Cum impacam viata duhovniceasca si viata lumeasca?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sophia

Asa este Dumitru. La asta ma refeream.
Ceilalti nu au inteles intrebarile mele.
Chiar azi a fost pericopa asta la biserica. In predica a incercat parintele sa mearga pe o cale, dar greu de urmarit. El a incercat sa explice de ce i-a invitat mai intai pe cei bogati si abia pe urma, la nevoie, pe ceilalti si ca suntem chemati sa nu refuzam.

Problema este alta:
Indiferent ca o numim socializare sau comuniune, sau cum mai vreti, omul nu traieste singur, decat doar in manastire. Dar si acolo are oameni in jur, daca nu este eremit. Si in manastire depinzi de altii, ai o ascultare de alti oameni (ca spun bine sau rau, nu conteaza).

Asa cum spune Dumitru, avem o familie, un serviciu, prieteni, rude, iesim pe strada.
Nu e vorba, asa cum spune Zaharia mai sus de barfa, sau vorbit, sau alte cele.
E vorba ca nu putem sa nu avem griji, responsabilitati, e vorba ca avem o viata lumeasca pe care trebuie si ne straduim s-o imbinam cu viata duhovniceasca, adica cu Dumnezeu.

Intrebarea este cum le imbinam pe astea doua.

In exemplul dat de Zaharia este aratat exact ce vroiam eu sa spun, chiar daca am impresia ca el altceva a vrut sa demonstreze cu el.

Pentru Zaharia este importanta singuratatea, izolarea, rugaciunea. Omul nu intereseaza pe nimeni. Nici pe monah, nici pe fata care il ajuta.

Eu nu gasesc normal asta si nu cred ca Dumnezeu asa ne-a invatat.

Eu spun ca omul ala si sunt multe cazuri asemanatoare in care cineva sta in biserica, sau in chilia, sau camera sa si este ocupat numai cu viata lui duhovniceasca.
Vine un om care are nevoie de ajutor sau sfat si este trimis la plimbare. Deci lasam omul de izbeliste pentru Dumnezeu?
Sa nu-mi spuna mie acum cineva ca omul totusi s-a descurcat singur, ca prin minune.
Nu stim noi asta. A asteptat, s-a resemnat si a plecat. E si asta o solutie, dar nu o rezolvare.
De cate ori neprimind o programare, sau neputand sa discutam cu preotul, sau medicul sau etc. renuntam. Si nu inseamna ca am rezolvat problema brusc. Nu. Ea s-a dus singura pe o cale mai buna sau mai rea.

.................................................. .................................................. .................................................. ....

.

Problemele pe care le ridica Sophia sunt bune, f. bune de discutat duhovniceste si folosite pt. lamurirea si sporirea multora .
Pacat insa ca aceleasi subiecte propuse nu ii pot fi ei insisi de folos , ea raminind o vesnica indoielnica , fiind in vesnica pendulare intre ceva si altceva , o doritoare eterna de a imbina ceea ce nu este de imbinat niciodata, o perpetua comersanta dar care lucreaza cu 2 masuri, o persoana care se indoieste de insasi existenta ei sub multe aspecte .
Aceste legaturi si le-a pus singura si nu se va izbavi din ele decit in momentul in care il va alege pe Hristos cu tot sufletul . Cind in inima ei nu va mai fi decit Hristos singur .

Stapinitorul veacului acestuia nu este Hristos , ci este altcineva . Lumea aceasta ,care este doar ingaduita de Dumnezeu , are un alt stapin .
A vrea sa fi si cu lumea aceasta si si cu Hristos este un sofism de mare subtilitate .
Se pomeneste de Evanghelia de astazi si se fac citeva comentarii , ba chiar se spune de anumite directii pe care preotul Sophiei a condus predica ...
Dar aceasta predica are si alte puncte de vedere, de interpretare . Eu am sa le amintesc doar pe cele aratate si de parintele Steinhard care spunea ca la chemarea Domnului nu se raspunde cu politeturi lumesti (de genul : te rog sa ma ieti) . Cind te cheama Domnul lasi totul , dar totul si fugi la El deoarece El este Viata, Adevarul si Calea . In alta parte nu mai gasesti asa ceva . Doar el este isvorul vietii si al nemuririi.
Iar chemarea Domnului la cina este chemarea la masa lui , la a prinzi cu El, adica la Sf. Liturghie , in forma cea mai concreta !
Iar omul se scuza politicos motivind ca si celelalte tot Dumnezeu i le-a dat si ca drept urmare , trebuie sa se ocupe si de ele .
Asta nu stie omul (este adevarat, cel care nu vrea sa stie), care lucruri sunt ale lui Dumnezeu si ca atare nu se amina nici se refuza si care sunt ale lumiin acesteia .
Exact cum spune Steinhard : scuze marunte pt. o cauza mareata .
Sau cum spune David in Psaltire : tot omul este minciuna (si nu mincinos cu transcriu versiunile moderne ale Psaltirei !) , caci minciuna si este . Omul adevarat , care nu era minciuna este zidirea curata a lui Dumnezeu , cea din Rai, neschimbata de intrarea mortii in om .

Iar eu ... nici pe departe nu proferez viata monahala .
Dar stiu ca daca sotia voieste impreunare simbata seara sau noaptea , adica exact atunci cind nu trebuie, este ispitita si aprinsa cu trupul si voi incerca cu multa tarie sa o linistesc pina va renunta sau chiar sa dorm in alta camera . Caci este mult mai de folos ca sa nu cadem amindoi in aceiasi ispita ,si cu siguranta peste 2 zile ii va trece ,decit sa fiu fara de judecata si eu. Cu totii stim ca atunci cind te napadeste imageria si saliva sexului mintea se imputineaza din ce in ce mai repede si mai mult !
Sunt multe zile in saptamina si multe ceasuri in zi si seara si noapte in care se poate face impreunarea , dar daca va fi indiferenta atunci cind este ingaduit insa se va face praf tocmai cind este interzis ... este numai treaba ei .
Omul , prin cinstea la care a fost ridicat de Dumnezeu judeca cu mintea si nu cu fundul , adica mintea este conducatoare si nu dosul !

Si iarasi stiu ca daca trebuie sa postesc atunci cind rinduieste biserica iar ea ma invita la restaurant sau la prieteni , eu refuz , ca vorba aceea , post la restaurant (unde modurile de ispitire abunda)nu a vazut ortodoxia de cind este ea , iar de este la prieteni nu este musai sa maninc de frupt ca astfel sa ma arat ca sunt gascar si nu sunt vreun inapoiat.

Si iarasi mai stiu ca daca este de mare folos duhovnicesc sa pastrez tacerea cit mai mult (nu de dragul tacerii ci al lui Hristos , facind astfel o nevointa simpla si nu cine stie ce !) sa nu las mintea sa se imprastie si mai ales stiu clar si sigur de la Hristos ca vorba mea trebuie sa fie ce este da, da si ce este nu, nu,ca ce este mai mult de atit este de la diavol, pai atunci nu ma apuc la serviciu sau cind ajung acasa sa nu ma mai opresc din birfa si judecarea aproapelui si din limbutie, si din riderea de aproapele meu s.a.m.d. ci din contra !

Si tot asa stiind multe lucruri caut sa le aplic musai in practica , adica sa le traiesc . Ca daca doar le stiu cu mintea si cu fapta nu fac nimic pai atunci eu nu traiesc in Hristos ci traiesc in lume , ori stim bine ca Hristos le spunea de multe ori ucenicilor ca " voi (adica cei ce il urmeaza) nu sunteti din lume" !
Dar daca vreau sa fiu cind cu Hristos cind cu lumea (mintindu-ma cu tot felul de justificari : ca pe toate le-a dat Dumnezeu si ca pe toate trebuie sa le implinesc ! Vai ce minciuni si ce inselari !) , cind sa socialize , cind sa ma rog (in cazul acesta doar eu cred ca ma rog, ca adevarul este altul !) cind sa merg la biserica (adica sa ma falsific, sa ma schimb asa deodata, sa ma buseasca pietismul si dorul de rugaciune , sa dau cu capul de icoane si sa bat metanii pe la sfinte moaste) cind sa imi vad de treburile mele, la casa mea (unde devin eu cel adevarat : ma despoi in fata icoanelor , aprind candela numai duminica si nu tin in casa mai mult de o candela ca de, eu nu sunt la minastire, pe pereti nu am decit cite o icoana ca nu o sa acopar peretii cu icoane , ca iarasi zic, nu sunt la minastire ; nu tamiiez casa zilnic ca tot nu sunt la minastire dar folosesc odorizante de apartament ca ce, alea nu e bune sau din cele aiurvedice , indiene, ca asa frumos miros; mai ma minii , mai ma rastesc, mai injur, mai mint , etc, etc ... ca vorba aceea , eu nu sunt habotnic , eu sunt instruit, curatel , elegnat, si eu stiu sa pastrez un "raport optim" intre Dumnezeu si lume , nu sunt eu asa, un batut in cap dintraia de ti-e si scirba sa ii vezi prin lume !) cind sa fiu om de societate , respectat si apreciat , atunci deja eu nu mai sunt demult cu Hristos !
Si asta este situatia marii majoritati a celor ce se numesc ortodocsi.
A socializa, de exeplu, nu are nici o legatura , dar nici una cu a fi in comuniune , indiferent care sinonim il folosim pt. situatia in care mai multi oameni aflati laolalta vor sa faca ceva dar fara de Hristos .
De aceea niciodata cei ce fac socializare nu vor ajunge nici pe departe la folosul pe care il dobindesc cei care sunt in comuniune .
Comuniunea este in duh , socializarea este in trup !
Una-i una si alta-i alta !

Fiecare face ce voieste cu sufletul sau dar daca nu ai sora un duhovnic imbunatatit care sa te faca sa treci pragul lumii acesteia si sa te invete sa traiesti in Hristos mai ai un ajutor de la Dumnezeu prin multimea de carti pt. zidire sufleteasca din care poti invata cel putin ABC-ul vietii duhovnicesti .
Dar trebuie sa te pazesti tare bine de orice gind sau fapta care voieste sa te rupa macar putin de Hristos si pe o perioada scurta . Ruptura mare se face din multe "ochiuri" duse incet-incet .
Si dracul se supara rau de tot nu pe betivul care zice ca nu mai bea de miine ci pe cel care jura ca de miine nici macar nu va mai gusta bautura !
Ruperea de Hristos se face cu picatura si nu cu sacul sau cu butoiul .
Cind deja esti rupt de jumatate de Hristos nici nu mai vezi bine starea in care esti , nici nu mai simti gravitatea care te apasa , nici nu mai sti de cind nu ai mai avut frumos si bine in viata ta , nici nu mai intelegi de ce cele mai grele lucruri ti se intimpla numai tie , nici nu mai sti ce este bine si ce nu, ce iti este deadevaratelea de folos si ce nu ... desi tu te crezi ca fiind aproape de Hristos si respectind cite din poruncile lui .

In sfirsit, pacat ca nu suntem fata catre fata ca sa putem discuta live . Folosul ar fi incomparabil mai mare . Asa doar ... vorbim si de facut nu facem nimic !

[Demetrius]

În prealabil postat de Dumitru73

credeam că vorbim de situaţii reale.
simplul fapt că ai un loc de muncă, te face sa ai şi o parte de viaţă lumească.
iar lumesc nu înseamnă obligatoriu păcătos.

Pai, nu inseamna altceva decat pacatos; oare ce a facut Iisus Hristos lumesc? A baut vin cu pacatosii propovaduind CUVANTUL?
In imparatia lui Dumnezeu nu exista neutralitate, exista numai mantuire si desertaciune.
30. Cel ce nu este cu Mine e impotriva Mea, iar cel ce nu aduna cu Mine, risipeste. (MT 12:30)

Asadar, Imparatia lui Dumnezeu este realitatea(despre care ne place sa vorbim ca o cautam), iar cea "lumeasca" este desertaciunea, care incearca sa ne indeparteze de imparatia lui Dumnezeu si sa ne induca parerea("zugravita" atragator de diavol) ca n-ar fi pacatoasa.
Credeai ca vorbesti de situatii reale?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Demetrius

Pai, nu inseamna altceva decat pacatos; oare ce a facut Iisus Hristos lumesc? A baut vin cu pacatosii propovaduind CUVANTUL?
In imparatia lui Dumnezeu nu exista neutralitate, exista numai mantuire si desertaciune.
30. Cel ce nu este cu Mine e impotriva Mea, iar cel ce nu aduna cu Mine, risipeste. (MT 12:30)

Asadar, Imparatia lui Dumnezeu este realitatea(despre care ne place sa vorbim ca o cautam), iar cea "lumeasca" este desertaciunea, care incearca sa ne indeparteze de imparatia lui Dumnezeu si sa ne induca parerea("zugravita" atragator de diavol) ca n-ar fi pacatoasa.
Credeai ca vorbesti de situatii reale?

Si cite alte multe argumente scripturistice si din traditie se pot aduce in a arata desertaciunea si pacatosenia lumii...
Exact cum spune Sf. evanghelist Ioan : daca am scrie toate acestea , ele fiind din invatatura si cuvintul lui Hristos, pai s-ar face atita material incit nu ar incapea in lumea aceasta !


Aaaa, ca nu vrem noi sa recunoastem pacatosenia lumii , pacatosenia noastra care ne imbuibam de lume ca si de coca-cola, ca nu ne place starea aceasta, ca noi nu ne credem sfintisori dar macar ceva acolo, copacel-nene de sfintisor, ca nu putem dar mai ales ca nici nu vrem sa ne rupem de ce este lumesc (traind insa in lume si nu fugind pe vreo insula din Pacific), ca nu voim infrinare , smerenie si umilinta ci consum , demnitate, personalitate, viata administrata intravenos, placere sub orice forma; ca a trai in Hristos si a I Te darui lui in totalitate este vazut de noi ca un doliu magistral si o moarte dramatica;ca nu vrem sa fim asemenea saracului Lazar, fecioarelor intelepte, samarineanului milostiv, femeii cananeence ... ci din contra, bogatului nemilostiv, fecioarele nebune (care erau convinse ca este suficient sa fie fecioare !) , preotului si levitului care au guri de hranit acasa si de facut studii in strainatate, ... si cite si mai cite alte exemple care sunt sufocant de multe , pai asta este cu totul si cu totul altceva !
Dar asta nu inseamna ca vezi-doamne nu poti fi cu Hristos in totalitate deoarece tu nu esti monah . Monahii au jurat toate acestea si le si cauta !
Nimic mai fals . Sunt sumedenie si de monahi care desi in minastire fiind ei nu prea au treaba cu Hristos ci tot cu ... lumea ! De aceea nici toti care vietuiesc intr-o minastire nu ajung sfinti , decit rar de tot !

Lucurile sunt atit de simple si de adevarate incit citatul de mai sus , al fratelui cu postul imediat anterior : "... cine nu este cu mine , este impotriva mea , si cine nu stringe cu mine risipeste" sau cum ne spune in apocalipsa : "... vai de cei caldicei in credinta" este mai mult decit adevarat !
Nu ca ar pati ceva , ca li s-ar scoate ochii sau ca li se vor smulge limbile celor care nu vor sa tina lumea la respect, nu ! Ci vai de ei pt. ca pierd timpul si aici, in aceasta lume , crezind ca totusi fac ceva, si si pe urma nu vor avea parte de comuniunea cu Hristos .

Dar asa cum spun de fiecare data : de la Adam incoace , omul face doar ce vrea ! Deci , unii cu lumea si altii cu ce stiu ei !
Si 'om vedea care cum ajung !

[sophia]

Demetrius si Zaharia - am inteles mesajul vostru.
Voi propovaduiti manastirea, izolarea, singuratatea. Pentru voi nu exista omul.
Totul lasat pe lumea asta de Dumnezeu este rau si pacatos, dar absolut totul. De la piatra la animal si la om.

Este parerea vostra si o respect. Daca voua va foloseste, e bine si asa. Cum am mai spus fiecare intelege lumea si credinta in felul lui. De altfel voi nici nu prea vedeti ortodoxia in oameni, in laici. Din spusele voastra nici macar preotii de mir nu sunt ortodocsi adevarati.
Este trist si grav si cred ca sunt niste lucruri pe care si voi trebuie sa le corectati, cu un duhovnic. A desconsidera imparatia lui Dumnezeu (pe pamant) si omul in general, este cel mai mare pacat, zic eu.

Intre timp a mai aparut un element, tot uitandu-ma pe acest fir.
Exista mai multe variante cu privire la aceasta cina: Sf.Liturghie, Sf. Impartasanie, credinta in general.

De aici apar diferentele. Fiecare interpreteaza altfel.
Cei care compara cu Sf. Impartasanie (ex. Zaharia si Demetrius) sigur ca merg pe calea cea mai severa si vad o totala incompatibilitate. E normal. Ca sa te impartasesti trebuie post absolut. Mai trebuie niste lucruri, dar din pacate in credinta lor ele nu exista (iubirea de oameni, ajutor, mila, smerenie).

La Sf.Liturghie se duce fiecare asa cum este: bogat, sarac, cu sotie/sot sau fara si etc. Nu exista incompatibilitate (exista niste piedici - femeia nu este invitata/chemata din anumite motive - considera unii (exista si preoti care considera altfel))

Iar daca acea invitatie o comparam cu invitatia la credinta, atunci totul devine si mai larg. Nu exista incompatibilitate si nici piedici.

In concluzie, daca ne referim la pericopa in sens de Sf. Euharistie, atunci, da are dreptate Zaharia. Trebuie o pregatire speciala si severa.
Sunt invitati toti, dar nu toti pot sa vina. Exista incompatibilitati.
Tot aici s-ar potrivi si monahismul. Poate ca este cel mai potrivit.
Votul saraciei, postul, lasat totul, sa nu fii casatorit.

Daca ne referim la pericopa in sens de credinta, atunci cele doua lumi trebuie si se pot imbina.

In afara de post alimentar si trupesc, de Sf. Euharistie, mai exista elemente in credinta, pe care Dumnezeu ne indeamna sa le pazim. Acestea de mai sus nu au nici un efect fara iubirea de aproape.
Adica: a ajuta pe bolnavi, a face milostenie, a boteza/cununa, etc.
Si eu ma refeream si la acestea.

Comuniune sau socializare sau cum vreti s-o numim, nu inseamna numai pacat (vai m-am dus cu sotul/sotia, sau am mancat nu stiu ce).
Inseamna si a trai in colectivitate.

Nu poti sa te izolezi de lume, decat in manastire si numai ca eremit.
Si nici nu ai voie sa te izolezi, sa desconsideri omul, sa-l ocolesti. Fie si numai pentru post si rugaciune. Le faci si pe alea si apoi te intorci si ajuti oamenii.

Eu cred ca trebuie masura in toate.
Si un preot sau o manastire are obligatii lumesti si duhovnicesti.
Maici sau calugari se ocupa atat cu rugaciunea, postul si izolarea, dar au si munci de facut (chiar lucreaza pentru lume), exista bolnite unde ingrijesc bolnavi, altele au copii orfani de ingrijit, sau se duc si ingrijesc bolnavi si batrani pe la casele lor.
Si cred eu ca daca au un caz mai grav renunta la "cina" lor si ajuta omul.

La fel si un preot de mir - are viata lui duhovniceasca, dar principalul la el este tot omul. Si cate nu au de facut pentru el! Si sunt si ei invitati si la nunti si la botezuri si la inmormantari.
Si au si ei viata de familie.

Asa ca depinde cum intelegem si privim pericopele.
Iisus a cerut de multe ori monahismul, ce-i drept (abandonul lumii intr-un cuvant), dar a cerut si altele. Si nu putem sa le stergem pe unele asa cum ne convine noua.

Acum m-am lamurit.

Un P.S pentru Zaharia:
"Sunt multe zile in saptamina si multe ceasuri in zi si seara si noapte in care se poate face impreunarea , dar daca va fi indiferenta atunci cind este ingaduit insa se va face praf tocmai cind este interzis ... este numai treaba ei."

Nu e chiar asa. Sunt foarte putine si daca ai si un anumit program de lucru care nu-ti permite sa respecti asta (vii numai la sfarsit de saptamana acasa, sau lucrezi in schimburi, etc.), daca mai tii cont si de boli alte neputinete ale amandorura...
Si ce faci daca sotul sau sotia nu se linisteste dupa cele 2 zile si ia alte drumuri?
Exista situatii si situatii.

Viata este foarte grea si sensibila. Nu-i numai gata, imi iau jucariile si plec, sau ma duc in alta camera.
Uite numai ce usor se pune mana pe arma si se trage. De divorturi nu mai spun.
Da, ar mai fi casnicia alba. Dar atunci ajungem la pacatul ca nu mai concepem copii. Si tot asa.
Ocolim o groapa si cadem in alta...

Era numai un exemplu dat de tine.
Omul si casatoria sunt o mare loterie. Nu stii niciodata...si se mai si schimba in timp.

[zaharia_2009]

Vorbim , dar nu ne intelegem . Iacata de ce nu facem comuniune ci doar ... discutii !
Crestinii adevarati , traitori in duh si adevar , nu sunt niste paria, nu traiesc in izolare ci tot in lumea aceasta fizica, nu sunt clanuri elitiste (precum visarionistii, oastea domnului , fratii ortodocsi), nu sunt specie de protestanti catre ceva anume , catre viata .
Daca mergem la spital sa ne tratam nu luam cu noi si ambalajele d ela medicamente si nu incercam sa le consumam si pe acelea, caci depasim firescul lucrurilor .
Daca imi cumpar masina nu inseamna ca trebuie sa si maninc sau sa dorm in ea fiindca este a mea, deoarece nu mai este normal asa ceva .
S.a.m.d., din lume iau ceea ce nu ma vatama , sau pina cind nu ma vatama, nu imi caut idoli in ea , nu o las sa imparateasca in mine , nu o las sa faca ea ce vrea din mine si cu mine , nu o pun pe ea pe primul loc in viata mea , ci pe Hristos .
Cind ma trezesc dimineata linga sot nu ii spun : Pusi , ce bine am dormit cu tine ! Ci ma ridic din pat si dau slava lui Dumnezeu ca mi-a mai ingaduit inca o zi pe acest pamint ... si apoi pot trece si la minciunele in legatura cu sotul !
Sotia , casa , copii , averea si sanatatea mea sunt bune , toate imi sunt date sa ma folosesc de ele fara a le lasa sa puna stapinire pe mine , fara a le lasa ca prin ele sa ma impotrivesc lui Hristos , sa ma vateme .
Cind lucruile si oamenii tind sa depaseasca firescul lor si sa ma conditioneze mai mult decit le este ingaduit , atunci din bune ele devin vatamatoare , atunci ma stapinesc ele pe mine si nu eu pe ele!
Orice lucru si fiinta au un firesc al lor, o buna rinduiala si o dreapta socoteala . Depasirea acestuia schimba radical situatia .
Nu ma inchin la oameni si la obiecte , la serviciu , la prieteni si nici nu ii las sa imi conditioneze viata dupa bunul lor plac vazind cu ochii mei cum incet-incet renunt la Hristos imbratisindu-le pe acestea .
Si nici nu fac sedinte de psihoterapie sau seri literar-duhovnicesti in care tin sa ma mint pe mine ca nu am ce face, daca traiesc in lume pai trebuie sa fac toate cele ale lumii ca de la Dumnezeu sunt toate .

Aceste lucruri se invata , se exerseaza, se deprind . Nu devi credincios intelegind ca trebuie sa fugi din lume .

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Intrebarea este cum le imbinam pe astea doua.

încercând să facem bine tot ceea ce trebuie să facem.
nu poţi să spui că eşti bun creştin, dacă la serviciu fentezi munca, de exemplu.

[Yasmina]

Exista un pattern pe forum:cei care deschid subiecte de discutii,deoarece au nenumarate intrebari si dileme-le deschid nu ca sa iasa din ele,ci sa gaseasca noi adepti la situatiile respective si astfel sa se inece impreuna.Cand te ineci separat este mai trist,dar daca ai o gasca...
In felul acesta,dilemele nu sunt niciodata depasite,decat daca vrea Domnul,cu totul si cu totul accidental.

Exemplu:X foloseste in viata particulara prezervativul...are o dilema,pe marginea acestui fapt,deschide un topic si cand apar comentariile unor frati mai experimentati,mai studiati,mai cititi intr-ale ortodoxiei,care isi subliniaza spusele cu exemple din Biblie,cu extrase din vietile Sfintilor-X contraataca spunand ca"parerile sunt impartite" sau"multam fain de contributie,asta este parerea dvs".Aceasta discutie,va atrage,evident si persoane care impartasesc opiniile lui X si sa vezi atunci ce spor la taraboi...

In felul acesta,intotdeauna vor exista 2 cai de urmat,2 adevaruri,2 pareri,2 opinii,asa si asa;ori deja stim ca acest lucru nu este posibil in viata duhovniceasca.Este ori-ori NU asa si asa.

Nu stiu de unde vine aceasta atitudine?Sa fie oare mandria persoanei respective?De unde aceasta inflexibilitate a introspectiei individuale?


Parerea mea despre subiectul in discutie,este ca din start nu poti sa "impaci" aceste 2 componente la fel cum nu poti sa pui intr-o cusca un tigru si o caprioara gandindu-te ca-i faci sa vietuiasca in pace sau sa lipesti o bucata de caramida de o aripa de albina.
Nu trebuie sa impaci nimic,trebuie sa dai intaietate uneia in detrimentul alteia.
Cum se face asta?Eiii,aici este greul greului.Greu pt cei indaratnici,ca mine,carora le ia mult timp,usor pt altii care s-au pocait si s-au despartit de lume intr-o secunda.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Comuniune sau socializare sau cum vreti s-o numim, nu inseamna numai pacat (vai m-am dus cu sotul/sotia, sau am mancat nu stiu ce).
Inseamna si a trai in colectivitate.

Nu poti sa te izolezi de lume, decat in manastire si numai ca eremit.
Si nici nu ai voie sa te izolezi, sa desconsideri omul, sa-l ocolesti. Fie si numai pentru post si rugaciune. Le faci si pe alea si apoi te intorci si ajuti oamenii.

Eu cred ca trebuie masura in toate.
Si un preot sau o manastire are obligatii lumesti si duhovnicesti.
Maici sau calugari se ocupa atat cu rugaciunea, postul si izolarea, dar au si munci de facut (chiar lucreaza pentru lume), exista bolnite unde ingrijesc bolnavi, altele au copii orfani de ingrijit, sau se duc si ingrijesc bolnavi si batrani pe la casele lor.
Si cred eu ca daca au un caz mai grav renunta la "cina" lor si ajuta omul.

La fel si un preot de mir - are viata lui duhovniceasca, dar principalul la el este tot omul. Si cate nu au de facut pentru el! Si sunt si ei invitati si la nunti si la botezuri si la inmormantari.
Si au si ei viata de familie.

-----------------------------------------------------------------------
Un P.S pentru Zaharia:
"Sunt multe zile in saptamina si multe ceasuri in zi si seara si noapte in care se poate face impreunarea , dar daca va fi indiferenta atunci cind este ingaduit insa se va face praf tocmai cind este interzis ... este numai treaba ei."

Nu e chiar asa. Sunt foarte putine si daca ai si un anumit program de lucru care nu-ti permite sa respecti asta (vii numai la sfarsit de saptamana acasa, sau lucrezi in schimburi, etc.), daca mai tii cont si de boli alte neputinete ale amandorura...
Si ce faci daca sotul sau sotia nu se linisteste dupa cele 2 zile si ia alte drumuri?
Exista situatii si situatii.

Viata este foarte grea si sensibila. Nu-i numai gata, imi iau jucariile si plec, sau ma duc in alta camera.
Uite numai ce usor se pune mana pe arma si se trage. De divorturi nu mai spun.
Da, ar mai fi casnicia alba. Dar atunci ajungem la pacatul ca nu mai concepem copii. Si tot asa.
Ocolim o groapa si cadem in alta...

Izolarea de lume nu este sinonima cu izolarea de aproapele,ci inseamna doar refuzul exceselor de socializare:fuga de barfa,de judecare a aproapelui,discutii fara rost-de complezenta,evenimente mondene cu idoli ai prezentului,lipsa preocuparii de a place societatii -intr-un cuvant dezinteresul de a trai in conformitate cu dictatele vremii ci cu ce ne invata Iisus.

Nu trebuie sa ocolesti oamenii pt a ocoli problemele,desi in unele cazuri extreme ac. poate fi o solutie temporara.
Exemplu:in Vinerea Mare si alte sarbatori mai de soi,mai degraba nu ma duc la serviciu deoarece stiu ca ma voi da cu gandurile lumesti sau voi fi ispitita de vreo colega artagoasa si voi pierde spiritul sarbatorii si-mi va parea rau acasa,seara sa observ ca in loc sa ma gandesc la insemnatatea acelei zile si sa ma rog,eu m-am certat sau am barfit cu vreo colega(acestea fiind cazuri prezente in ultimii ani in State).

Ei,partea proasta sau grea consta in a face ca toate zilele printre colegi si oameni cu duh diferit sa para ca acelea cu care am stat izolata.
Adica sper ca in fiecare zi sa-mi aduc aminte sa nu mai discut de complezenta-asa cum se practica in occident,sa nu mai barfesc,sa nu mai spun glume sa fiu persoana simpatizata de toti etc

Cu toate ca este foarte greu,la nivel teoretic,eu tot mai sper ca nu este imposibil o astfel de traire.Inca nu am renuntat;mai greu este sa omori omul vechi din tine care are anumite apucaturi si s-a format altfel.


Despre dilemele in viata conjugala,aici ar trebui sa vina cu exemple cei casatoriti,ma indoiesc ca nu ar exista exemple in care viata conjugala poate fi dresata in felul in care ii dictam noi,fara a interfera cu alte aspecte ale vietii noastre...?!
La serviciu ai ora fixa cand trebuie sa te prezinti,nu poti motiva ca ai intarziat deoarece sotia a vrut impreunare trupeasca chiar atunci.S-ar prapadi si curcile...Sau ai programat un interviu pt un job si nu te poti duce din acelasi motiv.
Este ceva cam intre ras si plans...
Pai daca esti atat de atent si precaut cu programul la serviciu,nu poti fi la fel si cu programul de Biserica?

[Yasmina]

În prealabil postat de Yasmina

Exista un pattern pe forum:cei care deschid subiecte de discutii,deoarece au nenumarate intrebari si dileme-le deschid nu ca sa iasa din ele,ci sa gaseasca noi adepti la situatiile respective si astfel sa se inece impreuna.Cand te ineci separat este mai trist,dar daca ai o gasca...
In felul acesta,dilemele nu sunt niciodata depasite,decat daca vrea Domnul,cu totul si cu totul accidental.

Totusi,chiar si cu aceste subiecte deschide,dar nu si clasate in vreun fel,exista un folos cuiva.
Nu doresc ca spun ca temele in discutie sunt inutile,poate ca aduc cuiva un folos implicit,unul mai aduce un citat,mai aminteste de o carte de care nu s-a auzit,nu se stie cum sare samanta...

[iustin10]

Nu pot sa cred ca Dumnezeu care s-a intrupat in om , s-ar putea feri de oameni .
El,care nu s-a ferit sa intre in casa hotilor vamesi ,care a ingaduit sa fie atins de curva la masa , care s-a insotit cu pescarii ,care a ajutat pe sutasul dictatorilor romani , care nu a fugit de cei bogati , care nu a intors spatele celor care sufereau datorita pacatelor , care nu a fugit de leprosi , cae l-a tinut de ucenic pe cel care avea sa il tradeze, care s-a rugat Tatalui pentru iertarea celor ce il scuipau , care din prigonitorul si ucigasul Pavel a facut vestitorul sau cel mai intelept, Dumnezeu niciodata nu a fugit de oamenii reali.
El doar i-a transformat ,asa cum a transformat-o pe femeia adultera prin intelepciunea judecatii Sale. Dar nu a intors spatele, nu a suflat intr-o candela care inca mai fumega putin , nu a fugit de oameni ,nu a ocolit pe pacatosi,nu s-a scarbit de cei ce il judceau nedrept,si nici pe cruce nu s-a scarbit ,ci s-a rugat .
Dumnezeu iubeste pe oameni asa cum sunt. Dar ,ca si un parinte,i-ar vrea mai fericiti si mai buni .
Daca am aplica poruncile sale ,lumea ar deveni un paradis,caci toti am trai in iubire,si nu ar mai exista uratul si hidosul in lume.
Dar noi nu le aplicam,nici macar noi care ne numim crestini si spunem ca le cunoastem. Nu avem sufletul plin de iubire,in schimb il avem plin de teorii . Nu suntem ca o lumina in mica noastra lumea,si,deoarece nu putem sa luminam ceea ce ne inconjoara,ca si vulpea,dam vina pe lume ,si spunem ca ea e amara. Nu lumea e amara ,ci noi ,care umblam intristati si imbufnati,care de a lungul unei zile nu fericim nici un suflet ,care suntem prizonieri egoului nostru ,si nu ne aplecam macar o clipa sa ascultam pe fratele 'necredincios' si pierdut,dar totusi om si el.
Duhovnicia nu poate fi rupta de iubire si de relatia cu semenii .
Nu exista rugaciune, nu exista slujbe ,nu exista duhovnic,care sa te povatuiasca altceva decat sa iubesti pe Dumnezeu si deci si pe aproapele .
Nu exista alta porunca a lui Dumnezeu mai mare, decat sa avem sufletul deschis ,si sa traim in iubire ,in primul rand fata de Dumnezeu,iar apoi fata de semeni.
Cine nu se regaseste in lume ,sa fuga in pustie .Acolo poate fi cu Dumnezeu si cu sine , si e suficient .Caci acolo unde este Dumnezeu ,este si iubirea
Dar cine ramane in lume ,sa nu cuteze vreodata a nu zambi portarului cand intra la servici , pentru ca in clipa aceea , a pierdut toata credinta care o stransese singur in casa spunind acatiste.
Iubirea nu se negociaza , caci daca nu o avem cu cei mici,cum o vom putea avea fata de Creator ?

Si ca o paranteza,care mi se pare adevaratul sens al parabolei mai sus mentionate. Nu trebuie sa ne inchinam lumii : nici femeii, nici bogatiei , nici puterii . Ci trebuie sa ne inchinam doar lui Dumnezeu ,si atunci nimic nu ni se va mai parea pacatos,caci El va fi in toate : si in femeie si in feciorie,Si in bogatie,si in saracie ,si in putere si in slabiciune