|
#401
|
||||
|
||||
Lumina Sfântă este darul de pace și bucurie pe care Iisus Hristos îl dăruiește clericilor și credincioșilor ca dovadă a iubirii Lui – Patriarhul Daniel.
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanță pentru Biserica Ortodoxă. Ceremonialul începe în dimineața Sâmbetei Mari și are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată. În jurul orei 12:00 în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox și începe tradiționala procesiune, care constă în înconjurarea de trei ori a Sfân*tului Mormânt. După Procesiune se despecetluiește Mormântul și schevofilaxul (cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice, în principal, dar și toate celelalte obiecte prețioase sau sacre din tezaurul bisericii) duce înăuntrul lui candela „neadormită”[1] stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină. În continuare, Patriarhul se dezbracă de veșmintele arhierești pentru a arăta smerenie și evlavie față de Iisus Hristos și rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb. După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră și reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmărește pe patriarh. Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citește în genunchi rugăciunea specială și îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare și sfințire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată și se răspândește în Biserică. În același timp aprinde și candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se între*gește cu ieșirea Patriarhului și împărțirea flăcării sfinte credincioșilor. Cu o mie de ani în urmă, ceremonia era, însă, diferită. Conform izvoarelor scrise, în primele secole, în care se menționează istoric minunea, din sec. al IX- lea până la sfârșitul sec. al XV-lea, în momentul pogorârii Sfintei Lumini din cer nu se afla nimeni în interiorul Mormântului. Intrarea în Mormânt era sigi*lată cu ceară de albine, în amintirea sigilării Mormântului de către garda ro*mană, și patriarhul rămânea în afara Mormântului, lângă intrare, de unde se adresa lui Hristos cu rugăciunile rânduite pentru pogorârea Sfintei Lumini. Cea mai veche mărturie scri*să despre acest mod concret al săvârșirii ceremoniei este din jurul anului 920. Toate mărturiile urmă*toare până în anului 1480 ade*veresc exact același mod de ceremonie. De-a lungul timpului există mai multe mărturii istorice care consemnează minunea de la Ierusalim. Patruzeci și cinci de scriitori din lumea medievală, printre care zece cronicari francezi, cinci musul*mani arabi, cinci greci bizantini, cinci germani, patru englezi, trei ruși, trei musulmani perși, trei islandezi, doi armeni, un sirian, un elvețian, un moldovean și un istoric italian, descriu marea mi*nune a lumii creștine. În cele ce urmează vom reda doar câteva dintre aceste relatări. Istoricul Al-Biruni în lucrarea sa Cronologia vechilor neamuri, păstrată în manuscris, vorbește despre acest eveniment deosebit. Despre momentul pogorârii spune: creștinii au deja stinse opaițele și făcliile lor și așteaptă până ce zăresc o flacără albă curată care aprinde o candelă. Tot acesta precizează faptul că unii sultani au pus în locul fitilului o sârmă de aramă ca să nu se aprindă și să nu se înăptuiască minunea. Însă atunci când venea flacăra se aprindea arama. În cronica istoricului Hugues în care este relatată mărturisirea cronografului francez Richard cel Binecuvântat (970-1046) se precizează autenticitatea minunii. Deodată, în jurul ceasului al nouălea, în timp ce toți se rugau, o can*delă s-a aprins cu Lumina Domnului, fără ajutorul vreunui muritor, se menționează în documentul istoric. În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericești ale Cetății Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis patriarhului grec și creștinilor ortodocși să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lu*mini. Mulțimea credin*cioșilor a așteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar și după apusul soarelui. Patriarhul grec, Sofronie IV, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când și-a asumat săvârșirea celei mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal. Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a ușii bisericii, lângă o co*loană. Și deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat și Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa și a împărțit Sfânta Lumină credincioșilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toți cei care se aflau acolo și curtea bisericii s-a luminat. Uimiți, păzitorii turci au deschis atunci ușile bisericii și patriarhul împreună cu mulțimea ortodocșilor s-a îndreptat spre Sfântul Mormânt. Evenimentele acelei zile sunt descrise în toate așa-numitele Proschinitare ale Ierusalimului, care sunt niște îndrumătoare pentru închinătorii Sfintelor Locuri. Cel mai vechi dintre aceste Proschinitare, în care se menționează de*spicarea coloanei, este cuprins într-un prețios manuscris care se află în Bib*lioteca din München. Trebuie menționat că și măsurătorile științifice efectuate de către fizicianul rus, Andrei Volkov, la Mormântul lui Hristos, în Sâmbăta Mare a anului 2008, confirmă venirea Sfintei Lumini și dezvăluie fenomene pe care chiar el le caracterizează „de necrezut și complet inexplicabile”. [1] Sfeșnicul sau candela „neadormită” a Sfântului Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată în 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, și de atunci a rămas nestinsă vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singură dată pe an, în dimineața Sâmbetei Mari, ca să se aprindă puțin mai târziu cu Sfânta Lumină. Cea mai veche mărturie despre această candelă neadormită o întâlnim în Cronica Egeriei. Informații extrase din volumul Sfânta Lumină – Minunea din Sâmbăta Mare de la mormântul lui Hristos semnat de Haralambie K. Skarlakidis.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#402
|
|||
|
|||
Hristos a înviat!
|
#403
|
|||
|
|||
|
#404
|
|||
|
|||
Hristos anesti!
|
#405
|
|||
|
|||
|
#406
|
|||
|
|||
Citat:
Sa spun ceva si despre lumina de la Ierusalim? Deja vad cativa colegi de forum pregatiti sa sara pe mine. Asa ca mai bine renunt sa abordez direct subiectul. Am sa-l abordez indirect. Totul porneste pentru un crestin de la presupunerea ca realitatea nu e asa cum pare, lucru care, de altfel, nu e deloc gresit. Numai ca el uita de faptul ca unele lucruri sunt totusi asa cum par, pentru ca daca toate ar fi altfel decat par, atunci n-am putea spune nimic despre absolut nimic, deoarece tot ceea ce ni s-ar parea noua ar fi tocmai pe dos. Aceasta uitare a crestinului are drept consecinta refuzul sau de a accepta ca mintea noastra e totusi buna la ceva, macar sa ne arate cum e realitatea. Iar aici esuam intr-un agnosticism lamentabil. Cum iesim din el? Dumnezeu ne arata calea. Mai intai trebuie sa presupun ca exista un Dumnezeu care sa-mi arate calea. Cum ajung la aceasta presupunere din moment ce mintea mea nu e capabila sa-mi arate cum e realitatea, nu stiu. Dar ies si din aceasta incurcatura daca presupun ca Dumnezeu mi se reveleaza si astfel poate sa imi arate care este calea, prin revelare. De unde imi dau seama ca mi se reveleaza, iar nu stiu. Si lucrurile pot continua in aceeasi maniera la infinit. Asa ca raman in cele din urma cu un sir de presupuneri pe care le iau ca adevarate, ca de exemplu: ca oamenii sfinti nu se descompun, ca la Ierusalim luminarile se aprind singure, ca vinul si painea se prefac in sange si trup sau ca atunci cand ma rog vorbesc cu insusi Dumnezeu. Apropo de vorbitul cu Dumnezeu cu care se lauda indeosebi neoprotestantii (am auzit-o si la un ortodox acum o luna). Cand aud la cineva aceasta expresie "a vorbi cu Dumnezeu" imi vine intotdeauna sa intreb respectiva persoana "si despre ce discutati?" Ca - nu-i asa? - din moment ce vorbesti cu Dumnezeu se presupune ca discuti despre ceva, nu vorbesti pur si simplu de unul singur sau despre nimic. Il intrebi, de exemplu, de ce exista raul in lume, iar daca Dumnezeu stie, nu vad de ce sa nu-ti raspunda clar, sa nu ai niciun fel de dubii. Ca doar n-ai sa-l intrebi de ce se aprinde lumina la Ierusalim. Raspunsul probabil va fi: pentru ca asa vreau eu! In concluzie, care e explicatia acestei lumini despre care e vorba aici? Niciuna. Nu cereti de la un crestin ortodox explicatii in legatura cu credintele sale. Puteti sa-i faceti analiza chimica, fizica, cuantica a vinului de la euharistie, ca el tot va crede ca acesta e sange, puteti sa-i vorbiti despre proprietatile fosforului sau a altor substante chimice care se aprind la temperatura camerei, ca el tot nu va lua in seama explicatiile dumneavoastra si va crede ca lumina aia e de origine divina. Crestinul ortodox nu e obisnuit cu legile naturii, el e obisnuit cu ceea ce i s-a spus la biserica. Ma refer aici, desigur la ortodocsii de profesie, fie clerici, fie mireni, nu la marea masa a platitorilor de cult si a beneficiarilor de servicii de inmormantare. Prin urmare, exista aceasta Lumina Sfanta care se Autoaprinde la Ierusalim? In mintea noastra exista cu siguranta! Pana la urma in mintea noastra exista multe alte lucruri asemanatoare: extraterestri, Atlantida, Scufita Rosie, Luke Skywalker etc. Niciunul nu e imposibil, dar totusi! Ce n-am inteles niciodata e de ce oamenii se inversuneaza sa considere adevaruri absolute tocmai acele lucruri pentru care au cele mai putine dovezi. Nimeni n-a zis ca e imposibil ca lumanarile sa se aprinda singure, nimeni n-a zis ca e imposibil sa existe un Dumnezeu ce sa aprinda lumanari. Dar pana nu avem niste temeiuri solide pentru a sustine asa ceva, ar trebui sa stam linistiti si sa ne vedem de treburile noastre. Avem atatea probleme de rezolvat in lumea aceasta, in tara aceasta, in familiile noastre, in ograda nostra (cade acoperisul pe noi, soacra are probleme cardiace, ne-am certat cu cineva la serviciu, strada noastra care acum 10 ani era plina de copaci infrunziti si infloriti acum e plina de betoane si ne sufocam de caldura etc.) In cautarea adevarului cred ca ar fi mai bine sa incepem cu lucrurile pe care le vedem, care ne intra in ochi si care ne cad in cap si abia dupa aceea sa vedem cum e cu lucrurile care nu se vad. Altfel ajungem... de fapt nu mai ajungem la dezastru pentru ca am ajuns deja. Hai lumanare, aprinde-te singura ca mi s-a stricat bricheta! Last edited by Krautrock; 06.02.2018 at 12:52:51. |
#407
|
|||
|
|||
Citat:
Daca nu va crede in Dumnezeu, va pretinde ca undeva, candva, s-a gatit singura o ciorba primordiala care a facut sa se nasca totul din nimic, ca a fost candva o Mare Broasca ce s-a transformat in Om, ca acestor presupuneri (pe care ar trebui sa le luam ca adevarate), e musai sa le zicem... stiinta. Ca ar exista undeva o zana numita Selectia Naturala care a dezvoltat tot ce vedem in jurul nostru, vazutele si nevazutele. In mintea noastra am putea considera toate aceste lucruri ca fiind adevarate, dar este foarte greu. In viata nu e imposibil sa te plasezi pe o pozitie ateista insa ai nevoie de enorm de multa credinta. Last edited by Penticostalul Traditional; 06.02.2018 at 13:19:59. |
#408
|
|||
|
|||
Citat:
De fapt, legat de existenta oricarui lucru exista trei posibilitati. Sa crezi ca el exista, iar atunci ai nevoie de dovezi ca el exista, sa crezi ca el nu exista, iar atunci ai nevoie de dovezi ca el nu exista, sau pur si simplu sa nu crezi nici ca el exista, nici ca el nu exista. In acest ultim caz nu ai nevoie de nicio dovada. De aceea spuneam ca poti linistit sa nu crezi nimic despre ceva. Nu ai nevoie sa iti justifici necredinta. Doar credinta are nevoie de justificare, fie ca e credinta in existenta a ceva, fie e credinta in neexistenta a ceva. Cat despre faptul ca omul trebuie sa creada in ceva... nu inteleg de ce trebuie neaparat sa crezi. De altfel mi se pare absolut nejustificat sa crezi daca nu ai in prealabil o baza pentru ceea ce crezi. Credinta e ceva ce decurge din ceva, ea nu exista pur si simplu. In caz contrar oamenii ar incepe sa creada in tot felul de aberatii, ceea ce de altfel se si intampla uneori. Exista credinta sanatoasa si exista credinta fara minte. Citat:
Mie personal mi-e mai usor sa fiu ateu decat credincios, pentru ca mi-e mai usor sa nu cred nimic despre unele lucruri pe care nu le vad, decat sa cred despre ele tot felul de lucruri pentru care nu exista nicio justificare. Poate ca in felul acesta am o intelegere mai clara chiar a fenomenului religios. Citat:
Filtrul acesta religios pe care si dumneavoastra si majoritatea celor credinciosi il aplica pentru a observa fenomenele care n-au nicio legatura cu religia nu face decat sa distorsioneze lucrurile. Daca vreti sa intelegeti o teorie, cititi cartile de baza prin care s-a fundamentat acea teorie. Cititi, de exemplu "Originea speciilor" ca sa vedeti ca nu e vorba despre niciun fel de zane acolo. Iar daca ati terminat-o nu va culcati pe o ureche, deoarece de cand a fost ea scrisa pana azi au mai fost publicate cateva zeci de mi de carti care au dezvoltat aceasta teorie si chiar au modificat-o si s-ar putea ca raspunsul la nelamuririle cu care ati ramas in urma lecturii sa se afle chiar acolo. Sau daca credeti ca e mai comod sa nu faceti niciun efort, ramaneti cu ideea ca orice teorie ce exista in lumea aceasta e o forma de religie si veti intelege exact ceea ce se afla in mintea dumneavoastra si nimic mai mult. Cu alte cuvinte, incercati sa intelegeti cum gandesc evolutionistii, nu ceea ce credeti dumneavoastra ca gandesc ei. Acelasi lucru si despre atei. Si pentru ca in topicul acesta era vorba despre lumina de la Ierusalim, ma intreb: pe ce ne bazam atunci cand vorbim despre ea? Pe faptul ca la Ierusalim niste lumanari se comporta ca si cum s-ar aprinde din senin? Pe faptul ca unii sustin ca ele s-ar aprinde din senin? Pe faptul ca lumea spune ca lumanarile se aprind singure? Ar fi bine ca macar prima situatie sa fie valabila, adica ele chiar sa apara ca aprinzandu-se singure. Dar nici atunci n-am avea destule temeiuri sa spunem ca Dumnezeu le-ar aprinde. Ele pur si simplu ar putea sa se aprinda printr-un proces de autocombustie (iar explicatiile pentru aceasta ar fi o gramada, doar pe acest topic am citit vreo cateva). Si inca un lucru important: nu e problema noastra, a celor care nu credem ca autoaprinderea lor ar avea o origine divina, sa ne demonstram necredinta, ci e treaba celor ce sustin ca Dumnezeu acolo prin cer ne aprinde lumanarile sa aduca dovezi pentru ceea ce afirma. Si mai ales ar fi tot treaba lor sa justifice de ce ele se aprind tocmai in data la care ei calculeaza Pastele dupa un calendar iulian inexact si ramas in urma cu 14 zile fata de miscarea reala a astrelor, ca si cum Dumnezeu ar uita ca astrele acelea reprezinta adevaratul calendar in functie de care ar trebui sa aprinda lumanari. Dar pana la urma incurcate, sau mai bine zis, haotice sunt caile Domnului si tare m-as mira ca un asemenea Dumnezeu sa fi creat o lume atat de organizata cum e cea in care traim. Probabil ea a fost facuta de un alt Dumnezeu mult mai ordonat decat Dumnezeul crestin. Sau poate ca ea e suficient de ordonata ca sa nu fie nevoie sa fie creata de cineva. |
#409
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
insa ce spui omului care intreaba, dar ceapa? dar graul? de ce a trebuit ca omul sa se chinuie cateva mii de ani ca sa le creeze el insusi, de ce nu le-am avut de la inceput? de ce i-au trebuit mii de ani ca sa domesticeasca capra sau vaca? samd in aceste cazuri zana e chiar omul. dar uite, accept singurul raspuns posibil ca fiind adevarul, ca dumnezeu i-a daruit omului capacitatea de a face toate lucrurile astea si i le-a ingaduit chiar daca oamenii s-au chinuit mii de ani. dar ceea ce este de neinteles si teologia crestina nu cred ca poate da un raspuns coerent, este cum de accepta dumnezeu marea descoperire a omului, libertatea. sclavia este interzisa desi vt si nt o accepta si chiar o incurajeaza. egalitatea in drepturi. chiar daca inca sunt diferente majore intre indivizi, egalitatea este consfintita si este indubitabil ca nu mai este mult si va deveni si reala. aceste lucruri sunt vointa omului, sunt realizate numai de el, impotriva a ceea ce ni se spune in scripturi. aici ori e alba ori e neagra, ori e bine ce a realizat omenirea ori e rau, impotriva lui dumnezeu. hmmm, oare care o fi parerea bisericii... Citat:
__________________
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. |
#410
|
|||
|
|||
Citat:
Si in tabara ateilor si in cea a credinciosilor exista oameni rationali. Iar la unele intrebari, omul trebuie sa-si raspunda. De unde vin? Incotro merg? Si ateul trebuie neaparat sa creada ceva si sa-si dea un raspuns. Si trebuie sa inventeze, nu are incotro. O ciorba primordiala. Pe care nu a vazut-o niciodata, trebuie sa creada in ea. Trebuie sa inveteze un big-bang. Poate avea el temeiuri suficiente sa creada? Aiurea. Nici vorba. Insa nu are incotro si atunci pune-te tata pe inventii. Iarta-mi limbajul mai colorat! Ramuri intregi ale stiintei se ocupa de desenatul si coloratul unor animalute fantasmagorice despre care nimeni nu stie in realitate cum aratau cu adevarat si daca au existat vreodata. Doctori in Dinozaurologie. Nu mai zic cati bani se invart in toata aceasta tevatura. Acum eu nu zic ca animalutele alea frumos colorate nu au existat, ci doar ca existenta lor este o problema de credinta. Nimeni nu le-a vazut vreodata. Insa omul trebuie sa creda ceva. Si atunci se leaga de vreun os descoperit te miri pe unde si in jurul osului e in stare sa deseneze orice vrei tu. Singura diferenta intre ceea ce crede un ateu si un credincios in legatura cu aparitia vietii si a omului este faptul ca omul credincios este onest si recunoaste ca ceea ce are el poarta numele de "credinta", pe cand ateul isi numeste credinta lui "stiinta". Insa explicatiile ateilor legate de aparitia omului pe pamant sunt orice vrei tu, numai stiinta, nu. Citat:
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Lumina sfanta de la Ierusalim | mihai_1991 | Intamplari adevarate | 195 | 05.05.2011 23:34:45 |
Lumina de la Ierusalim | Baciu Ciprian | Intrebari utilizatori | 0 | 03.04.2010 16:04:00 |
Sfanta Lumina de la Ierusalim | ileana61 | Despre Biserica Ortodoxa in general | 40 | 17.01.2009 17:56:11 |
|