lucruri neintelese

despre pacat.

frate "pacifist" .
Pacatul este denumirea pentru acea actiune care lasa in urma o datorie. De exemplu noi folosim acest cuvant in mod natural atunci cand, de pilda cineva e pe punctul de a arunca o mancare care mai este buna de mancat, si e atentionat , "hei nu o aruncat caci e pacat de ea". Sau "Nu ai vazut ce s-a intamplat, ? "-ah, ce pacat" . "A murit asa tanar..? , ...pacat!"
Cu alte cuvinte, pacat este atunci cand prin actiunea respectiva se pierde miezul, esenta, se risipeste ceva ce inca este util, bun , folositor. De fapt, la origine, in ebraica, cuvantul ce noi il traducem pacat la ei inseamna, "a rata" . La greci la fel, inseamna "a nu nimeri centrul " .

Daca cineva foarte meserias, si priceput, vine si iti face o lucrare buna la casa, dar ii dai mai putin , sau chiar deloc, este 'pacat', nu ? pentru ca energia lui cu care a lucrat, timpul dedicat , forta, atentia, talentul si toate cele, nu primesc rasplata ce se cuvine, pe masura, rasplata dreapta. Si daca toti vor proceda asa cu el , nu vor da pe masura timpului si efortului depus, el in cele din urma nu va mai avea cu ce sa se intretina, cu ce sa isi recupereze fortele , si va muri . Deci va fi 'pacat ' de el, pentru ca s-a pierdut ceva bun, ce putea fi folositor si putea ajuta pe multi si facea si lucrari bune!

La fel , Noi nu putem spune ca ceva anume este al nostru , din tot ce avem (material - trupul , sau alte posesiuni exteriaore ; spiritual - calitati ) nu putem spune ca noi suntem autorii care le-am creat si ne apartin. Ele sunt daruite .... de catre natura - totul - energia cu care au muncit primii oameni pentru a se intretine pe ei insisi si copii , au primit-o tot in dar de la natura, (alimente din copaci (fructe ), ierburi , radacini, legume, carne , sucuri, si apa) , si energia intaritoare de la soare, aerul etc. - toate in dar daruite. Cu aceasta energie, forta, primul om a aruncat si pentru prima data samanta (tot dar ) de la plante, apoi a sapat udat, iar apoi a asteptat sa creasca, si iar a cules.

Bineintels, ca atunci cand primesti ceva (un dar) , el are o destinatie, un scop anume prin care se poate intrebuinteaza in conditii optime, in armonie, deci sa aduca folos, atat pentru el insusi (cel ce primeste darul ) cat si pentru cel ce a daruit (natura , si de fapt Dumnezeu) , ca semn de multumire si recunostinta.
De exemplu daca noi primim in dar de la cineva un obiect oarecare, fie il putem folosi intrun mod productiv , dar armonios, incat prin productia obtinuta cu el sa ne satisfaca strictul necesar pentru sustinerea vietii trupului nostru si al copiilor, fie il putem utiliza intr-un mod egoist, dand frau tuturor dorintelor inferioare ce ne navalesc , insa vatamand , prin actiunile savarsite din aceste dorinte necontrolate , si nesanatoase, echilibrul firesc al naturii, si pe semeni.
Tot astfel Dumnezeu, ne-a creat, ne-a daruit trupul , asa cum este el, cu maini , picioare, urechi, si toate celelalte organe, si simturile corespondente, dar si sufletul , cu afectul , ratiunea si cellalte facultati, dar a sadit si o scanteie de iubire inlauntrul sufletului sau, care este parte din Spiritul lui Dumnezeu insusi (l-a facut dupa chipul si asemanarea cu El , asa cum este El) . A creat omului si libertatea - cel mai pretios dar - de a alege. Iar ca sa poata aleaga, trebuia sa fie in el prezente si aceste porniri opuse celor bune, (venite de la spiritul , scanteia dinlauntrul sau de iubire) . Astfel ca omul are posibilitatea fie sa aleaga intre pornirile inferioare, nechibzuite, ale trupului - si sa le cultive pe acestea , fie sa asculte de influentele spirituale, de iubire, pure, si sa le cultive pe aceste .
sigur ca , constiinta noastra , dupa aceasta viata, va fi judecatorul nostru , caci ea (ca martor nepartinitor, martor corect ) ne va spune toate acestea, ca toate (trpupul, sufletul cu calitatile si facultatile sale etc) au fost un dar, si ne va mustra pe masura neintrebuintarii noastre cuviincioase a acestori daruri, care defapt , ni s=au dar tocmai pentru ca , prin intermediul lor(actiunilor savarsite cu ele - cu trupul sau cu sufletul sau gandul ) sa ajungem sa traim iubirea lui Dumnezeu si deci pe Dumnezeu insusi, sa devanim asemanea lui , sa devenim fiinte spirituale, de lumina . Aceasta a fost intentia pentru care ne-a creat Domnul. Iar poruncile date , sunt de fapt indemnuri parintesti pline de dragoste pe care respectandule sa ajungem la acea stare de beatitudine (pe care sfinti au trait-o si o traiesc acum din plin) care ne-a destinato Domnul . Ele (prouncile) au fost date pentru ca fac parte de fapt din ordinea (in veci neschimbabila ) a lui Dumnezeu, prin care se mentine universul (deci echilibrul si pacea) ; la fel cum un parinte, pentru ca isi iubeste copilul si vrea sa il vada mare si asemenea cu el ( cu familie, cu slujba , deci Implinit) ii spune mereu de cand e mic "Vezi, ... sa nu faci aia , sa nu faci aceea (pentru ca patesti cutare si cutare ) " .

Tot astfel frate, unele actiuni sunt in afara ordinii divine (deci nu aduc folos , echilibru) . Asta este si in cazul 'masturbarii ", de fapt a risipirii samantei in sine . Stii , frate, cate minerale , vitamine si energie cheltuie organismul tau pentru a reface cantitatea de sperma risipita ? De altfel, sunt binecunoscute atat aceste reactii , urmari fizice, chimie, cat si cele psihice ale practicarii acestor actiuni - blazare interioara, oboseala, lipsa de concentrare, iritabilitate, nervi slabiti, rinichi afectati etc. Ea (samanta ) este o substanta nobila ,( cea mai inrudita cu sufletul ) si cea mai complexa din organism, pentru ca e celula (sermatozoidul ) premergatoare unui nou Organism (asemantor cu cel din care face parte ) si e firesc sa fie si cea mai bogata in nutrienti si multe substante hranitoare , din care sa se dezvolte noul fat. De aceea, si organismul cheltuie o gramada de nutrienti (vitamine etc) pentru a reface alte celule(spermatozoizi) pe care le ia din sange, si altfel celelalte ograne (sistemul nervos , inima , rinichi) vor fi ele saracite si private, si vor functiona apoi defectuos . Si la plante este la fel. Este cunoscut si in medicina naturista, ca cele mai hranitoare de la o planta sunt Semintele ! .
Cum sa risipim atunci aceste seminte, doar pentru placerea senzoriala (exterioara) de moment (care nici macar nu ne implineste de fapt sufletul , caci in mod mai mult sau mai putin constient asta de fapt cautam , insa facem confuzie,) .

Este ca si cum, am lucra la un stapan ce are pamant mult si ne trimite la semanat, iar noi, pentru ca ne place peisajul foarte frumos de acolo(unde este pamantul ) , ne incanta simturile, dar si pentru ca ne desfatam privind la cutare femeie ce locuieste in zona, nu semanam tot, ci restul fie o aruncam, fie o vindem, ca sa mai cerem apoi la stapan,spunand ca nu a ajuns samanta, pentru ca sa mai venim la camp , sa mai ne desfatam simturile,. Este un pacat.

Este sigur ca cel ce a creat totul ia dat fiecaruia un scop intelept si o destinatie spirituala sublima,. Iar faptul de a ajuge la gunoi (acel lucru atat de bogat - sperma )nu cred ca este un scop inteligent si nu face cinste creatorului nostru si al tot universului . Daca acea placere dupa care alergam cu totii a orgasmului este un lucru intradevar bun (deci care ne impineste in profunzime atat spiritual, cat si material) atunci nu ar fi facut asa lucrurile astfel incat ea (acea placere ) sa se traiasca numai atunci cand se va rispi acea substanta retioasa petnru care organismul a muncit atata ( cu substantele daruite de natura , luate din alimente) sa le faca.