdut nu mai e, în funcție de cum îi pregătești mecanismele de gândire așa va fi și ca adult, acum se mai poate corecta câte ceva din joacă și din mers, mai târziu va fi tot mai greu.

Eu de la 5 ani nici nu-mi amintesc mare lucru, nu știi cât își va aminti el din ce i s-a întâmplat negativ, tu câte îți mai amintești de la 5 ani ?

[sergiu8]

În prealabil postat de Iorest

Nu pari foarte bătrâior nici acum dacă ai copil de 5 ani și ești căsătorit de 7, ai undeva spre 40.

Atunci cum explici că unii psihologi sunt oameni de succes în relaționare și dezvoltare, adică cam exact ce nu au o bună parte din creștini care sunt mai degrabă retrași și ezitanți în a-și urmări dezvoltarea în toate planurile, relații interpersonale, negociere socială în cazul unor situații critice, un loc de muncă în care sunt respectați etc.


Filocalia și patericul din păcate nu mai sunt aplicate nici în mănăstiri de către începători și cei mai tineri, doar dacă sunt monahi cu discernământ mai vezi purtări patericale, în rest oamenii au diferite tare, traume și rădăcini psihice care se văd peste tot indiferent de mediu religios/non-religios.

Cel mai bine e să vorbești cu psihopedagogi școlari și când mai crește cu un psiholog.
E bine să vorbești cu mai mulți chiar dacă te costă consultul pt ca să auzi mai multe opinii exact ca la medic când ceri a doua și a treia opinie medicală.

Dar întreabă-l sincer pe psiholog sau pe specialist cam ce trasabilitate are în viață un om care se pune mereu în postura victimei sau care nu-și poate negocia rolul social și pierde respectul, în primul rând își pierde stima de sine.

Întreabă-l dacă e bine să tot corcolești copilul sau să-l lași să se confrunte cu viața, cu durerea, cu încercarea și eșecul șamd.

Acum la 5 ani e timpul perfect pt un nou drum, la 5 ani unii se apucă de sport de performanță, timp de pierdut nu mai e, în funcție de cum îi pregătești mecanismele de gândire așa va fi și ca adult, acum se mai poate corecta câte ceva din joacă și din mers, mai târziu va fi tot mai greu.

Eu de la 5 ani nici nu-mi amintesc mare lucru, nu știi cât își va aminti el din ce i s-a întâmplat negativ, tu câte îți mai amintești de la 5 ani ?

E un copil minunat.
Il iubesc enorm.
Si el ma iubește enorm.
Mereu întreba: Când vine tati? Sunt cel mai bun prieten și partener de joacă al lui. Și singurul.

Si străinilor le e mila de el,le pare rău.
E generos.Politicos. La locul de joacă se da la o parte în fața altor copii. Cu mult bun simț. Ca un adult.

Nu poți sa nu îl îndrăgești.

De asta și dilema mea.
Numai cine nu e părinte nu poate înțelege.

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

Sunt cel mai bun prieten și partener de joacă al lui. Și singurul.

1.Să-ți trăiască!
2. A început școala clasa 0 ?
Pe termen mediu nu e neapărat o calitate dacă tu ai fi singurul lui prieten, ar însemna că nu l-ai învățat să socializeze.

În prealabil postat de sergiu8

Si străinilor le e mila de el,le pare rău.

Și te-ncântă în vreun fel că stârnește milă și remușcări ?

În prealabil postat de sergiu8

E generos.Politicos. La locul de joacă se da la o parte în fața altor copii. Cu mult bun simț. Ca un adult.

Păi se dă la o parte că-i e frică poate.

Mai lipsea să spui că ascultă și Fuego și lăcrimează duios pe muzica lui Marcel Pavel sau Celine Dion.

Excesul de politețe nu e neapărat bun.

În prealabil postat de sergiu8

De asta și dilema mea.
Numai cine nu e părinte nu poate înțelege.

Ok, peste 10-15-20 de ani să nu vii să spui că fiul e supărat pe tine că nu l-ai învățat să fie bărbat și să bată cu pumnul în masă ca bărbatul când e vorba să se impună.

[sergiu8]

În prealabil postat de Iorest

1.Să-ți trăiască!
Ok, peste 10-15-20 de ani să nu vii să spui că fiul e supărat pe tine că nu l-ai învățat să fie bărbat și să bată cu pumnul în masă ca bărbatul când e vorba să se impună.

Când am bătut cu pumnul în masa a început să țipe,chiraie, sa devina isterica. Ca o demonizata.
E o femeie mânioasa și continua discuțiile zile în șir.
Procedând așa am traumatizat și mai tare copilul.

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

Când am bătut cu pumnul în masa a început să țipe,chiraie, sa devina isterica. Ca o demonizata.
E o femeie mânioasa și continua discuțiile zile în șir.

Eu mă refeream în general, nu doar cu soția, probabil că divorțai de la început de când îți făcea plecările astea, sigur e o ispită foarte mare toată treaba asta, ți-o fi scos-o Dumnezeu în cale sau celălalt ?

Dar nah eu îți spun ție și azi și eu am avut ispită, așa că iartă-mă că ți-am dat sfaturi.

Totuși cum ai descoperit-o sau cum ți-a ieșit în cale, mi se pare ciudată rău treaba, te-ai rugat înainte de căsătorie ?
Dacă te-ai rugat, de ce ți-a scos Dumnezeu așa persoană în cale, sau nu e scoasă de Dumnezeu ?

Dacă nu poți, scrie-mi în privat, măcar învățăm și noi - alții de ce să ne ferim.

[sergiu8]

În prealabil postat de Iorest

Eu mă refeream în general, nu doar cu soția, probabil că divorțai de la început de când îți făcea plecările astea, sigur e o ispită foarte mare toată treaba asta, ți-o fi scos-o Dumnezeu în cale sau celălalt ?

Dar nah eu îți spun ție și azi și eu am avut ispită, așa că iartă-mă că ți-am dat sfaturi.

Totuși cum ai descoperit-o sau cum ți-a ieșit în cale, mi se pare ciudată rău treaba, te-ai rugat înainte de căsătorie ?
Dacă te-ai rugat, de ce ți-a scos Dumnezeu așa persoană în cale, sau nu e scoasă de Dumnezeu ?

Dacă nu poți, scrie-mi în privat, măcar învățăm și noi - alții de ce să ne ferim.

Mama ei m-a văzut la biserica unde mergeam înainte des și m-a întrebat dacă nu vreau să fac cunoștință cu fata ei,care a rămas ne-măritata.
Am văzut ca sunt oameni credincioși,când am cunoscut-o părea o femeie serioasă, puțin cam mândră, mânioasa și cu ciudățenii, legate de curățenie exagerată, vorbe nevinovate ale unor persoane care i se păreau reproșuri de neiertat, ținerea de minte îndelungată a răului(asta e o caracteristica a întregului ei neam).
Atunci se spovedeau cu toții la un duhovnic pe care îl respectam foarte mult.
M-am rugat dacă e de la Dumnezeu sa fie,iar dacă nu ,sa se ducă.
Am avut îndoieli, inima spunea ca ceva nu e în regulă, ca e un întuneric aici,dar nu știu ce m-a făcut să merg înainte.
Duhovnicul m-a atenționat sa am grija în ce ma bag,dar nu s-a pronunțat mai mult.
Probabil a trebuit să apară pe lume Ionuț. Poate de asta a ingaduit Dumnezeu totul.

----‐-----------
În concluzie, vad ca în unanimitate s-a ales varianta ca nu e în regulă să stai intr-o relație toxică pentru toată lumea, în situația dată.
Il iubesc enorm, e sufletul meu,viața mea. Tot ce am mai drag pe lume.
Dar înseamnă că toții anii ăștia din viața m-am sacrificat degeaba, inutil.
El tot traumatizat și hiper-sensibil,afectat sufletește și psihic.

Înseamnă că am fost un prost.

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

Înseamnă că am fost un prost.

Ms că mi-ai spus, nu-ți mai fă griji atât că viața are multe neprevăzute și la fiecare ne vine rândul într-un fel sau altul, din ce mi-ai relatat e ca și cum ai fi fost atras într-o capcană.
Iar semnale erau prea puține la început ca să-ți dai seama, totuși acel duhovnic comun cred că trebuia să-ți facă o descriere mai amplă ca să știi în ce te bagi, vreo 10% din vină are și el dacă știa ceva.

E clar și asta dacă stă de prea mult timp nemăritată ar putea avea ceva probleme mari de caracter.

[gpalama]

Am si eu o intrebare Sergiu.

La tine in casa cine e barbatul?

Tu sau nevasta-ta? Sau soacra-ta?

Locuiesti cu soacra?

Primul pas de facut era sa nu stai cu soacra.

Al doilea era sa fii stapan la tine in casa. Si nu soacra si nu nevasta. Tu sa fii barbatul.

Soacra afara, maica-ta afara. Nevasta sa asculte de tine. Nu asculta, afara.


Altfel nu ai casa. Ori asculta nevasta ori inchide pravalia.

Pune-ti ordine in viata si in casa. Una cate una. Nu ai cum sa lupti si cu nevasta si cu soacra si cu altii.

Si scoate tot ce e toxic din casa. Soacra daca deschide gura o scoti afara

[Iorest]

În prealabil postat de gpalama

Primul pas de facut era sa nu stai cu soacra.

Nu stă cu soacra din ce am înțeles, a plecat soția la socrii, s-a luat și a plecat sau pleacă și vine, ies certuri, iar pleacă.
Părăsirea domiciliului comun e motiv de divorț și după legea laică și după cea bisericească, scrie clar că va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa:

Sfânta Evanghelie după Marcu
Capitolul 10

7.De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.


Dacă nu voia să se căsătorească soție-sa și să aibă viață de familie, nu trebuia să-l atragă în așa ceva pe om să vină soacra la el să-l întrebe dacă nu vrea să se căsătorească, l-au prins pe om într-un moment sensibil - cu dorința nobilă de a se căsători, practic i s-au dus 7 ani din viață cu intermitență într-o atmosferă de tensiune, nefericire, dispreț.

Nu e nimic de râs, dai peste o femeie dezechilibrată și îți poate distruge și ție liniștea psihică.

Și mai fac unele glume preoții, că o iei din Biserică de Biserică o ai, o iei din club, de club o ai, și în Biserică poți să dai de niște caractere venite din iad.