Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Stiri, actualitati, anunturi
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #411  
Vechi 20.12.2017, 21:56:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

Împotriva ereziilor: combatere și răsturnare a gnozei cu nume mincinos – Cartea a doua – a apărut recent la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Lucrarea cuprinde scrieri ale Sfântului Irineu de Lyon împotriva mai multor învățături greșite gnostice, în special ale discipolilor lui Valentin.
Sfântul Irineu și-a conceput lucrarea în două părți: una dedicată expunerii sau demascării, iar o alta dedicată combaterii sau respingerii lămurește Introducerea cărții.
Pe lângă textul propriu-zis, lucrarea cuprinde o Introducere vastă care prezintă contextual și structurat apologia scrisă de Sfântul Irineu.
Traducerea din limbile greacă veche și latină, introducerea și notele lucrării au fost realizate de Petru Molodeț.
Sperăm că traducerea celei de a doua cărți din opera Împotriva ereziilor, publicație inedită a Editurilor Patriarhiei Române, va fi de folos celor care caută cuvântul proaspăt al apologeților primelor veacuri creștine și tuturor celor care studiază importanta epocă a perioadei de început a creștinismului, precizează Cuvântul înainte al editorilor.
Lucrarea poate fi cumpărată de la de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6), Magazinul Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Magazinul Daruri pentru pelerini (Piața Gării de Nord, nr. 1-3, ieșire Calea Griviței), Magazinul Librăria Ortodoxă (B-dul Regina Maria, Nr. 1).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #412  
Vechi 29.12.2017, 00:22:20
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

O Mică enciclopedie a sărbătorilor creștine și a tradițiilor românești intitulată De la Sfântul Nicolae la Sfântul Ioan Botezătorul a apărut recent la Editura Basilica.
Lucrarea realizată de Ana Pascu și ilustrată de Corina Petre se adresează copiilor și face parte din Colecția Sărbători creștine și tradiții românești.
Textele și imaginile enciclopediei sunt adaptate pentru copii. Aceasta cuprinde sărbătorile importante de peste an, cu informații despre tradițiile românești legate de acestea și despre viețile sfinților.
Lucrarea poate fi cumpărată de la de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6), Magazinul Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Magazinul Daruri pentru pelerini (Piața Gării de Nord, nr. 1-3, ieșire Calea Griviței), Magazinul Librăria Ortodoxă (B-dul Regina Maria, Nr. 1).
De asemenea, lucrarea poate fi vizualizată pe site-ul www.colportaj.ro și poate fi comandată la adresele: magazin@colportaj.ro, magazin@editurapatriarhiei.ro sau la numărul de telefon 0737. 145. 184.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #413  
Vechi 30.01.2018, 00:41:11
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

Mănăstirea Sihăstria Putnei a lansat sâmbătă un volum dedicat Părintelui Proclu Nicău, la împlinirea unui an de la trecerea sa la cele veșnice.
Volumul intitulat „File de Pateric – Părintele Proclu” cuprinde mărturii sub formă de interviuri sau scrisori, în care clerici, monahi și mireni rememorează bucuria întâlnirii cu părintele Proclu, sfaturile primite sau felul minunat în care Părintele i-a ajutat să depășească anumite momente dificile din viață. Volumul se încheie cu un cuvânt al Mitropolitului Ierotheos Vlachos despre viața pustnicilor.
Sâmbătă, 27 ianuarie 2018, la Mănăstirea Sihăstria Putnei a fost oficiată Sfânta Liturghie și parastasul pentru părintele Proclu, după care a avut loc lansarea volumului dedicat binecunoscutului pustnic contemporan.
Părintele Proclu Nicău a trecut la Domnul sâmbătă, 28 ianuarie 2017, la vârsta de 88 de ani. Potrivit testamentului său, părintele a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria Putnei. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #414  
Vechi 08.02.2018, 02:23:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit " Cinci lecții despre Ortodoxie "

Volumul „Cinci lecții despre Ortodoxie” de Guy Fontaine, cu o prefață semnată de părintele Boris Bobrinskoy, a apărut la Editura „Renașterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu o traducere de Nicolae Turcan.
La Editura Renașterea a apărut recent volumul semnat de Guy Fontaine, un „învățător de formație, jurnalist de profesie și preot din vocație”, după cum este descris de redactorii editurii clujene, „preot paroh al bisericii «Sfântul Alexandre Nevsky» din Liège (Belgia) și protopop al Belgiei de Nord și Franței, în Arhiepiscopia Bisericilor ruse din Europa occidentală (patriarhatul de Constantinopol)”.
Volumul cuprinde, împreună cu un cuvânt înainte al autorului și o prefață intitulată „Ce poate aduce Ortodoxia în Occident”, semnată de Boris Bobrinskoy, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, cele cinci teme mari anunțate în titlu: „Ortodoxia”, „Icoana”, „Cântarea bisericească”, „Rugăciunea lui Iisus” și „Femeia în Biserică”. De asemenea, cititorii primesc și „Câteva elemente pentru un vocabular ortodox”.
În cuvântul său înainte din volum, autorul Guy Fontaine arată care este motivul scrierii și publicării cărții, acesta fiind acela de „a face cunoscut”, mai ales occidentalilor, ce este Ortodoxia: „Mi s-a întâmplat de mai multe ori să primesc grupuri care doreau să viziteze biserica „mea” din Liège. Albastre la exterior, cupolele îi făceau să le spună copiilor că este vorba despre castelul lui Aladin, iar celor mai puțin isteți – că este vorba despre o moschee (în ciuda crucilor din vârf). Icoanele din interior nu lăsau nicio îndoială asupra centrul spiritualității: Hristos, bineînțeles, dar și Maica Domnului și sfinții, ale căror icoane acoperă literalmente pereții. Fără a vorbi, bineînțeles, de iconostas. Și totuși... De câte ori oamenii m-au întrebat «cu bună credință» (sic): «Credeți în Fecioară? Sunteți creștin? Deci nu sunteți protestant?» Desigur că am fost adesea consternat de ignoranța vizitatorilor, oricare le-ar fi fost vârsta și originea. Am deschis o capelă (ortodoxă, bine*înțeles), închinată Maicii Domnului Ajutătoarea, pe domeniul sanctuarului (catolic) din Banneux, în Belgia. Acolo nu curioșii, ci pelerinii o vizitează. Și în pofida tuturor, aceleași întrebări și aceleași gânduri. La fel ca mama mea care, asistând pentru prima dată la o Liturghie bizantină, a avut această expresie minunată: «Pe vremea mea, nimic dintre acestea nu exista!»”.
Pentru mulți europeni din Vest, Ortodoxia a fost ceva aproape exotic, cu o aură de mister, despre care nu se știau foarte multe lucruri, iar această lipsă de cunoștințe se putea pune și pe seama parohiilor ortodoxe înființate în mare parte de imigranți și care nu au știut să răspândească în jur mesajul lor: „Fără îndoială că Ortodoxia, cu parohiile sale legate de imigrație, deci destinate mai întâi de toate grupurilor etnice, parohii care trăiesc adesea închise în ele însele, a contribuit la întreținerea acestei necunoașteri. Vedem și bisericile din Grecia, în timpul vacanțelor, dar ele fac parte din „folclorul” țării...”.
De asemenea, autorul a fost solicitat de mai multe ori să țină conferințe despre Ortodoxie, despre icoane sau despre locul femeii, astfel „am organizat pentru parohia mea un ciclu despre Rugăciunea lui Iisus. Tot atâtea demersuri care nu aveau alt scop decât acela de a «face cunoscut». Într-o zi, cineva mi-a zis că ar trebui să public aceste texte. Poate că vor răspunde întrebărilor unora și mai ales vor îndepărta această necunoaștere care este cea dintâi piedică în fața unui demers ecumenic, ba chiar înaintea simplei cunoașteri a «celuilalt». Poate vor duce la descoperirea unei spiritualități care – sunt sigur de aceasta – are ceva de adus lumii în care trăim, fie prin bogăția Liturghiei sale, prin simțul sacrului ori prin mesajul de nădejde”.
Ortodoxia, occidentală și orientală
În prefața volumului intitulată „Ce poate aduce Ortodoxia în Occident”, Boris Bobrinskoy, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, a remarcat faptul că este bucuros să recomande „cititorilor din «Occident» (catolici sau ortodocși de peste tot) lectura acestei lucrări a Părintelui Guy Fontaine. De la început m-am oprit asupra termenului de «Occident», deoarece Ortodoxia nu este mai puțin occidentală, decât orientală. Creștinii ortodocși de pretutindeni vor citi cu interes și folos această carte, căci Părintele Guy exprimă cu claritate și profunzime aspectele esențiale ale Tradiției Ortodoxiei”.
Boris Bobrinskoy arată că termenul de „ortodoxie” implică deopotrivă doctrina și lauda, într-o manieră inseparabilă: „Laudă și slăvire prin cult, prin frumusețea și armonia cântului liturgic și a artei iconografice, și prin chemarea neîncetată a numelui lui Iisus, numită Rugăciunea inimii. De aceea toți credincioșii, bărbați și femei, uniți într-o neîncetată laudă lăuntrică, participă la preoția universală a Bisericii. În timpul sfințirii euharistice și a invocării Duhului Sfânt peste darurile pâinii și vinului, adunarea eclezială în întregimea ei, bărbați și femei, confirmă de trei ori prin «Amin» (adică «așa să fie»). Preotul nu este niciodată singur în celebrarea euharistiei, ci este strâns unit cu Poporul lui Dumnezeu, fără a-i uita pe îngeri și pe toți sfinții, împreună cu care cântăm Trisaghionul: «Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot...»”.
Nu în ultimul rând, Boris Bobrinskoy remarcă faptul că ar fi dorit ca în acest volum să fie „o dezvoltare mai mare a cultului «marial», adică a preacinstirii Mariei, Maica Domnului și Noua Evă în tradiția ortodoxă. Ar fi bine să aprofundăm noțiunea de «imaculată concepție» care, în Ortodoxie, privește mai întâi nașterea feciorelnică a lui Iisus de către Maica lui Dumnezeu, mai degrabă decât nașterea Mariei înseși de către Ioachim și Anna”.
De asemenea, Boris Bobrinskoy decanul emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris a mai adăugat că „mi-ar plăcea să subliniez că tradiția ortodoxă trăiește în mod profund dimensiunea «eshatologică» a tainei mântuirii, semnificând prin aceasta că viața sacramentală și liturgică a Bisericii ne introduce «deja și acum», prin anticipare, în deplinătatea comuniunii dumnezeiești în Împărăția trinitară, în care suntem deja introduși și ai cărei privitori suntem încă de acum, în Cincizecimea permanentă a Duhului. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici cu recunoștință față de Părintele Guy pentru sinteza sa teologică și duhovnicească ai cărei beneficiari suntem cu toții”.
În capitolul „Ortodoxia”, Guy Fontaine arată care a fost contextul istoric și dogmatic care au dus la ruperea comuniunii dintre cele două Biserici, Apuseană și Răsăriteană, și modul cum au evoluat relațiile dintre acestea de-a lungul istoriei până în prezent. De asemenea, sunt precizate și problemele dogmatice asupra cărora cele două biserici încă mai dezbat, subliniind diferențele precum și asemănările. Guy Fontaine face un fel de carte de vizită al unui credincios ortodox, prezentând mai multe aspecte: „A fi creștin ortodox înseamnă a fi deschis Cuvântului lui Dumnezeu, a te familiariza din ce în ce mai mult cu acest Cuvânt pentru a învăța să-ți modelezi gândurile, faptele și ființa întreagă în acord cu El. Toate slujbele noastre sunt literalmente pline de aluzii la Scriptură; cel care, dintr-o cauză sau alta, nu caută să înțeleagă gândirea profeților și apostolilor pentru a se hrăni prin ei din gândirea lui Dumnezeu, a Logosului dumnezeiesc, adică a lui Hristos, nu pot pretinde că sunt ortodocși. Nu este vorba aici despre un exercițiu intelectual, ci despre o sete după comuniunea cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Hristos. De aceea a fi ortodox nu înseamnă doar un efort pentru a înțelege Scripturile, ci căutarea unei legături personale, a unei relații de la persoană la persoană cu Hristos, stabilită prin comunicarea Sfântului Duh a cărui «dobândire» este adevăratul scop al vieții creștine, după cum spunea Sfântul Serafim de Sarov”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #415  
Vechi 09.02.2018, 01:08:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

„Dictionarul clericilor și mirenilor ortodocși români mărturisitori în detenția comunistă (1945-1964)” a apărut recent la Editura Basilica a Patriarhiei Române.
Lucrarea este semnată de istoricul Adrian Nicolae Petcu. În prefața cărții, autorul subliniazp importanța lucrării, dar afirmă că „cercetările pe această temă nu sunt încheiate”.
„Ne aflăm, am putea spune, într-un moment de cotitură în ce privește istoriografia bisericească postdecembristă, deoarece pentru prima dată apare un volum dedicat mărturisitorilor din perioada comunistă, în urma unor îndelungi cercetări făcute în arhivele fostei Securități și în cele bisericești, pe parcursul a câțiva ani”.
Istoricul precizează că în întocmirea Dicționarului „au fost studiate mii și mii de unități arhivistice, în spații inaccesibile până acum sau greu de studiat din lipsa unor instrumente adecvate”.
Dicționarul cuprinde „251 mărturisitori ai Ortodoxiei românești din perioada comunistă, alături de cei martirizați în Basarabia ocupată de trupele sovietice în perioada 1940-1941”.
Lucrarea poate fi cumpărată de la de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6), Magazinul Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Magazinul Daruri pentru pelerini (Piața Gării de Nord, nr. 1-3, ieșire Calea Griviței), Magazinul Librăria Ortodoxă (B-dul Regina Maria, Nr. 1).
De asemenea, lucrarea poate fi vizualizată pe site-ul www.colportaj.ro și poate fi comandată la adresele: magazin@colportaj.ro, magazin@editurapatriarhiei.ro sau la numărul de telefon 0737. 145. 184.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #416  
Vechi 17.02.2018, 02:11:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

O nouă colaborare între Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului și Editura „ASTRA Museum” din Sibiu a dus la apariția volumului „Monarhia constantiniană între arhetip divin și construct eusebian” semnat de asist. univ. dr. Dragoș Boicu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu.
Cartea tipărită recent la Sibiu apare sub egida Centrului de Cercetare Teologică din cadrul Universității „Lucian Blaga” din cetatea transilvăneană. Volumul conține câteva studii elaborate de asist. univ. dr. Dragoș Boicu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, cu referire la viața și mai ales activitatea și rolul important al Sfântului Constantin cel Mare în istoria Bisericii.
Așa cum sugerează și titlul lucrării, în studiile adunate acum în volum, autorul prezintă imaginea Sfântului Împărat așa cum contemporanul său Eusebiu de Cezareea a conturat-o în cunoscuta lucrare „Historia ecclesiastica”, deși figura lui Constantin cel Mare a fost conturată aici cu „viziune subiectivă” și „distorsiune a faptelor”.
Cu toate acestea, Eusebiu de Cezareea are marele merit de a fi lăsat posterității informații esențiale despre viața marelui împărat bizantin.
„Pe măsură ce încercam să avansez în elucidarea originii și sensului câtorva legende medievale țesute în jurul personalității lui Constantin cel Mare, am reluat observațiile făcute în decursul ultimilor ani pe marginea experimentelor politice de la începutul secolului al patrulea și am decis sistematizarea, respectiv reunirea lor în acest volum (…) Reunirea și publicarea în această formă a textelor amintite survine pe fondul solicitărilor de a-mi sistematiza opiniile și intuițiile, nu atât față de personalitatea lui Constantin cel Mare, cât față de corpusul eusebian și față de modul în care a evoluat percepția creștinilor asupra sfântului împărat. Acest lucru a presupus uneori modificarea masivă a acestor materiale, eliminând pasajele redundante, iar alteori a impus completarea textelor cu informații mai semnificative sau mai clar exprimate. La toate acestea aș mai adăuga următoarele scurte observații, care au și reprezentat acum aproape un deceniu premisele orientării către acest subiect”, spune autorul în Prolog.
Adevăr istoric și mistificare
Înainte de prezentarea studiilor adunate pentru acest volum, asist. univ. dr. Dragoș Boicu dedică mai multe pagini unor evenimente importante și controversate din viața împăratului Constantin cel Mare: botezul, moartea și consacrarea.
Legat de botezul împăratului, autorul invocă pe de-o parte ambiguitatea legată de modul în care Constantin cel Mare înțelesese creștinismul, și pe altă parte atitudinea echivocă a Bisericii. Chiar dacă Eusebiu de Cezareea relatează botezul împăratului oficiat de episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia în ziua de Rusalii, în cetatea Helenopolis, cu puțin timp înainte de moartea sa, Biserica a consemnat cu totul altceva legat de acest moment important.
„Chiar dacă în cercurile academice se afirmă cu o oarecare certitudine botezul semi-arian, primit pe patul de moarte din mâinile episcopului Eusebiu de Nicomidia, așa cum relatează episcopul Cezareei, pentru salvarea aparențelor și înlăturarea oricărui dubiu asupra credinței și sfințeniei primului împărat creștin, are loc o dedublare sau o trucare a adevărului istoric (chiar cu nobilul scop de a-l proteja pe creștinul simplu de semnele de întrebare pe care le-ar fi adus realitatea), încurajându-se mistificarea și mitizarea sfârșitului vieții marelui Constantin. De aceea, relatarea hagiografică din sinaxare, bazată pe Actus Silvestri îl prezintă pe papa Silvestru ca încreștinător al împăratului, botezul fiind primit tot pe fondul unei îmbolnăviri, petrecute de această dată la Roma, când, în urma unei viziuni, în care era îndemnat de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Constantin refuză îmbăierea în sânge de prunci și se lasă afundat în apă sfințită de către papă, cu puțin înainte de moartea acestuia în anul 335 d.Hr.”, spune Dragoș Boicu.
Fragmentul din opera lui Eusebiu de Cezareea legat de botezul împăratului Constantin cel Mare este considerat de teologii romano-catolici o „interpolare calomnioasă”, făcută la 40 de ani după moartea împăratului, din ordinul împăratului Valens, pentru a compromite imaginea lui Constantin cel Mare și a-l pune în rândul semiarienilor.
Un alt aspect interesant din opera lui Eusebiu de Cezareea este cel al prezentării funeraliilor de care a avut parte Constantin cel Mare, despre care „ierarhul pare a prezenta un model, bazat pe vechiul ceremonial al deificării împăraților romani (analogia cu cea a lui Augustus este mai mult decât evidentă) și apelează constant la tema Aeternitas Augusti, atât de frecventă în secolul al III-lea, realizând o tranziție și totodată o paradigmă pentru înhumarea monarhilor creștini cu excepția unui singur aspect: consacrarea sau sanctificarea imediat după moarte. Aceasta este întâi de toate pregătită prin intenția lui Constantin de a fi depus în mausoleul dedicat celor doisprezece Apostoli, în mijlocul acestora ca cel de-al treisprezecelea apostol, «întocmai cu Apostolii» – ἰσαπόστολος, sau poate chiar în calitate de substitut sau imitator al lui Hristos, în virtutea retoricii «ca și cum ar fi» sau, cum sugerează unii savanți, ca un al treisprezecelea zeu după modelul elenistic. Însăși construcția ridică o serie de probleme: destinația inițială a acestui locaș este una funerară, un mausoleu sau chiar templu al monarhului deificat postmortem, edificiu care ulterior a fost integrat de către fiul său, Constanțiu, în ceea ce avea să fie ulterior cunoscut sub numele de Biserica Sfinților Apostoli. Se încearcă, potrivit relatării lui Eusebiu, să se realizeze o altoire a elementelor creștine pe cultul imperial, logica acestei prezentări fiind întreruptă de aceste două elemente: mausoleul imperial care nu este o biserică și înhumarea în mijlocul Apostolilor unde ne-am fi așteptat să găsim o reprezentare a Mântuitorului Hristos”.
„Un tip aparte de om al lui Dumnezeu”
Dintre studiile cuprinse în volum amintim câteva titluri: „Edictul de la Milano (313), mai mult decât o convenție istorică”, „Împăratul suprem și împăratul Constantin cel Mare. Monarhia constantiniană și arhetipul ei divin”, „Experimentul politic constantinian. Forme de iconografie imperială și izvoarele numismatice”, „Efigii ale împărăteselor constantiniene: Sfânta Elena și Fausta”, „Arc peste timp: O pseudo-legendă constantiniană și implicațiile ei politice la jumătatea secolului al X-lea”.
Ultima partea cărții prezintă un tabel cronologic prin care cititorii au posibilitatea să cunoască cele mai importante momente din viața Sfântului Constantin cel Mare. După tabelul cronologic, autorul a inclus o doua anexă cu genealogia constantiniană și o a treia anexă cu descendența legendară a Sfintei Elena.
„Nu de puține ori am subliniat discrepanța dintre perspectiva academică și cea liturgică asupra persoanei Sfântului Constantin, dar aceste observații nu-mi schimbă cu nimic convingerea că marele împărat a fost și rămâne o personalitate carismatică, un tip aparte de om al lui Dumnezeu, într-un fel propriu doar lui, care, condus continuu de experiențe extatice, se înfățișează ca un nou Moise și izbăvitor rânduit de Providență pentru biruirea forțelor demonice. Constantin unifică întregul imperiu prin puterea caracterului său și produce o gradată, dar completă schimbare a apartenenței religioase în Imperiul Roman, evitând cu abilitate o mișcare «contrarevoluționară», care prin amploarea ei să pună capăt creștinării imperiului, ceea ce reflectă un discernământ autentic, dar și o viziune pe termen lung, iar în această privință încă mai avem multe de învățat”, conchide autorul în Prolog.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #417  
Vechi 17.02.2018, 02:14:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

Cartea „Compasiunea Tatălui”, de Boris Bobrinskoy, a apărut la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, în colecția „Spiritualitate”, cu o introducere de Maxime Egger, intitulată „Spre transparența Sfintei Treimi - Viața și opera părintelui Boris Bobrinskoy”, și cu o traducere a lui Nicolae Turcan.
Volumul „Compasiunea Tatălui”, de Boris Bobrinskoy, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, aduce în atenția publicului cititor tematica Sfintei Treimi și, în mod deosebit, pe cea a Tatălui. Lucrarea este structurată pe capitolele „În fața răului și a suferinței” (cu subcapitolele: „Mielul lui Dumnezeu ia asupra Lui mizeria umană”; „Dragostea față de vrăjmași în Evanghelii”; „Taina iertării”); „Liturghia inimii” (cu subcapitolele „Rugăciunea inimii față în față cu suferința”; „Arta chemării numelui”; „Euharistia interioară”); „Către cunoașterea lui Dumnezeu” (cu subcapitolele „Teologie și spiritualitate”; „Teologia limbajului și limbajul teologiei”; „Tradiție sfântă și tradiție omenească”).
Așa cum arată Maxime Egger în introducerea cărții, unde prezintă viața și opera lui Boris Bobrinskoy, „în reflecția sa asupra Sfintei Treimi, părintele Boris a devenit din ce în ce mai impresionat, mai ocupat, mai bulversat de taina Tatălui, «izvorul prim și ultim al întregii cunoașteri și a întregii vieți», taină pe care o simte înscrisă, ascunsă și adâncită în taina lui Hristos. Taină a tăcerii Celui care pronunță Cuvântul și care este dincolo de orice cuvânt. Taină a grijii Celui care este plin de infinită milă și compătimire, care nu se oprește în a-l primi mereu pe fiul rătăcitor. «Această taină rămâne cea mai mare dintre toate. Într-adevăr, este mai ușor să vorbim despre taina lui Hristos sau chiar de taina Duhului Sfânt, decât de cea a Tatălui, într-atât Tatăl rămâne dincolo de orice cuvânt». Desigur, taina Tatălui nu se descoperă decât prin Hristos: „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (In 14, 9). Dar s-ar putea reduce taina Tatălui la acest cuvânt? Este acest răspuns mulțumitor? Atunci ce să fac cu această dorință nestăpânită pe care o simt din ce în ce mai puternică și pe care Apostolul Filip o exprimă în cuvântarea de despărțire: „Arată-ne nouă pe Tatăl” (In 14, 8)? Atunci pentru ce să nu ne rugăm pur și simplu lui Hristos? Și ce vrea să zică Tatăl nostru? Pentru mine este o rugăciune foarte dificilă, pe care nu e de ajuns să o recităm mai mult sau mai puțin în mod mecanic»”.
Părintele Boris Bobrinskoy se întreabă „Ce este un tată, dacă nu o revărsare de dragoste? Dar o simțim noi astfel? Cum trăim noi această relație filială cu Tatăl? Cunoaștem oare cu adevărat sensul paternității, chiar dacă ar fi el doar unul pur uman și terestru, fără de care această relație cu Tatăl nu are prea mult sens? Suntem capabili să înțelegem și să trăim ceea ce semnifică și implică adâncurile milei și tandreții Tatălui? Ce importanță are aceasta pentru conștiința și existența noastră? Sunt întrebări pe care le pun și pe care mi le pun cu voce tare. Întrebări pe care Duhul Sfânt le pune în noi, chemându-ne să conș*tientizăm mai întâi taina persoanei Tatălui. Căci Tatăl nu este doar un nume, ci și o persoană vie. O persoană cu care, prin intermediul lui Hristos, trebuie să intrăm într-o relație vie și personală. Cum să devenim fii și fii ai Tatălui, copii ai luminii? Unde este, în experiența noastră, a credinței personale sau bisericești, această rugăciune a Duhului care strigă în noi «Avva, Părinte»? Să ne amintim de ceea ce Sfântul Ignatie al Antiohiei scria în Epistola sa către Romani: «O apă vie murmură în mine: vino la Tatăl»”.
După cum remarcă Maxime Egger, „la părintele Boris, care se situează aici în tradiția Părinților Bisericii, reflecția teologică este întotdeauna înrădăcinată în Scripturi. În Evanghelie, desigur, dar și în Vechiul Testament, pe care nu-l abordează minimalist sau reducționist, așa cum se întâlnește uneori în Ortodoxie: «Încă din timpul studiilor, sunt foarte tributar reînnoirii biblice catolice și anglicane pentru care am o mare recunoștință. Grație acesteia, am învățat să iau în serios textul, istoria și mentalitățile. Desigur, tipologia este importantă: este clar că Vechiul Testament cere o lectură creștină, hristologică, eclezială și sacramentală. Dar această interpretare trebuie să plece de la realitatea trăită, punând mereu împreună viziunea duhovnicească și realitatea, istoria întreagă care trebuie valorizată și nu doar redusă în întregime la rolul de avatar, după o viziune dualistă a aventurii umane. Înainte de a dezvolta dimensiunea profetică, mesianică și hristologică a unui text, trebuie deci să luăm în considerare cu cea mai mare atenție rigoarea contextului literal, literar, istoric sau geografic»”.
Pentru părintele Boris Bobrinskoy, „Vechiul Testament este locul paradoxal al prezenței lui Dumnezeu și al așteptării Duhului. «Dacă cerurile se deschid pe deplin odată cu Hristos, ele sunt deja deschise în Vechiul Testament. Există o experiență a lui Dumnezeu, o întâlnire cu Dumnezeu, o «ruminație» a Numelui lui Dumnezeu, o prezență a lui Dumnezeu foarte puternică în slava Sa, Shekhinah. O prezență care este în același timp promisiune și anticipare. Când evreii repetă Numele Domnului, Numele lui Yahve, se întâmplă ceva foarte profund. Există în iudaism, până astăzi, o taină a Numelui lui Dumnezeu care a fost dezvăluită și pe care Biserica, în consecință, nu poate să o ignore și să o respingă în mod absolut”, susține Maxime Egger.
Studiul biblic
În cercetarea sa asupra problematicii Tatălui Ceresc, părintele Boris Bobrinskoy aprofundează studiul biblic și citează pasaje din Vechiul Testament, cum e și cel din cartea Numerilor, „în care Moise, opunându-se lui Iosua, îi încurajează pe Medat și Eldat să profețească: «Nu cumva ești gelos pe mine? O, de ar fi toți prooroci în poporul Domnului!» (Num 11, 24-30). După cum o spune, «ceea ce nu este încă decât un vis pentru Moise, un vis ireal, se va realiza la Rusalii, în noua Biserică: «voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci» (FA 2, 17)”. Această prezență și această așteptare a Duhului în Vechiul Testament sunt indisociabile, pentru părintele Boris, de o altă dimensiune pe care el o resimte cu durere: „liniștea, absența sau plecarea Duhului. Când, la Ezechiel, se vede slava lui Dumnezeu ridicându-se deasupra templului și plecând, se simte deodată un contrast extraordinar cu efuziunea și bogăția Duhului Sfânt în Noul Testament, în special în evangheliile copilăriei”, arată Maxime Egger.
„Pe plan strict teologic, părintele Boris va fi consacrat esențialul operei sale în a scruta și clarifica taina Sfintei Treimi. Încă din timpul studiilor sale la Institutul Sfântul Serghie, el percepe intuitiv că «întreaga viață a Bisericii, respirația sa liturgică și sacramentală, prezența sa în lume se definesc în cadrul pluralității relațiilor trinitare». Perspectiva sa nu este deci speculativă, ci existențială. Pentru el, a vorbi despre comuniunea treimică înseamnă a vorbi despre lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră – «Tatăl Meu până acum lucrează; și eu lucrez» (In 5, 17) –, despre cea a Duhului Sfânt care lucrează neîncetat în noi pentru a ne face din ce în ce mai asemănători cu Hristos. A vorbi despre Dumnezeiasca Treime înseamnă totodată a vorbi despre taina pascală care ne descoperă dragostea infinită a Treimii, mila infinită a Tatălui, Care «așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică» (In 3, 16)”. Ne aflăm aici în inima vieții creștine care constă în „a descoperi într-o manieră trăită, concretă și, în același timp, personală și eclezială, taina Treimii, în a pătrunde prin Duhul Sfânt, Care ne smulge din greutățile pământești și ne introduce în adâncul lui Hristos și, prin El, în adâncul Tatălui. Toate acestea cer din partea noastră un efort, necesitatea unei lungi ucenicii pe lângă un părinte duhovnicesc, în același fel cum arta icoanei implică o lungă ucenicie lângă un maestru. Devenim astfel noi înșine imagini ale lui Hristos, devenim templu și locaș al Sfintei Treimi. Lumina lui Hristos strălucește în noi. Atunci se poate împlini în viața noastră acest cuvânt al lui Hristos: «Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri» (Mt 5, 16)”, mai arată Maxime Egger, în introducerea la volumul „Compasiunea Tatălui”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #418  
Vechi 17.02.2018, 13:27:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

La Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a apărut volumul The Ghighiu Monastery, 200 years of incessant prayer. Lucrarea reprezintă o traducere a monografiei intitulate Mănăstirea Ghighiu, 200 de ani de rugăciune neîncetată, apărută în luna mai a acestui an tot la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.
Traducerea textului și a legendelor a fost efectuată de Cătălin-Constantin Solescu, informează Sectorul Cultural și Comunicații Media al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Cu toate că, din punct de vedere istoric, Mănăstirea Ghighiu este atestată încă din secolele XIV-XV, abia în anul 1817 s-a stabilit forma ei actuală, fapt care a condus în anul 2017 la sărbătorirea a două veacuri de rugăciune neîntreruptă în acest sfânt locaș închinat vieții monahale.
Volumul reunește numeroase fotografii și ample prezentări ale istoricului mănăstirii, al celor două locașuri de cult, precum și al marilor personalități istorice care au marcat decisiv dezvoltarea așezământului monahal, respectiv: Patriarhul Justinian Marina și stareța Pelaghia Tudor.
Volumul poate fi achiziționat de la pangarul Mănăstirii Ghighiu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #419  
Vechi 18.02.2018, 18:11:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit

O nouă apariție editorială pentru copii prezintă icoanele Praznicelor Împărătești explicate de un bunic nepoatei sale, Maria. Volumul cu ilustrații realizate de Ani-Eliza Busuioc și intitulat „Ce dezvăluie icoanele Bisericii? – Praznicele Împărătești” a apărut la Editura Basilica a Patriarhiei Române.
„Am considerat că dialogul dintre cele două personaje, Maria, o fetiță de seama celei pe care am întâlnit-o în biserică, și bunicul ei va avea un impact formativ mai mare decât folosirea unui stil exclusiv descriptiv și va permite reliefarea relației de iubire dintre cei doi”, a explicat Alina-Victoria Paraschiv în introducerea cărții.
Volumul este structurat conform anului bisericesc și prezintă copiilor „limbajul propriu al icoanelor, legătura lor cu textele Sfintei Scripturi și ale Tradiției Bisericii, înrâurirea prezenței lor în viața curentă a creștinilor, până la felul în care ne închinăm”.
Lucrarea, care face parte din colecția „Chipuri ale sfințeniei”, va fi urmată de o alta dedicată sărbătorilor sfinților.
Lucrarea poate fi cumpărată de la de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6), Magazinul Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Magazinul Daruri pentru pelerini (Piața Gării de Nord, nr. 1-3, ieșire Calea Griviței), Magazinul Librăria Ortodoxă (B-dul Regina Maria, Nr. 1).
De asemenea, lucrarea poate fi vizualizată pe site-ul www.colportaj.ro și poate fi comandată la adresele: magazin@colportaj.ro, magazin@editurapatriarhiei.ro sau la numărul de telefon 0737. 145. 184.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #420  
Vechi 23.02.2018, 23:49:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.926
Implicit Canoanele Bisericii Ortodoxe

„Canoanele Bisericii Ortodoxe” au apărut recent în trei volume, în ediție bilingvă (greacă și română), la Editura Basilica a Patriarhiei Române.Vol. I: Canoanele Apostolice și Canoanele Sinoadelor Ecumenice;Vol. II: Canoanele Sinoadelor Locale;Vol. III: Canoanele Sfinților Părinți, Canoanele întregitoare și Prescripții canonice.
Traducerea a fost realizată de Răzvan Perșa, asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Acesta spune în introducerea lucrării că „traducerea încearcă să adapteze textul canonic la standardele lingvistice, culturale și teologice ale timpului nostru”.
Autorul subliniază faptul că „importanța ediției actuale rezidă nu numai în încercarea de redare a canoanelor printr-o traducere cât mai apropiată de originalul grecesc, păstrând totuși nivelul actual al limbii române, ci și din elementele care compun această ediție”. Este vorba de:
Introducerile la fiecare grupă de canoane în care este prezentat contextul istoric, doctrinar și canonic al apariției lor;Bibliografia actuală, cea suplimentară și bibliografia pentru interpretarea particulară a canoanelor;Concordanța canoanelor.
Lucrarea poate fi cumpărată de la de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6), Magazinul Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Magazinul Daruri pentru pelerini (Piața Gării de Nord, nr. 1-3, ieșire Calea Griviței), Magazinul Librăria Ortodoxă (B-dul Regina Maria, Nr. 1).
De asemenea, lucrarea poate fi vizualizată pe site-ul www.colportaj.ro și poate fi comandată la adresele: magazin@colportaj.ro, magazin@editurapatriarhiei.ro sau la numărul de telefon 0737. 145. 184.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
recomandari editoriale catalinabalhui Generalitati 12 13.11.2012 04:04:13
aparitii editoriale gratia47 Stiri, actualitati, anunturi 1 15.03.2008 00:52:04