|
#171
|
||||
|
||||
continuare
CAPITOLUIL XLIII
Sfintirea se efectueaza îndeosebi în sufletul celui ce se împartaseste Sfintele Daruri se dau, într-adevar, prin trup, celor ce înca vietuiesc în trup, dar ele patrund mai întâi în substanta sufletului si prin suflet trec în trup. De aceea zice apostol Pavel: „Cel ce se lipeste de Domnul, e un singur duh cu El”224, ca sa arate ca unirea si contopirea aceasta au loc îndeosebi în suflet. Caci sufletul alcatuieste fiinta prin excelenta a omului; aici îsi are sfintenia dobândita prin virtuti si prin sârguinta omeneasca, aici se afla începutul pacatului si deci tot se simte mai întâi nevoia de vindecare prin sfintele Daruri. Toate îi vin trupului din suflet; si cum prin gândurile cele rele, care vin din inima, se spurca trupul225 tot de acolo i se trage sfintenia, atât cea din virtute, cât si cea din Sfintele Taine. Unor oameni li se întâmpla boli trupesti care au la obârsie ticalosia sufletului; tocmai aceasta voia sa arate Mântuitorul, când pentru a vindeca pe unul care era bolnav sufleteste, adica pentru a-i libera sufletul de pacate, i-a tamaduit trupul de neputinta226. Prin urmare, sufletul n-are nevoie de trup pentru primirea sfintirii, ci mai de graba trupul are nevoie de suflet. Atunci, ce câstiga în plus, din sfânta Jertfa, sufletele care sunt în trup, fata de cele care s-au eliberat de el? – Dar si sufletele mortilor au pe Preotul Cel Vesnic, care le da lor toate acestea si care Se împarte si acelora dintre vii câti se împartasesc cu adevarat. Caci nu toti cei carora le da preotul liturghisitor se împartasesc cu adevarat ci numai aceia carora le da Însusi Hristos. Preotul împartaseste, într-adevar pe toti cei ce vin la împartasanie; Hristos însa, numai pe cei vrednici de partasanie. De aici se vede ca savârsitorul Tainei si sfintitorul sufletelor, atât ale viilor cât si ale mortilor, este unul si acelasi: Mântuitorul Însusi. Prin urmare, din cele spuse reiese ca toate câte tin de savârsirea Sfintei Taine sunt comune si celor vii si celor morti. Caci mai întâi conditiile sfintirii fiind virtutile sufletesti, stau în putinta si a unora si a altora; al doilea, substanta sufletului – conditia de capentenie si proprie pentru sfintire – este identica: al treilea, Preotul sfintitor e unul si acelasi. Un singur lucru e propriu celor ce vietuiesc în trup si pe care cei adormiti nu-l pot face: anume, s-ar parea ca se sfintesc si cei nevrednici de Sfintele Taine, când se împartasesc cu ele, pe când în lumea cealalta nimeni nu poate veni la Cina daca se afla nepregatit, ci acolo împartasirea e îngaduita numai celor vrednici. Dar aceasta putinta nu adauga deloc celor vii la sfintire, ci dimpotriva le atrage pedeapsa cea mai grea; de aceea e departe de a fi un avantaj pentru cei vii. Dealtfel, pentru acelasi motiv, e vadit ca împartasirea cu sfintele Daruri a sufletelor mortilor nu numai ca e posibil\ si ca nimic nu i se împotriveste, dar se si impune cu necesitate. Caci daca ar exista acolo o alta desfatare si odihna pentru suflete, ar fi o rasplata pentru cei vrednici de curatire si atunci acestia n-ar mai avea neaparat nevoie de aceasta Masa. Acum însa, întreaga si cea mai mare desfatare si fericire pentru cei de dincolo nu e nimic altceva decât acest potir si aceasta Pâine, fie ca zicem rai ori sânul lui Avram, ori locuri pline de lumina si de verdeata, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, sau chiar împaratia cerurilor. Acestea sunt Mijlocitorul227 si Înainte-mergatorul nostru în Sfânta Sfintelor228, singurul Conducator catre Tatal229 singurul soare al sufletelor. Este Acela care acum se arata si se împarte celor tinuti de legaturile carnii, în felul acesta (sacramental); precum a voit El Însusi; dar în veacul ce va sa vie va fi vazut si se va împarti fara val, atunci când, precum zice Scriptura – Îl vom vedea asa cum este230, când ne va strânge ca pe vulturi la stârv231, când Se va încinge si, asezând pe ai Sai la Masa, Se va apropia si va sluji lor232, când va lumina ca fulgerul pe norii cerului si prin El dreptii vor straluci ca soarele233. Iar cei neuniti cu El asa cum (numai) Sfânta Masa ne poate uni, e absolut cu neputinta sa dobândeasca odihna pe lumea cealalta sau sa primeasca acolo vreun bun oricât de mic sau mare.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#172
|
||||
|
||||
Și cel mai interesant este că:
CAPITOLUL XLV
Sfintirea celor adormiti e mai deplina (decât a celor vii) Ceva mai mult; sufletele dezlegate de trupuri au ceva mai prielnic pentru sfintire decât cele ce înca traiesc în trup. Într-adevar, prin rugaciunile preotilor si prin mijlocirea sfintelor Daruri, ele se curatesc cu adevarat si primesc iertarea pacatelor deopotriva cu cei vii. Dar în afara de aceasta, ele nu mai pacatuiesc cu nimic si n-adauga nici o vina noua la cele vechi, dupa cum se întâmpla cu cei mai multi dintre vii, ci sunt fie iertate pe deplin de orice pedeapsa, fie macar scutite pentru totdeauna de pacat. Prin urmare, ele sunt mai pregatite si mai vrednice de partasia cu Mântuitorul, nu numai fata de cei mai multi dintre cei ce traiesc în trup, ci si fata de ele însele dac\ ar fi în trupuri. Si tocmai faptul ca sunt eliberate de trup, le face sa fie cu mult mai destoinice pentru împartasirea cu Sfintele Taine, decât daca ar fi împreunate cu trupul. Caci în cer exista locasuri multe si felurite, pentru ca sa poata fi cinstita orice treapta de virtute si sa nu ramâna nimic nerasplatit de catre Judecatorul Cel drept si de oameni iubitor. Astfel, Sfântul Apostol Pavel si altii ca el, care ca niste desavârsiti, s-au învrednicit de cele mai mari cununi si au mostenit fericirea cea mai deplina, dupa ce au fost dezlegati de trup, se bucura mult mai mult decât în viata aceasta; tot asa si cei rânduiti într-o stare mijlocie în asemenea odihna, o data plecati de aici, era firesc sa dobândeasca si ei ceva mai bun decât când traiau în trup. Am aratat însa ca toata odihna sufletelor si toata rasplata virtutii de orice treapta, nu e nimic altceva decât aceasta Pâine si acest Potir, care se împart cu masura si unora si altora, adica si viitor si mortilor. De aceea a si numit Domnul „cina” bucuria Sfintilor în veacul ce va sa vie236, ca sa arate ca acolo nu e nimic altceva mai de pret decât aceasta Masa. Iata de ce dumnezeiasca Jertfa a Euharistiei se aduce si pentru cei morti ca si pentru cei vii; si dupa cum cei vii sunt sfintiti în doua feluri, precum am spus237 se sfintesc si cei raposati, nefiind întru nimic mai prejos decât cei vii, ba dimpotriva, stând oarecum chiar mai bine decât ei.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#173
|
||||
|
||||
29.
Știe cineva cine e autorul rugăciunii „Apărătoare Doamnă” ? Mă interesează comentariul textului.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#174
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
intrebari... | victortiti89 | Din Noul Testament | 7 | 17.12.2011 17:39:11 |
Intrebari | sebastian1988 | Homosexualitatea | 7 | 01.06.2011 19:21:23 |
Intrebari | mihai.radulescu2003 | Generalitati | 13 | 14.04.2011 13:37:38 |
intrebari | catalinabalhui | Nunta | 4 | 26.03.2009 19:38:37 |
|