De ce existam?

[MariS_]

Am fost foarte multa vreme si eu tulburat de intrebarea "de ce exist?".
Am aflat ca fiecare avem un rost. Acum sunt uimit de minunea ca exist.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Raoul

Scopul nostru este sa ne inmultim talantii si sa dobandim mantuirea! Se intelege ca trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu.

Doamne-ajuta!

Te superi daca acest raspuns al tau nu ma satisface?

[Seraphim7]

În prealabil postat de andreicozia

1. Ca sa traim, sa ne inmultim, sa ne crestem un suflet, si sa ne bucuram de scurtul timp pe pamint cu sau fara familie, cu prieteni.

2. Cui ii pasa?...si ce importanta are?. Daca ar fi fost important sa stim am fi stiut!

3. Alta intrebare care ne depaseste si este neimportanta. ...ma indoiesc ca DOAR noi existam in Univers. Vezi oare vre-un cal in grajd ca-si pune aceste intrebari existentiale. Relax, man! Who cares!
Nu suntem singura planeta din Univers care este la o distanta optima de soare pentru a produce viata.

4. Pina una alta este sa traiesti si sa contribui la dezvoltarea minusculei societati din care faci parte( in raport cu Universul) atit, in rest nu ne intereseaza.


5. Suferi pentru ca esti la un pas de Iad(imediat sub noi) cu zicea si Par Sofian. Esti slab pentru ca nu esti tare. Pe pamint toti suntem extrem de fragili... ne ia moartea foarte usor

6. Nici nu are importanta "cine te-a facut". Pina una alta te-a facut maica-ta cu taica-tu! in rest sunt numai supozitii, si imaginatie.
Pe catel si pe pisica cine le-a facut?...alti catei si alte pisici. Tu nu esti mai breaz cu nimic..ai acveleasi organe ca si animalele si tot in tarina ajungi ca si ele.

Cu tine "vorbeste" DOAR programul din care faci parte nu Dumnezeu!

In primul rind El nu vorbeste. El ti-a dat doar legile de guvernare a pamintului. Stiu, trist, dezamagire totala, dar asta este! Tot ce-ti da "impresia" ca ar fi "vorbe de la El". "minuni, etc" sunt de fapt coincidente.
In afara de iubirea aproapelui unde se manifesta Dumnezeu altceva nu mai exista,,si asta-i DIRECT de la Hristos!
Cu asta incepe adevaratul crestinism.

7. Nu are NICI O IMPORTANTA cine este acea entitate!

Nu ma asteptam la raspunsuri.......dar este interesant,eu am pus aceste intrebari mai mult cu valente retorice,insa ai reusit sa le ,,diseci'' destul de lejer , totusi ai o unda de scepticism care uneori ar trebui sa o mai ,,condimentezi''.....dar in rest imi place...Domnul sa te(ne) lumineze.

[costel]

În prealabil postat de alinutzica

De mult ori m-am intrebat de ce exist pe acest pamant. De ce Dumnezeu m-a lasat aici sa traiesc? Care este "misiunea" mea, sensul vietii mele. M-am nascut ca sa fiu ce? sa fac ce? cat? cand?

Ne-am nascut ca sa ne bucuram de Dumnezeu prin toate - profesie, prieteni, cuvinte, fapte, etc, pentru o vreme in aceasta viata si nesfarsit in cea vesnica.

[Pippo_]

Ne-am nascut pe pamantul asta pentru a inainta pe drumul spre sfintenie, nu pentru a bate pasul pe loc si a ne bucura cat mai mult de placerile vietii. Viata pe pamanat nu ne-a fost data pentru a lenevi si a ne simti cat mai bine, ci pentru a urca cat mai sus pe scara evolutiei.

În prealabil postat de Pippo_

Ne-am nascut pe pamantul asta pentru a inainta pe drumul spre sfintenie, nu pentru a bate pasul pe loc si a ne bucura cat mai mult de placerile vietii. Viata pe pamanat nu ne-a fost data pentru a lenevi si a ne simti cat mai bine, ci pentru a urca cat mai sus pe scara evolutiei.

Care e cea mai inalta treapta?Ultima?...E clar ca trebuie sa evoluam, dar pana cand domnule??? (Raspuns: pana nu-ti dau una!!!!! -apropos de palmele spirituale pe care le imparti aici )

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Care e cea mai inalta treapta?Ultima?...E clar ca trebuie sa evoluam, dar pana cand domnule??? (Raspuns: pana nu-ti dau una!!!!! -apropos de palmele spirituale pe care le imparti aici )

Ultima, numai Dumnezeu o stie. :) Iluminarea (sfintenia) e doar inceputul unei alte vieti, mult mai bogata, mai reala, mai frumoasa decat viata asta. Si se merge tot in sus. Dar imposibil pentru noi sa privim prea departe. Deja numai ceea ce intuim noi ca ar fi umatoarea viata este ceva incompresibil pentru mintea noastra. E ca si cum o furnica ar incerca sa inteleaga ce este omul. Ramane sa vedem. Si putem vedea doar mergand inainte. Cei ce au ajuns mai departe ne-au spus deja ca darurile, satisfactiile si frumusetea celeilalte vieti (cele iluminate, de sfant, viata care se situeaza la nivelul constiintei deasupra mortii fizice) nu pot fi descrise in cuvinte omenesti si imaginate la adevarata lor valoare, decat traindu-le.

[Langu]

În prealabil postat de Pippo_

Ultima, numai Dumnezeu o stie. :) Iluminarea (sfintenia) e doar inceputul unei alte vieti, mult mai bogata, mai reala, mai frumoasa decat viata asta. Si se merge tot in sus. Dar imposibil pentru noi sa privim prea departe. Deja numai ceea ce intuim noi ca ar fi umatoarea viata este ceva incompresibil pentru mintea noastra. E ca si cum o furnica ar incerca sa inteleaga ce este omul. Ramane sa vedem. Si putem vedea doar mergand inainte. Cei ce au ajuns mai departe ne-au spus deja ca darurile, satisfactiile si frumusetea celeilalte vieti (cele iluminate, de sfant, viata care se situeaza la nivelul constiintei deasupra mortii fizice) nu pot fi descrise in cuvinte omenesti si imaginate la adevarata lor valoare, decat traindu-le.

Ai dreptate,cati poeti au scris despre dragoste si nimeni nu o poate intelege,cati au scris despre iubirea unui parinte si nici un copil nu o poate intelege.De ce? Pentru ca nu apartine mintii.Trebuiesc traite,aceasta traire ne face fericiti si plini de viata.

În prealabil postat de Pippo_

Ultima, numai Dumnezeu o stie. :) Iluminarea (sfintenia) e doar inceputul unei alte vieti, mult mai bogata, mai reala, mai frumoasa decat viata asta. Si se merge tot in sus. Dar imposibil pentru noi sa privim prea departe. Deja numai ceea ce intuim noi ca ar fi umatoarea viata este ceva incompresibil pentru mintea noastra. E ca si cum o furnica ar incerca sa inteleaga ce este omul. Ramane sa vedem. Si putem vedea doar mergand inainte. Cei ce au ajuns mai departe ne-au spus deja ca darurile, satisfactiile si frumusetea celeilalte vieti (cele iluminate, de sfant, viata care se situeaza la nivelul constiintei deasupra mortii fizice) nu pot fi descrise in cuvinte omenesti si imaginate la adevarata lor valoare, decat traindu-le.

Foarte frumos..:-)

[Langu]

În prealabil postat de alinutzica

De mult ori m-am intrebat de ce exist pe acest pamant. De ce Dumnezeu m-a lasat aici sa traiesc? Care este "misiunea" mea, sensul vietii mele. M-am nascut ca sa fiu ce? sa fac ce? cat? cand?
Cred ca cu totii ne punem intrebarile astea macar odata in viata. Nu existam intamplator cum de altfel nimic nu e intamplator, atat lucrurile bune cat si cele mai putin bune. Dumnezeu mi-a dat acest dar, cel al vietii si imi e teama ca nu am sa stiu, sau nu am sa fac ceea ce trebuie cu el. Asta e opinia mea persoanala si care ma tot macina.
As vrea sa aflu si alte pareri asupra acestei chestiuni.

Daca ar fi sa ne luam dupa francezi,existam pentru ca gandim.Traim doar daca iubim.Nu te mai framanta cu astfel de intrebari,bucura-te de viata(caci e tare scurta) fii fericita cand primesti si mai fericita cand daruiesti,bucura-te ca si un copil, cu bucurie sincera,dezinteresata,trezeste-te cu zambetul pe buze si mergi la culcare cu acelasi zambet.Ai rabdare si vei primi raspunsul dorit.Traim sa ne fim si sa fim celorlalti utili.Toate cele bune!