Intrebari habarniste

[Florin-Ionut]

CAPITOLUIL XLIII
Sfintirea se efectueaza îndeosebi în sufletul celui ce se împartaseste

Sfintele Daruri se dau, într-adevar, prin trup, celor ce înca vietuiesc în
trup, dar ele patrund mai întâi în substanta sufletului si prin suflet trec în trup.
De aceea zice apostol Pavel: „Cel ce se lipeste de Domnul, e un singur duh cu
El”224, ca sa arate ca unirea si contopirea aceasta au loc îndeosebi în suflet. Caci
sufletul alcatuieste fiinta prin excelenta a omului; aici îsi are sfintenia dobândita
prin virtuti si prin sârguinta omeneasca, aici se afla începutul pacatului si deci
tot se simte mai întâi nevoia de vindecare prin sfintele Daruri. Toate îi vin
trupului din suflet; si cum prin gândurile cele rele, care vin din inima, se spurca
trupul225 tot de acolo i se trage sfintenia, atât cea din virtute, cât si cea din
Sfintele Taine. Unor oameni li se întâmpla boli trupesti care au la obârsie
ticalosia sufletului; tocmai aceasta voia sa arate Mântuitorul, când pentru a
vindeca pe unul care era bolnav sufleteste, adica pentru a-i libera sufletul de
pacate, i-a tamaduit trupul de neputinta226.
Prin urmare, sufletul n-are nevoie de trup pentru primirea sfintirii, ci mai
de graba trupul are nevoie de suflet. Atunci, ce câstiga în plus, din sfânta Jertfa,
sufletele care sunt în trup, fata de cele care s-au eliberat de el? – Dar si sufletele
mortilor au pe Preotul Cel Vesnic, care le da lor toate acestea si care Se împarte
si acelora dintre vii câti se împartasesc cu adevarat. Caci nu toti cei carora le da
preotul liturghisitor se împartasesc cu adevarat ci numai aceia carora le da Însusi
Hristos. Preotul împartaseste, într-adevar pe toti cei ce vin la împartasanie;
Hristos însa, numai pe cei vrednici de partasanie. De aici se vede ca savârsitorul Tainei si sfintitorul sufletelor, atât ale viilor cât si ale mortilor, este unul si
acelasi: Mântuitorul Însusi.
Prin urmare, din cele spuse reiese ca toate câte tin de savârsirea Sfintei
Taine sunt comune si celor vii si celor morti. Caci mai întâi conditiile sfintirii
fiind virtutile sufletesti, stau în putinta si a unora si a altora; al doilea, substanta
sufletului – conditia de capentenie si proprie pentru sfintire – este identica: al
treilea, Preotul sfintitor e unul si acelasi. Un singur lucru e propriu celor ce
vietuiesc în trup si pe care cei adormiti nu-l pot face: anume, s-ar parea ca se
sfintesc si cei nevrednici de Sfintele Taine, când se împartasesc cu ele, pe când
în lumea cealalta nimeni nu poate veni la Cina daca se afla nepregatit, ci acolo
împartasirea e îngaduita numai celor vrednici. Dar aceasta putinta nu adauga
deloc celor vii la sfintire, ci dimpotriva le atrage pedeapsa cea mai grea; de
aceea e departe de a fi un avantaj pentru cei vii.
Dealtfel, pentru acelasi motiv, e vadit ca împartasirea cu sfintele Daruri a
sufletelor mortilor nu numai ca e posibil\ si ca nimic nu i se împotriveste, dar se
si impune cu necesitate. Caci daca ar exista acolo o alta desfatare si odihna
pentru suflete, ar fi o rasplata pentru cei vrednici de curatire si atunci acestia n-ar
mai avea neaparat nevoie de aceasta Masa. Acum însa, întreaga si cea mai mare
desfatare si fericire pentru cei de dincolo nu e nimic altceva decât acest potir si
aceasta Pâine, fie ca zicem rai ori sânul lui Avram, ori locuri pline de lumina si
de verdeata, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, sau chiar împaratia
cerurilor. Acestea sunt Mijlocitorul227 si Înainte-mergatorul nostru în Sfânta
Sfintelor228, singurul Conducator catre Tatal229 singurul soare al sufletelor. Este
Acela care acum se arata si se împarte celor tinuti de legaturile carnii, în felul
acesta (sacramental); precum a voit El Însusi; dar în veacul ce va sa vie va fi
vazut si se va împarti fara val, atunci când, precum zice Scriptura – Îl vom vedea
asa cum este230, când ne va strânge ca pe vulturi la stârv231, când Se va încinge
si, asezând pe ai Sai la Masa, Se va apropia si va sluji lor232, când va lumina ca
fulgerul pe norii cerului si prin El dreptii vor straluci ca soarele233. Iar cei neuniti
cu El asa cum (numai) Sfânta Masa ne poate uni, e absolut cu neputinta sa
dobândeasca odihna pe lumea cealalta sau sa primeasca acolo vreun bun oricât
de mic sau mare.

[Florin-Ionut]

CAPITOLUL XLV
Sfintirea celor adormiti e mai deplina (decât a celor vii)

Ceva mai mult; sufletele dezlegate de trupuri au ceva mai prielnic pentru
sfintire decât cele ce înca traiesc în trup. Într-adevar, prin rugaciunile preotilor si
prin mijlocirea sfintelor Daruri, ele se curatesc cu adevarat si primesc iertarea
pacatelor deopotriva cu cei vii. Dar în afara de aceasta, ele nu mai pacatuiesc cu
nimic si n-adauga nici o vina noua la cele vechi, dupa cum se întâmpla cu cei
mai multi dintre vii, ci sunt fie iertate pe deplin de orice pedeapsa, fie macar
scutite pentru totdeauna de pacat. Prin urmare, ele sunt mai pregatite si mai
vrednice de partasia cu Mântuitorul, nu numai fata de cei mai multi dintre cei ce
traiesc în trup, ci si fata de ele însele dac\ ar fi în trupuri. Si tocmai faptul ca
sunt eliberate de trup, le face sa fie cu mult mai destoinice pentru împartasirea
cu Sfintele Taine, decât daca ar fi împreunate cu trupul.
Caci în cer exista locasuri multe si felurite, pentru ca sa poata fi cinstita
orice treapta de virtute si sa nu ramâna nimic nerasplatit de catre Judecatorul Cel
drept si de oameni iubitor. Astfel, Sfântul Apostol Pavel si altii ca el, care ca
niste desavârsiti, s-au învrednicit de cele mai mari cununi si au mostenit fericirea
cea mai deplina, dupa ce au fost dezlegati de trup, se bucura mult mai mult decât
în viata aceasta; tot asa si cei rânduiti într-o stare mijlocie în asemenea odihna, o
data plecati de aici, era firesc sa dobândeasca si ei ceva mai bun decât când
traiau în trup. Am aratat însa ca toata odihna sufletelor si toata rasplata virtutii
de orice treapta, nu e nimic altceva decât aceasta Pâine si acest Potir, care se
împart cu masura si unora si altora, adica si viitor si mortilor. De aceea a si
numit Domnul „cina” bucuria Sfintilor în veacul ce va sa vie236, ca sa arate ca
acolo nu e nimic altceva mai de pret decât aceasta Masa.
Iata de ce dumnezeiasca Jertfa a Euharistiei se aduce si pentru cei morti ca
si pentru cei vii; si dupa cum cei vii sunt sfintiti în doua feluri, precum am
spus237 se sfintesc si cei raposati, nefiind întru nimic mai prejos decât cei vii, ba
dimpotriva, stând oarecum chiar mai bine decât ei.

[Florin-Ionut]

Știe cineva cine e autorul rugăciunii „Apărătoare Doamnă” ? Mă interesează comentariul textului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Știe cineva cine e autorul rugăciunii „Apărătoare Doamnă” ? Mă interesează comentariul textului.

https://ortodoxianeamului.wordpress....14/04/04/4764/

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

https://ortodoxianeamului.wordpress....14/04/04/4764/

Mai exact care e textul?