Slujbe or fi sau nu prea lungi la bisericile noastre?

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Este trist ca ne punem problema timpului in intalnirea cu Dumnezeu. El mi-a daruit viata si eu indraznesc sa spun: e prea mult Doamne sa stau cu tine o ora. Ce sa mai spun in aceste situatii? Stati cat puteti, dar avand constiinta ca petreceti cu Dumnezeu.

Foarte frumos spus Costel ! Să învăţăm răbdarea , iar în relaţia noastră cu Dumnezeu, timpul dispare, noţiunea de timp, este inutilă .

[costel]

Cristian, pe Dumnezeu Il impartasesti oamenilor pe masura prezentei Lui in tine. Cand oamenii vor simti prezenta Sa, nu se vor mai plange ca slujbele sunt lungi. Pana la aceasta simtire, ramanem inrobiti de griji si astfel, slujbele ne vor parea lungi.

[Mihailc]

"Reclamaţia" de la începutul acestui topic se referă la lungimea privegherii de bucurie din noaptea de Înviere asta însemnând Utrenia Învierii şi Liturghia pascală care, în cele mai multe locuri, ocupă o noapte întreagă. Este într-adevăr o încercare mai dificilă pentru creştinii cu ritm de viaţă preponderent diurn. În mod normal, bucuria momentului covârşeşte efortul depus, dar se întâmplă să apară şi nemulţumiri mai ales printre cei care trăiesc momentul de pe poziţii mai mult folclorice decât duhovniceşti. Un lucru e clar ca lumina zilei. La durata slujbelor nu se poate umbla chiar dacă enoriaşii numulţumiţi ameninţă cu migraţia spre grupările postcreştine unde oamenii se adună doar să mai socializeze, nu să se întâlnească cu Hristos.

[sophia]

Pentru un credincios obisnuit, care duce o viata civila (serviciu, familie, etc.), deci care nu este preot sau monah, sau din alta persoana din acesta tagma (cu pregatirea spirituala si fizica aferenta), slujbele ortodoxe sunt percepute mai lungi.
Poate si pentru ca ele nu sunt intelese (din punctul de vedere al continutului) decat de f.putini.
Un adult obisnuit, care n-a facut in scoala ore de religie si care treptat se doreste sa se adanceasca in credinta, este nevoie sa inteleaga mai intai bazele: ce fel slujbe sunt, care sunt partile componente, cantari si rugaciuni, gestica (cand se ingenunchiaza, cand se face ceva sau altceva) etc.
Eu am descoperit de ex. abia azi de ce tot se trage perdeaua (acum stiu si cum se cheama) si inchid sau se deschid portile altarului si cand.
Un om care nu are nici o cunostinta, decat credinta, si se duce la o slujba, greu pricepe cum sa intre in contact cu Dumnezeu si greu ii este sa stea ore intregi.
Este poate ca la un spectacol de opera, sau la un concert clasic unde daca nu ai idee, nu intelegei si te plictisesti.

Si in final mie mi-ar place sa fie mai multa rugaciune efectiva (pentru diverse nevoi si dureri) si mai putine cantari repetitive (ectenii). Sa ne putem ruga (daca tot mergem la biserica intre oameni) cu totii si impreuna cu preotul.

Chiar va intreb: voi la slujba il urmariti pe preot/slujba, sau va rugati in legea voastra?

[Noesisaa]

Sophia, ecteniile sunt rugaciuni de cerere. Trebuie sa stii ca rugaciunile sunt de trei feluri: de slava, de cerere si de multumire. Nu poti numai sa ceri in rugaciune fara sa si multumesti pentru ce ai primit de la Dumnezeu, si nu poti sa ii multumesti lui Dumnezeu fara sa ii dai slava, nu? Daca ai sa fii atenta la Sf Liturghie ai sa vezi ca toate cantarile sunt de fapt rugaciuni in care credinciosii si preotul fie cer ceva de la Dumnezeu, fie multumesc pentru ceva, fie il preamaresc pe Dumnezeu, sau toate in aceeasi rugaciune.

Acasa te rogi in legea ta, dar la biserica, eu cel putin, urmaresc rugaciunile care se spun acolo. Altfel ce rost ar mai avea sa mergi duminica la biserica?

Intra-adevar, Sf Liturghie este perceputa ca fiind mult mai scurta daca stii ceea ce se intampla. Imi aduc aminte ca atunci cand eram copil mersul duminica la biserica mi se parea o plictiseala groaznica. Nu stiam ce se intampla, nu stiam ce vine, nu stiam cat o sa mai dureze, si fiind copil nici nu vedeam ce se intampla fiindca eram acoperita de inaltimea adultilor. Asa ca o chinuiam pe mama cu "Hai sa plecam, cat mai stam, dar ai spus ca plecam indata, de ce nu plecam, etc etc etc...." Si plecam intr-un final ca nu mai putea saraca mama. Ei, dar cand, adolescenta fiind, am avut curiozitatea sa merg la biserica, si mi-a placut foarte mult, si am invatat cam care e mersul rugaciunii, si ce inseamna, cele doua ore trec repede.

Ma gandesc ca cei care sunt seriosi si vor sa mearga la biserica trebuie sa faca un efort sa asculte Sf Liturgie si macar sa stie ce vine si cand. Daca ti-e greu sa te concentrezi doar ascultand, poti sa iei o carticica cu Sf Liturghie cu tine si sa urmaresti de acolo, poate sa si canti in soapta sau cu voce mai tare daca vrei. Asa ai sa vezi ca timpul trece mult, mult mai repede.

[sophia]

Noesisaa, tu ai dreptate, dar eu vorbeam de altceva.
Ma refeream la rugaciuni concrete, pentru anumite nevoi ale comunitatii, nu numai ale mele.
Ecteniile si alte cantari de rugaciune din timpul slujbei sunt stabilite la modul general de sinoadele bisericesti, dar oamenii au nevoie si de rugaciuni mai concrete potrivite cu situatia in care se afla intr-o anumita perioada de timp.
De ex. unii preoti se roaga in mod special (desi nu sta scris cred in cartile slujbei), pentru persoane bolnave, la inceput de an scolar sau in perioada de examene pentru succes, respectiv minte limpede celor ce invata sau dau examene, etc.
In unele biserici pe acatiste se pun cereri exprese ale persoanelor (pentru sanatate, sau pentru copil, sau pentru serviciu etc.) si atunci preotul stie exact pentru ce sa se roage. Altii citesc numai liste de nume, pentru sanatatea lor si atat.
Sau poate difera in functie de tipul slujbei (vecernie, liturghie etc.). Nu stiu exact.
Acum ne aflam in perioada grea si ar trebui ca impreuna (si cu preotul pare mai eficienta rugaciunea) pentru a iesi din greutati cu locul de munca, cu serviciul, sau pentru a avea familie si copii etc.
Mie imi plac f.mult si acele rugaciuni speciale care se citesc la anumite liturghii (de ex. de Rusalli, sau de Sf.Vasile), cand ne rugam cu tot cu preot in genunchi impotriva raului si a greutatii.
La asa ceva ma refeream in speta.
De asta spun ca astea ar fi mai utile decat atatea ectenii (cred ca sunt vreo 6-7 ectenii unele lungi la Sf. Liturghie).

[adi_cambir]

Fratilor, sa mergem intru smerenie si recunostinta a nevredniciei noastre si sa ne hranim sufletele cu Dumnezeiestile Cuvantari ale slujbelor Sfintei noastre Biserici pentru ca hraniti fiind, din nemasurata Mila a Parintelui Ceresc, cu Hrana Tare si aprinsi fiind cu Focul Cel Sfant sa stralucim in mijlocul fratilor nostri indepartati de obiceiul cel dupa cuviinta al inchinarii intru "Una Sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica" spre a aduce "jertfa de lauda" Preamilostivului Dumnezeu.
P.S.:Iertati-mi nevrednicia cu care rostesc cele de mai sus dar mai dulci ca mierea imi sunt Cuvintele Domnului caci a Sa este Imparatia, Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Spunea Parintele Rafael Noica:"Doua persoane care se iubesc nu-si conditioneaza timpul intalnirii."

Cat de frumos rosteste parintele. Asta ne arata ce masura avem si cat iubim pe Cel ce ne iubeste mai presus de inchipuire.

Slujbele sa fie dupa canon, intr'o deplina si perfecta randuiala, iar credinciosii sa participe dupa puterea dragostei si a priceperii lor. Daca stiu ca o slujba tine 4 ore, merg si stau cat pot, sau merg de la jumatate (in cazul unei slujbe de priveghere). Nimeni nu este obligat sa participe la toate slujbele Bisericii. Sfanta Liturghie este izvorul vietii, la care inima trebuie sa ne traga neincetat. Restul de slujbe se fac pentru oameni si pentru lume, cu cei cativa care au ravna. Slujbele nu trebuiesc sa fie facute pe masura omului, ci omul sa inteleaga ca masura lui este Hristos, iar timpul petrecut in Biserica este timp petrecut cu Dumnezeu Treime.

Singura greseala care trebuie sa fie evitata o vad a fi "darea in spectacol" pe care (din pacate) multi "artisti" din Biserica "o ofera" celor adunati la slujba. Mai exact: ecteniile sa fie rostit simplu, Evanghelia de asemenea, fara mimari de opereta si alte spectacole de prost gust. Acestea impiedica inimile sa se aprinda de dor si ravna, iar nu lungimea slujbelor. Noi suntem cei care ne taiem creanga de sub picior, iar nu randuielile cele vechi si drepte.

Slujbele sa fie slujbe, iar credinciosii nu vor lipsi niciodata.

[costel]

Slujbele ortodoxe sunt considerate lungi pentru ca asistam si nu participam. Iar fara participare, Dumnezeu nu intra in fiinta noastra. Cand ajungem la simtirea prezentei Lui in noi, nu mai avem nevoie de ceas, de masurarea timpului petrecut in Biserica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Slujbele ortodoxe sunt considerate lungi pentru ca asistam si nu participam. Iar fara participare, Dumnezeu nu intra in fiinta noastra. Cand ajungem la simtirea prezentei Lui in noi, nu mai avem nevoie de ceas, de masurarea timpului petrecut in Biserica.

Răbdarea este cu adevărat virtutea care întăreşte toate slăbiciunile noastre şi de aceea Sfinţii Părinţi ne-au lăsat tălmăciri despre răbdare nu închipuite, ci din viaţa unor trăitori.
O istorioara :
"A venit la un schit un om cuprins de un duh necurat; stând mai mult timp la schit nu a reuşit să scape de această suferinţă. Un părinte mai în vârstă privind cum omul se chinuieşte a gândit să-i facă rugăciuni stăruitoare; şi s-a rugat toată noaptea şi îl însemnă cu semnul crucii pe acel om chinuit de demon. Dar văzând atâta stăruinţă la acest părinte, demonul se ardea de atâta rugăciune şi i-a spus părintelui: „Vrei să mă scoţi din omul acesta, dar să ştii că la tine voi veni şi peste tine voi năvăli.” I-a zis: „Vino, te primesc cu bucurie”; a venit la acel parinte şi omul s-a făcut sănătos şi s-a întors la casa sa. A început să-l chinuiască pe acel părinte, dar fără a putea să-l vatăme.
Părintele ducea o viaţă aspră; nu mânca decât 12 seminţe de finic într-o zi, se ruga şi vărsa lacrimi şi nu îi păsa de suferinţa adusă de demon. Şi-a adus aminte părintele acela de Sfântul Pavel; că şi el a fost chinuit de un demon ca să nu se mândrească, cum el însuşi mărturişeşte: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc cu înălţimea descoperirilor. L-am rugat pe Dumnezeu să-l depărteze de la mine dar nu a voit. Ci mi-a spus Dumnezeu că puterea Sa se desăvârşeşte prin slăbiciune”. Cugetând aceasta, acel părinte nu înceta să se roage şi nu simţea prea mare durere când demonul îl chinuia, pentru că rugăciunile îi alinau suferinţele.
Demonul nu a putut să ramână mai mult de 12 ani în acel părinte şi s-a pregătit să fugă, dar părintele l-a întrebat: „De ce pleci de la mine?”, şi i-a spus acel demon: „O călugare, cine te mai poate birui pe tine? Să te pedepsească Dumnezeu că numai El te va birui”. Şi aşa a plecat acel demon pentru că părintele a avut răbdare."