De ce existam?

[Pippo_]

În prealabil postat de Langu

Ai dreptate,cati poeti au scris despre dragoste si nimeni nu o poate intelege,cati au scris despre iubirea unui parinte si nici un copil nu o poate intelege.De ce? Pentru ca nu apartine mintii.Trebuiesc traite,aceasta traire ne face fericiti si plini de viata.

Mintea, intelegerea rationala DESPRE un lucru, nu este acelasi lucru cu a trai experienta in sine. Totusi, mintea este un instrument esential pentru interpretarea corecta a realitatii. Fara ca mintea sa ordoneze in mod inteligent senzatiile, ne lasam prada instinctului. Cred ca toate senzatiile si placerile actuale ne-au fost date pentru a pune in miscare inertiala (sa-i zicem) mecanismul de experimentare a vietii, mecanism care merge de la sine. Singurul lucru care se ridica deasupra automatismului animalic pe care il asigura instinctul, este intelectul (care poate este acelasi lucru cu creativitatea). Intelectul este partea cea mai inalta a omului simplu. Deasupra intelectului este iubirea. Iubirea nu este acelasi lucru cu dragostea provocata de atasament. Iubirea este mult mai mult. Atasamentul (dragostea) se gaseste tot la nivelul instinctului, pe care o observam oricum la toate animalele, inclusiv la om, care se manifesta puternic in adolescenta si prima tinerete. Deci asta este tot instinct.

E complicata problema, ma lupt cu ea :)

[Langu]

În prealabil postat de Pippo_

Mintea, intelegerea rationala DESPRE un lucru, nu este acelasi lucru cu a trai experienta in sine. Totusi, mintea este un instrument esential pentru interpretarea corecta a realitatii. Fara ca mintea sa ordoneze in mod inteligent senzatiile, ne lasam prada instinctului. Cred ca toate senzatiile si placerile actuale ne-au fost date pentru a pune in miscare inertiala (sa-i zicem) mecanismul de experimentare a vietii, mecanism care merge de la sine. Singurul lucru care se ridica deasupra automatismului animalic pe care il asigura instinctul, este intelectul (care poate este acelasi lucru cu creativitatea). Intelectul este partea cea mai inalta a omului simplu. Deasupra intelectului este iubirea. Iubirea nu este acelasi lucru cu dragostea provocata de atasament. Iubirea este mult mai mult. Atasamentul (dragostea) se gaseste tot la nivelul instinctului, pe care o observam oricum la toate animalele, inclusiv la om, care se manifesta puternic in adolescenta si prima tinerete. Deci asta este tot instinct.

E complicata problema, ma lupt cu ea :)

Ma refer la dragoste ca unire trup-suflet.Din pacate la noi s-a denaturat sensul.Atasamentul este de fapt o patima,dorinta de a avea.

În prealabil postat de Pippo_

Mintea, intelegerea rationala DESPRE un lucru, nu este acelasi lucru cu a trai experienta in sine. Totusi, mintea este un instrument esential pentru interpretarea corecta a realitatii. Fara ca mintea sa ordoneze in mod inteligent senzatiile, ne lasam prada instinctului. Cred ca toate senzatiile si placerile actuale ne-au fost date pentru a pune in miscare inertiala (sa-i zicem) mecanismul de experimentare a vietii, mecanism care merge de la sine. Singurul lucru care se ridica deasupra automatismului animalic pe care il asigura instinctul, este intelectul (care poate este acelasi lucru cu creativitatea). Intelectul este partea cea mai inalta a omului simplu. Deasupra intelectului este iubirea. Iubirea nu este acelasi lucru cu dragostea provocata de atasament. Iubirea este mult mai mult. Atasamentul (dragostea) se gaseste tot la nivelul instinctului, pe care o observam oricum la toate animalele, inclusiv la om, care se manifesta puternic in adolescenta si prima tinerete. Deci asta este tot instinct.

E complicata problema, ma lupt cu ea :)

Iti dau aici raspunsul meu de pe alt topic,doar tu m-ai invatat cum sa il copiez:-) :

În prealabil postat de Melissa

Eu cred asa:
- iubirea si ratiunea nu sunt atributele aceluiasi element, deci nu le putem pune intr-o ierarhie.E clar ca iubirea este mai elevata decat ratiunea.Chiar daca au acelasi sens,sunt pe directii diferite,avand surse diferite.Iubirea este un produs al sufletului iar ratiunea, al mintii.

Iar atasamentul, eu zic ca e ceva negativ...Este inceputul posesivitatii.Nu trebuie sa ne atasam nici de oameni,nici de lucruri...Pe oameni trebuie sa ii iubim, iar de lucruri sa ne folosim..

[Pippo_]

În prealabil postat de Langu

Ma refer la dragoste ca unire trup-suflet.Din pacate la noi s-a denaturat sensul.Atasamentul este de fapt o patima,dorinta de a avea.

Da, am inteles. Cred ca cine reuseste sa inteleaga si sa manifeste iubirea, chiar si fara a o intelege rational, ci direct la nivel de perceptie a bucuriei, trece foarte usor peste problemele si confuziile mintii. Cred ca este calea cea mai scurta catre iluminare. Dar asta presupune un suflet cu totul special, altruist din nastere, suflet neschimbat de copil inocent :) Si nu cred sa fie prea multi pe pamant. Noi restul, trebuie sa procesam rational lucrurile, si sa ne dam silinta sa intelegem care sunt actiunile cele mai bune de facut. Cel putin eu, nu vad cum as putea deveni peste noapte un suflet de copil inocent. Noi avem deja mentalul facut varza de catre societate (pacatele parintilor) si trebuie sa-l indreptam. Pe langa asta, avem si conditionari genetice (patimi instinctuale - tot pacatele parintilor) pe care trebuie sa le controlam.

[anna21]

Sa va dau raspunsul copilului meu: "traim ca sa-L cautam si cunoastem pe Dumnezeu".

[Pippo_]

În prealabil postat de anna21

Sa va dau raspunsul copilului meu: "traim ca sa-L cautam si cunoastem pe Dumnezeu".

Si eu cand eram copil, aveam senzatia privind cerul noaptea, ca sunt venit de undeva din stele si ca trebuie sa ma intorc inapoi :)

Cel mai sus am ajuns deocamdata cu capul in nori :))

[anna21]

În prealabil postat de Pippo_

Si eu cand eram copil, aveam senzatia privind cerul noaptea, ca sunt venit de undeva din stele si ca trebuie sa ma intorc inapoi :)

Cel mai sus am ajuns deocamdata cu capul in nori :))

Raspunsul copilului nu este intamplator.
Este modalitatea lui de raportare la lume, pe care eu in intretin voit.
De exemplu, de cate ori pierde timpul, are pretentii nejsutificate etc.. ii pun aceasta intrebare "de ce crezi tu ca traiesti?".
Iar raspunsul (cel de mai sus) il pune pe ganduri, il face sa-si analizeze singur (in sinea lui) comportamentul etc..
Este o intrebare pe care i-o pun relativ des copilului meu, ca sa invete de mic ca nu traieste intamplator sau cum vrea el, ci din moment ce a fost adus la viata, are si un scop pentru care exista.

[Pippo_]

În prealabil postat de anna21

Raspunsul copilului nu este intamplator.
Este modalitatea lui de raportare la lume, pe care eu in intretin voit.
De exemplu, de cate ori pierde timpul, are pretentii nejsutificate etc.. ii pun aceasta intrebare "de ce crezi tu ca traiesti?".
Iar raspunsul (cel de mai sus) il pune pe ganduri, il face sa-si analizeze singur (in sinea lui) comportamentul etc..
Este o intrebare pe care i-o pun relativ des copilului meu, ca sa invete de mic ca nu traieste intamplator sau cum vrea el, ci din moment ce a fost adus la viata, are si un scop pentru care exista.

E foarte bine sa-l indrumi sa gandeasca pana la capacitate maxima, fara a-l forta totusi. E tot ceea ce un parinte ar trebui sa-l invete pe copil. Cand copilul invata sa gandeasca singur, cultura o acumuleaza apoi foarte usor si corect. Va trece prin scoala cu foarte mare usurinta si va sti sa caute si sa faca cele mai bune alegeri in viata. Intelectul (ratiunea) impinsa la maxim duce la sfintenie, atunci cand directia cautarilor este Dumnezeu.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Sa va dau raspunsul copilului meu: "traim ca sa-L cautam si cunoastem pe Dumnezeu".

Foaaarte profund.
Hmmmm, ma intreb oare de unde o fi auzit el aceste cuvinte repetate de n ori pe zi?...sau...aaaaa am uitat, ziceai ca este ANALIZA LUI PERSONALA A VIETII la 4 ani, da, da, da, acum inteleg :)

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Foaaarte profund.
Hmmmm, ma intreb oare de unde o fi auzit el aceste cuvinte repetate de n ori pe zi?...sau...aaaaa am uitat, ziceai ca este ANALIZA LUI PERSONALA A VIETII la 4 ani, da, da, da, acum inteleg :)

Nu inteleg care e treaba ta?
Ai si tu copilul tau.. el ce zice?
Al meu e preocupat de fel de fel de lucruri.. de ex. de ce ochii sufletului nu vad nimic? (el spune ca sufletul doarme in om ca frumoasa din padurea adormita), de ce omul traieste 70 ani cand il poate cunostre pe Dumnezeu in mai putin timp?, cei care mor pt ca asa vor ei (sinucigasi, dar nu stie termenul) merg in a treia zi sa-L vada pe Dumnezeu sau cad direct in iad din clipa mortii? etc..
.. Raspundeti daca aveti habar..

Aaa, o intrebare de aseara care m-a lasat masca: "care este semnificatia expresiei crede in tine" (believe in yourself).. nu in Dumnezeu credem? Cum adica sa credem in noi? A fost una din cele mai tari intrebari de pana acum.