|
#21
|
|||
|
|||
Citat:
Uite ce cred eu: Nu puțini oameni înduhovniciți, în momentele când s-au îmbătat cu părerea de sine, ca tot păcătosul, au omis că Duhul Sfânt le dă harul preoțesc și harul cel pentru monahi, în vederea celor duhovnicești iar nu lumești și științifice. Pentru a ajunge vas ales al Duhului, monahul, precum știm, are de trecut prin multe nevoințe. O știm amândoi. Monahul începător, care se crede deja mare în virtute (cum se mai întâmplă) e învățat de bătrânii îmbunătățiți din obște și din afara ei că, vorba unui astfel de gheron "să nu-L grăbim pe Dumnezeu". Mulți ani trec până deprinde monahul lupta cea duhovnicească și ajunge ostaș brav în războiul duhovnicesc. Ești de acord, sper. Ei bine, cum i-ar șade unui începător sau unui om de știință să vină la un gheron și să îi dea povețe în privința celor duhovnicești? Sper că ești de acord cât de nepotrivit ar fi asta. Acum, frate, privește și dincoace: un om de știință a petrecut și el zeci de ani de nevoință, poate mult mai grea decât fericita nevoință a liniștirii. Are și savantul războiul lui, foarte greu și foarte complex, care se duce pe tărâmul sufletului, al minții, al caracterului etc. Când, sub harul Domnului, care voiește să Îi cunoaștem Creația (legile pe care Domnul le-a pus în Zidire, mecanismele etc.), savantul face o descoperire, consideră asta un mare dar de la Dumnezeu, o răsplată a muncii lui în slujba căreia deseori și-a sacrificat mii de plăceri, satisfacții lumești, sănătatea, ba chiar și familia (că e greu înțeles și acceptat de soție și copii etc.). Și acum vine unul, care habar n-are cum e cu războiul savanților, și, uitînd de limitele sale și mai ales de sfânta datorie pentru cele duhovnicești, scoate perle ca aceea pe care ai citat-o. Rău fac oamenii când se cred Dumnezeu. Rău consider că fac monahii când, indiferent de măsura lor duhovnicească, se amestecă unde nu le fierbe oala, ținînd lecții (științifice!) savanților. Dar monahii adevărați nu fac asta. Nu puține prostii și bazaconii am auzit că au fost puse pe spinarea unor monahi și chiar sfinți. Câte prostii pseudomedicale nu s-au pus în gura Părintelui Arsenie, de pildă. Dacă într-adevăr, un duhovnic prețuit, considerat de unii sfânt, a afirmat bazaconii în raport cu cunoașterea științifică, asta are un tâlc anume. Nu voiesc să comentez. Dar bazaconia rămâne bazaconie, oricine a emis-o (dacă e spus-o, într-adevăr). Argumentul autorității (autoritatea duhovnicului în ... genetică???) pe care l-ai folosit din lipsă de argumente potrivite și, în fond, din carențe de onestitate, nu îți face, frate, cinste. M-aș bucura ca pe viitor să nu mai faci manevra asta. |
#22
|
|||
|
|||
Doamne ajută.
Și sfîntul (necanonizat) Arsenie Boca e controversat, la fel ca sfîntul (necanonizat) Ghelasie Gheorghe. Orice sfînt canonizat e controversat, pentru că nu aparține lumii acesteia. Lume care nu va fi vreodată vrednică de ei. Și totuși ei sunt ai lumii. Nu am nimic. Toate sunt de la Dumnezeu ca să le dau mai departe. Cu cît avem mai mult, cu atît să dăm mai mult. Spune părintele Rafail Noica: "aici e paradoxul credinței, să dai ceea ce nici tu nu ai". Sunt mai rău decît o beșică de puroi. Da, Ioane frate, autoritatea duhovnicului în genetica divină. În memoria geneticului. În apofatismul geneticului. În catafatismul memoriei. Să-ți fie rușine, Alin. Pentru că tot nu te rogi înainte să scrii un post. În acest topic nu mai am nimic de spus. Iertare. Bucurii. Last edited by Daniel_Ortodox; 06.10.2013 at 01:56:57. |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
Observ doar că în text amesteci sfințenia și controversele legate de unii părinți, cu obiecția mea legată de distincția între duhovnicie și competențe științifice. Probabil în mintea ta nu sunt clare aceste lucruri. Eu spun una, tu răstălmăcești și insulți. Deh, caracterul fiecăruia se exprimă viu, în relațiile interumane. Te înțeleg, sunt obișnuit cu nivelul de cunoaștere și dialog al celor neinstruiți, precum și cu efluviunile sentimentale ale sectarilor. Dacă Biserica Ortodoxă îi tolerează, apăi voi tolera și eu, că doar sunt mădular al Bisericii iar nu alăturea, precum sectarul. Mult mă mâhnești că nu distingi, cât de cât, căprăriile și practici un reducționism păgubos. Dar ce pot face, așa ai ales, chiar dacă mie îmi pare rău de poziția ta. |
#24
|
|||
|
|||
Doamne ajută.
Insultă? O înjurătură e insultă, nu o mustrare și o dojană. Da, da. Așteaptă tu să -nu- mergi pe drumul mîlos. Tot la mîl vi, dacă vrei Cerurile. Așteaptă tu confort și drum pietruit cu smaralde și rubine, diamante, topaz, onix și altele asemenea. Că ăla-i drumul ce duce la dracu. Da, Ioane frate, autoritatea duhovnicului în genetica divină. În memoria geneticului. În apofatismul geneticului. În catafatismul memoriei. Poftim? Nu suporți o mustrare sau o dojană ? Te arde limba, așa-i frate Ioane ? Atunci mai ia cîteva dojeni și mustrări, nerușinatule, de la Domnul Însuși: " 12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului. 13 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă. 14 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică. 15 Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul. 16 Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa? 17 Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt. 18 Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii. 19 Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu este înțelepciune. 20 Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate. 21 Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea. 22 Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui. 23 Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug; 24 Care-și pleacă fata sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice 25 Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău. 26 Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept. 27 Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el. 28 Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept." Isus Sirah 19, 12-28. Deci fă-te înțelept și taci. Și în viața reală, să mărturisești pe Hristos Domnul pînă la sînge și cu însuși viața pe singurul Hristos Adevărat, din Ortodoxie, unica Biserică Creștină rămasă pe pămînt. Să-ți fie și ție rușine, mare rușine, pentru lipsa ta de smerenie. Și mie pentru a mea. Te îmbrățișez cu sărutare sfîntă, nerușinatule nesăbuit ce ești. (Romani 16, 16) Bucurii. P.S.: Evelyn, draga mea surioară, dacă te-am smintit cu ceva noi aici, iartă-ne. Iartă-ne și spune un Doamne miluiește și pentru noi. Iar dacă ai învățat ceva, cu atît mai mult, în nevrednicia și neputința noastră. Pururea lauda Domnului în gurile noastre. Last edited by Daniel_Ortodox; 06.10.2013 at 02:35:28. |
#25
|
||||
|
||||
Un lucru rau cred ca s-a intamplat aici pe acest forum. Cineva a considerat ca un anume om e un exemplu tare bun. Si treptat , treptat, a luat de la acel om tocmai ce acel om a lepadat. Bine ar fi de ar vedea acest cineva ca nu e bine sa adopte ceea ce altul a lepadat ca pe un lucru rau.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#26
|
|||||||
|
|||||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Se cheama schizofazie. Citat:
Citat:
Chiar sa o pui in practica inainte de postarea asta. Dar poti sa incerci, macar acum. Oricum, esti iertat :) Sper sa reusesti sa faci si tu la fel.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 07.10.2013 at 00:29:05. |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Nici nu cred ca esti asa capabila sa tragi o linie dreapta intre bine si rau, cum probabil ai impresia, care daca n-ai avea-o, ai tacea. In multe situatii, nu doar asta. Iote, mi-a spus si eu parerea. Ca si tine de altfel.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#28
|
||||
|
||||
Citat:
Si eu mi-am spus o parere, am constatat un lucru, nu am judecat. A judeca inseamna a dispretui in primul rand ori eu niciodata nu am sa dispretuiesc pe nimeni. Domnul cu tine mereu!
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#29
|
|||
|
|||
"Nu am judecat, am constatat."
Mersi, trucul asta nu-l stiam. E bine sa te intinzi la vorba, cu orice fel de oameni, de la toti poti invata cate ceva nou. P.S. "a judeca inseamna a dispretui" - lasa partea asta deoparte ca inventatul de definiti "orignale" face restul sa sune foarte fals si strici bunatate de scamatorie. Sau incearca sa o justifici cu ceva mai plauzibil. Apropo, poti consulta definitiile standard, general acceptate a cuvantului "judeca" aici si pe viitor sa eviti penibilul. Macar in privinta asta.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 07.10.2013 at 00:47:58. |
#30
|
|||
|
|||
O definire alternativă...:)
http://ro.orthodoxwiki.org/Judecat%C4%83 "De asemenea, o formă de judecată spirituală este harisma discernământului, a capacității de a separa binele de rău (Mt. 25, 32)." |
|