Evreii lui Iisus

Episodul ,,Pe urmele Mantuitorului: Galileea"

Partea I

Geza Vermes, Facultatea de Studii Orientale a Universitatii Oxford, profesor de Studii Ebraice:,,Galileea, care in primele secole a avut o populatie nonevreiasca substantiala, a fost puternic reuidaizata dupa victoria Macabeilor in sec II BC, care au convertit la iudaism o parte din populatia pagana din apropiere. In zilele lui Iisus tara era in totalitate inconjurata de neevrei. Spre vest coasta mediteraniana fusese elenizata si la fel si Fenicia (Liban) in partea de nord. Estul (sudul Siriei si Transiordania) apartineau confederatiei formate din cele zece orase-stat grecesti, cunoscute sub numele de Decapolis. Unul dintre ele, Scitopolis (biblicul Beth-Shan) aflat la extremitatea de jos a Marii Galileii, bloca drumul spre sud. In spatele lui se afla neprietenoasa provinicie a Samariei, pe care evreii galileeni erau sfatuiti sa o evite si s-o ia pe valea Iordanului, un drum mult mai sigur pentru pelerinajul spre Ierusalim. Locuind pe un fel de insula iudaica in mijlocul unei mari pagane galileenii erau renumiti pentru spiritul lor razboinic, pentru curaj si pentru sovinism.

Agricultura era infloritoare in provincie, mai ales in jumatatea sudica sau in Galileea de Jos. O relatare entuziasta apartinand lui Josephus ne ofera un tablou viu pentru parabolele lui Iisus, referitoare la campuri, flori salbatice, copaci si vii: ,,Pamantul era pretutindeni atat de fertil si de bogat si atat de multe feluri de pomi pot creste aici incat si cel mai neinsemnat dintre oameni este tentat de aceste posibilitati, ca sa se dedice agriculturii. De fapt orice bucatica de pamant a fost cultivata de locuitori si nu exista nicio parcela de teren salbatic” (Jewish War iii. 42-43). Josephus vorbeste mai departe despre resurse abundente: Galileea producea ulei de masline in mari cantitati, o parte putand fi exportat. Pe langa agricultura exista pescuitul in lacul Ghenizaret, si el loc de desfasurare a multor episoade din Evanghelii. O barca veche, asemenatoare celei folosite de Petru si ai lui, pentru a-si castiga existenta, si de Iisus pentru a calatori si, din cand in cand, pentru a predica, a fost descoperita in 1985 pe fundul Marii Galileei. Se poate sa se fi scufundat in timpul unei furtuni precum cea din Evanghelii.

Zona din jurul lacului, care se afla la aproximativ 200 m sub nivelul marii, a fost principalul loc de intalnire in timpul lui Iisus. Potrivit aceluiasi Josephus zona era extrem de frumoasa si bogata: ,,Nu exista planta care sa nu poata creste in acest sol fertil, iar cultivatorii cultiva practice orice. Aerul este atat de bland incat se potriveste celor mai fertile specii. Nucul, un pom caruia ii plac cele mai reci tinuturi, aici creste luxuriant, sub palmieri carora le priieste caldura, si langa smochini si maslini, carora le place o atmosfera mai blanda. S-ar putea spune ca natura a excelat intr-o asemenea imbinare, un adevarat tur de forta, in care se gasesc cele mai diverse specii, adunate laolata intr-un singur loc si ca, printr-o fericita rivalitate, fiecare dintre anotimpuri si-a dorit sa revendice pentru sine aceasta regiune. Caci acest loc nu are doar meritul surprinzator de a face aceste fructe diverse ci si pe acela de a le pastra in rod timp indelungat: zece luni fara intrerupere aici se coc struguri si smochine, iar restul se parguiesc in copaci tot anul. In afara de aerul bland care binecuvanteaza locurile, tara este scaldata si de un izvor aducator de fertilitate, caruia locuitorii ii spun Capernaum ( War iii. 516-519).

Micul oras de pescari dupa care a fost numit izvorul era orasul lui Iisus, in sensul ca acolo era locul unde se simtea ,,acasa” (Matei 9:1 si Marcu 2:1). Galileea isi avea orasele ei dar ele se pare ca nu au jucat nici un rol in viata lui Iisus. Orasul cel mai important, Seforis, nu apare niciodata in Evanghelii. Si nici celelalte localitati importante nu par sa fi avut vreun rol, precum Gabara, Tarichae sau Giscala. Evangheliile sinoptice, spre diferenta de Evanghelia dupa Ioan, nu mentioneaza nicaieri orasul cel nou, construit de Irod Antipa intre anii 17-20 AD, in cinstea imparatului Tiberias, dupa numele lui. Viata de oras se pare ca nu l-a atras pe Iisus.

Daca, pe de o parte, natura i-ar fi putut predispune pe galileeni la o viata linistita si impacata, pe alta parte faptul ca se aflau destul de departe de centru si de muntii asprii ai Galileei de Sus pare sa fi transformat zona intr-un loc ideal pentru zeloti. La inceputul primului razboi contra Romei, dus de fortele revolutionare din ambele Galileei, Josephus a laudat curajul locuitorilor care, inca din copilarie, erau antrenati pentru lupta. Provincia a fost un spatiu agitat inca de la mijlocul primului secol BC si pana la marea rebeliune din 66-73/74 AD, si impreuna cu invecinatul Golan au dat la iveala cei mai cunoscuti conducatori ai luptei impotriva Romei. Lista incepe cu Ezekias, sef de talhari si revolutionar, activ in nordul Galileei, care a fost prins si executat pe loc de tanarul Irod, in anul 47 BC. Exemplul sau a fost urmat de fiul sau Iuda, care, dupa moartea lui Irod, a pornit un atac impotriva arsenalului regal din capital Seforis, pe jumatate greceasca si pe jumatate iudaica, aflata in apropiere de Nazaret, si a provocat haos in zona, manat fiind de ambitii pentru un rang regal. Nelinistea generala, care s-a extins si in Iudeea, a fost inabusita de Publius Cvintilius Varus, guvernatorul roman al Siriei, care a pus capat revoltei rastignind 2000 de evrei zeloti. Inspaimantatoarele cruci nu erau deloc o priveliste neobisnuita in Palestina romana .

La momentul strangerii impozitului ordonat de Publius Sulpicius Quirinius, Iuda ,,Galileeanul” care actiona impreuna cu un fariseu numit Zadoc, impreuna cu zelotii, ii opreau pe evrei de la plata taxelor catre Caesar, si interziceau orice alt domn decat pe Dumnezeu. Doi dintre fii lui, zeloti contemporani cu Iisus, au fost mai tarziu crucificati de catre Tiberius Iulius Alexander, nepotul romanizat al filosofului iudeu Filon din Alexandria. Este usor de inteles asadar ca originile galileene ale lui Iisus precum si reputatia sa mesianica (sa tinem cont inclusiv de faptul ca unul dintre ucenicii Sai era supranumit ,,Zelotul”) nu aveau deloc conotatii bune in ochii celor care aveau drept scop intarirea puterii Romei asupra populatiei iudaice a Palestinei."