Despatimirea

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

Și mulțumesc că m-ai și botezat cu un nume nou: Vasile, dar mielul și vinul nu mi l-ai dat... ci doar așa... ai scornicit dumneata ceva... păi cum o să mă asemăn eu cu Marele sfânt Vasile cel Mare... eu sunt un umil Sandal... care iată e pus de dumneata pe scandal, să nu fie! Iar V-ul de la vsovi nu vine de la Vasile... Ci te-am iertat că m-ai și botezat și am și uitat de patima aprinderii tale ce vine din prostie... te rog să mă ierți, din prostia mea... că am sperat în zadar ca să nu ai patima aia pe care o știi dumneta... și acum iată că e evident că o ai... din moment ce te-ai aprins... nu-i așa?

Și eu cum să te botez ca să fim chit? Hilarion? Sau Billarion?... de la Boss... firește.
Dacă nu-ți place o să-ți zic Mișu, de la Mihai.
Și-ți dau și o cafeluță dacă tot te-am botezat, o cafeluță de la Vasile... pentru imposibila iubire.

Deci dragul meu frate şi prieten, vs nu vine de la Marele sf. Vasile, ci acolo am pus două iniţiale: V. , S. , şi uite îţi mai fac o dedicaţie muzicală... din tot sufletul, căci dacă ai încercat să ghiceşti crezând că ai ştiii pe Adevărul care ţi-ar fi dezvăluit numele meu, iată că n-ai reuşit, deci n-ai ştiut şi n-ai ghicit, iar dedicaţia asta e pentru copii şi nu e pentru oamenii mari... e pentru copiii ăia care mai calcă în străchini uneori... stră-chinurile părinteşti.

ARME PSIHOTRONICE IN ROMANIA

[vsovivi]

Adică unii învaţă să se înalţe pe ei înşişi prin ştiinţa ştiinţifică, dându-se victimă vrednică prin minciuni compătimitoare şi văzând starea jalnic de dureroasă a pretenţiilor ieşite din minţi, de frică, plângându-şi de milă pentru pofte spurcăcioase ce te îngâmfă şi-ţi plac, acuză pe alţii că cică e vina lor... şi văzând că nu scapă de ei după tot circul şi diversiunea, atunci, cu viclenie inventează arme psihotice şi psiho-e-tron-ice:

-cafea şi ceaiuri spurcăcioase,
-ţigări şi trabuce, droguri, gumă de mestecat
-imagini şi filme cu goliciuni, avansuri şi filaj,
-birturi, baruri, bodegi, fastfooduri, cazinouri, burdelochiuhuluri,
-filme cu bagabonzi, gangsteri, criminali, răzbunători,
-bănci şi bani şi interese materialiste fără nici o jenă, hoţi şi speculanţi egscroci,
-cărţi de bucate şi restaurante şi moteluri pentru delicatesurile desfrânărilor spurcate, babilonul culinar,
-jocuri unde să te descătuşezi şi se continui fără încetarea intenţiile rele sădite de ei
-şcoli şi locuri de muncă unde să înveţi orice afară de adevăr şi cum poţi să te mântui, doar ca să pierzi vremea,
-gLume şi stări distractive ca să nu-ţi mai pese de nimic fiindcă eşti sătul, deci comunităţi ale pierzării.

Şi cu astea îţi intoxică de dimineaţa până seara toate simţurile până ce patima nu ţi-o mai poţi opri ci o primeşti fără oprelişti doar ca să o cunoşti... că cică devi înţelept, şi neputinţa se instalează şi devi rob păcatului, dracool, cu statele şi armatele lui cu tot, armate de duhuri rele.

Vai de înţelepciunea aia, ca să ştii cum e desfrânarea elevantă ca o delicatesă, a-vere spurcăcioasă, căpătată prin săvârşirea păcatului... din mântuiciucuriozitate, cu numele şi cu numărul ei de cod cu tot: 666, că asta e pofta cea rea, răzvrătirea şi mândria, adică te bucuri de răul Domnului pentru fericirea gLumiei, şi pentru cauza asta penibilă şi amară mai târziu eşti capabil chiar să te sacrifici... în deşert, adică în deşertăciunea deşertăciunilor... doar pentru speculaţiile tuturor vortăciunilor de sub soare care or să te aplaude, ca un fel de înălţare, şi apoi de frică, şi dispreţ şi durere, o întorci în acuzare, că musai altul a fost şi e de vină. Dar tu de ce nu ţi-ai păzit grâul din inima ta?

[vsovivi]

Sminteala, adică încurcat fiind păcătuiești ca să știe mintea cea curioasă ceva, să știe cum e, și așa te „smerești” trufaș pentru minteres lacom științific, ca să te dai tu minte sfântă apoi la fete frumoase și disponibile, când defapt, dacă ai fi atent la ce faci în interiorul tău, ai observa cum încurcat de satana, de draci, de pofte rele și ținte fără căi, visate, nu faci altceva decât să te răzbuni învârtoșat în timp ce te fericești cu gustul poftei mâncării din inimă, din stomac și din visuri... poftele închipuirii slavei tale înaintea gLumii, lăudăroșenia deșartă, căutarea să te mândrești cu chip frumos, și toate astea le faci pentru a te înălța pe țeava unde vrei să te ascunzi cât mai sus și de acolo să-ți satisfaci dorul de tine rânjind și apoi brusc trezindu-te la pornirea vicleană te apuci să distrugi tot ce mișcă prin ironiile răzbunării pe cei mai mici, mai săraci, mai fraieri ca și cum ai fi doar tu mare pe gLume căci așa te crezi pentru că te ții măreț cu dinții de funcție și te dai și te prezinți cu merite deosebite și medalii fără să le ai, ca și cum ar fi memoria ta impresionantă și frumoasă că e despre tine, victima trădărilor și tiraniilor celorlalți, defapt coșmarul îl creezi singur ca să poți acuza crezând și visând ca și cum ai fi tu cel ce este deși doar Domnul este, iar acuzarea nu e altceva decât pentru slava deșartă lovești în altă slavă deșartă din motive de slavă deșartă și această lucrare amăgitoare ar vrea mereu ca să te flateze ca și cum ai fi tu pâinea cea de toate zilele, ca și cum de când ești ai fi fost tu ceva... un infinit, un idol care răspunde el, când colo doar ai fost curios de bârfe ca să știi cum e... cum e sminteala... și dacă ai căutat sminteala iată că te-ai smintit neștiind cum să mai oprești alunecarea... cum se te mai oprești din curâiozitate... cum să te mai oprești din îngâfarea răzbunării încurcate care îți iese înainte ca deznădăjduind să nu-ți mai pese și să nu mai știi ce faci... păi e simplu, faci rău căci nu mai ai nici o cale bună ci doar o voie rea. Ai devenit credinciosul fără cale și cu o țintă bună viceversată, deci hulești pe Dumnezeu, crezându-te szmeu.

Nu există soluție! decât o urare: Răbdare cu seninătate... răbdare primită și moștenită de la Dumnezeu, ca dar ce se ia cu multă stăruință și multă căutare de împăcare.

[vsovivi]

Cum adică? Păi ooo furat ăla ceva și apoi e curios nevoie mare ca să vadă și să audă ce ooor fiii furat și alții pentru ca să le dea el lecții sau să ia el lecții, ăla, despre auto-îndreptățiria în întietățuri și să se mânie sau să se înfricoșeze împreună viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc după pofte făcând ochii cât cepele și urlând competent cu o falcă-n cec și una-n pământ, deși nu există nici un glob de pământ... în încercarea lor plină de aventuri de a-și acoperi rușinea potoareioarei prin puterea încurcată a prostie minții, mintea aia plină, mintea aia plină de înțelepciuciune, care lasă cu viclenie câte un indiciu pentru lăudăroșenia sa de mai târziu... bucurându-se foarte cu entuziasm prefăcut că iată au putut călca cu bocancii în picioare peste tot ce le-a ieșit înainte în toate zilele în care ei, ăla, trebuia să-și amintească pe Adevărul și să le pară rău de ce anume i-au făcut... Aceluiași.

Adică și-au amintit că trebuia să îndrepte cărările, care lipsea, ăla, abea după ce s-au trezit din beție și trebuia să-și știe ei mai bine că până atunci le-a plăcut doar ca să fie ele oblice, cărările, că cică se cerea ca să alunece orbii și șchiopii și cocoșații și toți cei plini cu metehne de pe ele jos, că doar ei n-au priceput, n-au avut cum, n-au putut, n-au văzut că ceea ce e fără metehne se jertfea înaintea Domnului deoarece diavolul jertfea și el ceva înaintea lui pentru slava cea deșartă... și uite asta au priceput ei, au priceput că sănătatea și frumusețea și perfecțiunea sunt daruri muncite pentru onarea orgoliului masculeului... adică a RON-ului și ca atare așa a apărut moda îngrijidolilor buruienilor fără metehne... grase, frumoase și sănătoase, sau cu metehne din alea doar pentru fițe... fițe de căprițe...

Țațața căpriță ța,
c-ai păpapat toată iarba.

Deci e plină...

[vsovivi]

Defapt e vorba de idolul pătimaş al minciunii măriirii de sine, ce dă lecţii obligatorii şi nu suferă să se smerească... ci îi place să se mândrească cum că el are mână liberă ca să vadă spurcăciuni şi goliciuni şi să asculte bârfătoria şi mâncătoria căci e vrednic şi competent şi responsabil şi că el ştie şi dă soluţii şi e gânditor deştept şi cică lui nu i se pun păcatele curâtiozităţii sale căci el are pile pe cale, atât de mari, credulul dracoolulhulului încât nu mai are nevoie deloc de Cale ci el orice ar face crede aşa ca dintr-un superstiţ că e mereu pe calea cea bună chiar dacă se vede clar că se răzbună pe Dumnezeu sau pe aproape ca să-i distrugă în loc să vrea să-şi treacă numai păcatele sale proprii în nefiinţă, deci se răzbună cu sadism şi pătimăşie dintr-o mânie nestăpânită şi învârtoşată şi încurcată din pricina unei nemulţumiri obraznice şi trufaşe ca să-şi demonstreze că poate, că poate ceva, că poate să-şi acopere astfel prefăcătoria vicleană a violenţei sulimeniste a deosebirii între delicatesurile lăcomiei falnice, prin închipuirea de sine şi părerea de sine şi voia de sine şi pofta de sine ajutată de proptele şi unelţicile împreună cu care iată poate să aibă mari puteri de om, puterile omului necredincios şi rău şi foarte prefăcut, arătând exact ca beţivii şi violatorii şi curvarii de prin filme... cu care se uneşte pe la mijloc pe la trei palme... ca să poată să şi le arate la gLume, la popuklaţie, pe străzi, prin vrisurile sale spurcate...

...uitând că trebuia să caute dreapta nemulţumire şi curăţenia în iubire, deci trebuia să-şi facă ordine şi curăţenie în iubirea lui primită de sus în dar ca să nu cumva să iubească deşertăciunile şi răutăţile semeţiei pentru slava deşartă şi vremelnică a oamenilor prefăcuţi ce se distrează pururea de răul altuia cu toţii împreună aşa ca dintr-o gLumă a gLumei, ce înghite mereu un fel de chiţibuş din superstiţ care dat sufletului spre credulitate iată că te ajută să poţi toate fără să mai suferi niciodată nimic rău, că cică ai devenit şi tu infinitul ispiscusitul care orice ar face e protejatul lui nenea şi nu păţeşte nimic, nu păcătuieşte... că cică răspunde el, nenia pentru el şi el rămâne curat... şi nu trebuie să mai facă nimic altceva decât să se bucure şi să se distreze cu obrăznicie de toţi şi să pună la cale dezastrul şi disptrugerea lor... şi la o adică chiar şi a lui... că cică de la o vreme nu mai contează păcatel şi căile decât scopul suprem: răzbunarea totală pe alţii şi învinovăţirea aproapelui definitivă, pentru greşelile proprii, ca un fel de panaceu universal, infinitul saprofitul.

Adică aplică formula: nu contează că cică jian boxează... jian ăla care ia fără nici o jenă ceea ce nu i se cuvine şi nu îi este îngăduit... adică e vorba de infinitul saprofitul care s-a auto-înscăunt ca rege în haină sfântă deşi el este unelţica satanei dar nu poate să recunoască fiindcă arde.