Lucruri minunate in imagini

În prealabil postat de Jennyy

Pur si simplu, nu am cuvinte..

Chiar...fără cuvinte. :)

Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie - "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!" / "dacă aș avea un sac mare, v-aș băga pe toți în el, și v-aș duce în Rai!"


Parintele Arsenie Papacioc - "Să iubim bine, să iubim frumos, să iubim rana şi pe cel ce a făcut rana!"


Parintele Constantin Galeriu - "Problema capitala nu este nici suferinta, nici chiar moartea, ci a nu fi despartit de El, Cel care a biruit si suferinta si moartea, prin cruce si Inviere; cu Tine, Doamne!"


Parintele Arhimandrit Iustin Parvu - "Vor veni vremuri si mai grele. Prigoanele, puscariile, schingiuirile si tot calvarul indurat de noi in timpul comunismului au fost usoare pe langa ce va urma. (...) Daca nu ne vom aseza genunchii la pocainta, dragii mei, nu vom reusi nimic. Daca ne vom ruga insa cu ravna, daca ne vom osteni in rugaciune, Dumnezeu va face ca totul sa fie posibil."

11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. (Sfânta Evanghelie după Luca 15)


21. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. (Sfânta Evanghelie după Luca 2)


22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
24. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
26. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Sfânta Evanghelie după Matei 15)

"Mai inainte de a ma osandi, Doamne, Doamne al meu, da-mi intoarcere si indreptare de pacatele mele cele multe! Da-mi umilinta duhovniceasca, ca sa strig catre Tine: Dumnezeul meu cel milostiv si iubitor de oameni, miluieste-ma!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Dobitoacelor celor fara de minte asemanandu-ma eu, pacatosul, m-am facut deopotriva cu ele; daruieste-mi intoarcere Hristoase, ca sa iau de la Tine mare mila!
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."







"Nu-ti intoarce, Stapana, fata ta de la mine, cel ce ma rog tie, ci ca o Maica milostiva, a induratului Dumnezeu, sarguieste de-mi daruieste sa ma pocaiesc mai inainte de sfarsit, ca sa ma mantuiesc prin tine.
Ca tu, Doamna mea, esti mantuirea mea si nadejdea mea cea neinfruntata."

"Vrednicei de laudă muceniţei Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu şi cu învăţatura ei cea preaînaltă a uimit ştiinţa învăţaţilor de atunci şi a întrecut limba ritorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem mulţumire de biruiniţă, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmaşilor şi să-i cântăm : Bucură-te, Ecaterina, mare muceniţă a lui Hristos!"

Momentul tunderii în monahism este unic.
Slujba se desfăşoară doar la lumina lumânărilor, iar persoana candidată la călugărie, îmbrăcată într-o cămaşă albă, cu picioarele goale şi cu capul descoperit, este purtată spre Altar de naşul sau de naşa de călugărie, care o acoperă protector cu mantia. În faţa Altarului se întinde cu faţa în jos, sub aceeaşi mantie protectoare, depunând jurămintele, sub forma unui dialog. Apoi, ridicându-se în genunchi, îi dă celui care slujeşte foarfecele aşezate pe Sfânta Evanghelie, pentru a se face tunderea (simbol al tăierii legăturilor cu lumea). După ce este tuns, omul vechi devine om nou, primind şi un nume nou, de călugărie. Din acest motiv ne gândim la Înviere.
Ceremonialul continuă cu dăruirea, pe rând, a straielor şi a accesoriilor monahale, pe care acesta le primeşte cu evlavie: haina veseliei (cămaşa albă pe care o poartă), paramanul (bucată de pânză brodată, purtată pe spate şi reprezentând patimile Domnului asumate de purtător), crucea mică, dulama (tunica lungă), brâul, potcapul (scufia sau coiful), rasa (haina mântuirii), sandalele, mantia, camilafca (vălul), metaniile, crucea mare (semnificând lepădarea de sine prin luarea crucii întru urmarea lui Hristos) şi făclia (o lumânare aprinsă). Apoi, pe fondul rugăciunii, persoana nou-călugărită este condusă în strană.