Mantuirea si Indumnezeirea

[dobrin7m]

În prealabil postat de didi75

Buna ziua,
Mântuirea este scopul Creştinismului şi obiectivul Bisericii.
Am tot cautat in lung si in lat si n-am gasit concret ce inseamna sa fii mantuit si ce inseamana nivelul de indumnezeire?
O gramada de articole care bat campii dar nu zic nimic concret...
Poata cineva sa dea un raspuns concret la 2 aspecte: cand stim sa ne-am mantuit si cand stim concret ca am ajuns la nivelul de indumnezeire?
Multumesc anticipat!

Parintele Stefan de la Schitul Lacu din Sfantul Munte Athos spune asa:

``Prin dreapta socotință omul tinde să nu mai aibă căderi în stânga sau în dreapta, pendulări între extreme, ci tinde să se mişte din ce în ce mai puţin, până la nemişcare. Ce înseamnă nemişcare în Dumnezeu?

Nemişcarea în Dumnezeu este o lucrare a fazei a treia a vieţii duhovniceşti. Prima fază este faza purificării, a curăţirii, a doua este a iluminării, iar a treia a îndumnezeirii. În prima fază, zic Sfinţii Părinţi, este mai pronunţată lucrarea omului pentru dobândirea harului. În a doua fază începe lucrarea harului, care iese la iveală. Sfântul Marcu Ascetul zice: "Hristos este ascuns în poruncile Lui". Nu-L vedem, dar lucrând poruncile Îl asimilăm, dobândind harul care la o anumită vreme iese la suprafaţă, luminând cele lăuntrice şi cele dinafară. În cea de-a doua fază primim luminarea minţii, dar şi lucrăm. Iar faza a treia este faza îndumnezeirii, de care se învrednicesc puţini, este treapta nelucrării omului, numită faza lucrării exclusiv a lui Dumnezeu. Lucrarea supremă este nelucrarea. Nelucrarea este totuşi o lucrare. Această lucrare a nelucrării este specifică fazei înalte a îndumnezeirii. Ea presupune înainte o mare nevoinţă. Nu poate un începător să ajungă deja la faza nelucrării personale. Toate trebuie să meargă într-o anumită evoluţie, după o anumită regulă.``

Didi, majoritatea dintre noi nu am pornit nici macar sa strabatem prima faza, a curatirii. Ca multi isi inchipuie ca sunt curatati sau ca se curata dar mereu fac pacate fara sa gandeasca sau sa isi dea seama.
In faza curatirii, este bine sa stai cuminte in tine, si sa lucri poruncile Domnului. De ce cuminte? ca sa inveti dreapta socotinta. Cand ai invatat dreapta socotinta stii sa te feresti de pacate. Si astfel inaintezi pe cale.

Iti dau un exemplu frecvent aici pe forum, de pacat care te face sa cazi in laturi.

Eu iti dau un citat frumos, un sfat bun, o vorba frumoasa iar tu imi multumesti. Iar eu imediat, fara sa apuc sa clipesc, imi vine gandul: ce frumos am scris, uite ma apreciaza.

Gata, pacatul l-am facut. M-am mandrit in sine. Si am cazut.

Daca ai dreapta socotinta atunci tu multumesti si eu zic: nu imi multumi ca sunt netrebnic, cuvintele nu imi apartin, le-am citit, nici macar nu am facut ce te-am indrumat, dar le-am citit si ti le-am spus. Sunt un pacatos si atat.

Incepe sa lucri poruncile Domnului, pazeste mintea si cugetul de ganduri desarte, fugi de cei in preajma caruia poti cadea in pacat (atentie sunt pacate atat de fine, incat in prima faza nu le percepi, nu le vezi ca le-ai facut). Apoi atentie, ca vin ispite de tot felul, sa te faca sa cazi, discerne-le, pastreaza mintea treaza, ai sa te obisnuiesti cu ispitele si ai sa stii sa le arunci cat colo. Invata incet incet smerenia. Este cea mai importanta virtute.

Acestea cate ti le-am zis, le-am citit, in rest, starui , starui, starui sa lucrez cum pot poruncile Domnului. Si incerc sa curat pacate. Ca multe pete mai am pe haina sufletului meu.
Avva Antonie zicea asa: toti ne nastem cu haina sufletului alba iar pe parcurs o patam. Lucrati sa pastrati haina curata iar daca totusi ati patat-o curatati-o.
Uneori unele pete se duc mai greu altele mai usor.

Primul semn ca te afli pe cale buna spre mantuire, este prezenta ispitelor. fara ispite calatoresti pe drum gresit.
Un avva in pateric spunea asa: Drumul spre mantuire este presarat cu ispite. fara ispite nu exista mantuire.
Dumnezeu sa iti ajute!