Dumnezeu nu ne lasă când avem credinţă şi nădejde.

[COLOR=darkred]Vi s-a întâmplat să fiţi într-o situaţie limită şi să credeţi că de nicăieri nu va veni nici un ajutor şi aşa,deodată când nu mai aveaţi nici o speranţă să vă iasă în cale o persoană care să vă ajute?[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
[COLOR=black]Mie mi s-a întâmplat adeseori şi mi s-a întâmplat chiar astăzi:Mulţumesc lui Dumnezeu că îşi revarsă mila şi ajutorul său prin oameni credincioşi.[/COLOR]

[laraG]

Da, mi s-a intamplat adesea , cand in momente de grea cumpana s-a ivit in cale cineva care si-a oferit sprijinul neconditionat,de a ma ajuta se trec de acel impas.DUMNEZEU FACE MINUNI PRIN OAMENI !
MARE ESTI DOAMNE, SI MINUNATE SUNT LUCRURILE MAINILOR TALE!
Nu sunt vrednica de a-I multumi pe masura ajutorului primit de la El.

[patinina34]

În prealabil postat de dorinastoica14

[COLOR=darkred]Vi s-a întâmplat să fiţi într-o situaţie limită şi să credeţi că de nicăieri nu va veni nici un ajutor şi aşa,deodată când nu mai aveaţi nici o speranţă să vă iasă în cale o persoană care să vă ajute?[/COLOR]

[COLOR=black]Mie mi s-a întâmplat adeseori şi mi s-a întâmplat chiar astăzi:Mulţumesc lui Dumnezeu că îşi revarsă mila şi ajutorul său prin oameni credincioşi.[/COLOR]

Mi se intimpla si mie tot mereu...atunci realizez ca sint oameni pe care poti conta, si oameni pe care nu poti conta, dar ca ajutorul vine doar de la Domnul!

De multe ori ma vad ca intr-un cerc fara iesire...nu vad lumina intr-un tunel intunecos... cei din jurul meu sin ocupati cu ale lor, deci ma vad si simt singura uneori...dar apoi, dintr-o data, cu o scurta rugaciune...
se schimba situatia, desi niciodata pe loc...dupa o perioada.

Apoi uneori am incercat sa inteleg de ce se intimpla sa simt asa?
Mi-am dat si niste raspunsuri: poate am slabit in rugaciune, poate am slabit in post, poate am uitat sa fac milostenie, poate am pacatuit si nu m-am spovedit...

Imi place, Nina, cum te cercetezi in asemena situatii. Asa e corect, sa cautam vina in primul rand la noi, nu in afara de noi.
Dumnezeu ne ajuta; noi trebuie doar sa observa si sa credem ca El e Cel Care ne ajuta prin om. Dar cumpatul nu mi-l mai pierd in asemenea situatii... M-am stresat inutil o viata intreaga.

[icamilin]

Fiecare om, are viata sa, plina de peripetii. Fiecare crede ca are cele mai multe si grele necazuri. Daca totusi, am asculta pe fiecare ce marturiseste, ne-am da seama, ca parca durerea noastra nu mai este asa mare ca aceluia care ne-o impartaseste pe-a sa.
Am trecut prin multe in viata. In tinerete nu constientizam ca tot ce mi se intampla, bune sau rele, era cu voia bunului Dumnezeu.
In ultima vreme insa realizez ca atunci cand am senzatia ca totul e pierdut, ca n-am nici un sorti de izbanda, cand aproape fara sa vreau as cadea in deznadejde, simt cum ma prabusesc si in acelasi moment simt ca cineva ma prinde de mana, ma trage in sus, ma intareste si parca-mi spune: " hai fii tare, ca poti sa realizezi acest lucru, nu te lasa, zbate-te, roaga-te, pune-ti nadejdea-n Dumnezeu si vei reusi ! "
Nu stiu cum sa va spun, dar am ajuns sa-i multumesc lui Dumnezeu,( sau Sfantului Grigorie Decapolitul la care ma rog neincetat, orice problema am de rezolvat in ziua respectiva ) si pentru un loc de parcare in centru cand merg pe la banci. Fiecare implinire o consider o minune. Ma bucur pentru cel mai neinsemnat lucru aparent si multumesc pentru fiecare realizare.
Mai nou, am probleme cu masina, mi se opreste in timp ce merg, cei din spate nu-si dau seama ca m-as putea opri, dar pun rapid pe avarii si trag cat pot de tare pe dreapta. Dau la cheie si nu mai vrea sa porneasca. Pana a venit ginerica sau cumnatul meu sa ma ajute, am sunat maicutele mele de la manastiri, povestindu-le ca am probleme cu masina. Am dat din nou la cheie, si masina a pornit. Sant convinsa ca le-au fost ascultate rugaciunile si rugandu-ma cu credinta, Dumnezeu nu m-a parasit.
Exemple as putea sa dau nenumarate dar in esenta, simt in toata fiinta mea, ajutorul bunului Dumnezeu, in fiecare clipa, in fiecare ceas si-i multumesc. Doamne ajuta-ne!

În prealabil postat de dorinastoica14

[COLOR=darkred]Vi s-a întâmplat să fiţi într-o situaţie limită şi să credeţi că de nicăieri nu va veni nici un ajutor şi aşa,deodată când nu mai aveaţi nici o speranţă să vă iasă în cale o persoană care să vă ajute?[/COLOR]

[COLOR=black]Mie mi s-a întâmplat adeseori şi mi s-a întâmplat chiar astăzi:Mulţumesc lui Dumnezeu că îşi revarsă mila şi ajutorul său prin oameni credincioşi.[/COLOR]

Frumos subiect Dorina!
As avea multe de povestit la acest subiect..insa ma rezum la a spune simplu. DA! Mereu! Poate ca cel mai greu moment a fost cand fetita mea (de 3 anisori pe atunci) si-a rupt clavicula. A cazut pe o numaratoare..am alergat la spital. In urma radiografiei mi-au spus imi pare rau e "incalecata" trebuie operata si pusa tija, nu e suficient ghipsul. Eram disperati.. Am luat-o si am mers la Episcopie (Husi) si acolo cu ajutorul Maicii Domnului a Sf. Muc. Chiriachi si cu rugaciunile parintilor, am primit un dar. A doua zi inainte de operatie la o noua radiografie, s-a constatat ca osul de reasezase si a necesitat doar corset ghipsat timp de 3 saptamani. Nici in ziua de azi nu o mai doare umarul. Si are 12 ani. In fiecare clipa a vietii noastre Dorina, simtitm ajutorul Maicii domnului asa cum sunt convinsa ca fiecare dintre voi il simtiti. Slava Domnului si Maicii Domnului pentru toate cate au fost si vor mai fi!

Necazurile şi lipsurile pe care le avem la un momentdat în viaţa noastră aşa cum spunea şu Nina sunt urmare a greşalelor noastra,sunt lecţii pe cae ni la dă Dumnezeu pentru a ne corecta şi a face din noi oameni cumpătaţi şi cu dreptă socoteală.
Deşi am venituri mai mult decât modeste de multe ori fac cheltuieli inutile risipind sau dând (atunci când se întâmplă să am ) mult mai mult decât îmi perminte"punga"drept pentru care într-o zi am rămas fără nici un ban.Până să iau alţii mai era mult şi neavând obişnuinţa de a împrumuta nu ştiam încotro să o iau.
Am plecat în oraş cu inima grea gândindu-mă că voi găsi o soluţie.Era sărbătoarea şi străzile pustii (nu am întâlnit nici o cunoştinţă).Am pornit spre casă cu un fel de deznădejde în suflet pe care numai acei care au trecut prin astfel de situaţii o pot înţelege.Am întrat într-un magazin unde cunoşteam patroana şi am rugat-o cu vocea în plâns să-mi dea pe datorie deşi nu mai făcusem niciodată aceasta.
Tocmai atunci a intrat o creştină pe care o cunoşteam de pe la mănăstiri care,la ieşirea mea din magazin a venit după mine şi mi-a oferit câteva tichete şi bani cu împrumut.Nici nu mă cunoştea prea bine.Cu plânsul în gât am ajuns acasă unde am mulţumit lui Dumnezeu că nu m-a lăsat şi m-am convins încă odată că întodeauna Dumnezeu ne trimite soluţia la problemele noastre iar dacă acestea nu au un final pe măsura aşteptărilor noastre înseamnă cu nu ne este de folos acea lipsă.

Eu Dorina mea draga, nu le vad ca pe niste pedepse mereu. Le vad mai mult asa cum spunea Anca. ca pe un imbold de a ne cerceta mai bine. Avea un parinte o vorba, Dumnezeu iti da la inceput o plamuta daca nu te redresezi iti da un mai mare. dar acestea toate le face din IUBIRE. Prin aceste mici necazuri de aici avem posibilitatea sa ne indreptam comportamntul (daca dorim binenteles). M-a impresionat povestea ta. Multumim ca ne-ai impartasit-o.

[costel]

Neincetat avem raspuns de la Dumnezeu, fie direct, fie prin semeni. Din cauza caderilor noastre, nu mai vedem in toate un raspuns al lui Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa vedem doar anumite probleme si sa primim un anumit tip de raspuns. De multe ori ceea ce noi numim problema, nu-i problema pentru Dumnezeu. Si de aceea nici nu ne ofera raspuns. El nu este nici surd si nici orb la neputintele noastre. Sa ne invrednicesaca Dumnezeu sa cerem ce trebuie si cum trebuie.

[carmina]

În prealabil postat de costel

Neincetat avem raspuns de la Dumnezeu, fie direct, fie prin semeni. Din cauza caderilor noastre, nu mai vedem in toate un raspuns al lui Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa vedem doar anumite probleme si sa primim un anumit tip de raspuns. De multe ori ceea ce noi numim problema, nu-i problema pentru Dumnezeu. Si de aceea nici nu ne ofera raspuns. El nu este nici surd si nici orb la neputintele noastre. Sa ne invrednicesaca Dumnezeu sa cerem ce trebuie si cum trebuie.

"In acea furtuna pe care ai trait-o,multe ai invatat;vor fi si alte furtuni,dar cine a fost ispitit,acela poate si pe cel ispitit sa ajute.
In toate acestea nu este nimic,ca sa zicem asa,neoranduit.

Mie insumi de multe ori mi s-a intamplat sa trec prin asemenea furtuni-ispite.
...de fiecare data mergeam cu incredere oriunde ma duceam,muncit de setea adevaratei fiintari.Cate n-am avut de suferit de-a lungul a zece ani din viata mea! (Ba si acum sufar,dar deja in alt fel.)
Insa Domnului celui milosard i-a fost mila de mine,si cand ma intristam pana la moarte mi-a cercetat ticalosul suflet care cu atata inversunare fugea de Dansul,bineinteles din necunoastere,si m-a izbavit de cautari neroditoare.

Dupa acestea,duhul dragostei a tabarat asupra mea si sufletul mi s-a aprins de dorirea,de ravna pentru mantuirea fratilor mei.Nu propovaduiam,nu povatuiam,nicaieri nu mergeam in astfel de scopuri,adica pentru a intoarce pe oameni la adevar,ci doar ma rugam,staruiam catre Domnul ca si altora sa li se descopere."
(Arhim.Sofronie-"Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu" / scrisori de la Athos catre D.Balfour )