caru' cu flori

[iustin10]

Ma obsedeaza acest cantec popular si versurile sale.
Fara a anunta ceva deosebit , incepe cu bucuria verii ,si a contemplarii unei zile de vara
Apoi accentul se muta pe un car aparut de niciunde si pe descrierea lui
Se foloseste asocierea dintre elementele unui carute si anumite flori
O adevarata lectie de botanica,dar si de maiestrie a intocmirii unei carute,mestesug ancestral.

Iar in final,aproape fara nici o legatura cu restul,vine o adevarata rugaciune populara ,aproape pagina ,cum nu am mai intalnit nici in literatura culta dar nici in cea populara.

Strigatul :"Hai la rai,suflete hai " seamana cu indemnul apostoului pavel : "as prefera sa ma mut la Domnul decat sa stau in trup" . E un strigat venit din sine insusi,nu din exterior

"Acolo sama sa iti dai" . Misterios acest vers. Sa iti dai seama de ce? Ca si cum naratorul ar sti ce e acolo . Este ca o iluminare dar careia nu i se precizeaza continutul, ca o trezire. Intradevar,si noi stim ca viata de dincolo ,inseamna a iti da seama .DSdar naratorul o spune cu atata putere,ca o dorinta chiar , ca si cum ar cunoaste ce e acolo. Nu este deloc frica de moarte ci mai mult dor de ceva nespus

"Hai, suflete păcătoase , Mă mir că mai stai în oase " Aproape ca aceste versuri sunt coborate din psalmul 50. Arata o deplina constiinta a starii de pacatosenie pamantesti,asa cum numai departarea de trup ti-o poate da. Nu mai este nici urma de aparare a eului,ci o recunoastere deplina a starii de pacatosenie. Ca si cum sufletul in esenta e curayt si pur,si atunci,de ce prefera sa isi piarda timpul facand rau toata ziua?

"De vorbe si de ponoase" - este ca un fel de surprindere a esentei raului din noi : vorbele...
Este ca un fel surprindere a neputintei noastre : as vrea sa fiu curat ,dar iata numai vorbe aiurea spun si numai ponoase patesc si indur


"Când la rai, raiu-ncuiat, Văzui că sunt vinovat " . Cand la rai.... in 3 cuvinte se arata calatoria spre rai,ajungerea acolo.Ca si cum este o distanta infima de la dorinta de a ajunge la rai si ajungerea acolo.
De remarcat apoi ca dupa ce raiul este incuiat ,nu urmeaza imediat disperarea,focul si pucioasa. Daca nu esti in rai esti in iad. Este totusi o excursie mentala,omeneasca ,si nu cred ca trebuie neaparat interpretata ca afirmarea unei a 3-a cai intre rai si iad.

Este ca o pregustare a raiului,cu atentionarea ca ,daca raiul il vom gasi incuiat , nu vom mai putea prelungi starea de exaltare,dintr-o minunata zi de vara...
Judecata este vazuta intr-un sens pozitiv ,nu de excludere. "Judeca florile, Ce -au facut miroasele" Nu mirosul ,frumusetea sunt rele.

Aici cumva ma blochez ... Oare ce a vrut sa zica prin acest final ?
Cine ma poate ajuta ?


.....
Jiglele de cocorai
La jug trag doi brebenei
Funia de viorele
De tine mândră de ele
Deasa ca zilele mele

Hai la rai, suflete, hai
Şi-acolo sama să-ţi dai
Hai, suflete păcătoase
Mă mir că mai stai în oase
De vorbe şi de ponoase
Când la rai, raiu-ncuiat
Văzui că sunt vinovat
Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ
Doar un danacel ca mine
Să n-am păcate pe lume
Doar cu ochii să privesc
Ca-n colo mă prăpădesc
Iar în poartă raiului
Şade floarea soarelui
Şi judeca florile
Ce-au făcut mìroasele.

În prealabil postat de iustin10

Ma obsedeaza acest cantec popular si versurile sale.
Fara a anunta ceva deosebit , incepe cu bucuria verii ,si a contemplarii unei zile de vara
Apoi accentul se muta pe un car aparut de niciunde si pe descrierea lui
Se foloseste asocierea dintre elementele unui carute si anumite flori
O adevarata lectie de botanica,dar si de maiestrie a intocmirii unei carute,mestesug ancestral.

Iar in final,aproape fara nici o legatura cu restul,vine o adevarata rugaciune populara ,aproape pagina ,cum nu am mai intalnit nici in literatura culta dar nici in cea populara.

Strigatul :"Hai la rai,suflete hai " seamana cu indemnul apostoului pavel : "as prefera sa ma mut la Domnul decat sa stau in trup" . E un strigat venit din sine insusi,nu din exterior

"Acolo sama sa iti dai" . Misterios acest vers. Sa iti dai seama de ce? Ca si cum naratorul ar sti ce e acolo . Este ca o iluminare dar careia nu i se precizeaza continutul, ca o trezire. Intradevar,si noi stim ca viata de dincolo ,inseamna a iti da seama .DSdar naratorul o spune cu atata putere,ca o dorinta chiar , ca si cum ar cunoaste ce e acolo. Nu este deloc frica de moarte ci mai mult dor de ceva nespus

"Hai, suflete păcătoase , Mă mir că mai stai în oase " Aproape ca aceste versuri sunt coborate din psalmul 50. Arata o deplina constiinta a starii de pacatosenie pamantesti,asa cum numai departarea de trup ti-o poate da. Nu mai este nici urma de aparare a eului,ci o recunoastere deplina a starii de pacatosenie. Ca si cum sufletul in esenta e curayt si pur,si atunci,de ce prefera sa isi piarda timpul facand rau toata ziua?

"De vorbe si de ponoase" - este ca un fel de surprindere a esentei raului din noi : vorbele...
Este ca un fel surprindere a neputintei noastre : as vrea sa fiu curat ,dar iata numai vorbe aiurea spun si numai ponoase patesc si indur


"Când la rai, raiu-ncuiat, Văzui că sunt vinovat " . Cand la rai.... in 3 cuvinte se arata calatoria spre rai,ajungerea acolo.Ca si cum este o distanta infima de la dorinta de a ajunge la rai si ajungerea acolo.
De remarcat apoi ca dupa ce raiul este incuiat ,nu urmeaza imediat disperarea,focul si pucioasa. Daca nu esti in rai esti in iad. Este totusi o excursie mentala,omeneasca ,si nu cred ca trebuie neaparat interpretata ca afirmarea unei a 3-a cai intre rai si iad.

Este ca o pregustare a raiului,cu atentionarea ca ,daca raiul il vom gasi incuiat , nu vom mai putea prelungi starea de exaltare,dintr-o minunata zi de vara...
Judecata este vazuta intr-un sens pozitiv ,nu de excludere. "Judeca florile, Ce -au facut miroasele" Nu mirosul ,frumusetea sunt rele.

Aici cumva ma blochez ... Oare ce a vrut sa zica prin acest final ?
Cine ma poate ajuta ?


.....
Jiglele de cocorai
La jug trag doi brebenei
Funia de viorele
De tine mândră de ele
Deasa ca zilele mele

Hai la rai, suflete, hai
Şi-acolo sama să-ţi dai
Hai, suflete păcătoase
Mă mir că mai stai în oase
De vorbe şi de ponoase
Când la rai, raiu-ncuiat
Văzui că sunt vinovat
Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ
Doar un danacel ca mine
Să n-am păcate pe lume
Doar cu ochii să privesc
Ca-n colo mă prăpădesc
Iar în poartă raiului
Şade floarea soarelui
Şi judeca florile
Ce-au făcut mìroasele.

Eu cred ca autorul popular doreşte să spună:
,,Şi judeca florile
Ce-au făcut cu miroasele.",

dar , din motive de prozodie, a exclus o silabă, ca să ramână şapte. Versurile populare care rimează intre ele au fie şapte, fie opt silabe. Practic, cred că e vorba despre talanţii incredinţati nouă. Ce-am făcut cu ei?

[iustin10]

În prealabil postat de antoniap

Eu cred ca autorul popular doreşte să spună:
,,Şi judeca florile
Ce-au făcut cu miroasele.",

dar , din motive de prozodie, a exclus o silabă, ca să ramână şapte. Versurile populare care rimează intre ele au fie şapte, fie opt silabe. Practic, cred că e vorba despre talanţii incredinţati nouă. Ce-am făcut cu ei?

Multumesc de raspuns. Si eu ma gandeam pe undeva la asta.
Dar toate florile miros la fel de frumos . Oarele unele sunt mai ispititoare ca altele? Sa zicem ca duc in ispita anumiti fluturi,anumite priviri ?
Floarea e facuta sa fie frumoasa si sa miroasa, si nu isi alege ea cine o admira,si cine foloseste prost aceasta admiratie.
Care o fi intelesul asocierii florilor cu oamenii ? Si care este pacatul?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Care o fi intelesul asocierii florilor cu oamenii ? Si care este pacatul?

Asa cum florile raman flori, daca sunt udate, iar daca nu mai sunt udate
ele se vejtejesc , asa si omul daca primeste apa vietii
de la Dumnezeu, ramane o floare(a lui Dumnezeu) iar daca numai
primeste apa vietii se vejtejeste.

Apa vietii reprezinta tot ce inseamna "medicament" impotriva pacatului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Apa vietii reprezinta tot ce inseamna "medicament" impotriva pacatului.

Frumos spus , dar mai ales adevărat !

În prealabil postat de iustin10

Multumesc de raspuns. Si eu ma gandeam pe undeva la asta.
Dar toate florile miros la fel de frumos . Oarele unele sunt mai ispititoare ca altele? Sa zicem ca duc in ispita anumiti fluturi,anumite priviri ?
Floarea e facuta sa fie frumoasa si sa miroasa, si nu isi alege ea cine o admira,si cine foloseste prost aceasta admiratie.
Care o fi intelesul asocierii florilor cu oamenii ? Si care este pacatul?

Poezia s supune mai multor interpretari. Astfel exprsia ,,Ce-au facut miroasele", poate avea si sensul intuit de tine.

Daca floarea e prea frumoasa, isi mai poate ascunde putin frumusetea ca sa nu sminteasca. Isi mai apleaca privirea spre pamant, isi descoperă frumusetea doar in fata cui trebuie... Astfel, fluturii au mai putine ispite, dar si mai putine circumstante atenuante la judecata fluturilor... Iar florile intelepte vor avea parte de mai putine surprize neplacute la judecata florilor.