Un chestionar cosmologic original

[ioanna]

Există concordanţă între cosmogonia Sfintei Scripturi şi cosmologia ştiinţifică conform teoriei Big Bang-ului? Enumeraţi câteva concordanţe în caz afirmativ, sau neconcordanţe în caz contrar.

In general teologii nu fac concordante, nu suprapun stiinta peste teologie, caci suprapunerea e intr-un fel abuziva, fiind doua forme de cunoastere distincte, ci intepreteaza teologic ideile de rationalitate si devenire a universului, se folosesc de cercetarea stiintifica in argumentarea teologica a invataturii de credinta despre crearea lumii conform Revelatiei. Intr-o prelegere despre "Puterea cuvantului", tinuta in 13 mai 2009, IPS Bartolomeu Anania a atins si subiectul Big Bang. Redau un fragment din prelegere:

"În ultima vreme m-am oprit asupra unei teorii cosmogonice care, datând de pe la mijlocul secolului trecut, a întrunit deja adeziunea celor mai mulţi oameni de ştiinţă în domeniu. E vorba de teoria Big Bang. Big Bang este o expresie inventată de un astronom englez, care s`ar traduce „Marea Explozie", un fenomen extrem de rapid şi de dimensiuni incomensurabile: începutul universului. E vorba de enorma energie răspândită în spaţiu, care la un moment dat se condensează într`un grăunte de materie nu mai voluminos decât nucleul unui atom. La rândul său, grăuntele explodează în particule de materie care, prin expansiune în spaţiu, vor deveni corpurile universului astral.

După calculele savanţilor, acest fenomen s`ar fi petrecut acum vreo 15 miliarde de ani (cam atât se apreciază de către astronomi că ar fi vârsta universului). Faţă de această uriaşă durată, fenomenul Big Bang s-a petrecut într-o unitate de timp infinitesimală. Dacă a milioana parte dintr-o secundă se exprimă cifric prin 10 -7, durata exploziei Big Bang a fost calculată cifric la 10 -43, ceea ce înseamnă o mică fracţiune dintr`o milionime de secundă.

Concluziile ştiinţifice se opresc aici. Savanţii nu pot pătrunde în ceea ce a fost înainte de Big Bang, cu alte cuvinte, dacă energia primordială şi acel minuscul grăunte din care s-a născut şi a crescut universul au fost create de cineva. Această tăcere (numită şi „peretele lui Plank") lasă loc neantului. Or, neantul este însăşi negaţia existenţei, tăgada a ceea ce poate fi. Ceea ce însă nu au cutezat astronomii, a intuit poetul nostru naţional, Eminescu, în scrisoarea I, la vremea când încă nu se ştia nimic despre teoria fenomenului Big Bang:

Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
„Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl.
„Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
„E stăpânul fără margini peste marginile lumii..."

Iată puterea cuvântului eminescian mărturisind literar ceea ce fizicienii şi astronomii au evitat să mărturisească (deşi nu puteau gândi altfel), anume puterea cuvântului creator al lui Dumnezeu!

Şi pentru că ştim, ştiinţific, că fenomenul Big Bang implică şi enorme explozii ale temperaturilor înalte şi că aceste explozii au azvârlit în spaţiu corpuri incandescente (care, în timp, aveau să se răcească treptat), accesul raţiunii noastre la înţelegerea lapidarului text biblic devine mult mai uşor. Prin cuvintele Creatorului: „Să fie lumină!", lumina necreată care zăcea latent în fiinţa lui Dumnezeu s-a activat în mai puţin de o milionime de secundă şi a inundat spaţiul infinit al universului finit."

extras din "Puterea cuvantului", rev. Tabor
http://www.tabor-revista.ro/in_ro.ph...sdfootnote1sym