Versetul de azi

[cristiboss56]

Ap. Romani 12, 4-5; 15-21
Fraţilor, precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: «A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul». Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

[cristiboss56]

În vremea aceeaau venit la Iisus unii dintre cărturari şi farisei, zicându-I: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Dar Iisus, răspunzând, le-a zis: neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona proorocul. Căci precum Iona a fost în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pământului, trei zile şi trei nopţi. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este Cineva mai mare decât Iona. Împărăteasa cea de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată aici este Cineva mai mare decât Solomon. Iar când duhul cel necurat a ieşit din om umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit; şi, venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele, decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.

[cristiboss56]

În vremea aceea, pe când Iisus propovăduia mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu Dânsul. Atunci cineva I-a spus: iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, vrând să vorbească cu Tine. Dar El, răspunzând celui care-I spusese, a zis: cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna spre ucenicii Săi, a zis: iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu celui din ceruri, acela este fratele Meu şi soră şi mamă.
În aceeaşi zi, ieşind din casă, Iisus şedea lângă mare. Şi s-au adunat la Dânsul popor mult, încât a trebuit să intre în corabie şi să şadă, iar tot poporul sta pe ţărmul mării. Şi le-a grăit lor multe, în pilde.

[cristiboss56]

Fraţilor, în Hristos Iisus am laudă, în cele către Dumnezeu, căci nu voi cuteza să spun ceva din cele ce n-a săvârşit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim şi din ţinuturile de primprejur până la Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos, râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină, ci, precum este scris: «Cărora nu li s-a vestit despre El, aceia Îl vor vedea; şi cei ce n-au auzit Îl vor înţelege». De aceea am şi fost împiedicat, de multe ori, ca să vin la voi. Dar acum, nemaiavând loc în aceste ţinuturi şi având dorinţa de mulţi ani să vin la voi, când mă voi duce în Spania voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi de către voi să fiu însoţit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi. Acum însă mă duc la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor. Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii de la Ierusalim. Căci ei au binevoit şi sunt datori faţă de ei. Căci dacă neamurile s-au împărtăşit de cele duhovniceşti ale lor, datori sunt şi ei să le slujească în cele trupeşti. Săvârşind deci aceasta şi încredinţându-le roada aceasta, voi trece pe la voi, în Spania. Şi ştiu că, venind la voi, cu deplinătatea binecuvântării lui Hristos voi veni.

[cristiboss56]

Ev. Matei 13, 3-9
Zis-a Domnul pilda aceasta: iată, a ieşit semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros unde n-aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că n-aveau strat de pământ adânc; iar când a răsărit soarele, s-au pălit şi, pentră că n-aveau rădăcină, îndată s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Iar altele au căzut pe pământ bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, iar alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.

[cristiboss56]

Ev. Matei 9, 9-13
În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om cu numele Matei, care şedea la vamă, şi i-a grăit lui: vino după Mine! Şi, sculându-se, a mers după Dânsul. Iar când şedea Iisus la masă, în casă, mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi fariseii, văzând una ca aceasta, au zis ucenicilor: pentru ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Iar Iisus, auzind, a zis către ei: n-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. Duceţivă, aşadar, de învăţaţi ce înseamnă cuvintele: milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

[cristiboss56]

În vremea aceea, ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viaţa veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ şi am săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei.

[cristiboss56]

În vremea aceea, când a trecut Iisus dincolo, în ţinutul Gherghesenilor, iată că L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte, foarte furioşi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. Şi iată au început să strige şi să zică: ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Şi era departe de ei o turmă mare de porci la păscut. Iar diavolii îl rugau, zicând: dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma de porci. Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci; şi îndată toată turma de porci s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Atunci păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu cei îndrăciţi. Îndată tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din ţinutul lor.
Şi intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în oraşul Său.

[cristiboss56]

Ap. Romani 10, 1-10
Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă, deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus. Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: «Omul care o va îndeplini, va trăi prin ea». Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: «Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?», ca adică să coboare pe Hristos! Sau: «Cine se va coborî întru adânc?», ca să ridice pe Hristos din morţi! Dar ce zice Scriptura? «Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta», - adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

[cristiboss56]

Ev. Matei 13, 10-23
În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: pentru ce le vorbeşti lor în pilde? Iar El, răspunzând, a zis: pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, iar lor nu li s-a dat. Căci celui care are, i se va mai da şi îi va prisosi, iar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, căci, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu dânşii proorocia lui Isaia, care zice: cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege; şi cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea, pentru că s-a învârtoşat inima poporului acestuia; căci cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să priceapă şi să se întoarcă şi Eu să-i vindec. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Adevărat vă spun vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. Deci voi ascultaţi pilda semănătorului. La cel care aude învăţătura împărăţiei cerurilor şi n-o înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ceea ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa cea semănată lângă drum. Iar cea semănată în loc pietros, acesta este omul care aude această învăţătură şi îndată o primeşte cu bucurie, însă nu are rădăcină în sine, ci ţine numai o vreme; iar când vine necazul sau prigoana pentru această învăţătură, îndată se şi leapădă de ea. Cea semănată în spini, acesta este cel care aude această învăţătură, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei îneacă învăţătura şi o face neroditoare. Iar sămânţa semănată în pământ bun, acesta este cel care aude învăţătura şi o înţelege, deci care aduce roadă, unul o sută, altul şaizeci, iar altul treizeci.