Biserica si preotul spitalului

[cristina2012]

De curand a nascut prematur o prietena de-a mea. Deocamdata se afla in spital si vorbim in fiecre zi la telefon. Astazi imi povestea de o proaspata mamica ce a facut depresie post-partum. Femeia asta e tanara, frumoasa, cu familie buna si a nascut la termen un copil dolofan si sanatos. Mama plange toata ziua si laptele-i siroiese pe ea, in timp ce copilul plange de foame pentru ca mama nici nu-i arunca o privire. Nu vreau sa discut discut sitautia acestei mame la sectiunea Biserica Ortodoxa Romana, ci vreau sa va spun ca aceasta intamplare m-a facut sa ma gandesc la ce fac preotii de spital. Eu am avut depresie la al 3-lea copil si duhovnicul a rezolvat totul, nu a fost nevoie de doctori si pastile.
Am nascut de 4 ori si am fost internata de fiecare data cateva zile, am stat de vreo 3 ori cu unul dintre copii in spital si niciodata preotul spitalului nu a deschis usa salonului. De ce oare? Eu, cand ma gandesc la biserica de spital, m-as astepta ca activitatea aceste biserici si a preotilor care slujesc in ea sa fie dedicata in mare parte bolnavilor din spital.

Sa ne referim la maternitati: oricine stie ca o femeie gravida internata in spital, cel mai probabil nu are voie sa se miste din pat iar o lauza abia se sprijina de pereti sa ajunga pana la toaleta. Daca e asa, capela sau biserica din curtea spitalului nu le este accesibila, chiar daca ar dori sa ajunga acolo. In acest caz, eu cred ca ar fi de dorit ca in fiecare zi preotul sa bata la usa salonului, eventual spre seara cand se termina cu vizitele doctorilor, analize si agitatia specifica spitalului. In fiecare zi se interneaza gravide si lauze si ar merita si ele, fireste daca vor, un pic de sprijin. In acest caz chiar se poate face misiune. Majoritatea mamelor, oricat de indiferente religios erau inainte, confruntate cu durerile nasterii, cu grija pentru santatea copilului si a lor, isi indreapta privirile spre Dumnezeu. Preotul ar putea intra sa le intrebe daca vor sa le faca agheasma, sa le miruiasca pe ele si pe copii, sa stropeasca el cu agheasma, sa le dea o iconita, sau (cand exista sponsorizari o carte crestineasca). Daca nu vor mamele, nu-i nimic, n-or sa-l alunge cu oua, dar cred ca multe vor. Mai mult, daca schimba doua vorbe cu ele, poate identifica aceste cazuri grave si, daca mama nu e dispusa sa-si deschida sufletul in fata preotului, ar putea fi indrumata macar spre un psiholog.
In cazul femeilor gravide care isi petrec luni in sir in spital, iar le-ar fi de ajutor. Cum tot n-au ce face, poate o discutie le-ar folosi, poate ar dori sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, poate... multe s-ar putea face.
Mi se pare o mare plina de peste, dar parasita de pescari.
Faptul ca pe usa bisericii de spital exista un numar de mobil la care preotul rasunde, nu e de mare ajutor. Adesea cand vii in dureri la spital, nu mai vezi astfel de anunturi, nici nu ai indrazni sa suni la un preot necunoscut si uite asa, tangenta cu biserica se reduce la o sticla de agheasma pe care o aduce mama soacra de la preotul din parohia ei. E mare pacat, zic eu.

In cazul spitalelor, altele decat maternitatile, iar ar fi mult de lucru. Vin oameni bolnavi, unii fara speranta, altii care asteapta interventii cu risc crescut. Lor ar trebuie sa li se zica un "Doamne-ajuta" sa li se dea o binecuvantare, sa li se faca o rugaciune pentru sanatate, sa fie intrebati de nume ca sa fie trecuti pe pomelnic, sa fie incurajati sa se spovedeasca, sa se impartaseasca. E hilar sa te gandesti ca daca vrea, omul va veni singur la biserica din curtea spitalului, pentru ca nu poate (e imobilizat la pat), pentru ca in spital mereu astepti sa vina doctorul, sa ti se faca injectia, sa fi dus la analize, etc., sau pur si simplu nu poti pleca pentru ca nu esti obisnuit cu biserica, esti stingher, iar in situatia neputintei este si mai greu sa faci pasul. La bolnavi trebuie sa se vina. Apeleaza la preot, de regula, doar cei care sunt practicanti si atunci isi cheama duhovnicii sau preoti cunoscuti. Preotul din spital... nu e pentru spital.

Nu zic ca ei someaza, nicidecum, ci doar ca nu mi se pare corect ca biserica de spital sa se transforme intr-o parohie obisnuita dar cu sediul in curtea spitalului. ESTE NEVOIE DE PREOT PENTRU BOLNAVII SPITALULUI.

În prealabil postat de cristina2012

E hilar sa te gandesti ca daca vrea, omul va veni singur la biserica din curtea spitalului, pentru ca nu poate (e imobilizat la pat), pentru ca in spital mereu astepti sa vina doctorul, sa ti se faca injectia, sa fi dus la analize, etc., sau pur si simplu nu poti pleca pentru ca nu esti obisnuit cu biserica, esti stingher, iar in situatia neputintei este si mai greu sa faci pasul. La bolnavi trebuie sa se vina. .

nu stiu ce sa zic, dar mi se pare parca si mai hilar sa te astepti ca un preot sa faca vizite pacientilor mai ceva ca medicii (care oricum sunt mai multi, ca numar). e adevarat ca n-am avut prea mare tangenta cu spitalele, dar cred ca asemenenea vizite 'neanuntate' le fac mai mult celor pe patul de moarte..

În prealabil postat de cristina2012

Sa ne referim la maternitati: oricine stie ca o femeie gravida internata in spital, cel mai probabil nu are voie sa se miste din pat iar o lauza abia se sprijina de pereti sa ajunga pana la toaleta. Daca e asa, capela sau biserica din curtea spitalului nu le este accesibila, chiar daca ar dori sa ajunga acolo. In acest caz, eu cred ca ar fi de dorit ca in fiecare zi preotul sa bata la usa salonului, eventual spre seara cand se termina cu vizitele doctorilor, analize si agitatia specifica spitalului.
ESTE NEVOIE DE PREOT PENTRU BOLNAVII SPITALULUI.

Multumim, Cristina, ca ai ridicat aceasta problema. Noi, care nu am avut, sau nu mai avem tangente cu maternitatea, nici nu banuim cate de necesara este prezenta unui preot acolo.
Poate ca si personalul medical ar putea pune mana pe telefon, pentru a chema preotul spitalului in cazurile numite de tine.

În prealabil postat de mirelat

dar cred ca asemenenea vizite 'neanuntate' le fac mai mult celor pe patul de moarte..

Foarte multa lume crede acest lucru; unii se tem sa cheme preotul chiar la capul unui muribund, ca nu cumva sa-i dea de inteles ca este muribund.
Dar rolul preotului nu este doar acela de a ierta pacatele, ci si de a vindeca prin Sfintele Taine trupul si sufletul omului.

[ebadea]

Preotul de la Spitalul SF. IOAN din Bucuresti trece zilnic prin toate saloanele. Si e unul singur.

În prealabil postat de ebadea

Preotul de la Spitalul SF. IOAN din Bucuresti trece zilnic prin toate saloanele. Si e unul singur.

ah, se practica turul de forta ? la cate sute de bolnavi sunt in spital, ma indoiesc ca vizitele astea in viteza sunt si efective ptr "pacientii" acelui preot. poate pentru vreo cativa doar. dar e bine ca macar este vointa de schimbare - se pare ca 1 preot de spital a dovedit-o - cum se zice "daca vrei, poti". :))

PS ptr Anca : teoria ca teoria, practica ne mananca.

Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.

[dany123]

dpmdv intr-un spital ar trebui sa fie numai personal medical care sa se ocupe cu tratarea pacientilor.

nu stiu daca in curicula institutelor teologice exista psihologia si/sau discipline conexe asa ca nu stiu ce ajutor poate oferi un preot.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dany123

dpmdv intr-un spital ar trebui sa fie numai personal medical care sa se ocupe cu tratarea pacientilor.

nu stiu daca in curicula institutelor teologice exista psihologia si/sau discipline conexe asa ca nu stiu ce ajutor poate oferi un preot.

Preoţii oferă ajutor spiritual, nu psihologic. Importanţa asistenţei spirituale a celor bolnavi şi, mai ales, a celor muribunzi este foarte mare. Diavolul ştie foarte bine cât de important e ultimul ceas al vieţii. Îşi va înteţi atacurile. Dacă mori în ghearele lui, a lui vei fi veci după veci. Deşi creştinii e bine să fie instruiţi cum să se descurce în acel ceas chiar şi fără preot, prezenţa lui poate oferi multă întărire. Eu cel puţin, nu aş vrea de loc ca preoţii mei să mă lase de izbelişte tocmai atunci. Cred că foamea şi setea după Domnul meu îmbracă forme de mare intensitate în acele împrejurări.

[sophia]

În prealabil postat de dorinastoica14

Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.

Dorina, asa este, dar lumea nu pricepe ajutorul dat de preot, in ce consta el anume.
Aici este problema pentru multi. Ar trebui explicat cum functioneaza acest lucru (rugaciunea, slujba) pentru bolnav.
Nu reusesc sa ma exprim grozav, sunt f.obosita, dar multi nu potaface legatura intre credinta si boala, adica in ce mod un preot poate ajuta un bolnav.
Unii se si sperie, pentru ca de obicei preotul vine la bolnav...inainte de moarte.
Abia mai de curand sunt preoti si biserici la spitale.