Teoria Big-Bang o eroare. Alta la rand.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

La aaaaaaaaeronautică?

Stai să caut problema cu avioanele de luptă care pot zbura foarte repede mult timp pe pilot automat la înălțime constantă fără să se înalțe spre cer.

Era mai usor daca era un text cu desene, nu am timp/rabdare sa urmaresc vorbaria dezlanata a astuia din videoclip.

Daca am inteles bine care e problema, asa cum vad eu lucrurile, treaba mi se pare foarte simpla, se numeste "altimetru".

Nu e nevoie sa corectezi nimic, atat timp cat mentii altitudinea (si asta e o operatiune constanta si oarecum semi-automata la avioanele moderne)

Mi se pare oarecum amuzant si ironic, dar practic, pentru un pilot aflat in avion "linia dreapta" (pe verticala) e tocmai definita de curbura pamantului, nu liniile care le tragi tu ca observator din spatiu.

[Trimisul]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cu cat altitudinea este mai mare, cu atat este acceleratia gravitationala mai mica. Asta inseamna ca aerul este mai putin dens, deci, daca nu schimbi nimic in timpul zborului, si avionul urca un pic, o sa intalneasca aer mai putin dens, deci o sa coboare inapoi la nivelul initial.

Scuze, nu pot intreba un profesor, e vara.

Adică vrei să spui că pe munte sau în balon sau în avion cîntăreşti mai puţin? Nu cred. Acceleraţia gravitaţională este aproape constantă şi aşa este şi definită ca un cîmp gravitaţional uniform şi constant ce se manifestă pînă sus... pînă la linia de la care brusc nu mai ai niciun fel de acceleraţie gravitaţională şi pluteşti prin navete sau sateliţi sau staţii spaţiale nemaifiind atras de nimic în jos ca să cîntăreşti ceva pe cîntar şi asta se vede că e aşa în filmele respective făcute de la bordul navelor spaţiale iar navetele nu sunt foarte departe de pămînt ci la cîţiva zeci-sute de km. Dacă ar fi aşa cum spui tu, atunci la orice distanţă te-ai afla de pămînt, nu ar apare fenomenul imponderabilităţii oricît te-ai ridica decît s-ar diminua treptat greutatea măsurată pe un cîntar dar oricît te-ai depărta tot ar fi ceva, măcar un gram-două, lucru care nu se întîmplă în realitate deci spui nişte bănuieli şi nişte teorii de ale tale aşa cum ai fost învăţat tu să crezi în ele.

Mai mult, deasupra nu densitatea aerului scade în asemenea măsură încît să existe goluri de aer sau zone vidate sau spaţii mai mari între particulele de aer ci acolo sus stau particulele unele lîngă altele la fel ca mai jos unde particulele au greutate mai mare. Deci densitatea creşte mai jos din pricina că mai jos particulele sunt mai comprimate unele faţă de altele ocupînd un volum mai mic pe cînd sus ele tot lipite stau unele faţă de altele dar ocupă fiecare un spaţiu mai mare şi nu că e mai rarifiat aerul de parcă am avea zone de vid sau particule mai puţine de aer într-un vid mai pronunţat. Nu e vid ci pînă la linia de imponderabilitate scade presiune din pricina straturilor mai puţine care apasă aerul iar dincolo de ea nu este vid ci este aer care nu mai este apăsat de niciun strat superior ci are libertatea aerul să meargă în ce direcţie este el suflat sau apăsat de aripi.

Deci nu există o rarifiere a aerului aşa cum presupui decît o scădere de presiune şi rarifierea rezultă eventual din această scădere de presiune căci acolo unde avem o presiune mai mare este comprimat şi aerul deci fiecare particulă de aer ocupă un volum mai mic dar toate particulele sunt unele lîngă altele şi nu există spaţii goale şi vidate cum crezi dumneata ca să cazi ca prostul printre particulele de aer sau să cazi în goluri de aer căci nu sunt goluri de aer ci sunt curenţi ascendenţi sau descendenţi şi tu te trezeşti căzînd de parcă nu ar fi aer pe ce să se susţină avionul cînd defapt e un curent de aer descendent şi de asta ai impresia că nu te mai poţi susţine şi vezi cum cazi şi zici că e gol de aer. Dar cum să fie aşa ceva, cum să poată exista un gol de aer? Oare nu l-ar împinge presiunea afară din straturile de aer dacă ar exista acel gol? Nu s-ar umple el cu aer? Doar o explozie poate duce la apariţia unui gol de aer dar el dispare rapid prin umplerea lui cu aer datorat presiunii. Poate doar în spaţiu ar putea exista goluri de aer în urma unor explozii dar şi acolo sunt curenţi de aer care duc la umplerea rapidă a golurilor.

Aşa că nu te scuza pentru că experimentul e clar: avioanele militare lansate de pe portavioane merg cu mare viteză drept la cîţiva metri de mare avînd direcţia reglată cu giroscopul deci fără să ţină seama de gravitaţie sau de altitudine şi după sute de km dacă măsoară distanţa faţă de mare ea este identică cu cea de la plecare deci e clar că nu există nicio curbură a pămîntului şi asta o ştie orice pilot militar de F16 sau F32.

[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

Acum am inteles cum sta treaba. Spatiul insusi e finit. Dar nu are o margine sa iesi din el, ci orice dreapta are capetele lipite formand un fel de bucla spatiala. Nu spun ca dreptele ar fi rotunde, pentru ca dreptele sunt drepte, adica ele sunt multimi de puncte care au proprietatea ca poti sa mergi de la unul la altul fara sa schimbi directia, luand-o deci pe drumul cel mai scurt.

Acum am inteles cum sta treaba. Doar ca eu numeam curbura pozitiva tocmai proprietatea unei drepte intr-un spatiu de a forma o bucla.

Mi-ati raspuns frumos la intrebarea a doua. Ce nu pricep eu acum sunt trei lucruri:

1. De ce are luna faze?
2. De ce in timpul eclipselor luna are o culoare rosiatica?
3. De ce atunci cand la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte?

Si pentru ca topicul acesta este despre Big Bang si nasterea Universului, ati putea sa-mi raspundeti mai in detaliu la intrebarea cum a aparut lumea aceasta a dumneavoastra in care dreptele formeaza bucle? Ca tot am auzit ca a fost facuta prin Cuvant. Vreau si eu o explicatie mai detaliata, un scenariu al creatiei de exemplu explicat pe secunde, inclusiv cu modul in care spatiul a dobandit aceasta geometrie interesanta.

Răspuns:

1. Fazele lunii, dacă le-ai observat se repetă regulat şi avem faze de creştere şi de descreştere între luna nouă şi luna plină. ''Ciclul lunar dureaza 28-29 zile si trece prin 4 faze distincte: luna noua, primul patrar (luna in crestere), luna plina, ultimul patrar (luna in descrestere).''

Chiar dacă ni se pare că Luna este luminată direct de Soare ea defapt este luminată nu de Soare ci de oglinda plană a pămîntului şi mărilor adică de zona însorită a lor. Deci prin reflexie este luminată Luna şi nu direct de Soare.

Fizic Luna are faze pentru că ea se mişcă pe cerul nopţii astfel încît, luminată de soare din oglinda plană a pămîntului şi mărilor, să ne informeze corect şi drept despre perioada de timp a lunii în care ne aflăm. Adică prin fazele ei ea face de la Dumnezeu ca să putem ştii foarte uşor, cu o simplă privire pe cer, cîte zile şi nopţi au trecut de la Luna plină anterioară. Dacă ţinem evidenţa lunilor pline pe parcursul unui ciclu solar şi privim şi la faza lunii în care ne aflăm atunci putem ştii exact în ce zi sau noapte a anului ne aflăm. Anul îl putem măsura cu ajutorul unui ceas solar care măsoară umbrele unor dreptare în fiecare zi ajungînd pînă la cea mai scurtă umbră în cea mai lungă zi a anului şi în cea mai lungă umbră în cea mai scurtă zi a anului. Un an solar are 365 de zile şi 12-13 cicluri lunare şi 52 de săptămîni. Deci fazele lunii ne ajută aşa cum scrie în Scriptură la măsurarea zilelor, lunilor şi anilor căci Soarele şi Luna şi Stelele sunt puse pe Cer prin Cuvînt ca să fie oamenilor spre semne, anotimpuri şi vremi.

2. În timpul eclipselor de Lună dacă ai urmărit fazele eclipselor de Lună atunci ai observat că ea este luminată mai întîi dintr-o parte, apoi Luna devine luminată pe o porţiune tot mai mică pînă nu mai e luminată deloc cînd ea devine roşiatică şi apoi este luminată treptat din partea opusă pe porţiuni tot mai mari.

Nu are cum să se interpună pămîntul văzut ca sferă între Soare şi Lună pentru că luminanţa sau intensitatea luminoasă a părţilor luminate din Lună nu scade pe timpul eclipsei de Lună aşa cum ar fi firesc să scadă dacă s-ar interpune un obiect opac în faţa unei surse de lumină nepunctiformă ci discoidală aşa cum este Soarele. Păi dacă presupunem că soarele ar fi format din 1000 de becuri şi atunci cînd e lună plină toate becurile ar lumina direct Luna ar trebui ca atunci cînd pămîntul se interpune între Soare şi Lună, un număr de becuri să nu mai vadă direct luna deoarece s-a interpus pămîntul şi prin urmare luminanţa sau intensitatea luminoasă ar trebui să se vadă cum scade adică ar trebui să vedem o diferenţă mare de luminanţă, de intensitate luminoasă între faza de lună plină şi faza de lună ca un C pe zonele rămase luminate. Lucru care nu se întîmplă deci nu se interpune pămîntul văzut csa planetă sferică între Soare şi Lună la eclipsa totală de Lună.

Fenomenul care se întîmplă este acela că Luna ajunge exact la distanţa maximă faţă de soare Soarele şi cum soarele aleargă pe cer mai repede ca Lună şi cum spaţiul este finit este normal ca să vedem cum Luna iese din conul Luminos dintr-o parte şi intră în el înapoi din partea cealaltă. Iar acest lucru e posibil doar pentru că Luna este luminată de oglinda plană a pămîntului şi mărilor şi pentru că reflexia în ambele direcţii ce ajunge pînă la Lună acoperă toată suprafaţa Pămîntului şi asta o putem înţelege clar la eclipsa de Lună.

Luna devine roşiatică pentru că exact în momentul culminant şi la faza de eclipsă totală de Lună există totuşi destulă lumină care să ajungă la Lună dar lumina aia are la activ pe direcţia ei mai mult de o unică reflexie. Deci tocmai atunci ajung raze de lumină care au mai multe reflexii la activ şi cum lumina la trecerea prin straturile de aer care se văd pe cer albastre îşi pierde componenta albastră de parcă ar fi filtrată rămîne ca razele ce o scaldă la momentul maxim al eclipsei să conţină lumină cu o componenţă mai mult roşie decît albastră, pentru că lumina roşie nu a fost filtrată de straturile de aer.

3.Păi atunci cînd la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte pentru că Lumina de la soare suferă fenomenul de refracţie la trecerea prin mediu, prin straturile de aer, formîndu-se un con rond concav cu baza pe pămîntul plat şi mările plate. Tot ce e în interiorul conului e zi, între dimineaţă şi seară, iar tot ce e în afară e noapte. De aceea avem şi răsărituri şi apusuri
şi de aceea vedem o unică faţă a lunii pentru că în curbă concavă merge şi imaginea de la Lună şi de la Soare.

Soarele deşi e semisferic şi cu partea discoidală plană paralelă cu pămîntul plat şi cu mările plate el se vede sub orice unghi l-ai privi de parcă direcţia privirii tale ar fi perpendiculară pe discul lui. Asta se datorează refracţiei luminii şi a imaginii lui prin mediu deci din orice unghi ai privi soarele de sub soare ai să-i vezi discul plat şi rotund de parcă te-ai afla exact sub el şi tu atunci ca prostul cînd îl vezi rotund îţi zici că soarele e sferic dar dacă ar fi sferic s-ar justifica o pierdere atît de mare de energie care s-ar duce în toate direcţiile? Nu e mai eficientă veioza sau farul de maşină? Şi dacă ar fi sferic atunci oare cum ar arăta o eclipsă făcută de o bilă plasată în faţa unui bec şi cum ar arăta una făcută de o semisferă pusă în faţa unei alte veioze, adică în faţa unei semisfere?

Deci Soarele şi Luna sunt sigur semisferice şi aleargă pe deasupra pămîntului plat şi a mărilor plate şi aşa au fost făcute ele prin Cuvînt acum 7524 de ani de către Dumnezeu! Din Soare izvorăşte şi curge lumina şi căldura bună în jos spre noi şi din Lună izvorăşte frigul şi întunericul bun şi curge în sus pre apele de deasupra cerurilor. Minunat de înţelept, de bun şi de frumos!

Iată de ce izvoarele apelor curgătoare sunt atît de reci şi de bune!.. darmite atunci izvorul de Cuvînt... cît e de bun?

[Krautrock]

1. Eu nu am intrebat ce scop au fazele lunii, ca ne ajuta sa masuram timpul, ci am intrebat cum se produc, adica de ce uneori e luminata toata luna, alteori doar pe jumatate si alteori doar pe sfert.

2. De ce e luna rosiatica intr-o eclipsa de luna:

În prealabil postat de Trimisul

Fenomenul care se întîmplă este acela că Luna ajunge exact la distanţa maximă faţă de soare Soarele şi cum soarele aleargă pe cer mai repede ca Lună şi cum spaţiul este finit este normal ca să vedem cum Luna iese din conul Luminos dintr-o parte şi intră în el înapoi din partea cealaltă. Iar acest lucru e posibil doar pentru că Luna este luminată de oglinda plană a pămîntului şi mărilor şi pentru că reflexia în ambele direcţii ce ajunge pînă la Lună acoperă toată suprafaţa Pămîntului şi asta o putem înţelege clar la eclipsa de Lună.

Luna devine roşiatică pentru că exact în momentul culminant şi la faza de eclipsă totală de Lună există totuşi destulă lumină care să ajungă la Lună dar lumina aia are la activ pe direcţia ei mai mult de o unică reflexie. Deci tocmai atunci ajung raze de lumină care au mai multe reflexii la activ şi cum lumina la trecerea prin straturile de aer care se văd pe cer albastre îşi pierde componenta albastră de parcă ar fi filtrată rămîne ca razele ce o scaldă la momentul maxim al eclipsei să conţină lumină cu o componenţă mai mult roşie decît albastră, pentru că lumina roşie nu a fost filtrată de straturile de aer.

Despre a cui con luminos e vorba aici? Soarele lumineaza ca o lanterna doar intr-o directie producand un con de lumina?

Treaba cu filtrarea de catre atmosfera a componentelor cu lungime de unda mai mica din spectrul luminii nu e rea. In sfarsit un pic de fizica corecta. Intr-o teorie rationala a formarii eclipselor de luna aceasta e explicatia culorii rosiatice. E vorba de filtrarea componentei albastre combinata cu refractia razelor solare care vor intra de fapt in conul de umbra produs de Pamant si astfel vor ajunge pe luna dandu-i culoarea caracteristica.

În prealabil postat de Trimisul

3.Păi atunci cînd la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte pentru că Lumina de la soare suferă fenomenul de refracţie la trecerea prin mediu, prin straturile de aer, formîndu-se un con rond concav cu baza pe pămîntul plat şi mările plate. Tot ce e în interiorul conului e zi, între dimineaţă şi seară, iar tot ce e în afară e noapte. De aceea avem şi răsărituri şi apusuri
şi de aceea vedem o unică faţă a lunii pentru că în curbă concavă merge şi imaginea de la Lună şi de la Soare.

Ce inseamna "con rond concav"? Puteti sa incarcati aici pe site o imagine cu un con rond concav? Eu stiam ca aria laterala a unui con reprezinta o curba convexa si nu concava. Dar poate or fi existand si conuri rond concave. As vrea totusi sa vad unul.

[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

1. Eu nu am intrebat ce scop au fazele lunii, ca ne ajuta sa masuram timpul, ci am intrebat cum se produc, adica de ce uneori e luminata toata luna, alteori doar pe jumatate si alteori doar pe sfert.

Soarele semisferic luminează oglinda cea plană a pămîntului şi mărilor ca o veioză, razele trec prin straturile de cer şi de aer şi suferă fenomenul refracţiei în sensul că se formează un con cu laturile concave, adică curbe spre interior. Razele lovind pămîntul şi mările ca într-o oglindă plană se întorc spre stele şi spre Lună suferind aceleaşi fenomen în trecerea lor prin păturile de aer şi prin cer adică fenomenul de refracţie formînd o zona luminoasă mult mai mare aşa ca un trunchi de con rond, adică laturile laterale sunt curbate. Luna semisferică plimbîndu-se pe cer în interiorul şi în afara acestui trunchi de con gigant e scăldată pe partea sferică de raze încît de jos se vede o semisferă luminată a cărei luminare variază de la faza de Lună plină la Lună nouă adică la litera C foarte îngust. Nu numai razele suferă fenomenul de refracţie prin mediu ci şi imaginea ce vine de la Soare şi de la Lună deci ele cînd sunt văzute trebuiesc înţelese că defapt se vede o imagine a lor răsfrîntă, adică imaginea lor se răsfrînge pe direcţia curbilinie a traiectoriei luminii deci poziţia lor reală este altfel pe cer decît o vedem noi crezînd că este aşa cum ni se pare că vedem. Aşa se explică şi răsăriturile şi apusurile. Apoi lumina de le Lună se reflectă în jos pe toate direcţiile căci de data aceasta, semisfera Lunii este o sursă omni direcţională semisferică şi asta face ca să avem un alt con rond diferit de cel al Soarelui. Soarele fiind semisferic aşa ca o veioză are spre noi o parte plată adică este o suprafaţă luminoasă discoidală. Ea însă se vede din orice direcţia ai privi de sub soare nu pentru că soarele este sferic ci pentru că avem acelaşi fenomen de refracţie prin cer şi prin păturile de aer şi chiar imaginea Soarelui suferă acest fenomen deci noi vedem chiar la răsărit şi la apus acelaşi disc pe care îl vedem cînd soarele este la zenit şi ne păcălim să credem că soarele este sferic.... dar nu este sferic ci semisferic exact ca o veioză semisferică.


2. De ce e luna rosiatica intr-o eclipsa de luna:

Despre a cui con luminos e vorba aici? Soarele lumineaza ca o lanterna doar intr-o directie producand un con de lumina?

Da.

....... E vorba de filtrarea componentei albastre combinata cu refractia razelor solare care vor intra de fapt in conul de umbra produs de Pamant si astfel vor ajunge pe luna dandu-i culoarea caracteristica.

Pămîntul nu e o planetă şi nu e sferic deci nu există un con de umbră aşa cum descriu fizicienii care au adoptat teoria heliocentrică sau geocentrică.

Culoarea ţi-am zis de ce apare şi nu are legătură cu vre-o sferă-pămînt sau cu vreun con de umbră.

Ce inseamna "con rond concav"? Puteti sa incarcati aici pe site o imagine cu un con rond concav? Eu stiam ca aria laterala a unui con reprezinta o curba convexa si nu concava. Dar poate or fi existand si conuri rond concave. As vrea totusi sa vad unul.

Uite, am asistat şi eu la prezentarea asta şi asta şi cred că omul are dreptate deci dacă ai răbdare s-o urmăreşti poate că ai să pricepi şi tu aşa cum am priceput şi eu.

[CristianR]

Doar ai asistat, sau ai și alcătuit-o?

[Trimisul]

În prealabil postat de CristianR

Doar ai asistat, sau ai şi alcătuit-o?

Are vreo relevanţă? Păi de alcătuit a alcătuit-o Dumnezeu... şi Creaţia şi prezentarea ei... iar eu doar am asistat la prezentarea de pe youtube a oii-rătăcite21 în sensul că am urmărit-o de cîteva ori ca s-o pricep bine... şi pricepînd-o şi înţelegînd-o am ajuns la concluzia că Cineva bun şi drept are dreptate şi de asta cred şi eu acuma că chiar e cam aşa ca în prezentare!

Corespunde perfect atît scripturilor ortodoxe, realităţii, Adevărurilor de Credinţă, logicii şi înţelepciunii încît nu pot să neg decît să cred şi eu ce ne învaţă Dumnezeu direct sau prin Trimişii Lui. Adică Dumnezeu şi nu omul ne învaţă să Credem şi să nu mai păcătuim pentru că în Rai nu se păcătuieşte iar acolo se ajunge de aici pe Cale... şi fără derapaje sau deraieri ştiinţifico-fantastice absurde!


Deci asta spun şi eu ca oaia-rătăcită21 spre deosebire de Galileo Galilei sau Giordano Bruno care s-au păcălit amăgindu-se. Eu susţin sus şi tare că:

''Şi totuşi pămîntul e plat denivelat şi mările plate iar Soarele şi Luna sunt semisferice şi la eclipsa de Soare, ele formează o sferă perfectă, luminînd înainte şi după eclipsă împreună cu stelele în toată Creaţia Făcută prin Cuvînt... şi de oriunde, în orice direcţie ai merge drept, ajungi exact de unde ai plecat nu pentru că te afli pe o sferă ci pentru că toată Creaţia făcută prin Cuvînt e finită, mică, frumoasă şi bună foarte... pentru tot omul credincios.

Deci nu numai eu am dreptate de la Dumnezeu ci oaiarătăcită21 are perfectă dreptate în prezentările ei de aici-1 şi de aici-2.

[flying]

În prealabil postat de Trimisul

totuşi pămîntul e plat denivelat şi mările plate iar Soarele şi Luna sunt semisferice

Pentru mantuire e irelevant daca Pamantul e rotund ,patrat sau romb.Forma Pamantului nu e adevar de credinta.Te concentrezi pe lucruri irelevante deci nu esti un "trimis" autentic.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Era mai usor daca era un text cu desene, nu am timp/rabdare sa urmaresc vorbaria dezlanata a astuia din videoclip.

Daca am inteles bine care e problema, asa cum vad eu lucrurile, treaba mi se pare foarte simpla, se numeste "altimetru".

Nu e nevoie sa corectezi nimic, atat timp cat mentii altitudinea (si asta e o operatiune constanta si oarecum semi-automata la avioanele moderne)

Mi se pare oarecum amuzant si ironic, dar practic, pentru un pilot aflat in avion "linia dreapta" (pe verticala) e tocmai definita de curbura pamantului, nu liniile care le tragi tu ca observator din spatiu.

Îți fac un rezumat la https://www.youtube.com/watch?v=QYXTL9quoUM .

Omul ridică o problemă. În video apare pentru scurt timp un avion care zboară la 10-15 m deasupra apei.

Flight pass below radar = max 30m altitudine. Piloții se antrenează de la 60km la 300km menținînd altitudinea constantă. Pot zbura jumate de oră - o oră în felul ăsta, deasupra oceanului.

Apoi se face o simulare a unui zbor de jumate de oră la viteza de 400 de mile pe oră (aprox 500km/h) care presupune o traiectorie de 200 de mile. Ținînd cont de curbura globului, în jumatea asta de oră avionul ar trebui să se ridice cam la 5 mile deasupra nivelului mării.

La minutul 6:30 începe simularea în Autocad a zborului care este în linie dreaptă datorită giroscopului și a orizontului artificial de pe bord. După 200 de mile ar trebui ca aparatul să fie la 5,074 mile altitudine.

Asta e problema.

Acum zic și eu: dacă avionul e pe pilot automat, corecțiile de altitudine se fac fără știrea pilotului - doar că se zboară mult prea jos și prea mult timp ca să se pună pe automat.

Dacă e pe manual și se zboară deasupra globului, pilotul trebuie să corecteze mereu altitudinea ca să nu-l prindă radarul. Orizontul artificial e fix, dar cel real e variabil scăzînd tot timpul. Omul trebuie să folosească manșa întreptînd din cînd în cînd botul în jos, ca să se ridice mai sus de o anumită limită.

Dacă e pe manual și apa e plană, pilotul nu va avea probleme de direcție, ci se va uita la orizontul artificial care coincide cu cel real.

E ca și cum ar fi să iei o curbă foarte largă cu mașina și să uiți să corectezi din volan... ieși în decor. În cazul avionului, îl pușcă inamicul dacă se ridică prea sus, deci trebuie să mențină o altitudine constantă.

Deci avem nevoie de părerea expertului în devenire, student la aeronautică.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de flying

Pentru mantuire e irelevant daca Pamantul e rotund ,patrat sau romb.Forma Pamantului nu e adevar de credinta.Te concentrezi pe lucruri irelevante deci nu esti un "trimis" autentic.

Ce vorbești?!

Dacă Pămîntul real e total diferit de cel prezentat oficial, dacă Universul nu e infinit și fără margini și de dimensiuni colosale, dacă omul nu a ajuns niciodată în spațiu sau nu a aselenizat, atunci știința asta este o minciună astronomică.

Și dacă Universul nu e uriaș și vechi de 14 miliarde de ani, atît de bătrîn încît s-ar putea să fia părut simplu de la sine, dacă Pămîntul nu are 4 milioane de ani, atunci viața și mai cu seamă omul nu este un accident al naturii, ci este o făptură plămădită de un Creator.

Deci lucrurile se cam schimbă dacă Pămîntul a fost adus la existență acum doar vreo 7500 de ani cu o zi înainte înainte ca Soarele să fie creat. Evoluționiștii nu am au materialul de bază pentru a-și expune fanteziile, iar ateii au cam încurcat-o urît de tot.

Deci are legătură cu mîntuirea, și-ncă cum! De la tatăl minciunii mă aștept la orice, inclusiv la una de proporții care nu durează demult, ci doar de vreo cîteva sute de ani încoace. Are tot interesul.