Avort - pro sau contra?

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Tu crezi ca este fericit?

La întrebarea asta a răspuns singur.
Vezi minutul 2.30: „Am o viață foarte fericită”. Și așa și pare, nu doar că spune. E atât de stenic!

Și nu e un caz izolat.

[Florinvs]

Bun, ca sa concluzionam in legatura cu avorturile:


-In general cred ca toti colegii de forum suntem impotriva avortului;


-Caz special: daca, in urma unor analize medicale, facute in mod serios si real, se constata ca fatul prezinta malformatii congenitale grave, care , ca si viitor copil si adult, l-ar impiedica sa se dezvolte normal ori sa duca o viata normala, chiar si asa, tot NU trebuie facut avort!

Daca parintii acelui copil constata dupa nastere ca nu reusesc ori nu rezista sa-l creasca si sa aibe grije de el (nimeni nu cred ca isi doreste sa aibe un copil nascut cu grave malformatii ), atunci sa-l lase in grija statului.

Oricum, cred ca este un pacat mai mic a lasa un copil in grija statului, decat a face avort si a-l ucide. Stiu ca astazi in Romania copii (mai ales cei cu malformatii) aflati in "grija" statului sunt tratati destul de rau, insa consider totusi ca macar asa NU omori un copil prin avort!


-Caz special: daca sarcina ar pune in pericol viata mamei (sunt cazuri destul de rare, dar se poate intampla), si daca aceea femeie ar trebui sa aleaga intre a face avort si a-si salva viata, si a nu face avort si a-si pierde viata, atunci nu stiu ce sa zic!

Am vazut opinii a altor colegi de forum, cum ca daca si in acest caz extrem o femeie nu face avort, naste acel copil , dar isi pierde viata, atunci va ajunge in rai!

Nu sunt specialist in teologie, probabil asa este cum a spus un coleg de forum!

Insa, omeneste vorbind, nu stiu cate din femei ar alege sa nu faca avort nici in acest caz extrem.

Aici nu stiu ce sa zic! Dumnezeu probabil o va condamna pe aceea femeie care face avort in acest caz extrem, insa eu ca om nu pot sa o condamn! Asa este firea omeneasca- sa faca tot ce poate pentru a-si apara si salva viata!

[CristianR]

Faptele noastre ne condamnă. Nici eu nu judec alegerea nimănui, însă e necesar să distingem între ce-i bine și ce-i rău, ca să putem alege binele. Sunt destule mame care au ales viața pruncului în locul propriei vieți; sunt și dintre cele care n-au avut puterea (mila, dragostea) de a face asta.

Legile lui Dumnezeu sunt scrise nu doar în Biblie, ci și în inimile noastre. Biserica și Biblia ne ajută să le redescoperim. Atunci când vom ajunge să facem din inimă ceea ce știm că este bine și atunci când ceea ce știm că este bine rezonează cu gândurile și simțirea noastră, vom fi vindecați de păcat și restaurați după chipul lui Dumnezeu.

[sophia]

@CristianR - nici asta cu binele si raul nu este o masura absoluta.
Pentru unul binele este rau si invers. Si mai poate fi si la mijloc.
Dumnezeu ne-a invatat sa nu facem rau altuia, in nici un fel.

Scrie omul din suflet niste experiente prin care a trecut personal sau a vazut suferinta la altul si il faceti albie...in numele lui Dumnezeu.
Si asta este bine si ortodox la voi?

Dumnezeu a vindecat oameni in situatii din astea, nu a dat cu pietre. Nu a condamnat, a dat solutii bune pentru ambele parti. Nu a sacrificat pe nimeni pentru altul. In orice pilda v-ati uita.
Cata lume nu ar vrea sa stie cum trebuie sa faca si nu-si doreste puterea asta de a decide cum este binele asta absolut si pentru ei si pentru copii!

Dar parintii sunt intotdeauna ei rai si pacatosi si mai stiu eu cum, fac copiii din relatii pacatoase etc. Numai ei sunt vinovati pentru toate, de au copii, sau n-au, sau au si sunt chinuiti.

Orice ai scrie/spune, vin unii sau altii si-ti spun ca nu e bine. Daca adopti nu, daca te duci sa te ajute medicul nu, daca ai de-a face cu boli genetice sau cromozomiale nu. La fiecare pas sunt unii care stiu mai bine.
Numai Dumnezeu insusi ne-ar putea sfatui si spune. De ce va puneti voi in locul Lui?

E usor sa dai 20 la fundul altuia. Asta este.
Sa va fereasca Dumnezeu de suferinte mari.
In ziua de azi ai de luat multe decizii grele, de viata si de moarte, fie pentru tine, sau pentru rude, sau copii, prieteni. Numai Dumnezeu stie prin ce trec unii si ce puteri trebuie sa aibe.

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

@CristianR - nici asta cu binele si raul nu este o masura absoluta.
Pentru unul binele este rau si invers. Si mai poate fi si la mijloc.
Dumnezeu ne-a invatat sa nu facem rau altuia, in nici un fel.

Scrie omul din suflet niste experiente prin care a trecut personal sau a vazut suferinta la altul si il faceti albie...in numele lui Dumnezeu.
Si asta este bine si ortodox la voi?

Sigur că adesea luăm ca bine ceea ce este rău și invers. Așa se întâmplă când ne luăm pe noi înșine ca măsură a adevărului, a binelui, când ne raportăm la noi înșine. De aceea avem nevoie să cunoaștem ce ne învață Dumnezeu că este bine, rău, adevăr sau minciună.

A spune că ceva nu este adevărat din pricină că nu ne place, că ne este greu să-l împlinim nu este un argument.

Pe cine am făcut „albie de porci” și care sunt cuvintele prin care am făcut asta, te rog? Ca să înțeleg și să cer iertare dacă este adevărat.

[DragosP]

Sophica, avortul, ÎN ORICE CIRCUMSTANȚĂ E CRIMĂ!
Pricepe asta și apoi putem continua discuția.

[Yasmina]

Si cum respectam noi poruncile daca gasim tot felul de amendamente dupa care sa ne ascundem ?
Porunca spune: "Sa nu ucizi!" ori avortul este o ucidere.
Totul este atat de clar 1,2,3.
Nu mai exista exceptii si "depinde". Ca ne apucam noi acuma sa ne punem in papucii unui copil malformat vezi Doamne...

De unde stim noi ca traieste nefericit? Nefericit din punctul nostru de vedere,pt ca noi urmarim faima, succesul ,vrem sa ne pizmuiasca oamenii pt ce copii extraordinari de reusiti am zamislit,ori daca este malformat ne face de rusine.
Dai vai,cica spre binele lui mai bine il omoram "sa nu se chinuie"...
Acel "sa nu se chinuie" intordeauna se traduce prin "sa nu ne chinuie pe noi"!
Daca este mort am scapat si de grijile multe si de rusinea ca nu avem un copil sa ne mandrim prosteste!
Ca astia sunt oamenii; mereu ma intreb ce-o fi gasit oare Dumnezeu la noi de ne iubeste atat de mult?

[Florinvs]

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Aceste cazuri ar fi

- In cazuri de legitima aparare, când pentru a respinge un atac neprovat la viata sau integritatea fizica a unui om sau a unei persoane foarte apropiate de acel om, acel om este obligat sa ia viata unui agresor

- Atunci când o instanta de judecata pronunta o pedeapsa de condamnare la moarte, pentru infractiuni sau fapte antisociale deosebit de grave (as fi de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea -cum de altfel exista si in alte state- SUA, Rusia, Turcia, etc- pentru infractiuni precum pedofilie, viol, proxenetism, trafic de droguri, trafic de organe, furturi din sistemele de siguranta a circulatiei in transporturi, tradare de tara, terorism, trafic de armament).

- Atunci când un politist sau jandarm este obligat sa foloseasca armamentul din dotare, pentru capturarea sau imobilizarea unui infractor, care nu sta la somatia regulamentara.
Aici foarte corect procedeaza politia americana.

- Atunci când un cadru al armatei participa la un razboi de aparare a patriei. De exemplul cred ca toti romanii poarta o cinste si un respect deosebit pentru ostasii romani, care si-au dat viata pentru patrie, in razboiul de independenta din 1877-1878, in primul razboi mondial 1916-1918, in campania din Ungaria din 1919 si pe campurile de lupta ale celui de-al doilea razboi mondial (atat pe frontul de est, cat si pe cel de vest)

- In cazurile de razbunare indreptatita.
Daca cineva iti omoara sau violeaza sotia , partenera sau copilul, atunci omeneste vorbind, nu stiu cine ar rezista sa nu i ia viata celui care a facut acele lucruri.

Un exemplul in acest sens (de razbunare indreptatita), este o situatia povestita de un fost sef de post de jandarmi din Basarabia, in perioada când URSS a ocupat Basarabia.
Acel om era in 1940 sef de post de jandarmi intr-o comuna din nordul Basarabiei, si era coleg de serviciu cu bunicul de pe tata.
In 1940, când trupele sovietice au intrat in aceea comuna, acel om se afla in sudul Basarabia, cu unitatea de jandarmi, iar familia lui ramasesera in aceea comuna din nordul Basarabiei.
Dupa intrarea trupelor sovietice din comuna, niste derbedei din sat (asa-zisi partizani comunisti), i-au rapit familia jandarmului, si au predat-o trupelor sovietice, care au deportat-o in Siberia, de unde nu s-a mai intors.

In 1941, când trupele romane aliate cu cele germane au eliberat Basarabia, Ion Antonescu a dat ordin ca jandarmii sa se reintoarca la vechile posturi (erau niste conturi de reglat)

Reintors in comuna, jandarmul a facut investigatii, si a aflat cine erau cei care i rapisera familia in 1940.
I-a chemat la postul de jandarmi, unde indivizii, luati la intrebari, au recunoscut repede ce facusera in 1940.
Apoi jandarmul i-a incolonat, i-a dus pe malul Nistrului, unde a descarcat pistolul-mitraliera in ei, si le-a aruncat cadavrele in Nistru.

In 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia, s-a aflat de fapta jandarmului, care a fost arestat, sub acuzatia ca asasinasera asa-zisi partizani sovietici!
A fost condamnat la inchisoare, si a fost eliberat in 1964, când Gheorghe Gheorghiu Dej a dat decretul de eliberare a detinutilor politici.


Asadar acestea ar fi cele 5 situatii, in care, in cazuri extreme, este foarte dificil sau imposibil sa nu iei viata cuiva.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Dupa definitia comunista a omului, tovarase?

Si cele cate milioane de oameni ucisi de comunisti cum ramane, si aia erau "foarte dificil de ne-omorat"?

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Si cum respectam noi poruncile daca gasim tot felul de amendamente dupa care sa ne ascundem ?
Porunca spune: "Sa nu ucizi!" ori avortul este o ucidere.
Totul este atat de clar 1,2,3.
Nu mai exista exceptii si "depinde". Ca ne apucam noi acuma sa ne punem in papucii unui copil malformat vezi Doamne...

De unde stim noi ca traieste nefericit? Nefericit din punctul nostru de vedere,pt ca noi urmarim faima, succesul ,vrem sa ne pizmuiasca oamenii pt ce copii extraordinari de reusiti am zamislit,ori daca este malformat ne face de rusine.
Dai vai,cica spre binele lui mai bine il omoram "sa nu se chinuie"...
Acel "sa nu se chinuie" intordeauna se traduce prin "sa nu ne chinuie pe noi"!
Daca este mort am scapat si de grijile multe si de rusinea ca nu avem un copil sa ne mandrim prosteste!
Ca astia sunt oamenii; mereu ma intreb ce-o fi gasit oare Dumnezeu la noi de ne iubeste atat de mult?

Pai da, logica de genul asta, insusita pana si de omul de rand cu parere prea buna despre sine, ca sophia, a facut posibila aparitia lagarelor de exterminare.

Perfect legitime, daca tot ucidim din "mila", de ce sa nu omoaram pe aia saraci, bolnavi (sufera) si la o adica sa mergem si mai departe, pe taramul preventiei, pe aia cu probleme genetice sau de ce nu...de rasa.