Adulterul - motiv cu temei biblic si canonic pentru divort

[NTatiana]

Este o adevarata tragedie pentru cei doi sot si sotie cand se despart mai ales in cazul in care cuplul are si copii; este o tragedie si pentru societate deoarece la baza oricarei societati sta familia; copiii sunt dezorientati, atarna ca povara pe umerii unui singur parinte; daca acesta isi sacrifica viata personala si nu se recasatoreste dupa divort si poarta singur/a povara copiilor iarasi este tragic deoarece dupa vreo 10-15 -20 de ani de dedicare copilului sau copiilor acestia isi vad de viata lor si parintele care si-a sacrificat cei mai frumosi ani ai vietii ( floarea vietii) ramane singur si pustiit; ii vine foarte greu sa isi mai refaca viata la peste 45 de ani, foarte greu; ceea ce eu as dori ca Biserica Ortodoxa Romana sa faca este de a sfatui pe cei care au divortat, chiar daca au copii sa incerce sa isi refaca viata in cel mai decent mod; e mai bine asa si pentru copii si pentru parintele respectiv si pentru a nu fi ispitit sa aiba relatii ocazionale de scurta durata care mai mult deterioreaza viata oamenilor decat o aseaza pe o cale normala; de asemenea am vazut in vestul Europei ca autoritatile cauta sa prelungeasca durata divortului chipurile incercand sa dea termene de impacare foarte lungi care ar fi menite sa \'\'salveze\'\' casnicia; dar culmea este ca aceste termene lungi tin pe ambii fosti sot si sotie intr-o ambiguitate totala ...intr-o stare ca ani de zile nici ei nu stiu cum sunt: casatoriti sau divortati...si asta ii face sa incerce sa nu piarda timpul ci sa caute o relatie rapid in care se arunca cu \'\'furie\'\' si ajung in doi -trei ani pana la desfacerea casatoriei cu prima/primul sa fie intr-o a doua relatie atat de incalcita , unii au deja al doilea rand de copii sau chiar al treilea daca au avut doi parteneri cu care au avut relatii nefiind casatoriti...ceea ce, va imaginati cu totii, cat de mult se complica vietile celor doi care ar fi putut fi mai simplu asezate intr-o poate noua casatorie care sa ofere STABILITATEA ATAT DE NECESARA COPIILOR REZULTATI DIN PRIMA CASATORIE! Si trebuie sa stiti cu totii ca daca cei doi care divorteaza vor sa fie din nou impreuna ei se pot recasatori - au acest drept si nimeni nu il poate lua; daca e sa fie sortit lor sa fie impreuna atunci ei se vor aduna din nou in sfanta casatorie si nu fortati de Autoritati si legi si proceduri care numai complica lucrurile; daca divortul ar fi urgentat poate ca cei doi s-ar speria putin si ar gandi mai profund si mai intelept si s-ar intreba \'\'...oare este chiar atat de usor sa scap de ea/el ???\'\' ; incercati sa cugetati asupra celor ce v-am tiparit aici si spuneti-mi daca am sau nu dreptate ...astept criticile ...ha ha ha ; hai sa ne mai veselim putin, dar pentru asta , ca sa aiba sens gluma, trebuie sa v-o spun in Engleza deoarece in Romana nu are sens din cauza ordinii literelor initiale in alfabet; deci: Question: Do you know what a dictionary is? Answer: It\'s a book in which the word\'\'divorce\'\' comes before\'\'marriage\'\'...ha ha ha ; pentru cei care nu inteleg Engleza, rugati pe cineva sa va traduca bancul si sa vi-l explice...e un fel de \'\'tema ptr. acasa\'\' ...ha ha ha

[florina_drossu]

Traducerea bancului:

"Stiti ce este un dictionar? O carte unde cuvantul "Divort" se afla inaintea cuvantului "Nunta".

[andreicozia]

Bun, dar bancul unde este?

[florina_drossu]

Pai asta era. Este scris mai sus in engleza de initiatoarea topicului.

[Mihnea Dragomir]

Aici este o deosebire de interpretarea a Sf Scripturi între catolicism şi ortodoxie. Biserica Catolică consideră că Domnul nostru se referă la separarea soţilor, adică la situaţia în care ei nu mai convieţuiesc împreună sub acelaşi acoperiş ca soţ şi soţie şi nu la divorţ, cu sensul de desfiinţare a căsătoriei. Nimic şi nimeni nu poate desfiinţa o căsătorie şi nici anula obligaţiile care rezultă din ea dacă ambii soţi trăiesc. Noi credem că o căsătorie nu poate fi ruptă decât prin moartea unuia dintre soţi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Noi credem că o căsătorie nu poate fi ruptă decât prin moartea unuia dintre soţi.

si vrei sa spui ca acum nu exista divorturi intre credinciosi catolici? nu cred ca e cazul la noi, in Romania.

asta era demult, cand divortul nu era acceptat in acte de BC. Dar si pe vremea aceea erau "intreprinzatori" care se descurcau. De exemplu, mi-a spus cineva ca pe vremea cand in Argentina divortul nu era permis, din cauza Bisericii, erau cupluri care treceau granita in Uruguay si divortau acolo bine merci, dupa care se intorceau in tara de bastina fara probleme.

[Langu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aici este o deosebire de interpretarea a Sf Scripturi între catolicism şi ortodoxie. Biserica Catolică consideră că Domnul nostru se referă la separarea soţilor, adică la situaţia în care ei nu mai convieţuiesc împreună sub acelaşi acoperiş ca soţ şi soţie şi nu la divorţ, cu sensul de desfiinţare a căsătoriei. Nimic şi nimeni nu poate desfiinţa o căsătorie şi nici anula obligaţiile care rezultă din ea dacă ambii soţi trăiesc. Noi credem că o căsătorie nu poate fi ruptă decât prin moartea unuia dintre soţi.

Presupunand ca unul din soti l-a inselat pe celalalt,acest fapt nu da dreptul la divort?

În prealabil postat de NTatiana

ceea ce eu as dori ca Biserica Ortodoxa Romana sa faca este de a sfatui pe cei care au divortat, chiar daca au copii sa incerce sa isi refaca viata in cel mai decent mod; e mai bine asa si pentru copii si pentru parintele respectiv si pentru a nu fi ispitit sa aiba relatii ocazionale de scurta durata care mai mult deterioreaza viata oamenilor decat o aseaza pe o cale normala;

iata un articol scurt dar cuprinzator despre cum isi pot reface viata cei divortati, conform cu preceptele Bisericii Ortodoxe.

A doua si a treia casatorie

Biserica invata potrivit Sfintei Scripturi ca "Ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Matei 19, 6). Astfel, ea este impotriva divortului, indemnand pe soti sa nu-si lase sotiile si pe sotii sa nu-si paraseasca barbatii. Din Noul Testament aflam ca divortul nu este admis decat pentru caz de adulter: "Iar Eu zic voua, oricine isi lasa femeia, afara de caz de adulter, savarseste el insusi adulter" (Matei 5, 32; 19, 9).
Biserica sustine ca a doua casatorie si a treia casatorie sunt tolerate numai din intelegere fata de slabiciunile omenesti (I Corinteni 7,9). Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) randuieste prin canonul 4, ca cei care se casatoresc pentru a doua oara sa fie opriti de la Sfanta impartasire timp de unul sau doi ani, iar cei care se casatoresc pentru a treia oara sa nu se impartaseasca trei, patru, sau chiar cinci ani. Tinand seama ca aceste persoane erau oprite de la impartasire o vreme atat de indelungata, cele doua casatorii au ajuns sa poarte numele, la unii Sfinti Parinti, de desfranare.
A patra casatorie a imparatului Leon al VI lea Filosoful a facut ca in anii 912-913 sa se tina un Sinod la Constantinopol, in urma caruia s-a emis un Tomos. Conform acestui Tomos, a doua casatorie este permisa doar in cazul mortii sau disparitiei fara veste a unuia dintre soti, dar nu echivaleaza cu prima casatorie. A treia casatorie, potrivit acestui Tomos, este acceptata cu urmatoarele conditii: daca cel ce vrea sa se casatoreasca a treia oara are 30 de ani si nu are copii, este oprit de la impartasire 3 ani. Daca persoana in cauza are copii, este oprita de la impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului 4 ani. In continuare se mentioneaza ca daca cel ce vrea sa se casatoreasca a trei oara are varsta de 40 de ani si nu are copii, sa fie oprit de la impartasanie timp de 4 ani, iar daca are peste 40 de ani si are copii, nu se poate casatori a treia oara.
In cazul vaduviei se sustine ca sotul ramas in viata este liber sa se recasatoreasca fara a avea nevoie de o aprobare din partea statului sau a Bisericii. In cazul divortului, pentru a doua sau a treia cununie, pe langa procedura civila de divort, este nevoie si de actul de desfacere a cununiei din partea episcopului, cu stabilirea unei epitemii.
La inceput Biserica nu tolera a doua si a treia casatorie si chiar interzicea prezenta clericilor la astfel de nunti, potrivit canonului 7 de la Neocezareea din anul 315.
Se crede ca necesitatea unei randuieli de binecuvantarare a celei de-a doua si a treia casatorie s-ar datora cazurilor frecvente de recasatorii, precum si a imposibilitatii de a savarsi in astfel de situatii slujba primei casatori. In prima faza, Biserica fie interzicea casatoria pentru cei ce doreau sa se recasatoresca, conform canonului 2 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, fie o acceptau, dar fara a pune cununiile pe capetele mirilor, ci doar pe umeri, potrivit Sfantului Teodor Studitul in Epistolele I si II, sau chiar deloc.
Din Molitfelnic putem vedea ca "randuiala celei de-a doua casatorii" este o scurta extindere a slujbei logodnei. Ea nu incepe cu rostirea cuvintelor "Binecuvantata este imparatia...", ci cu rostirea "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..." urmata de citirea rugaciunilor incepatoare. Ectenia mare este redusa la cateva simple cereri, si doar ultimele doua scurte rugaciuni ale slujbei logodnei sunt citite. "Rugaciunea inelelor" este inlocuita de o rugaciune de pocainta care cere "iertarea greselilor", "curatire" si "dezlegare". In cazul primei casatorii sunt pomenite persoanele drepte: Avraam, Sara, Rahila, etc, in vreme ce in cazul celei de-a doua casatorii sunt mentionate persoane ca Rahav pacatoasa (Iosua,1-24; Evrei 11, 31; Iacov 2,25) vamesul care s-a pocait (Luca 18,10-14) si "talharul cel bun" (Luca 23, 40-43); persoane care au primit iertarea lui Dumnezeu prin credinta si pocainta. O a doua rugaciune vorbeste despre mire si mireasa, spunand ca "nu au putut a purta greutatea zilei si aprinderea trupeasca" si astfel s-au hotarat sa primeasca "impreunarea nuntii a doua". Nu mai exista o procesiune in mijlocul bisericii, iar incununarea este savarsita incepand cu cea de-a treia scurta rugaciune a randuielii obisnuite.
John Meyendorff sustine ca "nu exista nicio motivatie teologica pentru care numarul posibilelor casatorii succesive sa fie, pentru crestin, limitat la trei: limita este doar disciplinara si este definita prin "iconomie", ceea ce nu inseamna - asa cum adesea se crede - ca este o usa deschisa spre compromisuri nelimitate".
Adrian Cocosila