Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserici Protestante
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 07.01.2013, 21:14:52
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Marinescu Vezi mesajul
, un studiu profund , deplin, tinanad cont atat de detalii cat si de context, de limbaj sau de mediul cultural in care a fost scris...
... cu alte cuvinte, făcut de cineva cult, cu ceva cunoștințe teologice.
Reply With Quote
  #32  
Vechi 09.01.2013, 21:33:40
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Scrisoarea Sfântului Ignatie către o cucoană care nu accepta că sunt „mulți chemați, puțini aleși” și că aleșii sunt tocmai adevărații ortodocși


Ce spectacol vrednic de plâns si de plâns în hohote: creștinii care nu știu în ce constă propriu zis creștinismul! Privirea noastră întâlnește acest spectacol neîncetat; rareori vedem câte o excepție, rareori putem întâlni în numeroasa gloată a celor ce se numesc creștini, unul care e creștin nu doar cu numele, ci și în fapt. Întrebarea pe care o puneți dumneavoastră a devenit o întrebare obișnuită astăzi: „De ce să nu se mântuie, întrebați dumneavoastră, „păgânii, mahomedanii si așa numiții eretici. Printre ei se găsesc oameni cât se poate de buni. A-i pierde pe acești oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu.”… Mai mult, aceasta e contrar chiar rațiunii umane sănătoase! Doar ereticii sunt si ei creștini. Să te socoți mântuit iar pe membrii altor credințe – pierduți, este o nebunie, este o trufie fără margini!” Mă voi strădui să vă răspund cât se poate mai scurt.
- Creștinilor! Voi vorbiți despre mântuire dar habar nu aveți ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire și, în sfârșit, nu-L cunoașteți pe Hristos – singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărata învățătură despre acest obiect, învățătura Sfintei, Universalei Biserici: Mântuirea constă în restituirea părtășiei cu Dumnezeu. Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a proto-părinților. Tot neamul omenesc e o categorie de ființe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoși cât și a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelegi, ne naștem în păcat. „Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad” zice sfântul patriarh Iacov despre el însuși și despre sfântul său fiu Iosif, cel cast și minunat. Coborau în iad, după sfârșirea pribegiei pământești, nu doar păcătoșii ci și drepții Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omenești. Acesta e prețul virtuților firii noastre căzute! Ca să se refacă comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul să obțină mântuirea era necesară răscumpărarea. Răscumpărarea neamului omenesc a fost săvârșită nu de un înger, nu de un arhanghel, nu de vreo ființă și mai înaltă dar mărginită si creată – ci a fost săvârșită de însuși nemărginitul Dumnezeu.
Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost înlocuite cu pedeapsa luată de El; lipsa meritelor omenești a fost înlocuită de vrednicia lui infinită. Toate faptele bune omenești neputincioase, pogorâtoare în iad, au fost înlocuite cu o singură faptă bună, plină de putere: credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: „Ce să facem ca să facem lucrurile lui Dumnezeu” Domnul le-a răspuns: „acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeți în Cel pe Care l-a trimis El” (In. 6, 28, 29). Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: cre*dința; dar credința ca lucrare. Prin credință, numai prin credință, putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deșert dar, si cu păcat cugetați și ziceți că oamenii buni dintre păgâni si mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu !… Nu !… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuți ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepții adevăratei Biserici și făcătorii de minuni care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiți că păgânii și mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguți și buni, când mântuirea nu se obține decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc și acesta este credința în Răscumpărător!
Creștini! Cunoașteți pe Hristos! Înțelegeți că voi nu-L cunoașteți, că vă lepădați de El socotind mântuirea posibilă fără El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mântuire posibilă fără credința în Hristos este renegat de Hristos și, poate din neștiință, cade în păcatul greu al hulirii de Dumnezeu. „Căci socotim” – zice Sfântul Apostol Pavel – „că prin credință se va îndrepta omul, fără faptele Legii” ” (Rm. 3. 28). „Căci dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus.” (Rm. 3,22-24). Veți replica poate: „Sfântul Apostol Iacov cere neapărat fapte bune; el învață că credința fără fapte e moartă”. Cercetați ce cere Sfântul Apostol Iacov și o să vedeți că el cere, ca și toți insuflații de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credință iar nu faptele bune ale firii noastre căzute. EI cere credința vie, învederată de faptele omului nou, și nu faptele bune ale firii noastre căzute ! El dă drept exemplu fapta patriarhului Avraam, faptă în care s-a învederat credința dreptului: iar fapta aceea consta în a aduce jertfă lui Dumnezeu pe fiul său unul născut. Să-ți înjunghii fiul spre jerfire nu e de loc o faptă bună după firea omenească: e o faptă bună ca împlinire a poruncii lui Dumnezeu, ca faptă de credință.
Adânciți-vă în cercetarea Noului Testament și în general a întregii Sfintei Scripturi: veți găsi că se cere împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, că numai această împlinire este numită faptă bună, că numai prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu credința în Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucrătoare: fără aceasta e moartă, lipsită fiind de orice mișcare. Și, dimpotrivă, veți găsi că pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepădate (fiindcă binele nu este bine dacă nu are ca scop voia dumnezeiască, spune Sf. Petru Damaschinul). Dar tocmai drăgălașele acestea de fapte bune vă și plac la păgâni și la mahomedani! Pentru ele, măcar de-ar fi și cu renegarea lui Hristos, dumneavoastră vreți să le acordați mântuirea. Ciudată e judecata dumneavoastră despre rațiunea sănătoasă. De unde, cu ce drept o găsiți, o descoperiți în dumneavoastră ? Dacă sunteți creștină trebuie să aveți noțiuni creștine cu privire la acest obiect și nu altele, după capul dumneavoastră sau agățate cine știe de pe unde!
Evanghelia ne învață că prin cădere noi ne-am agonisit o rațiune pervertită, că rațiunea firii noastre căzute, oricât de valoroasă ar fi prin natură, oricât de ascuțită ar fi prin învățătura lumească, își păstrează caracterul căpătat prin căderea în păcat, continuă să rămână o rațiune pervertită. Trebuie să o lepezi, să te dai pe mâna călăuzitoare a credinței si, sub această conducere, la timpul său, după o însemnată nevoință întru evlavie, Dumnezeu dăruiește robului Său credincios rațiunea Adevărului sau Judecata Duhovnicească. Această rațiune poate și trebuie să fie recunoscută a fi rațiune sănătoasă: ea este credința căpătată din cercetarea lucrurilor, așa de strălucit descrisă de apostolul Pavel în al patrulea capitol al epistolei sale către evrei. Temelia judecății duhovnicești este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintită se înalță ea, și întru aceasta nu se clatină și nu cade. Ceea ce numiți dumneavoastră rațiune sănătoasă noi, creștinii, cunoaștem că este o rațiune atât de bolnăvicioasă, atât de întunecată și rătăcită încât vindecarea ei nu poate avea loc decât prin retezarea cu paloșul credinței a tuturor științelor și cunoștințelor care o compun, și prin lepădarea lor. Dacă însă vom socoti rațiunea ca sănătoasă, considerând-o astfel pe baza a ceva necunoscut, șovăielnic, nedeterminat, mereu schimbător, atunci ea, ca „sănătoasă”, va renega neapărat și pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastră, rațiunea dumneavoastră sănătoasă ? Că a recunoaște pieirea unor oameni buni, care nu cred în Hristos, este un fapt potrivnic rațiunii dumneavoastră sănătoase! Si nu doar atât! Ci că o asemenea pieire a oamenilor virtuoși e potrivnică milosteniei unei Ființe atât de atotbune ca Dumnezeu. Ați avut cumva o revelație de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar și nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu ? Nu! însă rațiunea dumneavoastră sănătoasă e cea care vă spune asta! Ah, rațiunea dumneavoastră sănătoasă! Atunci, cu rațiunea dumneavoastră sănătoasă, de unde ați scos că puteți înțelege, cu pătrunderea omenească limitată, ce este contrar și ce nu este contrar milosteniei Iui Dumnezeu ?

(Din volumul „Experiențe ascetice și scrisori către mireni”; vol. IV în operele complete ale Sfântului Ignatie).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #33  
Vechi 09.01.2013, 21:34:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Scrisoarea Sfântului Ignatie către o cucoană care nu accepta că sunt „mulți chemați, puțini aleși” și că aleșii sunt tocmai adevărații ortodocși ( II )

Îngăduiți-mi să vă expun gândul nostru. Evanghelia, altfel spus învățătura lui Hristos, sau Sfânta Scriptură sau Sfânta Biserică Universală ne-a descoperit tot ce poate ști omul despre mila lui Dumnezeu, ce întrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omenească de pătrundere, rămânând inaccesibilă pentru înțelegerea oamenilor. Deșartă e rătăcirea minții omenești când caută să-L pătrundă pe nepătrunsul Dumnezeu ! Când caută să explice inexplicabilul, să-L supună considerațiilor sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea întreprindere e o întreprindere satanică!… Tu, care te numești creștin și nu ai habar de învățătura Iui Hristos! Dacă din această învățătură harismatică, cerească, nu ai învățat că Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la școală si trage cu urechea să auzi ce învață copiii! Lor profesorii de matematică le explică, în teoria infinitului, că infinitul, ca mărime nedeterminată, nu se supune acelor legi cărora li se supun mărimile determinate – numerele, că rezultatele operațiilor cu el pot fi total opuse operațiilor cu numerele. Iar tu vrei să determini legile acțiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta îi repugnă! E conform sau nu e conform cu rațiunea ta! Cu noțiunile si cu simțurile tale! Urmează din aceasta că Dumnezeu e obligat să înțeleagă și să simtă cum înțelegi și simți tu ? Dar tocmai asta și pretinzi tu de Ia Dumnezeu! Iată cea mai nesăbuită și mai pe deplin trufașă întreprindere! Nu învinui dar judecățile Bisericii de lipsă de bun simț și de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, sfânta Biserică, nu face decât să urmeze neabătut învățăturii lui Dumnezeu despre lucrările lui Dumnezeu cele descoperite ei de către Dumnezeu însuși!
Copiii ei adevărați merg după ea cu supunere, luminându-se cu credința, călcând în picioare rațiunea trufită ce se răscoală asupra lui Dumnezeu! Credem că putem ști despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere! Dacă ar exista un alt drum către cunoașterea de Dumnezeu, un drum pe care 1-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sforțări, nu ne-ar fi fost dată descoperirea dumnezeiască. Ea ne-a fost dată însă pentru că ne este strict necesară. Deșarte sunt dar și mincinoase propriile autocugetări și rătăcirile minții omenești. Dumneavoastră ziceți: „ereticii sunt aceiași creștini ca și noi”. De unde ați scos una ca asta ? Doar poate vreunul care se numește creștin și nu știe nimic despre Hristos, datorită nemărginitei sale ignoranțe se va arăta de acord să se recunoască tot atât de creștin cât și ereticii, fără să deosebească sfânta credință creștină de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judecă cu privire la acestea adevărații creștini! Numeroasele soboare de sfinți au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene și îndelungi chinuri, închisoarea, exilul decât să-și dea acordul la părtășia cu ereticii în învățătura lor hulitoare de Dumnezeu.
Biserica a recunoscut întotdeauna erezia ca un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna că omul molipsit de boala groaznică a ereziei e mort sufletește, străin de har și de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul și cu pieirea lui. Erezia e mai degrabă un păcat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, născocirea lui, e o nelegiuire apropiată de închinarea la idoli. Părinții numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credință, în închinarea la idoli diavolul își ia sieși partea dumnezeiască de la oamenii orbiți, iar prin erezie el îi face pe acești oameni orbiți părtași ai păcatului său de căpătâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atenție „Faptele apostolilor” se va convinge ușor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fățărnicie, trufia nemăsurată, va vedea un comportament alcătuit din minciună neîntreruptă, va vedea cât sunt de robiți celor mai diferite și josnice patimi [...]. Cu deosebire se remarcă la ei ura neîmpăcată către fiii adevăratei Biserici [...].
Erezia se conjugă cu încrâncenarea inimii, cu o groaznică întunecare si stricare a minții, erezia se menține cu încăpățânare în sufletul molipsit de ea și cât de trudnică este vindecarea omului de această infirmitate ! Orice erezie conține întrînsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie hulește o dogmă a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neapărat hulește Duhul Sfânt. Esența oricărei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul său sânge mărturisirea adevăratei credințe, a pronunțat hotărârea soborului local al Con*stantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în următoarele cuvinte:
„Eutihie, până acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins și vădit ca părtaș al rătă*cirilor lui Valentin si Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât și prin explicațiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încăpățânată a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici măcar n-a luat în seamă sfaturile noastre și povețele către primirea învățăturii sănătoase. Și, de aceea, plângând si suspinând pentru pieirea lui definitivă, declarăm în numele Domnului nostru Iisus Hristos că el a căzut în hulire de Dumnezeu, că e deposedat de orice cin preoțesc, de părtășia cu noi și de conducerea asupra mănăstirii sale, dând tuturor de știre că de acum încolo, cine va sta la sfat cu el sau îl va vizita, va cădea el însuși sub afurisenie.”
Această hotărâre e un mic exemplu al părerii obștești a Bisericii Universale asupra ereticilor; această hotărâre e recunoscută de întreaga Biserică si confirmată de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta în aceea că el nu mărturisea în Hristos, după întrupare, cele două naturi, cum mărturisește Biserica, ci admitea numai o singură natură, natura dumnezeiască. Veți spune: numai atât!… Amuzant prin ignoranță, și demn de plâns prin caracter și urmări, este răspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi către sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariană. Această suspusă față sfătuia pe patriarh să păstreze pacea, să nu pornească dezbinarea, atât de potrivnică duhului creștinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, căci el nu găsește nimic vrednic de osândă în învățătura lui Arie -care diferă întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor și atâta tot! Aceste diferențe de forrmilare a cuvintelor, observă istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât că neagă Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos - nu mai mult!
Năruiesc așadar toată credința creștină – și atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor măști schimbătoare tindeau către un același scop: negau Dumnezeirea Cuvântului si deformau dogma întru*pării. Cele mai noi năzuiesc mai degrabă să nege lucrările Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunoștea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementări omenești – și încă mai nerușinat: superstiții, rătăcire!
Desigur dumneavoastră nu vedeți în erezie nici tâlhărie nici hoție! Poate nici nu o socotiți un păcat ? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat și hulit Duhul Sfânt -nu mai mult! Cel care a primit și se ține de o învățătură hulitoare de Dumnezeu, cel care hulește pe Dumnezeu cu gura, acesta nu tâlhărește, nu fură, face chiar faptele bune ale firii căzute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu să-i refuze mântuirea?!… Toată cauza ultimei dumneavoastră nedumeriri, ca și a tuturor celorlalte, constă în adânca necunoaștere a creștinismului ! Să nu credeți că o asemenea necunoaștere e un defect lipsit de importanță! Nu! urmările lui sunt nimicitoare, mai ales astăzi, când în societate umblă nenumărate cărți cu titluri creștine și conținut satanic. Prin ignorarea adevăratei învățături creștine, sunteți întrutotul expus să primiți un gând mincinos, fals, amăgitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevărat, să vi-1 însușiți și, odată cu el, să vă însușiți și pieirea veșnică. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastră sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilităților dumneavoastră de mântuire.
Esența nedumeririlor acestora este lepădarea de Hristos! Nu vă jucați cu mântuirea, nu vă jucați! căci altfel veți plânge veșnic. Apucați-vă de lectura Noului Testament și Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe (…) studiați în scrierile Sfinților Părinți, cum trebuie înțeleasă corect Scriptura, ce viețuire, ce gânduri și ce simțăminte se cuvine să aibă un creștin. Studiați din Scripturi și din credința vie pe Hristos și creștinismul. Mai înainte să bată ceasul, ceasul de spaimă în care va trebui să vă prezentați la judecată în fața lui Dumnezeu, agonisiți-vă îndreptățirea (achitarea) dată de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Creștinismului.

(Din volumul „Experiențe ascetice și scrisori către mireni”; vol. IV în operele complete ale Sfântului Ignatie).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #34  
Vechi 10.01.2013, 03:00:49
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

,,Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor."(Iisus Hristos)

Credinta adevarata ce va fi gasita dupa roada Duhului va fi cunoscuta.Stiuti sau nestiuti aceia ce o vor gasi aduce roade si niciodata,dar niciodata,Dumnezeu nu poate fi inselat cum pot fi oamenii de aparente.Acei putini vor fi in fata Mielului ,,multime multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stand inaintea tronului si inaintea Mielului, imbracati in vesminte albe",precum se vede in Apocalipsa,aratand astfel ca samanta a crescut si desi poate poate parea putina in timpuri de restriste mare va fi rodul ei.Voia Lui,din vesnicie in vesnicie, se va face si nimic nu va sta in calea la ceea ce Dumnezeu a hotarat.Fiecare clipa si fiecare gand al nostru stau in fata Lui si nu exista om care sa stie cum va judeca Dumnezeu totul si pe fiecare in parte.Intr-o zi,in timpul trecerii noastre pe acest pamant sau dupa terminarea calatoriei prin lumea asta,totul se va opri si Cel de Sus va aduce lumea la judecata in fata Lui.Atunci toata zbaterea noastra va inceta si fiecare va vedea daca ceea ce a crezut si modul cum a trait au fost in voia lui Dumnezeu sau doar in voia lui,a omului.Pana la acel moment toata zbaterea va continua,cu tot ce contine ea dar totul,absolut totul, va avea sau nu va avea relevanta in functie de acel moment,al judecatii.Daca ai facut voia Tatalui,asa cum a fost ea traita,aratata si predicata de catre Mantuitor atunci te vei mantui,daca nu atunci vei cunoaste eternitatea fara Dumnezeu,cu tot ce inseamna asta.In aceea clipa tot ce ai facut poate fi rasplata ta sau damnarea ta si in ultimul caz sentimentul irosirii va fi,cred,teribil.Din acesta perspectiva fiecare clipa a noastra pe acest pamant capata o importanta vesnica,in bine sau in rau si daca cineva are dubii sa se gandeasca cat timp ii da lui Dumnezeu din viata Lui si cum ii face voia.Sa stiti ca la Judecata nu va exista compromis,Imparatia Cerurilor nu va primi si graul si neghina si vai de cel care va cadea in mainile Dumnezeului Celui Viu.Sa nu credeti nici o clipa ca poate fi pacalit de ticalosia noastra sau mituit cu aparenta comoda si impartita cu lumea.Pana la radacina vom fi judecati si fiecare va sta fata in fata cu tot ce a facut el pe acesta lume.Aceste lucruri nu sunt,asa cum cred unii,menite sa il transforme pe om intr-un prizonier al groazei ci sunt meninte sa ne aduca aminte ca asa cum Dumnezeu este iubire EL este si dreptate,la fel cum alina EL si judeca si va veni o zi cand judecata,semnul dreptatii Sale,va veni si atunci fiecare va sti daca ceea ce a crezut si ce a trait a fost Calea,Adevarul si Viata sau moartea.

,,Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata."(Iisus Hristos)

Nu am nici un fel de dubii ca Dumnezeu va rasplati altceva decat ceea ce este conform dragostei si dreptatii Sale,asa cum s-au aratat ele prin maretia sfinteniei Sale in Hristos.Prin urmare credinta adevarata este aceea prin care te vei mantui si pana la acel moment vor exista diferite pareri omenesti cu privire la mantuirea ta dar atunci va exista una singura,cea care a fost de la inceput,asa cum a fost ea aratata prin Hristos.Multi spun ca au gasit-o dar nu o gasesti daca nu o traiesti.Multi spun ca au gasit-o traita de altii dar nu altii trebuie sa o traiasca ci tu trebuie sa o traiesti.Altii spera ca rodul altora mai buni sa le fie impartit si lor dar nu va fi impartit daca talantul si-au ingropat.Sunt foarte multi,cei mai multi suntem asa,foarte vocali dar va veni ziua cand vorba va sta fata in fata cu rodul ei,fapta,si atunci vorba goala se va duce ca un fum si fapta rea ne va trage dupa ea.Poti sa crezi ca intelegi si sa nu traiesti,poti sa crezi ca traiesti si sa fii mort,poti sa crezi ca esti bun si de fapt esti rau si poti crede ca esti pierdut,ca esti slab,ca esti nevrednic si vei fi mantuit si vei vedea ca fiecare clipa a ta,cand credeai ca poti atat de putin era de fapt doar un pas calauzit de intelepciunea Lui catre dragostea Sa,care este alaturi si in clipele cand o pasare moarta de frig cade spre pamant.Cineva spunea ca in acele clipe Dumnezeu o tine in palmele Sale.Intre judecata lumii si judecata lui Dumnezeu sta eternitatea.

,,Si a zis: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi. Si au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, si I-au zis: Oare si noi suntem orbi?Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra."

Poti o viata intreaga sa stai in lumea asta fara sa ai o clipa de credinta adevarata,si oare exista credinta fara pocainta si exista pocainta care sa te mai lase pe acelasi drum?Oricine, chiar dusman sa fie,citind cuvintele lui Hristos isi va da seama de cat de profunda trebuie sa fie transformarea si cum ea nu poate fi masluita in fata lui Dumnezeu.Orice gand din spatele vorbei sau faptei va fi adus la lumina si nimic pe lumea asta nu poate descrie acel moment cand totul,dar absolut totul,va fi adus la lumina,cand nimic nu va mai fi altfel decat cum a fost in realitatea pe care noi acum nu o stim.Mie imi poate spune un om ca traieste in cea mai curata credinta dar nu pe mine trebuie sa ma convinga,eu sunt usor de pacalit, ci pe Dumnezeu,si EL va lumina prin tine, iar omul care isi traieste viata stiind ca fiecare clipa a sa este in fata Lui acela se va lupta cu el insusi mai mult decat cu cei din jur caci la imi va folosi zbaterea de aici daca tot fara haina de ospat ma voi duce? Cred cu tarie ca doar cel care,prin credinta-n Hristos si sub calauzirea Duhului Sfant,va castiga lupta cu raul din el va castiga lupta si cu raul din ceilalti,imbracand intunericul in lumina si ura in dragoste. Calea este stramta si fiecare ar trebui sa se intrebe unde este el pe aceea cale si cel care isi poate privi, prin mila lui Dumnezeu, pacatosenia din launtru acela ii va multimi lui Dumnezeu pt fiecare clipa pe care i-o lasa pe lumea asta inainte sa-l cheme in fata Lui caci nu stie daca nu cumva cel pe care l-am judecatat atat de aspru era mai viu decat voi fi fost eu vreodata in moartea mea cotidiana si atat de a amagitoare.

,,Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii."(Iisus Hristos)

Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa constientizam ca pe langa judecata oamenilor,care la groapa este adanca de doi metri,va urma judecata lui Dumnezeu si lumea pare sa fi uitat cine este Cel pentru care cerul si pamantul pot fi doar o haina invechita si care,EL nu noi,s-a coborat aici spre a noastra mantuire.Cineva spunea ca s-a temut,in sens crestin,atat de mult de Dumnezeu ca nu i-a fost frica de nici un om si asta nu inseamna altceva decat sa nu uiti ca in fiecare clipa stai mai intai in fata Lui si apoi a oamenilor si tot ce faci,tot ce crezi,o poti face spre slava Lui,cu toate caderile tale,sau spre convingerea oamenilor si acestea doua,sunt doua cai diferite care se vor intalni in fata Scaunului Judecatii,in dragoste si dreptate,spre judecata sau izbavire,in viata sau spre moarte.Doamne ajuta necredintei noastre si fa ca lumina dragostei si milei Tale sa rosteasca prin noi,,Cred Doamne,caci eram mort si acum sunt viu,era orb si acum vad".

,,Iisus le-a raspuns: V-am spus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac in numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mine.Dar voi nu credeti, pentru ca nu sunteti dintre oile Mele.Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine.Si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri in veac, si din mana Mea nimeni nu le va rapi.Tatal Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decat toti, si nimeni nu poate sa le rapeasca din mana Tatalui Meu.Iar Eu si Tatal Meu una suntem."

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 10.01.2013 at 04:00:56.
Reply With Quote
  #35  
Vechi 14.01.2013, 21:38:25
preamultadezbinare preamultadezbinare is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2009
Mesaje: 100
Implicit

Asa e,calatorule.Poate vom vorbi"fata catre fata"intr-o"zi",desi nu sunt "crestin" in sensul in care esti tu,adica nu apartin unei factiuni crestine,sau unei religii,in general...
Reply With Quote
  #36  
Vechi 14.01.2013, 21:53:00
preamultadezbinare preamultadezbinare is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2009
Mesaje: 100
Implicit

Scuze,am vrut sa zic"pelerinule".
Reply With Quote
  #37  
Vechi 15.01.2013, 11:36:46
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.212
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Intrebari pentru protestanti:

1. Care este credinta adevarata?
2. Care sunt criteriile Scripturistice pentru "identificarea credintei adevarate"?

As prefera raspunsuri critice, cu argumente, si nu de tipul "eu stiu mai bine".
Un citat izolat din Scriptura NU este un argument. Este doar un citat izolat. Scriptura are 1400 e pagini iar aceeasi tema e tratata cumulativ in zeci de locuri. Va rog daca raspundeti sa dati raspunsuri pertinente.
Am sa dau si raspunsul la aceasta intrebare pe care am pus-o destul de demult.

"Credinta adevarata este cea pentru care Dumnezeu Insusi marturiseste ca este adevarata."


Prostii sectare de tipul: "am gasit 3 cuvinte in Scriptura", sau alte abureli sunt de un infantilism teologic maxim.
Argumente de tipul: manifestarile harului arata prezenta Duhului Sfant sunt un tip de argument destul de bun; problema este ca si sectarii spun despre "harismele" si proorocii lor.

Ce ne mai ramane: marturisirea lui Hristos: "nu eu marturisesc despre Mine, ci Tatal marturiseste despre Mine".


Credinta adevarata este cea despre care Iisus Hristos marturiseste ca este adevarata.
Daca pana acum nu L-ai vazut pe Hristos ca marturiseste CU PUTERE confesiunea ta, atunci sa stii ca nu este acolo.


Asa cum proorocul Daniel i-a cerut lui Dumnezeu sa-i talcuiasca visul lui Nabucodonosor, la fel fiecare "crestin" este dator sa-i ceara lui Dumnezeu cu putere sa-i arate care este "credinta adevarata".
Dumnezeu este criteriul unic si suprem in ziua de astazi, care ne poate duce la Adevar.

Cred ca toti cei care spun: "Dumnezeule, du-ma la Adevarul Tau, tine-ma in Adevar, si daruieste-mi mantuire", si spun asta cu un gand si cu o inima buna, vor primi de la Hristos ce cauta.


Cautatul in Scriptura i-a dus pe multi in diverse directii: baptisti, adventisti, iehovisti, mormoni.... etc.
Mai bine sa cauti la Dumnezeu decat sa inveti pe de rost cuvinte si sa nu stii ce inseamna.
Reply With Quote
  #38  
Vechi 15.01.2013, 20:39:43
centesimus centesimus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 15.01.2013
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 1
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Prostii sectare de tipul: "am gasit 3 cuvinte in Scriptura", sau alte abureli sunt de un infantilism teologic maxim.
Deci recunoașteți că o dogmă bazată doar pe "3 cuvinte în Scriptură" respectiv pe 2-3 versete (ori chiar unul) scoase din context, este "abureală"; iar o atare credință cu pretenții de "adevărată" este de fapt de un "infantilism teologic maxim"?
Reply With Quote
  #39  
Vechi 15.01.2013, 21:19:55
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.362
Implicit Cateva ganduri

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Intrebari pentru protestanti:

1. Care este credinta adevarata?
2. Care sunt criteriile Scripturistice pentru "identificarea credintei adevarate"?

As prefera raspunsuri critice, cu argumente, si nu de tipul "eu stiu mai bine".
Un citat izolat din Scriptura NU este un argument. Este doar un citat izolat. Scriptura are 1400 e pagini iar aceeasi tema e tratata cumulativ in zeci de locuri. Va rog daca raspundeti sa dati raspunsuri pertinente.
Credința cea adevărată... Ce este adevărul?... Ce este credința?... Cine este Dumnezeu?... Ce este viața și care este sensul ei?... Ce este moartea și... și... de ce oare sufletul nostru tânjește după viața eternă, deși conștientizăm atât de clar că suntem muritori?... Cine a aruncat în inimile noastre acest dor de viață, de iubire, de adevăr și cum de este cu putință să formulăm astfel de noțiuni, asemenea întrebări existențiale? Cu ce scop acel ceva/ Cineva a pus în noi dorul de viață veșnică, de "devenire întru ființă"? Cine "a pus în noi și gândul veșniciei", lăsându-ne să-L căutăm într-o lume limitată și supusă, parcă, doar hazardului?
Tuturor acestor întrebări complexe, fundamentale, tuturor acestor căutări spirituale atât de proprii naturii omenești le-a răspuns... Cineva... un Om asemenea nouă, un Om Care n-a urmat nicio școală filosofică, n-a scris nici măcar o singură carte (a scris doar pe nisip), un Om adevărat Care, așa cum se exprima profund părintele Steinhardt, a făcut, parcă, tot posibilul ca nu cumva să fie încadrat în rândul personalităților istorice, a făcut tot posibilul ca noi să-L putem accepta doar în mod liber. Acest Cineva, venind în lumea noastră, nu ne-a enumerat definiții despre adevăr, ci ne-a spus povești (parabole), ne-a invitat să căutăm... și, la sfârșitul vieții Sale pământești, în mod neașteptat, a formulat răspunsul... răspunsul tuturor întrebărilor și nedumeririlor existențiale pe care le-ar fi putut gândi vreodată mintea omenească: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața" (In14, 6). El nu ne-a adus vreo doctrină filosofică și/ sau religioasă, ci ni S-a dăruit pe Sine ca Răspuns suprem al oricărei căutări duhovnicești! El ni S-a revelat ca Adevăr absolut și Iubire desăvârșită și, așa cum remarca Pascal, Hristos a devenit și mai tainic prin însuși actul revelării Sale supreme. Cine ar putea crede că un Om este Dumnezeu? Cine ar putea crede că Divinitatea, Ființa absolută, a venit până la noi, în planul existenței noastre, S-a făcut în mod real Om și Și-a asumat moartea din iubire pentru cei muritori? "Cine ar putea crede o asemenea nebunie?" - se întreabă, revoltați, de două mii de ani, cei ce nu îndrăznesc să creadă că Adevărul este atât de aproape de ei? Cine ar putea crede că Adevărul a fost pipăit, văzut, auzit, că Adevărul întrupat a locuit printre oameni fiind Om ca și ei? Și cine ar fi capabil vreodată să explice această "taină din veci ascunsă și de Îngeri neștiută"? Ce teolog, ce filosof, care înțelept al acestei lumi ne-ar putea lămuri vreodată din ce motiv El, Adevărul, "iubind pe ai Săi, cei din lume, i-a iubit până la sfârșit" (In13, 1), adică până la "nebunia" de a Se sacrifica El Însuși pentru ei? Cum se face că Izvorul nesfârșit al adevărului, al iubirii, al existenței, Dumnezeul Cel adevărat și unic este, totodată, Om adevărat, asumându-Și în Persoana Sa divină toate ale noastre cu excepția păcatului?
"Conceptele creează idoli despre Dumnezeu; doar uimirea pricepe ceva despre El" - observa, în acest sens, Sfântul Grigorie al Nyssei, iar teologul ortodox contemporan Paul Evdokimov nota, în lucrarea sa "Cunoașterea lui Dumnezeu în Tradiția răsăriteană": "Cuvântul "Dumnezeu" este, pentru Sfinții Părinți, vocativul prin care-L chemăm pe Cel negrăit".
Pentru noi, cei care acceptăm în mod liber că Iisus Hristos este Adevărul, credința cea adevărată este, în mod evident, credința că există un Dumnezeu unic în Ființă și întreit în Persoane și că Iisus, Una dintre Aceste Ipostasuri/ Persoane, S-a făcut și Om pentru noi, S-a sacrificat și a înviat, S-a înălțat la ceruri, făgăduind să rămână în veci cu noi și-n inimile noastre.
Noi nu deținem Adevărul, ci Îl mărturisim și-L iubim, căci Adevărul este Iisus Hristos! De aceea, mărturisirea adevărului implică respectarea libertății celuilalt, dragostea și respectul pentru fiecare persoană creată după chipul acestui Adevăr veșnic și ipostatic Care este Dumnezeu. Dacă sperăm să trăim în Adevăr, Care este și Iubire, atunci datori suntem să recunoaștem în oricine un potențial mărturisitor al Adevărului, un suflet pentru care Adevărul a venit în trup.
Care dintre confesiunile creștine este cea adevărată?...
Păi, eu cred că Ortodoxia, confrații catolici vor spune că sunt mai ortodocși decât noi, protestanții... ne vor excomunica pe toți, ca fiind niște eretici ce ne-am îndepărtat de la sensul autentic al Scripturii și de la credința vie a Bisericii primare.
Și ce se-ntâmplă atunci?
Există două posibilități:
a. rămânem în iubire (deci și în Adevăr) și, smerit, ne recunoaștem a fi noi înșine la începutul drumului căutării lui Hristos, într-un proces de "conversio continua" și rămânem, în același timp, consecvenți dogmelor sfintei noastre Ortodoxii;
b. ne lăsăm cuprinși de duhul mândriei, de vechea ispită de a ne crede drept unicul popor ales și, în acest caz... căzând din dragoste, pierdem înțelegerea autentică a adevărului, orizontul nostru spiritual se limitează la repetarea unor formule și Ortodoxia noastră se transformă în ortodoxism.
Noi nu suntem nici avocații, nici propagandiștii Adevărului, ci martorii Acestuia. Nu noi apărăm Adevărul, ci Adevărul ne apără pe noi!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca

Last edited by laurastifter; 16.01.2013 at 00:16:02.
Reply With Quote
  #40  
Vechi 18.01.2013, 19:47:04
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Credinta fiecarui cleric este ca el detine adevarul; iar daca ar fi ca toti ceilalti sa fie gasiti vinovati de IAD, apoi e clar ca el va fi singurul mantuit dintre contemporanii sai. Orice om(mirean sau cleric) care chiar gandeste despre sine ca are toate sansele sa mearga in iad, nu indeamna pe altii sa urmeze lui, nici nu da din coate sa spuna "un cuvant de folos". Eu in felul acesta caut sa ma feresc de popii mincinosi ai vremurilor de pe urma.
Astfel de discernamant am.
O fi bun, o fi rau?...
Multumesc lui Dumnezeu pentru cat am.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
O minune...Un om care cu credinta in Dumnezeu este acum viu tigerAvalo9 Generalitati 32 04.05.2013 15:39:46
Ce este pana urma adevarata credinta? annajanette Generalitati 21 17.06.2010 09:52:08
Deruta in credinta si intrebarile - care este cauza? sophia Despre Biserica Ortodoxa in general 17 06.01.2010 20:32:40
Care este adevarata Biserica a Lui Hristos? schimnic Despre Biserica Ortodoxa in general 40 29.04.2009 19:55:41