In legatura cu avortul

[DragosP]

Nu am de ce să te iert.

[ToaderValentin]

Mulțumesc frumos pentru răspunsuri.

[sophia]

În prealabil postat de ToaderValentin

Salutări, am o întrebare în legătură cu avortul.
Știu că este un păcat foarte mare ca o femeie să avorteze, dar cum în ziua de astăzi avem tehnologie și putem afla dacă copilul se poate naște cu malformații sau nu..ce să facă femeia? Să lase să se nască un copil bolnav, cu malformații și să trăiască după naștere maxim 10 ani și chinuit, sau să-l avorteze?
Și în legătură cu violurile, o fată dacă este violată și are de exemplu 15, 16 ani ea este terminată psihic și mai mult ca sigur nu își dorește acel copil mai ales cu acel monstru care a făcut așa ceva? Deci ce să facă, să avorteze?
Vă mulțumesc frumos !

Ma uit si ma mir si admir ce putere si tarie au unii sa raspunda pe loc si fara dubii la asa intrebari delicate.
Eu n-as putea. Mi-ar fi foarte greu sa iau o astfel de decizie.

Pentru copii rezultati din violuri nu ma pricep. In mod normal sunt copii obisnuiti, dar mama este foarte traumatizata pe viata. Pana si biserica catolica desi este foarte severa, sta in cumpana. Este o dezbatere mai larga.
Nu au voie sa opreasca o sarcina, dar au totusi voie sa dea o pastila (spitalele catolice) care sa impiedice formarea sarcinii.

Pentru copiii cu boli genetice si cromozomiale este foarte greu de spus.

Mai intai ca ar fi o solutie la indemana tuturor de a evita astfel de suferinte.
Control genetic inainte de a te hotari sa faci copii. Macar stii ce raspundere ai.
Pe urma parintii acestor copii decid si in locul lor. Au o decizie dubla de luat.
Si fiecare este bine sa raspunda pentru el la intrebarea "a fi sau a nu fi".
Daca este in stare parintele sa creasca asa un copil, si mai apoi sau invers, daca se poate uita mai tarziu in ochii copilului si sa sa-i spuna sigura si curat: eu asa am decis pentru tine. (Cand copilul suferind poate ar fi decis altfel).

Am vazut si mame chinuite cu astfel de copii si copii care si-at fi dorit sa nu existe.

Trebuie sa fug. Dar revin sa continui ideea.

[DragosP]

Mai bine nu. Serios.

Nu e nici o decizie de luat: orice viaţă vine de la Dumnezeu. Şi chiar dacă ar fi cu presupuse probleme, nici măcar atunci nu avem voie să ne punem noi contra lui Dumnezeu.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de glykys

Stiu ca e usor de zis si mai greu de facut, dar atunci cand exista dragoste, responsabilitate si credinta, totul se poate. Uite, eu cunosc o familie care a avut un astfel de copil, cu o boala rara, doctorii nu ii dadeau mai mult de 10 ani de trait. Insa parintii l-au tinut, i-au dat viata, l-au ingrijit si a trait 30 ani, deci cu mult mai mult decat spusesera medicii. Culmea e ca oamenii acestia sunt atei, dar tot au inteles sa isi creasca copilul si sa lupte cu moartea 30 de ani, nu un an sau doi.

exista surprinzator de multi atei proviata.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de gpalama

3. Daca o fata a fost violata..
Vezi tu, violul s-a intamplat pentru ca parintii NU SI-AU PAZIT FATA.
Violurile nu sunt "intamplari", ci au cauze destul de multe si directe. Violurile nu cad din cer.

ba da, violurile au cauze care nu tin de victima, in mare parte din cazuri.

[Parascheva16]

In ortodoxie treaba este clara: avortul este crima,punct. Din moment ce viata incepe de la conceptie, nu se pune problema de avort. Toti duhovnicii s-au pronuntat impotriva, de ce nu ii ascultam?
Ce, nu ne da Dumnezeu putere sa ne ducem crucea? Bineinteles ca ne da, numai sa avem incredere in El si sa apelam la El, si nu la leacuri omenesti. Prea multa incredere in medicii avortisti si in gura lumii decat in Dumnezeu.

Unii copii care se nasc cu probleme se nasc asa si din cauza parintilor si a stramasilor, caci pacatele se intand pana in al 7-lea neam. Nu poti sa cercetezi asta prin stiinta. Nu toti, dar prin acesti copii unii inaintasi ai lor se mantuiesc. Pr.Boca a spus unei fete cu ceva pb. din nastere la un picior, ca are aceasta suferinta ptr. a se ispasi un inaintas de-al ei si sa nu fie suparata din cauza asta. Copii ar trebui sa fie lasati sa vina asa cum sunt, nu cred ca scuza asta "te-am omorat ca sa nu te chinui pe pamant" va functiona. Ce o sa facem la judecata cand copii ne vor intreba de ce nu i-am iubit asa cum sunt? De ce i-am omorat? O sa le suportam durerea? Nu cred. E clar ca avortezi ptr. ati fi tie bine si nu ptr. copil. Cum sa ii fie bine cand il omori? El simte tot cand este avortat. (majoritatea avoturilor se fac in jur de 3 luni si dupa, daca este prea mare se provoaca travaliul sau se face cezariana si este lasat sa moara--avorturile ptr. malformatii sunt destul de tarzii)

Nu poti stii niciodata daca are cu adv. probleme sau sunt doar speculatiile medicilor, care vad ca se avanta cu atata sete sa avorteze. Cum s-a mai zis, Dumnezeu poate vindeca copilasul si cand este in pantece. Rugaciunile mamei sunt f.puternice. S-au intamplat multe minuni. Daca chiar e, sa se nasca, sa fie botezat si miruns si impartasit, si apoi sa ia mama cutitul si sa il omoare, macar asa moare botezat si cu Hristos in el/ea. Noi nici nu stim ce se intampla cu ei dupa avort, unde ajung si asta ar trebui sa fie inca un motiv ptr. a nu face avort.

Cred ca totul se rezuma la credinta pana la urma. Si sindromul post-avort ar trebui cercetat inainte sa se spuna ca femeia dupa avort este ok. Nu, fiecare femeie sufera psihic, adica sufleteste, dupa un avort.

[Parascheva16]

Inca o chestiune. Sunt si mame care isi iubesc enorm copilasii cu probleme. Se bucura alaturi de ei. Sa mergeti la scoala ptr. copii cu pb. si apoi sa spuneti ca nu se bucura si ei de viata.

De ce trebuie sa fie un om perfect sanatos ptr. a fi iubit si acceptat? Doar ptr. ca noi nu avem malformatii, nu inseamna ca suntem sanatosi sau buni. Deloc. Acei copilasi sunt ingeri, de cand se nasc pana mor. E f.ciudata chestia asta. Daca nu este ca mine inseamna ca trebuie eliminat. Pai, asta e dragoste ptr. aproapele?
L-am intrecut pe Hitler in crime si in impietrirea inimii!
*
Depinde de caz. Unele violuri ar fi putut evitate. Se mai intampla pe la petreceri/cluburi sa se imbete fata si sa se profite de ea. Sau sa i se puna droguri in bautura. Pai, ce cauta in locuri dastea ciudate? Apoi, vestimentatia este de multe ori f.indecenta, poarta costume de fete usoare. Unele cazuri, nu toate.

Apoi, din cate am cercetat, multe violuri si abuzuri sexuale(copii) se datoreaza pornografiei. Mintea omului este asa de virusata, ca ajunge sa confunde dragostea adv. cu ce vede prin filme. Apoi, este educatia sexuala care se face in scoli, educatie bazata pe cercetarile facute de pedofilul Kinsey. De la el pornesc toate defapt. Inaintea lui, legile erau f.aspre si femeile si copii erau mult mai protejate. E un intreg subiect. :))

[gpalama]

Mai este un lucru de spus in cazul asta.

Educatia pe care parintii trebuie sa o dea copiilor.

Fetele si baietii trebuie educat in familie, ca daca "gresesc" si au o sarcina, sa vina la parinti sa fie ajutati.

Cu siguranta ca se gaseste o solutie, dar sa nu omoare copilasul. Se va gasi o solutie sa fie crescut, este tot un suflet.


Parintii sa-si invete copiii in mod obligatoriu ce sa faca in aceasta situatie, cu blandete, sa le explice ca ii vor ajuta.

Cred ca daca parintii ar face acest lucru, foarte multe avorturi facute de tineri ar fi evitate.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Ma uit si ma mir si admir ce putere si tarie au unii sa raspunda pe loc si fara dubii la asa intrebari delicate.
Eu n-as putea. Mi-ar fi foarte greu sa iau o astfel de decizie.

Numai cine a trecut prin asa ceva, poate spune cu adevarat ceea ce a simtit atunci si ceea ce simte acum. Si numai acela poate povesti fara dubii cele simtite.

Pentru copii rezultati din violuri nu ma pricep. In mod normal sunt copii obisnuiti, dar mama este foarte traumatizata pe viata. Pana si biserica catolica desi este foarte severa, sta in cumpana. Este o dezbatere mai larga.
Nu au voie sa opreasca o sarcina, dar au totusi voie sa dea o pastila (spitalele catolice) care sa impiedice formarea sarcinii.

Mama daca e crestina cu adevarat stie ca trebuie sa iubeasca si dusmanii deci si pe violatorul sau. Cum am spus, justificarile au radacina in propriile pacate, adica nu poti iubi aproapele care iti face rau - desi asta trebuie sa realizam daca vrem sa iubim fara partinire si sa fim urmasi cu adevarat ai lui Hristos. Stiu ca e greu, si cum spunea gPalama fara educatia crestineasca din familie, fara o samanta buna, se ajunge mult mai tarziu la intelegere , dupa ani de suferinta.

Pentru copiii cu boli genetice si cromozomiale este foarte greu de spus.

Mai intai ca ar fi o solutie la indemana tuturor de a evita astfel de suferinte.
Control genetic inainte de a te hotari sa faci copii. Macar stii ce raspundere ai.
Pe urma parintii acestor copii decid si in locul lor. Au o decizie dubla de luat.
Si fiecare este bine sa raspunda pentru el la intrebarea "a fi sau a nu fi".
Daca este in stare parintele sa creasca asa un copil, si mai apoi sau invers, daca se poate uita mai tarziu in ochii copilului si sa sa-i spuna sigura si curat: eu asa am decis pentru tine. (Cand copilul suferind poate ar fi decis altfel).

Am vazut si mame chinuite cu astfel de copii si copii care si-at fi dorit sa nu existe.

Trebuie sa fug. Dar revin sa continui ideea.

Copilul suferind nu poate sa decida altfel decat daca isi doreste propria moarte sau inexistenta. ideea aceasta ca viitorul copil iti va reprosa ca l-ai adus pe lume este complet gresita si se poate intampla doar daca nu a primit la randul lui o educatie crestina. Daca mama e chinuita cu un astfel de copil trebuie sa accepte crucea ce o are de dus pentru ca stie Dumnezeu de ce le-a pus-o in spate.

Mama mea a crescut pe fratele meu cu boala Langdon Down, sindromul Down. A fost foarte greu, la 4 ani a mers in picioare si nu a vorbit corect niciodata. Nu tinea minte nimic, si daca il puneai sa numere pana la cinci le spunea total anapoda. Nu s-a putut juca niciodata afara cu copiii pentru ca arata ciudat si pentru ca nu avea tinere de minte. Nu a fost niciodata la scoala, pe vremea aceea nu existau scoli speciale.
Si totusi inainte de a muri, in pragul varstei de 18 ani, cu o zi inainte, a vorbit perfect , a tinut minte tot ce spunea si a cerut curat si corect exprimat fotografiile tuturor celor din familia sa (fiind la spital in alt oras) ca sa isi ia ramas bun. A plans mult privind fotografia surorilor lui, a mea si a sorei mele, a fratelui meu cel mai mare, a mamei, a tatalui si a spus ca isi ia ramas bun si ca ne iubeste.

Cred ca a meritat sa traiasca si mai cred ca e totusi langa Domnul in rai, neavand pacate prea multe.