Daca tot vorbim de arta sa discutam si despre ACTORI

[Elesya]

În prealabil postat de Marius22

Andrei, cineva trebuie sa o faca si pe asta. Actorul si spectatorul sunt parteneri intr-o conventie numita teatru, film etc. Tu platesti, el te bine-dispune.

Dar din perspectiva pe care o propui, am putea spune ca si chirurgia poarta amprenta practicilor de tortura sau, mai stiu eu, preotia, poarta amprenta samanismului. Or, este o mare diferenta.

Ca in toate artele si meseriile, sunt multi actori ce dau dovada de o mare sensibilitate nu doar artisitica, dar si religioasa.

De acord cu tine Marius22! Chiar am cunoscut o mare actrita a nationalului clujan...Ligia Moga...O femeie de exceptie , cu suflet curat si credincios! Acum a trecut dincolo ...Sigur in ziua de azi intalnim multa decadere dar ca intotdeauna nu putem generaliza!!! Si cu cat sa fie oare mai rai actorii care interpreteaza roluri pe texte imaginate, fata de medici intre care sunt homosexuali , si pt care PLICUL canta....altfel lasa omul de izbeliste(si stiu bine ce vb , k am patit-o cu mama mea.....dar Domnul a avut grija de ea) si exemplele pot continua...INSA clar NU TOTI sunt la fel.....

[arwein]

Parca nu erai de acord cu generalizarile si cu judecata pripita? Cu vorbele grele aruncate in vant, asa de dragul de a te vaita si a te da interesanta? Si cum ai ajuns de la apararea unei profesii (lucru nobil in sine) la atacarea virulenta a alteia? Pana aici ajunge toleranta ta? Trebuie sa recunosc ca esti si originala: pe langa treaba cu plicul, ai trecut si la....sodomie! Iarta-ma ca ti-am atras atentia asupra acestui aspect, mediteaza asupra lui!

[CarareaImparatiei]

În prealabil postat de alinaR

Vorbeam cu cineva, care citeste mult mai mult decat mine in acest domeniu, si-mi zicea ca a citit ca actorii sunt considerati nevrednici macar de a intra in Biserica si ca sunt considerati fffffffffff pacatosi si oarecum neacceptati de Biserica noastra.
Nu se pune evident pb de actori de filme porno sau alte uratenii de astea, dar ma gandeam la faptul ca mie de exemplu imi place foarte mult teatrul si o piesa buna mi se pare o creatie artistica valoroasa, de ce oameni aceia sunt de blamat?

"[...]Socotesc că mulţi din cei de mai înainte ne-au lăsat si s-au dus la teatrele cele nelegiuite se află astăzi de fată. Doresc să-i ştiu sigur, ca să-i alung afară de pragurile cele sfinte, nu ca să petreacă afară totdeauna, ci ca, îndreptându-se să se întoarcă iarăşi. Pentru că si părinţii alungă de multe ori pe copiii cei ce greşesc si îi opresc de la masă, ca prin sfatuirea şi cercetarea aceasta îndreptându-se la casa cea părintească.

La fel fac şi păstorii cu oile cele pline de râie pe care le despart de ele sănătoase, ca lepădând boala cea rea, să se întoarcă iarăşi curate la cele sănătoase, iar nu rămânând bolnave să umple de boală toată turma. De aceea şi noi voim să-i ştim pe aceia. Şi deşi cu ochii cei trupeşti nu-i putem deosebi, dar cuvântul îi va cunoaşte negreşit, că atingându-se de conştiinţa lor, îi va îndupleca cu lesnire să iasă afară de voie, arătându-le că numai acela este înăuntru care are mintea vrednică de petrecerea de aici.

Căci cel ce se uneşte cu această adunare sfântă având viaţă stricată este scos afară, deşi este cu trupul înăuntru, şi este mai izgonit decât cei închişi afară care nu pot să se împărtăşească de Sfânta Masă. Aceia care sunt scoşi afară după legile lui Dumnezeu şi petrec acolo, până acum au nădejdi bune şi de vor să-şi îndrepteze greşalele pentru care au căzut de la Biserică, vor putea iarăşi să se întoarcă cu conştiinţă curată. Iar cei ce s-au întinat si li s-au poruncit să nu intre mai înainte până ce nu-şi vor curaţi întinăciunea lor, dar îndrăznesc fără de ruşine să intre, îşi fac rana mai cumplită şi buba mai mare. Căci a păcătui nu este un lucru aşa de cumplit, cum este neruşinarea cea de după păcat ce face să nu te pleci preoţilor care poruncesc unele ca acestea.

Şi poate va zice cineva: Ce greşală aşa de mare au făcut aceştia, ca să fie scoşi afară din aceste sfinte curţi? Ce păcat mai mare ca acesta cauţi, când ei facându-se pe sine cu totul preadesfrânaţi sau fără de ruşine, ca nişte câini turbaţi, la această sfântă Masă?

Si de voiesti să cunoşti şi felul cum au preadesfrânat îţi voi grăi un cuvânt nu al meu, ci al Celui ce va judeca toată viata noastră. „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a si preadesfrânat cu ea inima lui” (Mt. 5, 28). Şi dacă o femeie împodobită, pe care din întâmplare ai întâlnit-o în târg, te-a robit fiindcă ai privit la ea cu iscodire, cum cei ce nu la întâmplare, ci cu atâta osârdie s-au dus acolo, lăsând Biserica, au petrecut toată ziua pironindu-şi privirile la fetele acelor femei necinstite, vor zice că nu au privit cu poftă?

Căci acolo sunt si cuvinte desfrânate, cântece necuviincioase, glasuri atrăgătoare, ochi machiaţi, obraji sulemeniţi, haine indecente, forme pline de ispitire şi multe alte meşteşuguri făcute spre amă¬girea si înşelarea celor ce privesc. Apoi lenevirea sufletelor celor ce privesc, îndemnul spre poftă din pricina locului, a cuvintelor ce s-au auzit mai înainte si a lucrurilor ce se vor întâmpla pe urmă, cântarea din trompete, din fluiere şi din celelalte de acest fel, care amăgesc şi înmoaie tăria minţii, şi dansul si veselia desfrânatelor, care aprind sufle¬tele celor ce stau acolo si le fac lesne robite.

Căci dacă unde sunt psalmi si rugăciuni, unde este ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, unde este frică şi multă evlavie, de multe ori a intrat în taină pofta, cu atât mai mult cei ce stau la teatru si nu văd nici nu aud nimic sănătos, ci sunt plini de nesaţiu prin urechi şi prin ochi si prin toate celelalte mădulare, nu vor putea fi mai presus de acea poftă rea. Şi neputând, cum vor putea cândva să se izbăvească de păcatul preadesfrânării? Iar cei ce nu sunt izbăviţi de el, cum vor putea călca aceste praguri sfinte fără pocăinţă şi să se unească cu această adunare bună?

De aceea vă sfătuiesc şi vă rog ca mai întâi spălând păcatul cu privirea prin spovedanie, pocăinţă şi toate celelalte, să ascultaţi dumnezeestile cuvinte. Căci greşala care aţi facut-o nu este mică. Şi o vom vedea din pilde.

Dacă în lada în care păstrezi hainele cele scumpe şi cu fir o slugă de a ta va pune o haină plină de întinăciune şi cu mulţi păduchi, oare vei suferi această ocară cu blândeţe? Spune-mi! Sau dacă într-un vas de aur în care de obicei păstrezi miruri, ar fi turnat cineva noroi, oare nu l-ai fi bătut pe cel ce a făcut aceasta? Şi dacă în cel ce s-a turnat mirul cel dumnezeesc, cum vom putea oare pune întinăciuni diavoleşti, cuvinte satanicesti si cântece pline de desfrânare? Cum va suferi Dumnezeu acestea, spune-mi? Mai ales că deosebirea între darul cel duhovnicesc si între această lucrare rea este mai mare ca cea dintre hainele cele de fir si între cele întinate si decât cea dintre mir si noroi.

Nu te temi, o omule, ca să priveşti cu aceiaşi ochi atât scena pe care este orchestra si pe care se săvârşeşte lucrurile cele spurcate ale curviei cât şi această Masă Sfântă pe care se săvârşesc Tainele cele înfricoşate? Nu cu aceleaşi urechi auzi pe desfrânată grăind cuvinte de necinste şi cu aceleaşi pe Prooroc şi pe Apostol învăţându-te cuvinte de taină? Cu aceeaşi inimă primind şi otrava si Jertfa cea înfricoşată şi sfântă?

Oare nu de aici se strică moravurile, se încep divorţurile, neînţelegerile şi vrăjbile în case? Căci îndată te vei umplea de desfrânare privind la cele de acolo, te faci slăbănog la virtute si înverşunat si vrăjmaş curăţiei si înfrânării, iar întorcându-te acasă femeia ta îţi va părea mai urâtă. Şi fiind aprins de pofta cea de la teatru şi biruit de privirea cea străină si amăgitoare, ocărăşti, necinsteşti si aduci nenumărate prihane tovarăşei tale de viaţă, cu toate că nu ai nici un motiv s-o învinuieşti.

Ci ruşinându-te să-ţi spui patima şi să arăţi rana pe care ai primit-o de acolo, pricinuieşti alte motive, căutând prilejuri necuvioase de ceartă. Trecând cu vederea pe toate cele de acasă, gândeşti numai la pofta cea spurcată şi necurată de la care ai primit rana. Şi nu mai priveşti nimic din cele din casă cu plăcere pentru că glasul ei stă în sufletul tău, precum şi forma, privirea, mişcările si toţi idolii desfrânării. Şi ce zic femeia şi casa? Căci şi Biserica o vei vedea fără plăcere, părându-ţi-se cuvintele cele despre curăţire şi înfrânare urâte.

Acestea nu-ţi vor mai fi ca învăţătură, ci acuzarea ta, care trăgându-te puţin la deznădejde, te va rupe cu totul de această folositoare învăţătură de obşte.[...]" (Sf. Ioan Gura de Aur)

[Erethorn]

In perioada Bisericii primare, teatrul, alaturi de jocurile sportive, ramasese (sau era perceput ca fiind) unul dintre bastioanele paganismului.

Ceea ce era oarecum natural, pentru ca se jucau, in special, piesele marilor dramaturgi greci, in care panteonul antic isi facea aparitia cu regularitate.

Probabil ca in special din acest motiv clerul si teologii Bisericii primare se uitau urat la teatru.

Intre timp, dupa 2000 de ani de crestinism, valorile crestine au avut suficienta vreme sa patrunda si in acest domeniu al culturii.