Versetul de azi

[cristiboss56]

"Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi. "

Marcu 6, 54-56 şi 7, 1-8



* Si cateva cuvinte de folos la textul de astazi , rostite de Parintele D. Păduraru ( sublinierile din text imi apartin ) :


<<Cei din partida fariseilor au acuzat pe Domnul Iisus Hristos că tolerează ucenicilor încălcarea datinilor. Apostolii au fost mustraţi deoarece au mâncat fără să-şi spele mâinile. Aici nu era vorba de o problemă de igienă, ci de mult mai mult. Cine încălca poruncile trebuia să fie pedepsit. Cu autoritatea unui părinte, Domnul Hristos îi lămureşte că nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din el. În legătură cu cinstirea lui Dumnezeu este important ca acest lucru să-l facem din profunzimea sufletului nostru. Într-un alt context, Mântuitorul afirma: "nu tot cel care zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia lui Dumnezeu", ci doar aceia care împlinesc cuvintele şi poruncile lui Dumnezeu. Formalismul rece şi exaltarile de moment năruie frumuseţea sufletului unui om. În schimb, inima plină de binecuvântarea rugăciunii şi de prezenţa Mântuitorului ne dă adevărata valoare a numelui de creştin. Să nu confundăm obiceiurile oamenilor cu sănătoasa Tradiţie a Bisericii. >>

[cristiboss56]

In vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S'a ridicat să citească. Şi I s'a dat cartea profetului Isaia. Şi deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M'a uns; El M'a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate şi să vestesc anul bineprimit al Domnului. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupră-I. Şi a început să le spună: „Astăzi s'a plinit această scriptură în urechile voastre“. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui.

"... si sa vestesc anul bineplacut al Domnului"

Domnul nu doar vesteste anul cel placut (al Domnului), ci il si aduce.
Dar unde este el?
In sufletele credinciosilor.
Dar nu prin ganduri vei umple sufletul de bucuria acestui an. Faptuieste! Si bucuria va veni de la sine.
Nu poti nadajdui la tihna din afara, ci doar la cea launtrica; insa aceasta este nedespartita de Hristos.
Indata ce se instapaneste tihna launtrica, necazurile din afara nu mai sunt grele si amare.
Inseamna ca si din aceasta latura este anul cel placut (al Domnului); doar din afara el pare iarna rece...

Sfantul Teofan Zavoratul - "Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an", editura Sophia, 2011, pag. 199

I Cor. 15, 39-45
"39. Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor.
40. Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti.
41. Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire.
42. Asa este si invierea mortilor. Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune;
43. Se seamana intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere;
44. Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc.
45. Precum si este scris: "Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu, iar Adam cel de pe urma, cu duh datator de viata."

Lc. 4, 31-36
31. Si S-a coborat la Capernaum, cetate a Galileii, si ii invata sambata.
32. Si erau uimiti de invatatura Lui, caci cuvantul Lui era cu putere.
33. Iar in sinagoga era un om avind duh de demon necurat si a strigat cu glas tare:
34. Lasa! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stiu cine esti: Sfantul lui Dumnezeu.
35. Si l-a certat Iisus, zicind: Taci si iesi din el! Iar demonul, aruncindu-l in mijlocul sinagogii, a iesit din el, cu nimic vatamandu-l.
36. Si frica li s-a facut tuturor si spuneau unii catre altii, zicind: Ce este acest cuvant? Ca porunceste duhurilor necurate cu stapanire si cu putere, si ele ies."

Sfantul Teofan Zavoratul - "Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an", editura Sophia, 2011, pag. 200

"Daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre." (In 8,24)
"Nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi." (Fapte 4,12)

Avem nevoie sa primim iertarea pacatelor, si n-o putem primi altfel decat prin credinta in Fiul lui Dumnezeu
cu conditia sa nu dorim a starui in deprinderile si faptele pacatoase;
fiindca atunci cand pacatuim, numai pe El Il avem mijlocitor inaintea Tatalui.
Cel ce si-a dat cuvantul ca se va infrana de la pacate trebuie sa primeasca harul impreuna-lucrator al Preasfantului Duh
iar Acesta S-a pogorat pe pamant numai dupa ce Domnul, inaltindu-Se, a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal
si se da numai celui ce crede in aceasta minunata iconomie a mantuirii noastre
si cu aceasta credinta se apropie de Dumnezeiestile Taine randuite prin Apostoli in Sfanta Biserica a Domnului.

Asadar, cel ce nu crede in Domnul asa cum este El, nu poate fi curatit de pacate.
Necuratindu-se de pacate, va si muri in ele; iar murind in ele, va fi si judecat dupa intreaga lor greutate.

Cel ce vrea sa faca bine cuiva cu facere de bine care ramane in veci, sa il calauzeasca in credinta in Domnul, in credinta cea adevarata, care nu ingaduie filosofari desarte si clatinari.
Iar cei care strica fatis sau pe ocolite credinta in Domnul trebuie socotiti ca raufacatori a caror nelegiuire ramane in veci, fiindca ei pricinuiesc un rau pe care nimic nu-l poate indrepta si a carui putere se intinde pe intreaga vesnicie. Nu ii poate indreptati nestiinta, intrucat cum este cu putinta sa nu cunosti acel adevar care este invederat intregii lumi? Nu ii indreptatesc parutele lor argumente, caci daca ii iei la bani marunti, puterea lor va incepe indata sa se clatine indata si se va dovedi ca alt sprijin nu poate fi pentru oameni, afara de credinta in Domnul.

Se leapada de credinta cei care nu cerceteaza cum se cuvine temeiurile si credinta si invataturile de care se tin.

Cercetind in amanuntime conditiile trebuincioase mantuirii, ajungem la convingerea ca ele pot fi implinite numai cu ajutorul lui Dumnezeu Care S-a intrupat, a murit pe cruce si a trimis pe pamant pe Duhul Sfant. Aici este esenta credintei crestine.
Cel care crede asta cu adevarat nu va muri nicicum in pacatele sale, fiindca poarta in sine acea putere care aduce miluirea; iar cel care nu crede este deja osandit, fiindca poarta in sine insusi, osandirea.

[cristiboss56]





"În vremea aceea, Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, ca să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacob, şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El."

Luca 5, 1-11

Iata si o predica video de folos , pentru cei rabdatori s-o urmareasca !
Doamne ajuta si o Duminica binecuvantata sa aveti !

Rar am auzit o predica atat de minunata... Rarisima! Dumnezeiasca.
Sa ne traiesti, Cristiane! Domnul sa te rasplateasca!

P.S. Bucurati-va sufletul, fratilor si surorilor, cu predica aceasta minunata!

II Corinteni 9, 6-11

6. Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.
7. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna.
8. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avind totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: "Impartit-a, dat-a saracilor, dreptatea Lui ramane in veac".
10. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,
11. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu.

Duminica 18 dupa Rusalii

O noapte intreaga s-au ostenit pescarii si nu au prins nimic; insa cand Domnul a intrat in luntrea lor si, dupa ce a propovaduit, le-a poruncit sa arunce mrejele si au prins atata peste, ca nu puteau sa-l scoata, caci li se rupeau mrejele.

Aici avem o comparatie intre munca de orice fel lipsita de ajutorul lui Dumnezeu si munca la care ajuta Dumnezeu. Atata vreme cat omul se osteneste de unul singur si vrea sa dobandeasca ceva numai prin propriile-i puteri, totul ii scapa din maini; atunci cand se apropie de el Domnul, curg bunatati dupa bunatati.

In privinta moral-duhovniceasca, faptul ca reusita nu este cu putinta fara Domnul este limpede: "Fara Mine nimic nu puteti face", a grait El.
Si aceasta lege lucreaza in oricine.
Precum ramura rupta de trunchi nu numai ca nu face roade, dar se usuca si isi pierde puterea de viata, asa si oamenii, daca nu raman in partasie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptatii, atat de pretioase pentru viata vesnica.
Vreun lucru bun tot mai poate sa fie in ei, dar bun numai la aratare, insa de fapt lipsit de pret, asa cum marul paduret poate fi frumos la infatisare, dar daca-l iei si-l gusti e acru.

Si in privinta celor din afara, a celor lumesti, legea asta se poate proba pe viu: se zbate cate unul, se zbate si nimic nu-i iese; insa cand se pogoara binecuvantarea lui Dumnezeu, roadele incep sa apara.

Cei ce iau aminte la sine si la caile vietii cunosc din experienta acest adevar.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Sfantul Teofan Zavoratul - "Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an", editura Sophia, 2011, pag. 200

"Daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre." (In 8,24)
"Nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi." (Fapte 4,12)

Avem nevoie sa primim iertarea pacatelor, si n-o putem primi altfel decat prin credinta in Fiul lui Dumnezeu
cu conditia sa nu dorim a starui in deprinderile si faptele pacatoase;
fiindca atunci cand pacatuim, numai pe El Il avem mijlocitor inaintea Tatalui.
Cel ce si-a dat cuvantul ca se va infrana de la pacate trebuie sa primeasca harul impreuna-lucrator al Preasfantului Duh
iar Acesta S-a pogorat pe pamant numai dupa ce Domnul, inaltindu-Se, a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal
si se da numai celui ce crede in aceasta minunata iconomie a mantuirii noastre
si cu aceasta credinta se apropie de Dumnezeiestile Taine randuite prin Apostoli in Sfanta Biserica a Domnului.

Asadar, cel ce nu crede in Domnul asa cum este El, nu poate fi curatit de pacate.
Necuratindu-se de pacate, va si muri in ele; iar murind in ele, va fi si judecat dupa intreaga lor greutate.

Cel ce vrea sa faca bine cuiva cu facere de bine care ramane in veci, sa il calauzeasca in credinta in Domnul, in credinta cea adevarata, care nu ingaduie filosofari desarte si clatinari.
Iar cei care strica fatis sau pe ocolite credinta in Domnul trebuie socotiti ca raufacatori a caror nelegiuire ramane in veci, fiindca ei pricinuiesc un rau pe care nimic nu-l poate indrepta si a carui putere se intinde pe intreaga vesnicie. Nu ii poate indreptati nestiinta, intrucat cum este cu putinta sa nu cunosti acel adevar care este invederat intregii lumi? Nu ii indreptatesc parutele lor argumente, caci daca ii iei la bani marunti, puterea lor va incepe indata sa se clatine indata si se va dovedi ca alt sprijin nu poate fi pentru oameni, afara de credinta in Domnul.

Se leapada de credinta cei care nu cerceteaza cum se cuvine temeiurile si credinta si invataturile de care se tin.

Cercetind in amanuntime conditiile trebuincioase mantuirii, ajungem la convingerea ca ele pot fi implinite numai cu ajutorul lui Dumnezeu Care S-a intrupat, a murit pe cruce si a trimis pe pamant pe Duhul Sfant. Aici este esenta credintei crestine.
Cel care crede asta cu adevarat nu va muri nicicum in pacatele sale, fiindca poarta in sine acea putere care aduce miluirea; iar cel care nu crede este deja osandit, fiindca poarta in sine insusi, osandirea.

Deosebit acest citat, as puncta cateva pasaje.
"Asadar, cel ce nu crede in Domnul asa cum este El, nu poate fi curatit de pacate. Necuratindu-se de pacate, va si muri in ele; iar murind in ele, va fi si judecat dupa intreaga lor greutate."
Aici sfantul spune ca cel ce nu crede in Hristos nu poate fi curatatit de pacatele sale si merge la Judecata cu ele. Este firesc, neavand sfanta Spovedanie si celelalte Sfinte Taine nu se poate bucura de stergerea pacatelor.

"Iar cei care strica fatis sau pe ocolite credinta in Domnul trebuie socotiti ca raufacatori a caror nelegiuire ramane in veci, fiindca ei pricinuiesc un rau pe care nimic nu-l poate indrepta si a carui putere se intinde pe intreaga vesnicie. Nu ii poate indreptati nestiinta, intrucat cum este cu putinta sa nu cunosti acel adevar care este invederat intregii lumi?"
Sfantul ne spune ca nestiinta nu poate indreptati pe cineva care strica dreapta credinta.

"Se leapada de credinta cei care nu cerceteaza cum se cuvine temeiurile si credinta si invataturile de care se tin."
Sfantul ne spune ca trebuie sa cercetam invatatura de credinta.

"Cel ce vrea sa faca bine cuiva cu facere de bine care ramane in veci, sa il calauzeasca in credinta in Domnul, in credinta cea adevarata, care nu ingaduie filosofari desarte si clatinari."
Sfantul ne spune ca cel mai mare bine este sa calauzeasca pe cineva in dreapta credinta.