"Taticule, de ce mor totdeauna oamenii buni?

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Poate ca Dumnezeu a ingaduit sa existe Hitler si Stalin spre pedeapsa noastra. Si vor mai veni si altii ca ei cu acelasi rost. Omenirea incearca acum ca si atunci sa se debaraseze de Dumnezeu. Dar prin necazuri, oamenii isi mai vad greselile, se mai pocaiesc si uite-asa se mai si mantuiesc.

Tot ce se poate...

,,Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare"(Ecclesiastul 1:9)

Scurta plimbare prin lumea credintei.In relatiile dintre confesiuni sunt unii care se urasc de moarte.Sunt multi indivizi complet dementi,dezaxati,care sub pretextul unei credinte ti-ar zbura, fara sa clipeasca, creierii.Sunt unii care sunt complet indiferenti fata de cei din alta confesiune si de multe ori chiar si fata de cei din propria confesiune.Unii nu tin cont de regulile generale si se inteleg intre ei in felul lor.Altii se concentreza strict pe credinta lor si sunt multumiti cu atat,evitand disputele si traind mai mult sau mai putin retras de acest vacarm religios.Altii practica un fel de intelegere ipocrita din alte motive decat cele declarate.Nici in cadrul confesiunilor nu gandesc toti la fel si nu se inteleg toti intre ei.La tot acest mozaic crestin pestrit se adauga ateii,agnosticii si cei din alte religii,fiecare cu problemele,convingerile,simpatiile si antipatiile sale.Ca o regula generala cam toti cred ca au dreptate cumva,fiecare in felul sau si fiecare vrea sa isi apere convingerile.Nimic nou sub soare.

Se invoca argumente dintre cele mai diverse si aprope din toate domeniile.Sansele ca toti acesti indivizi sa ajunga la acelasi punct de vedere,doar bazandu-se pe fortele lor,fara ajutor divin,sunt nule.O istorie intreaga a umanitatii demonstreaza asta.Natura umana nu s-a schimbat cu timpul,nu a devenit mai buna si de multe ori totul pare sa ca reia iarasi si iarasi,la nesfarsit,mereu acelasi lucru,in alte forme,sub alt aspect.De-a lungul istoriei s-au analizat si dezbatut toate argumentele posibile,s-au pornit razboaie, masacre, secolele s-au scurs si nimic nou sub soare.Civilizatii s-au ridicat si s-au prabusit,au fost catastrofe,oamenii au continuat sa-si dezvolte civilizatia pana au uitat complet de ei.Cuceririle stiintifice s-au impletit vechile traditii,zborul in cosmos cu triburile din jungla.Multi spun ca acest aparent ciclu infinit se va termina intr-o zi.Intr-un fel sau altul.

Oamenii,ca si cei de pe vremea lui Moise,continua sa iubeasca,sa urasca,sa spere,sa creada,sa conteste,totul si totul iarasi si iarasi in timp ce praful se pune peste oasele albite ale celor ce au fost si de care nu isi mai aduce aminte nimeni.Daca este cineva crede ca toate acestea pot fi lamurit intr-o zi de altcineva decat de Cel de Sus,asa cum va hotari EL,il invit sa verifice istoria de la inceput pana in prezent.Pana la acel moment,lucrurile vor decurge asa cum au decurs mereu si prin urmare si noi toti ne nastem,traim si murim la fel ca si cei dinaintea noastra.Intre cele doua momente,nastere si moarte,se intimpla mai multe lucruri.Nici ele nu sunt extrem de diferite fata de cele din trecut.

Este un urias fir al destinului uman care nu se opreste decat in fata tronului Celui de Sus,locul de unde a plecat.La fel cum micile rauri se varsa in marea cea mare si noi ne intorcem,dupa zbaterea existentei noastre,in pamintul din care am plecat si la Cel care Ne-a creat.

Am vazut un reportaj despre un veteran din Primul Razboi Mondial care a murit la 100 si ceva de ani.Ultima data cand a dat un interviu a fost intrebat ce poate spune lumii dupa o viata in care a vazut istorie pe viu.El a raspuns asa,mi-am notat: ,,Mi-am vazut parintii murind si copii nascandu-se.Pe unii i-am inmormantat si nu pot spune ce simte un tata care isi ingroapa copilul.Am trait o viata frumosa alaturi de sotia mea dar am inmormantat-o si pe ea.Acum sunt singur in lumea acesta,cei din generatia mea au murit toti.Lumea s-a schimbat dar oamenii nu s-au schimbat.Singurul gand care imi vine mereu cand ma culc si ma trezesc este acesta:de ce Doamne,acolo pe front,din toti acei tineri frumosi si plini de viata,eu am scapat si ceilalti nu?Ce am avut eu in plus fata de ei?Zilele trecute m-a contactat un alt batrin si el veteran dar din Al Doilea Razboi Mondial.Mi-a spus ca si el are aceiasi intrebare.Am stat de vorba amandoi si am realizat ca desi viata noastra pare lunga a trecut foarte repede.Nu am fost cu nimic diferiti fata de altii,doar ca Cel de Sus a vrut sa ajungem pana aici.Este singurul gand care ma face sa cred ca exista un sens in toata acesta nebunie numita viata."

Imi cer scuze daca voi enerva pe cineva cu postarea mea.Am un ,,talent" nativ in acest sens.

[Claudiu_Zel]

Sunt foarte deacord cu ce zici ... Si eu sunt de parere ca lumea se afla intr-un ciclu si ca ceea ce numim noi evolutie, e doar o iluzie. Eu prefer sa ii zic dinamica umanitatii, o punte intre trecut, prezent si viitor. Cel ce a inventat automobilul nu e superior fata de cel ce a inventat roata, insa toate sunt legate intre ele, umanitatea se alimenteaza continuu din mostenirea celor ce au fost. Acest lucru eu cred ca simbolizeaza faptul ca cei ce au fost exista in continuare si privesc cu bucurie sau dezamagiti la felul cum apreciem munca lor pe acest pamant. E greu sa pierzi pe cineva drag, insa trebuie sa ne depasim conditia si prin suferinta pierderii persoanei iubite ni se arata clar la orizont un liman, un refugiu care ne cheama sa depasim barierele umane ... CREDINTA. Toate sunt a lui Dumnezeu, si viata si moartea, iar celor iubiti eu zic ca e bine sa le spunem o vorba cat inca mai apucam: ''daca plec de aici, nu te intrista, caci daca ajung acolo sus sa sti ca o sa iti pastrez un loc''.

Unii asteapta sa ii salveze extraterestii, eu stiu ca orice as face, trebuie pana la urma sa impart cu viermii bucata asta de carne care ma imbraca.